Romanulu, iulie 1891 (Anul 35)

1891-07-01

* 1 i f Jk ANUL al xxxv-le Yoiesco și vei putea. ANUNCIUEI Linia de 30 litere, petit pagina IV.................. 40 . „ „ „ IVI...............2 lei — Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — A se adresa: IX IOMANIA, la administrațiunea diarului. IX PARIS, la Havas- Laffire et Cune, 8. Place de la Bourse LA ATENA, la d-niî Haacenstein et Vogler, Otto Maass), IN Pl.Vr.ȚIAia ” ” n Am teme cele alte direct la administrațiunea harului. — Scrisorile nefrancate se refusă — exemplarul 15 lan Fundator: C. A. ROSETTI REDACȚIA. ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 12 MERCURI, 1 IULIU (19 IUNIU st. v.) 1891 junnimezate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru Preoți și învățătorii din sate abonamentul este redus la 30 lei de an. Pentru tote țările Uniunei poștale, trimestrul 15 lei. A se adresa : Ba ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și oficiile poștale LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, place de la Bourse IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la birourile poștale. — Articolele nepublicate se ard. — răspântii și țigănene cu copii, poliția să-l împedice. Pentru acesta nu se cere nici multă muncă, nici multă inteligență. SCdițiunea de dintînața Marți diminața BUCURESCI, 30 GIBESAR Societatea nostra de la un timp încece s’a ocupat forte mult de miseria care bântue uă mare parte din populațiunea bucuresciană. S’au format societăți de binefacere cari adun anual sume însemnate de pe la inimile generose. S’au luat uă sumă de măsuri cari au aerul de a stârpi miseria, sau cel puțin a o împedica să-și târască cortegiul pe ulițile capitalei. Cu tote acestea, cu cât aceste măsuri se înmulțesc, cu cât contribuțiunile sunt mai mari, cu cât capitala se infrumusețăză și infecțiunile dispar dupe ulițile nóstre, cu atât vedem cerșetoria îmulțindu-se, cu atât ne emoționăm de spectacolul desgustător ce vedem filnic pe ulițele cele mai frecventate ale capitalei ? Nu este colț de uliță unde să nu întâlnesci un fel de așa numiți țărani cari pretind ca vin de prin sate cu trebuință și cer ca n’au mâncat de două-trei^ile. Este un adevărată speculă, căci aceștia mulți sunt nișce vagabonzi cari fiind cerșesc ca să ascundă meseria lor și noptea pungășesc, comițând adesea chiar crime. Pe de alta parte țigănci de multe ori , tinere, cu copil la sin, pretind ca sunt in cea mai mare mizerie și cer j ajutor ca să se hrănăscă, dăcâ nu pentru ele, cel puțin pentru acea ne- i vinovata ființa ce o purta la sîn. Multe din aceste țigănci, pe când bărbații lor lucrefia la vrajă buna, ele închiriază copil altor țigănci mai scrupulose și fac un fel de speculă cu ei. Spectacolul cel mai desgustător este însă altul. Pe ulițile principale, pe bulevarde vedem în tot momentul nișce ființe desfigurate în așa mod, că un om care se duce la masă, rădlendu-le nu mai póte mânca. uă femeiă Însărcinată, privindu-le, se închină și se ruga lui Dumnezicu până acasă să le ferăsca a nu influența asupra copilului lor acea sluțenie. Am călătorit în mai multe capitale și orașe din alte state civilizate, dar un asemenea spectacol nu ni s’a presentat ochilor noștrii . Societatea care contribue spre a se îndulci mizeria, a se nimici infecțiunele, este în drept de a cere ca să nu mai intâlnesca asemenea lucruri umilitare pentru civilisație. Nu suntem în contra unui om care nu are ce mânca să întindă mâna pentru a-și satisface necesitatea stomanului atât de pretențios. Dar suntem contra speculelor, contra spectacolului hidos de a vedea în mijlocul orașului, pe marginea stradelor principale omeni cu piciorele pline de răni, cu capul încărcat de bube și cu nasul sau obrazul mâncate astfel încât omul nu mai are aspectul unei ființe omenesci, ci al unui monstru. Acești cerșetori ar trebui sau să fie așezați pe la spitale ca să se vindece, sau, daca boia este incurabilă, să se creeze un asii special pentru el ca să scape societatea de un asemenea spectacol. Pentru cerșetorii ceilați, sunt societățile și ospețurile, se îngrijască ele de dânșii. Cât pentru speculanții de prin Principele moștenitorii Divanul »ad Iioe46 Un argument care se aduce contra căsătorii principelui Ferdinand, și care pare a fi cel mai serios, este acela al dorințelor exprimate de Divanul ad hoc. Nu numai că este cel mai serios dar putem spune că e singurul care trebue să ne preocupe, căci înainte de tote trebue să st im dacă este sau nu conform cu instituțiunile nostre ca un principe din familia regală să ia în căsătorie penă Română. Indoială nu pate fi că Constituțiunea nostra nu prevede cazul și deci nu se opune la acestă căsătorie. Din punctul de vedere al rațiunei de Stat părerile sunt împărțite, dar, după cum observă cu drept cuvânt ziarul Bucureșt, «dacă în sferele claselor dui gmle aprecierile se deosebesc, este netăgăduit că grosul națiunei ar fi unanim spre a aplauda uă alianță care ar uni prin legătura sângelui pe dinastia actuala cu țara. Amorul propriu național sar mândri precum, prin faptul că Principele moștenitor, care ar fi putut să alega printre principesele din familiile domnitore din Europa, ar fi preferat pe un româncă.» Când Constituționalitatea și aprobarea țării este recunoscuta de însuși aceia cari combat acesta alianță nu mai este necesar a insista asupra acestor puncte. Vom răspunde dar numai la celelalte obiecțiuni ce se pot aduce, spre a dovedi că și ele sunt neîntemeiate. Ne aflăm în fața unui proect de căsătorie, neoprit de constituțiune și care are aprobarea întregei țări, afarâ de aceea a câtorva domni și domne din clasele diriginte. Aceștia se opun realizării dorinței principelui moștenitor și a națiunei pe temeiul că s’ar aduce uă lovire intențiunelor divanului ad-hoc. S’ar putea respunde că astăzi dorințele acelei adunări sunt resumate, astfel cum au voit membrii săi, în constituțiunea nóstra, care singură este valabilă și după care numai putem să ne cârmuim. Le discutăm însă și acel proces de intențiune ce ni se face. S’ar aduce în lovire dorinților esprimate de divan ad-hoc ? la ce și cum ? Divanul ad-hoc spre a pune capăt intrigilor pretendenților a exprimat dorința d’a avea un Principe ereditar strein. Revoluțiunea din 1866 a realizat acea dorință alegând pe principele Carol și Constituțiunea nostru sanționat acestá alegere stabilind că a «puterile constituționale ale regelui sunt ereditare în linie coborîtore directă și legitimă a M. S. Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen» și prevăzând că s’ar putea ca regele se se alieze cu uă familie românescă, ca astfel să tracă succesiunea unei alte familii. Constituțiunea a garantat perpetuarea dinastiei Hohenzollern, adăugând că succesiunea se va face din herbat în derbat prin ordinul de primogenitură și cu escluderea perpetuă a femeilor și a coborîtorilor lor». Nici unul din membrii familiei reginei nu ar putea deci deveni precedenți ei fiind cu totul excluși, neputînd avea nici un drept. Dinastia Hohenzollern s’ar perpetua, oricare ar fi alianțele pe care le-ar face moștenitorul tronului. In ce văd deci potrivnicii acestei căsătorii, vă lovire adusă dorințelor divanului ad-hoc, care n’au putut fi altele decât stabilirea unei dinastii streine și ereditare ? Dprit’a are divanul ad-hoc ca familia regală se prindă rădăcini în țară ? Dorit’a are părinții noștrii cari au luat parte la divanul ad-hoc ca dinastia să rămână streină de țără ? Noi cari cunoștem aspirațiunele lor știm că barbați ca Brătianu, Rosetti, etc, cari în acele timpuri erau încă însuflețiți de ideile republicane, n’au putut primi stabilirea unei dinastii decât împinși de marele lor patriotism. Bărbații deci, cari au pus iubirea lor de țără atât de sus, sacrificând chiar cele mai scumpe ale lor principii, n’au putut face acesta decât împinși de speranța că prin legăturile sale dinastice se va romanisa, și că viitorul va face ca legăturile sale cu țara se fie din ce in ce mai strânse.i N’am putut ei,și nu suntem în drept cunoscând iubirea lor de țără să le atribuim intențiunea de a fi voit ca dinastia se fie veșnic streină de țără. Mai mult chiar, el al căror ideal era guvernarea poporului prin el Însuși, n'au putut privi dinastia streină decât ca un cestiune de oportunitate, ca un fapt cerut de nevoile timpului, societatea nefiind încă în stare de a își da alt guvernământ. Acest adevăr a fost adesea recunoscut de însăși acei bătrâni și toți semm că C. A. Rosetti a spus multora și însăși regelui Carol că viitorul este al Republicei. Putut’a acei bărbați, cari cugetați astfel, se aibă intențiunea se lege viitorul Românii ? Nu, el s’au supus unei necesități, la care trebuie sĕ ne supunem și noi. Dar ei n’au putut avea de gând a pune pedici acelora cari vor să tindă către idealul lor, către democratisarea instituțiunelor nóstre. Hotârîrea Principelui moștenitor trebuie primită ca una din acele tendințe, ea deci nu numai că nu este contrarie dorinților divanului ad-hoc, dar chiar constitue una din speranțele bătrânilor luptători din acea adunare. Naționalizarea dinastiei și democratisarea ei. Dorințele divanului ad hoc nu numai n’ar fi nesocotite dar s’ar realisa și in același timp s’ar face și un pas către aspirațiunile vechilor democrați români, când moștenitorul tronului s’ar căsători cu uă româncă. Vintilă Rosetti, tiune a politicei nóstre vamale este la ordinea cjiler în presă, și asta-dl este discutatâ în Camere, care vor fi chemate să se pronunțe categoric și să desemneze regimul comercial ce țăra trebue să urmeze pe viitor. Competing și necompetinț s’au crescut în drept ca să’și formuleze opiniunile în privința comercialul nostru față cu străinătatea ; cu un cuvânt, tölä lumea consideră că a sosit momentul ca să și dea avisul, crediănd că, pentru a resolvi problema ce ne preocupă, bunul simte de ajuns și că, în fine, el póte suplini solința și observația atentivă a faptelor. Erore complectă, dărâ, care cu tote acestea, este promisă și amestecul tutora se explică deorece, după câte să scie, de viitorul regim comercial atârnă multe și mari interese, după cum partizani și adversari al actualei politici vamale suntem gata a o recunosce. Fiind ca mai tote chiarele mari și mici au găsit oportun ca să se ocupe de marea și ar fi atarea cestiune a Politicei nóstre vamale și, fiindcă din complexul lor de idei nu s’a recoltat decât un haos de idei, adicâ un profund întunerec, consider că nu este de prisos d'a reveni asupra aceluiași subiect și, de-mi va fi posibil, să arunc puțină lumină, cu tote ca, eu însumi, in nenumărate rânduri l’am tratat sub diferitele lui aspecte, chiar in eolónele Romănuluil). Le vedem mai intern cum sta cestiunea vamala, considerată în trăsături generale. Opiniunile ce s’au dat până acum in acesta privința se pot împărți în două mari categorii diametral opuse. Așa, unele spirite, al căror număr este, din nefericire, indestul de mare, s’au pronunțat pentru continuarea regimului comercial inaugurat în 1866, care, după cum am stabilit, este un regim dublu, protector și prohibitiv, altfel iiis regimul convențional și general; iar câteva spirite mai bine inspirate, mai proKe fieiare, pot adauga mai culte, condamnând acest regim, doresc, in același timp, ca să se puna capăt stârei de lucruri de asiafii, adică politicei vamale pe c are o consideră ca nepotrivita cu spiritul timpului In care traim și improprie d’a contribui la desvoltarea nóstra economica ; pentru acea adversarii politicei comerciale de astafil susțin cu un laudabila convingere ca să simte un imperiosa necesitate ca România să nnebce tratate de comerciu cu tote Statele, fara escepție, care ne ar oferi aceleași propuneri și avantagei și ne ar garanta desfacerea producțiunilor solului nostru. Nisce asemenea tratate s’ar încheca, bine înțeles, pe nisce base pur protectare. Este de prisos, cred, a mai spune că în ceea ce mă privesce chiar de la început m’am ridicat contra regimului comercial ce practicam uistafii. Argumentele ce am produs întotdeauna contra politicei comerciale inaugurata în 1886 scnt necontradictori, isbitare ca lumina sorélui, și lectorul care ne-a făcut onorea ca să ne citesca s’a putut convinge cu îndestulare ca cu un asemenea regim roü alcătuit și rǎu aplicat nu putem face reale progrese economice și industriale, ca, pe de alta parte, voind a menaja prea mult pe câțiva producători mediocri loviți în consumator care, după câte se scie, formăza masa națiunei. Dar fiind că nu este de ajuns ca cineva să condamne un regim fara d’a spune pentru ce anume motive pastreza acesta ostilă conduită, îmi propun a arata principalele desavantagii sub care el ni se represinta și de care ar fi de dorit ca să se tina la figurasa socotélá. lata cele mai caracteristice. Dublul tarif vamal ce avem, chiar de la început a avut drept neînlaturate refulate de a ne închide câteva debușeuri comerciale importante : consecințe economice și comerciale, și, pe lângă acesta ne-a pus roți cu aceiași state cu care, de altmintrelea, înainte de a le aplica restricțiuni, trâiam în lua desevărșita înțelegere și ne menagiam reciproc interesele materiale și politice ; ■ consecințe politice. Găsesc necesar ca să stărui puțin asupra acestei ordine de desavantagii de órece mi se pare ca acest punct este capital cu tote ca el a scapat din vedere tuturor acelora care s’au ocupat de cestiunea nóstra vamala. In tot cazul, adversarii tarifului autonom vor putea beneficia de observațiele ce vom face. — Mă explic. Să știe ca România este un țăra curat agricola, și, ca în ora presenta ea nu póte fi (.1) A se vedea în particular .Românul» de la 12 si 26 Februarie și 25 Martie 1890, considerată decât ca atare, deorece ea n’are nici un comercia prea întins, nici un industrie seriosa care i-ar putea da caracterul de țără comerciala sau industriala. Lipsită, după câte se știe, de multe materii prime, pentru a nu dice de cele mai trebuinciose, chiar când țara nóstra s’ar găsi In putința ca să’și creeze industrii ea ar fi obligata ca să’și importe tóte materiile prime din străinătate, ceea ce ar face, după cum lesne pote pricepe ori și cine, ca produsele industriei nationale, pe lânga alte inconveniente, să presinte și pe acela al scumpete). Daca la aceste prevădite neajunsuri mai adaogați ca educația nostra industriala este nu numai în fașă dar fórte defectuosa și prin urmare neproductivă aveți cele mai puternice argumente contra regimului comercial în vigore, care are aerul d’a stimula progresele economice dar care în definitiv nu numai ca este un obstacol al crearei industriei propria fisa dér lovesce în interesele consumatorilor. Asupra acestui punct n’are timpul ca să stărui. Lectorul care ar dori să vâdâ ua întragă serie de argumente ce am produs în acesta privința contra tarifului autonom va citi cu succes sper, un studiu ce am publicat în eoianele Românului, dela 26 Februarie 1990. Acest studiu este intitulat: Regimul nostru vamal și viitorele tratate de comerciu. (Sfârșitul în No. de mâne) I. I. Naciun. NECESITATEA TRATATELOR DE COMEPCIU SI Modul cum ele trebue înțelese și înclinate Aș putea se efic, cu drept cuvănt, că nici un cestiune de ordin economic și de interes general n’a fost cu mai mult interes discutată, și, in același timp, mai puțin înțelesâ ca aceea a regimului nostru comercial. De câtva timp interesant a cel Buletin Parlamentar (Urmarea ședinței Camret de cri) D. C. Iarca-Buzza are cuvântul. D-sea combate taxa de 35 lei asupra zahărului rafinat, care nu e decât un spoliațiune, deorece face 58 ° C ad-valorem. Pire câ a luat cuvântul de a combate avăstft taxa exorbitantă, tocmai fiind-că face parte din majoritate și n’ar vrea ca partidul liberal-conservator să te înfrndiâ intr’un protectionism nechibzuit. Liberalii sunt consecvenți când continuă de a face politica protecționista. Dar greșit este ca și partidul liberal-conservator să facă acelaș lucru deorece e absolut nedrept ca populația întrăga să fie spoliată in folosul a 2 sau 3 fabricante. Fabricele nóstre de zahar, continuă ouratorul, sunt destul de protejate. Li s’a dat tot felul de protecții și reduceri și daca ele nu prospereza, se vede ca nu e uâ industrie vitala în țăra la noi. Termina cerănd ca taxa să se reducă de la 35 la 12 ceea ce face încă 20 lei ad valorem. D. Butculescu, (ice ca totalul producțiunei de zahar a fabricelor nóstre nu satisface nici a 10-a parte din consumațiune. Ar fi însă eronat lucru ca să părăsim acesta industrie care e sigur ca o să se aclimatiseze forte iute, numai daca ne vom îngriji de dânsa. Cere reducerea la 20 la suta asupra zahărului rafiinat și la 12 la suta asupra zahărului brut. Aristide Pascal, arată cum în alte 1 I țări s’au făcut tot felul de opinieli pentru a aclimatiza și a fiisa industria zahărului. P Aduce ca exemplu premiile de esport ale Franciei și Germaniei, apoi arata ca Rusia și-a dat cea mai posibila silința spre a stabili o puternică industrie de zahar și a și reușit. Aceste exemple, trebue să le avem înaintea ochilor noi care nâzuim ca să avem și noi să dama uâ industrie care să potă satisface trebuințele consumatorilor. D. Al. Lahovari, apară proiectul de tarif și fiice ca dăcâ încercările nóstre de a stabili uâ industrie mare de tahfir, n’a reușit până acuma, pricina este cândi am aplicat tacla de 35 franci numai Austriei ér nu și celorlalte țâri care ne trimeteau zahar și de la care perecheam numai 25 franci. De asta dată însă aplicăm tuturor țârilor același tarif. Dăca ar fi Insa ca nici de astă dată să nu se potâ stabili că industria de zahăr, puternica și satisfacâtore, atunci d sa va fi cel dintâi care să căra suprimarea taxelor protecționiste. Se pune la vot cat. V-a și se primește. Se mai propun multe amendamente la categ. Vl a (băuturi) de către d-nii Butculescu, Romanescu, Voinov și Fleva, pe care comisiunea de delegați le respinge. D. Burileanu, fiice că având în vedere ca din pricina multelor amendamente, votarea tarifului este impedecata, cere sa se prelungăsca orele de ședința. D. Palladi, combate acestâ propunere, fiind că, fiice d-sa, tariful nu trebue votat cu asalt. Se pune la votă moțiune care propune ședințe de nopte de la 8 și jumătate până la miezul nopții. Rezultatul : Votanți.................... 70 Pentru....................................41 Contra.....................................29 S’a admis. Informațiiiiii Spre a pune capăt unor zgomote reüvoitare ‘răspândite de Liberté declarăm că d. V. Păun n'a scris nici vădită articole de fond în Românua și, după cum se scie, tóte acele articole sunt scrise numai de redacțiune. In cât privesce articolul de Duminică privitor la Principele moștenitor, cat și cel de elî, el este scris de d. Vintilă Rosetti, care n’are onerea d'a cunosce nici pe d. Păun nici pe vre-uă altă persona care apropie pe Principele moștenitor. —x— D. D. Popescu, fost primar de Ferbinți, a fost achitat de curtea cu jurați. ■—x— D. Gr. Buicliu, constituțional, își pune candidatură la colegiul I de Nentru. —x— Pentru ridicarea catedralei, părerile sunt împărțite. Unii vor să o ridice la elipsa Bulevardului, iar alții la finele său. —x— In ediția II-a vom da amănunte despre căsătoria Principelui Ferdinand. —x— Se asigură că plecarea Principelui moștenitor a fost hotărită și că va fi însoțit de d. colonel Candiano Popescu, în călătoria sea. —x— MM LL. Regele și Regina vor pleca la Sinaia, Indéta după plecarea Principelui Ferdinad. —x— Recursul d-lui S. Mihălescu se va judeca de secția vacanțelor. In Iulie. —x— Curtea cu jurați de Ilfov a achitat pe gerantul Voinței Naționale, acuzat d’a fi calomniat pe d. Ioniță Stănescu, deputat. — x— Se anunță căsătoria fiului domnului deputat Dincă Schiler cu d-ș0ra Ana Maria Roman. Trimitem felicitările nóstre familii. —x—Balonul care s’a ridicat Duminică la Cișmegiu, a căttat pe la 8 ore și jumătate între satele Popescu și Leurdeni. La colegiul I de R.Sărat liberll vor susține pe d. A. F. Robescu sau pe d. Al. Orășanu. —x— Uă companie de soldați din Iași a fost trimisă la Bivolari, spre a opri trecerea israeliților isgoniți din Rusia.