Romanulu, august 1891 (Anul 35)

1891-08-05

700 viață. Se numea Dumitru și era brutar. —x— Cu începere de la 1 August se pune în aplicare o­ nouă organi­­sare a corpului de pompieri. Corpul rămâne atașat tot pe lângă regimentele de artilerie. —x— Cu ocasiunea ploiei de eli, trăs­netul a că­zut în ghereta în care se țin sculele groparilor de la Cimitirul Belu, la spatele acelui cimitir, în așa numită Valea plângerilor. In gheretă se aflau nouă omeni. Trăsnetul a căicat lângă ei. Unul din el, Ion Du­mitru din strada Livedea cu drufi, a rămas mut. . El se află acum la spital. Cel­l­ alți opt au fost așa de impresionați că ei au rămas încremeniți mai bine de jumătate oră. Pe urmă ,și au re­venit in totă firea lor. —x— Bine stăm ! In săra de 16—17 Iulie, pe la 9 ore, la Lacul Sărat, când încă totă lumea era adunată la concertul lui Raoul Koczalski, s’au furat patru cai de lux ai d-lui G. O. Bassarabeanu, antreprenorul domeniului Brăila. Tâl­harii, profitând de întuneric și de neglijența slugilor, s’au introdus în grajdul aflat în dosul Cazinului, au scos caii de căpestre în presența câtor­va copii cari se jucau p’acolo, și încălecând pe dânșii au fugit, nu se știe în ce direcțiune. S’au dat te­legrame în tote părțile, dar nici până astă-­fi caii nu s’au găsit. —x— D. Alexandru Lahovary care tre­buia sâ intre în minister, a fost si­lit sa plece la Pesta în afaceri per­sonale. Acesta a făcut ca intrarea d-săle în minister să se amâne până la începutul lunei viitore. Noua societate de tramway ne in­­formază ca cu începere de Joi dimi­­neța, 25 Iulie (6 August), va pune la disposiția publicului linia nouă de tramway strada Teilor, sfârșitul casei Rahovei (Puțu de pătră). Acesta li­nie se va compune din trei secțiuni, și anume: I- a secțiune din strada Teilor (colț cu strada Romană) până la strada Academiei (colț cu bulevardul Aca­demiei.) II- a secțiune. Din strada Academi­ei (colț cu bulevardul Academiei) până la calea Rahovei (podul de pă­tră, hotel Central). III- a secțiune. Din calea Rahovei (podul de pătră, hotel Central) până la finele casei Rahovei (puțul de pă­tră și vice-versa. Prețul pentru parcursul unei sec­țiuni este 15 bani, pentru două sec­țiuni 20 bani și pentru trei secțiuni 30 bani. —x— Galații află că autoritățile ruseșci fac mari șicane românilor din ba­sarabia cu darea pașaportelor. Când aceștia au nevoe de a eși din Ru­sia, trebue sâ se ducă la gubernia din Chișinău spre a lua pașaportul și a-i trimite tocmai în Odesa spre a-i viza. —x— încă o­ mină de cărbuni de pă­mânt s’a deschis în județul Pra­hova, de câtre locuitorii din co­muna Ceptura, cătunul Rotari, pla­sa Cricov. Mina era cunoscută mai dinainte, dar acum, prin exploa­tarea de câtre proprietarii săteni se va face și mai mult cunoscută, fiind și de bună calitate acești căr­buni. —x— ■ROMANULU­I AUGUST 1891 Gestiunea medicilor D-le Director, Bine-voiți ve rog, a insera în colinele­­ Rarului d-vóstra următórea rectificare, a unei informații apărute în chiarul Lupta de la 19 curent, prin care se­­ zce, că peti­­țiunea adresată onor. Eforii de medicii ti­neri ce s’au întrunit la mine acasă în sera de 16 curent, a fost provocată de d. dr. Râmniceanu și incuragiatâ de unul dintre Efort. Pentru a se convinge ori­cine, că peti­ția medicilor n’a fost inspirată de­cât de interesele generale medicale, iar nu de a­­celea ale unuia dintre Efort și ale d-lui dr. Râmniceanu și pentru a arăta, cu a­­cesta petiție, se impunea de la sine și fără instigație tineretului medical, vom­ expune aici petițiunea în tot conținutul ei, moti­vele care au dictatu-o și în fine cestiunea d-rului Kiriac. I Petițiunea către d-niî Efori Subsemnații doctori în medicină, eu 0­ nare venim a ve ruga, se bine-voiți a dis­pune punerea la concurs, a tuturor postu­rilor, ocupate în mod provisoriu, în spi­talele onor. Eforii. Tot­­odata, ne rugăm ca aceste concur­suri, să se țină după regulamentul cel ve­chia din 1886, de­ore­ce regulamentul cel nou, este neaplicabil pentru următorele considerațiuni: 1. Pentru că art. 8 din acest regula­ment, a fost desaprobat de onor, minister, cu ocasiunea punerei lui în aplicare de onor. Eforie, pe motivul că era în contra­zicere cu art. 31 din legea sanitară. 2. Pentru că probele de medici primari nu se pot face, de­ore­ce aceste probe trebuesc examinate de toți medicii primari ai onor. Eforii și o asemenea comisiune, credem ca nu se pote întruni nici­odată, ceea ce ar constitui un motiv veșnic de amânare. 3. Pentru ca probele cerute concurenți­lor pentru posturile de medici secundari, nu sunt în acord cu specialitatea lor. 4) Pentru­ ca în acest regulament, nu se specifică și concursul medicilor asistenți la domiciliu, consultații de boli speciale și de gynecologie. 5) Pentru­ că cu tot concursul, onor. Ephor­e are dreptul de a numi sau de a retușa numirea candidatului recomandat de juriul examinator. Pe lângă acestea, cerem cu insistență, să nu se mai amâne c­ncursurile ca până în present. In ceea ce privesce numirea provisorie la posturile de medici primar­, create din nou sau devenite vacante, cerem ca aceste posturi se fie suplinite până la ținerea concursului, de medicii secundari ai onor. Epicorii după vechime. Binevoiți va rugam d-lor Ephort a primi asigurarea distinsei nóstre considerații. Urmeza 12 iscălituri, a puținilor medici tineri, ce se află astăzi in capitală. Ast­fel dar, ceia ce cerem este : se se respecte concursurile, să se modifice re­­gulamentul și se se respecte calea ierar­­hicalâ în numirile provisorii. II Motivele petițiunei Adevăratul motiv, care ne-a determinat a petiționa este, pentru că am dorit ca la onor. Ephorie, să existe uă normă după care să se facă numirile de medici, adecă să fie și aici în onore instituția concursu­lui, ast­fel precum vă cere legea și décá am cerut modificarea regulamentului, a­­cesta nu am făcut, decât pentru a asigura mai bine ținerea concursurilor. Tot pen­tru ca sé existe ua normă în numiri, am cerut și respectarea casei ierarh­ice în numirile provisoriu. Unde este dér vina nóstra ? Cum pate să se amestece alte instigațiunea celor doua persone, de care vorbesc e­­ Rarul Lupta ? A cere să se facă concursurile, acesta este în interesul întregului corp medical din­­ era, căci concursul este singurul mij­­loc pentru a sustrage pe medici de la fluctuațiile politice și de ai asigura că munca și meritele lor pot când­va să fie recompensate. Bolnavii de asemenea nu pot de­cât sé profite cu îngrijire, când ei vor fi confrați acelor ce pot mai mult pen­tru dânșii Onor. Ephor, chiar, prin acest mod de a recruta pe medici se va pune la adăpost de ori-ce critica și va avea mei dici, cari să’i aducă servicii reale. Dar inu­til se mai spun, pentru ce să fie őre con­curs, de­ore­ce legea însuși cere acesta. Cu tote acestea, în țară la noi adesea ori, nu s’a ținut sem­ă de asemenea mod de recrutare a medicilor. In Ephorie în special, de mai mulți ani, sunt medici pro­­visori și de­și onor Ephorie, suntem si­guri dorește și ea de a se face concursu­rile, totuși s’a întârziat cu publicarea lor. De a dor, concursul este de interes ge­neral, déca el este cerut de lege și déca s’a întârziat a se face, noi nu trebuia dre ca să cerem ca el să se publice cât mai curând ? Ni se mai incrimineza, că numirea doc­torului Kiriaj a provocat petițiunea. La a­­cesta vom răspunde, ca și­­ înainte de a­­cesta numire, tiner­i medici au cerut prin mai multe petițiuni ținerea concursurilor. Apo­i de curând s’au facut și alte numiri de medici în Ephorie tot în mod provi­soriu și prin urmare nu înțeleg pentru ce d. Kiriac face atâta cal de d sa, căci nu se găsește singur, care ar fi putut sâ ne indispună. Am mai cerut, ca în numirile provisorii la posturile de medici primari sâ se țină sema de ierarhia și sâ se punǎ persóne dintre medicii secundari cei mai vechi. Acesta póte, l’a făcut pe d. Kiriac se creza ca din causa numirei d-sale ne-am determinat a petiționa. Mai întâia, scopul principal al petițiunei, după cum se vede, a fost de a cere concursul și apoi mai sunt și alte numiri, care s’au făcut sau care sunt în proiect de a se face in care nu s’a ținut în sema medicii secu­lale. Pentru a nu da de­cât un exemplu, vom­ spune, ca pentru serviciul de gynecologie din nou creat și care după știința moder­nă, nu este de­cât un serviciu de adevă­rată chirurgie, onor. Eforie nu s’a adre­sat încă pânâ acuma la vre-unul dintre chirurgii spitalelor, pentru ca sa i-1 con­fere până la ținerea concursului. Nu tre­buia dor, se o­lugam, ca în coșuri de a­­semenea create din numiri in posturi vacante sau nou, se-și reamintesca ca po­seda în Eforie mulți medici secundari, cari nu stau la Eforie in acesta calitate, de cât pentru ca cu timpul se devină apți de a fi primari? Daci, să se știe bine, că nu am formu­lat respectasa nóstra cerere câtre onor. Eforie, din causa urei personale ce toți sați unii dintre medici, ar avea contra­ct lui dr. Kiriac. Ar fi fost în adevăr a-i face un frumusa reclama prin jurnale și se știe ca reclama de cât­va timp a în­trecut cu totul marginele demnității unei om de știința, chiar în corpul medical. Oare nu tocmai pentru reclama, d. ur. Ki­riac ne-a atribuit învinuiri pe care nu le meritam ? Acesta întrebare se impune, de­ore­ce de câte­va z zle, se vorbește atât de des de numele d-sale în diferite­­ Rare Și chiar de scrieri, open originale, invenți­­uni, ca și când un al doilea Koch s’a năs­cut, în ignoranta capitală a nerecunoscâ­­tórei nóstre țâri. III Cestiunea d-lui Dr. Kiriac Se strecură de mai multe zile Prin «fia­re, câte o informație, care caută a justi­fica numirea recentă a d-lui Dr. Kiriac. Nu vom căuta a aduce vre-uă învinuire onor. E orii, pentru acesta numire, căci nu-mi este dat mie a critica faptele admi­nistrației sale. Trebue însă, se restabilesc adeverul în acesta numire și acesta toc­mai din causa reclamei, care tinde atât de mult a se infiltra în moravurile corpului nostru, în­cât se simte că grabnica reac­­țiune în acesta privința. D. Kiriac, nu este medicul secundar cel mai vechia în specialitatea de chirurgie, dar este singurul care a trecut concursul in chirurgie de medic secundar. Dar ce mai este tot atât de adevărat, este că nu d-sea a fost ales în virtutea acestui drept, dar postul a fost creat din nou in vederea d-sele. Acest post purta intr’adevĕr, nu­mirea de medic inspector al spitalelor de chirurgie escentrce și în buget se prevede un singur salari de medic primar, ci nu un serviciu de chirurgie cu medic secun­dar, cu interni, esterni, supraveghetore, servitore și paturi de bolnavi. Cu tote a­­ceste, astacăi i se pine la disposiție un serviciu complect, ceea ce însemna că d. Kiriac se bucura de multa protecțiune în onorabila eforie. Dar, alții care sunt mai vechi, secundari de­cât d-sea, pentru ce óre nu au con­curs și an ca special de chirurgie ? Toți o seim, timd­ ca concurs n’a existat de a­­prope trei ani, de unde imposibilitatea pentru cine­va de a se prezenta la con­curs și fim­­ ca sub administrația trecuta, daca cine­va se presența la un concurs și nu avea concurent el era numit tara con­curs. in acest cas me afla și eu, care acum opt ani la concursul de medic se­cundar nu am avut înscris pentru a con­cura de­cât pe d. Kiriac, care retragăndu­se Eforia s’a cred­i­t in drept de a m­e numi astfel precum a făcut d’altmintreb­a ți cu alte numiri, chiar de medici primiri. Mai tare fiu, adica acum trei ani, când trebuia se reconcurez, în zadar am așteptat con­cursul, în zadar am cerut ca acesta se se publice, câci onor. Eforie a întârziat mereu d’a o face. Dar se cree că concursul unic care a fost trecut ca secundar pentru chirurgie, este acel al d-lui Kiriac. Da, și nici nu pu­tea să fie alt­fel, de­cre­de regulamentarea concursurilor în ceea­ ce priveste speciali­sara serviciilor, este de curând tăcută și in tot timpul ce a urmat regulamentarii, nu s­a mai publicat concurs. In privința nenumeratelor titluri, desco­periri și lucrări, enumerate lu­­marul radi­cal al radicalului d. dr. Kiriac, trebue se spunem, ca aceste sunt atât de numerose, in­cât s­a scăpat din vedere a se adaoga încă unul, care toți o sciü, este cel mai valoros pe care d. dr. Kiriac îl pot e­nu­mera la activul său. Acesta este câte­va numere a unui­­ fiar pamflet intitulat «Doc­torul Assaky» care a fost redactat de d. dr. Kiriac și care a avut drept scop de a face apologie a șefului seu înjosind tot­ ua­­data și tratând de îgnorența cea mai pro­­funda pe întregul corp medical din țera. In acest­­ car, se areia­­ filme, ca profe­­sorii facultății nostre, adica acei care i’au învățat carte pe d-sea sunt omenii acel, care merita mai mult disprețul din tara­­ era. Nu înțeleg dér­biI £­ R, juriu ce, ce se se explice numirea, s’ar face atâta paradă de titluri, descoperiri și invențiuni și nu s’ar menționa cel puțin, acea operă (Ra­­ristica. Cum, aceleia nu se datoresce ni­mic ? Dar destui atât, căci nu voesc a pune și alte persone în joc, ceea­ ce ar fi toc­mai a imita pe d-rul Kiriac adică a reedita un­­ Bar contra pamflet. Doctorul G. Fanu. Bârae și tortură In comuna Pogonele, ne spune Sentinela di­n Buzeu. Ana I. Mun­­teanu, un femee bătrână peste 70 de ani, a fost bătută crunt­­ de prima­rul Negu Condruzescu, ajutat fiind de Ghiță Cojocaru adjutorul șefului de garnisoni. Femeea a fost arestată ilegal, ținută șase­­ file la arest ca să-i vindice sesiunele făcute pe corp din causa bătăei cu frînghie udă peste tot trupul ce i s’au aplicat. Dupe șese­­ file femeea a fost tri­­mesă pt jos la sub-prefectură unde d. procuror, sesizat de acesta afa­cere, împreună cu doctorul Inotescu, au constatat sesiunele făcute pe corp și nevinovăția femeei pentru a putea fi data in judecată. I­ncursiunea studenților Fa­cultății de litere In D­o­­brogea dLe la, 21-29 1-u.n.ie 1S91. (Urmare) x) De la gura Prutului, pământurile rusești se întind bogate, aurii și verzi, pe malul sting cu sate, ca nisce pete de nori, pe piepturi de del­­­ iar în­spre drepta, pe malul dobrogen se intind păduri de sălcii. Tocmai mai târziu încep sa se vada în depanare spre Isaccea, movile aride și gole, în căț a ferei. Iar în urma nostra cu cât vasul aluneca mai repede in josul Du­nărei— pierdem din vedere, cuprinse în liniștea, care se lasa, pe țermuri și ape, dincolo de fâșia de lumina ce sclipește pe valuri, ca solzii unui pește uriaș—deluiile și cimpiele dintre Galați și Prut. E ora 5 fara 10. Recerea vîntului și a serei ce se apropie, deștepta și crapa pleo­­pele celor ce adormiseră, cu capul pe od­­gonele încolăcite ale vasului. Cel ce un minut mai înainte simțiseră pe suflet ari­pile cernite ale melancoliei, încep sa se simța în disposiții mai vesele. Încep sa se arate din distanța în distanța pichetele ru­sești. Iată primul soldat rus. Toți vor care mal de care sa­­ vada cu binoclu : par’ca ar fi un animal extraordinar , și după ce l’ad verut unii par’ca se4 tot intreba_In tun­dul sufletului: are asta sa fie repre­­sentantul Țarului aici ?—Vaporul trece mă­reț și nepăsător — soldatul presinta arma. Un înzecit bravo­ se aude de la dota. Cu cat un lucru mai uriaș te-a speriat mai mult, cu atit micimele lui te face sa te desteți mai sgomotos. E s­ngurul triumf al celor mici asupra acelor mari, ba mi se ierte daca în fuga condeiului, nu m’am lasat sa nu notez si acest fapt. De­sigur daca ar fi fost un bulgar sau cine știe ce representant al vre­unui mic popor, cu care ne-am fi putut măsura, nu am fi simțit atâta satisfacție în inimă, ved­ând că ne salută. Pare că am fi simțit milă, iar acum simțiam triumf. Și e curios de observat, ca toc­mai tardivul nostru de la Brăila, facea un U­ A se vedea «Românul» de la 26, 23, 30 și 31 iulie 1891, deosebit haz de saluturile soldaților ruși, după marginea Dunării. Iar hazul său era împreunat cu un excesiv entusiasm, care se comunica la mare parte dintre noi și ne silia se facem mult tapaj pe puntea va­porului până ce trecurăm dincolo de Kent. De multe ori asemenea disposiții naturale de spirit pot fi funeste unui individ și chiar unui popor; rasă numai atunci când n’ai conștiință de izvorul și de însemnă­tatea lor. Când însă iți dai bine sema de ele, când conștiința — acesta nivelatarea stărilor sufletești — se aplică asupra lor, atunci nimic nu se póte primejdui: expre­­siunea lor trece ca o fâșie de raze pe d’a­supra­ armatele gata de lupta.­Soldatul,pe secundă încâlifit în inimă, după ce trece raza, privește, iarăși stăpân pe puterile lui, la cartușieră și pășește înainte. Malurile trec liniștite pe lângă noi. A­­colo sunt Renii, iar pana acolo unde, se vede turnul verde al bisericei celei mari și cele 3 depouri de gaz dintr’o stufosa grădină, trec rând pe rând fără sgomot pichetele rusești, cu rușii sei, cu șapca cu uniformă albi, cu arma la umăr; apoi un mort de foc, gradinele de zarzavat, udate cu ajutorul roților, ce acum stau neclin­tite și înfipte cu osia în malul Dunării; apoi gura și c­âinele ei d’alungul Prutu­lui și cu vagone, pe care mulți le găsesc fără gust și nemernice, se întind până la Ren­. Cite un om rătăcit, cîte­va grupuri de femei sunt personagjele mute ale acestui mic tablou. Iar apa închisă și oglindă în prejurul vaporului, cu cât se afunda în zare cu atât se albește pânâ devine larga și se împreună nemăsurat de departe cu cu seninul. Am trecut de Reni și mergem înaintea câmpii mânase in stânga, deluri sterpe In dropta. Sare mari și bogate în stânga, de abia un cuib în subțiera malului din drepta. Vaporul trece indiferent printre ele și indiferente cele două șiruri de va­luri de la spatele lui lincăesc departe suir­­lind nisipul în sus pe țermuri, înainte. Sarele se lasă tot mai jos, a­­pele se albesc tot mai tare, înainte. Vint de mare, dulce sufla din răsărit. Ta­blele miliare ne arată, ca am per­­curs de la Galați până aci peste 20 de mile Isakcea (vechiul Noviodunum) se arată pe un deluț cu geamii se­­racaciose, cu case invisibile, dar cu mori de vânt pe coma colinei de la spate. In față e un sat rusesc. E ora 6 trecute. In­­nainte. Stâlpii miliari și pichetele ruseșt trec rând pe rând pe lângă noi. Mulți disi­cuta. Mulți privesc ciira aurie de la spa­tele vaporului, alții privesc marea de lapte înainte. A trecut ora 7. Mai e mult pânâ la Tulcea? Mai e un ceas. Spre­ e s’a sco­­borit de tot. Nu va apune însă în apele scânteetore, ci va dispărea în nori lungi argintuiți pe margine. La 7 și jumătate, Dunărea cu greu e spintecata de pământ drept în inimă. Apele ei atâta timp înfrățite se despart. E lupta mare și necunoscuta de nimeni la despăr­țire. Pe unde mai bine? Grosul ape­­r de la spate saltă liniștit înainte împinge pu­ternic și fără sforțare, și sfârșește lupta. Brațul Kilia o ia in spre Nord printre păduri de trestii. Rusia se sprijină de el. Rusia se depărtaza cu donaul. A dispărut. Căci noi lăsăm Kilia ta­ua parte și dăm în­spre mare apele ce merg pe al douilea braț, care duce la Tulcea și apoi în Mire la Sulina. Acolo pute vom regăsi in apro­piere de dunga albastra a apelor mării apele galbene, pe care le lăsam acum sa merga singure pe lângă pământul russse pace la Vilcov, printre insule mlaștinose. Le vom mai recunoște ? nu știm. Dar când vom cerceta vom fi în mare, și ele vor fi acolo la viața de­sigur. Nici pe pământ când suntem, nu recunoșteai pe cei ce au FOIȚA ZIARULUI ROMANULU­I AUGUST TEODOR T. BURADA­U VĂ călătorie î­n Istria Acesta schimbare de altmintrele se observă în multe cuvinte și în limba română de la noi, ca în pără­ păr în loc de până, mărunt în loc de manunt, nimi­­re în loc de nimene, amenințare în loc de amenin­țare, rărunchi în loc de rănunchi și altele. Nu cred de nevoie a reveni asupra gramaticei dia­­lactului româno-istrian, căci a fost descris în destul de Ion Maiorescu în cartea sa itinerar în Istria pag. 31 și următőrea înainte de alte specimene ale dialectului româno­­istrian pe care le vom­ arăta la anexa V, reproduc aici două rugăciuni: Tatăl nostru și rugăciunea câtră sfânta Maria, pe care le-am cules din gura po­porului : TATĂL NOSTRU Ciacial­ nostru carile ești în cer, Neca se sfete numele teu. 1­1) Se Rce gi tiatia §i tata în unele locuri din Valdarsa. Fie voiia ta cum e în cer, Așa și pre pămînt. Parca nostra de saca zi Da ne astăzi Și las nostre pecata Ca și noi le sam a nostora durnici, Și nu ne duce în napastă Și ne zbaveși di­reo. Așa se fi. RUGĂCIUNEA SFINTEI MARII Sora Maria, plină de milosti, Domnul cu tire. Bla­goslovit est tu întru mulierli și blagoslovitu-l pleda de la atroba­­­ta laus. Sora Mana, Maia Domnu, roga Domnu za noi ,ac­­móce și in vreme de mortea nostru. Așa se fi. Iată și alte mostre de fraze ale românilor istrieni pe care de asemene le-am aui­it însumi în vorbirile lor curente : Mari demarâtă viri va teniora cu plugul cu patru boi. Gesta féla e mușata, are peri și ochi negri. Preotu nostru nu cuvinta in basencă vlașchi. Basenca nostra e mușată. Fețioru mes’a la un cătun prope di Birdo. Io săm mal betăr di tire, Io săm mal tirer de tire. Za ce ai dat părea a lui, pututa-i da mie. Io voi ven după tire acrnoce. Ai cusut te cameșe. Camisola are do mâreci. Sorerle la nostru Podesta, eseu morte. Ratați-mi calea câtră vostra casa. Carele latră. Gosta lume făcut­e cu scalele. 2) Păntece, unii merg în jos unii în sus. Bate flieru pără-i coad. Astă­zi mie, măre țire. Carie cere află. Carie crede în Domnu, Domnu-i juta. Carie e bur tezăr e bur și bătăi. Ce ai făcut eri după ciră. Vintu rescoperit’a casa. Dați firii și ovesti la caii. Căt vinzi costa vacă. Dă-mi ceva de merindat. Mĕ opresc cu ast­fel de citări ne­având intenția și nici putința de a reproduce întreg dialectul, titt însă a arăta tot aicea că unele descrieri făcute de streini, precum sunt italienii și nemții ce s’au inte­resat de acești frați ai noștri înstreinați, sunt de­parte de a fi oglinda exactă a limbei ce ei vorbesc, de­ore­ce nici în limba italiană și nici în cea ger­mană nu se află în alfabetele lor vocalele ă î, și de asemene se dă un ast­fel de pronunțare consonelor C, 1, 8. Ast­fel de pildă găsesc într’un articol din gazeta L'Istria­) din Triest, scris de d. Anton Covaci, ce­­ voi reproduce la anexa IV, următorele două nara­țiuni ca mostre de limba romano-istriană : 1) «Doi omiri (a) amnata en la (la) se caile, ur «(un) de jegli afflata o secura, e egliama .* Oh vedi, «9a am so aflat. Nam aflat moresti sice cella ato; «ma avemo aflat. Salec pod­e verita cegii cargli se­­«cura a pglierdut, e vestita secura en mera lu celu «car se vo aflat, pornita maltrateii sa tata. O morg «esmo egliamata jegli tuice. Compagni a lui. Nu «smo, moresti sice, ma jessam. Saz ca, tu secura «afflut egliamatai jon vo e, no noi amo vo aflat.» Doul ómeni mergeau în calea lor. Unul din ei aflat-a o secure, și strigă : Oh vezi ce am aflat eu , n’am aflat eu, trebui­se «fiel, <fice cel­ lalt, ci, noi am aflat. Puțin după aceea, venit-a cel care a per­­dut secura, și vei jut­a secura în mâna celui care a aflat-o, și a început a-l maltrata ca pe un tâlhar. O morți suntem strigat­a el atunci. Companionul lui­­ lise: Nu «suntem» trebui­se­­ fi el, ci, «sunt». Pen­tru că tu când ai aflat secura, e fisa­t, eu am aflat-o, ci nu, noi am aflat-o. 2) «Iarna fosta cruța race. Fruniga care avut ne­­«berito en vera țuda hrană, stata smirom en ra­să «casa. Cerce cu sebodit su pemint patita de home e «de race. Bogata donche fruniga necaegi duje salec j «munca sa xivi. E fruniga sice, juva al tu fost en «jirima (inima) de vera. Saț­ehe nai tu tunce a te «xiv glonge prepravit. En vera sissa cerce cu canta­­«tam mi divertizam cargli trecut. E furnica ersuch: «Sai tu en vera cantat, acmóce chei iarna e tu «xoca.» Fost­a iarna forte rece. Furnica care avea adunată multă hrană de cu vara, stătea liniștită în casa sa. Grierul vîrît sub pămînt a suferit de fume și de frig. Rugal-a deci pe furnica ca să-I dea puțin ce mânca ca se trăiasca. Furnica­­ fice , unde ai fost în mij­locul verei. Pentru ce tu atunci nu am pregătit al tea trai. In vară zis-a grierul cantat-am și desfatat­ 1) An. 1846 No. 1­2. b f A A y­r­x

Next