Romanulu, iunie 1892 (Anul 36)
1892-06-11
m Chestiunea chilei Perspectiva unei noui crise ministeriale în Italia.—Femetea în Rusia.—Mac Kinley, președinte al republicei. Camera italiană a fost forte numerosa a fi și forte agitată. La discuția asupra proiectului exercițiului provisoriu, d. Giolitti a declarat, că cabinetul sau va pune chestiunea de încredere. In acest moment nu este vorbă decât de necesități administrative ale Statului; speră, că înaintea acestui mare interes, tote celelalte vor dispare (aplause vii la stânga și centru). Cabinetul actual menține bugetul așa precum a fost stabilit de ministerul precedent. Camera se arăta forte impresionată; urmarea discuției s-a amânat pe mâine. Oficialul rusesc publică un comunicat, care zice, că situația ținuturilor lovite de sărăcia este mai favorabilă, mulțumită celor 150.000000 ruble cheltuite pentru a combate flagelul, cu tote acestea ministrul de Interne a ordonat revizuirea reglementelor de aprovisionare a populației. Din Minneapolis (America) ni se telegrafiază, că comisiunea însărcinată cu examinarea resoluțiunilor a adoptat pe cea următarre, care va face parte din programul republican de supus al convențiunei. «Poporul america , care favoriseza bimetalismul, cere aurul și argintul ca monedă cu valre legală, pentru ca toți dolar! In aur, argint sau hârtie să sibțină valorea egală ». Resoluțiunea aprobă conferința monetară. D. MacKinley a fost ales președinte permanent al congresului național republican.Un fapt rămâne însă bine stabilit, guvernul va îngreuna teza cu un nouă datorie de 75.000.000, deci cu noul imposite. Cel puțin, când datoria nostra publică n’ar întrece miliardul! 75,000,000 Un nou împrumut.—Serviciul Agenției române.-Disconto Oesellschafft și Bleichröder.-—Dezmințire Am fost cel d’intăl cari am dat scirea acuma vr’uo doué luni că guvernul va emite un nod împrumut de 75,000, CQO.Jocirea acesta se adeverește a fi pe deplin. Iată telegramă ce ne-o transmite a fi Agenția română din Berlin . Împrumutul românesc 1892 de 75 milioni s'a contractat cu Disconto- Gesellschafft și Bleichröder. Aprobarea condițiunilor de emisiune este așteptată a fi. Emisiunea se va face filele astea. Se vede că nu-i da mâna guvernului și na erejut încă oportun a se da pe față intențiunele sale cu privire la acest suprumut, căci iată un nouă telegramă ce o primim în ultimul moment, telegramă ce ni se pare a fi mai mult un comunicat al ministrului de finance, decât uă scrie telegrafică transmisă de Agenția română . Știrea fiarelor din Viena în privința aprobării prospectului împrumutului românesc 1892 și emisiunei apropiate a acestui împrumut este prematură. V . Telegrama acesta nu indică măcar locul de unde a fost espediată de unde vine să ne întărim In convingerea nóstrá, că ea este mai multă notă a d-lui Ghermani transmisă de Agenția Română Ziarelor. Agenția crede că servindu-ne comunicatele guvernamentale, se achită consciincios pentru plata abonamentului ce ia de la ziare. Mai bine ar face, se nescutesc, de aprecierile ei ce le face pe sema socialiștilor și de plecările și sosirele tuturor prințișorilor veritabili și inveritabili. — Prin fir telegrafic. — Chestiunea papală.—Rusia și Franța. —Venitul vămilor. — Valorile Portugese. —Conflict 29 Mai 1892 că Întrunirea dreptei Camerei a adoptat oă declarațiune, care zice că ea respectă decisiunile Papei in cea ce privesce chestiunile religiose, dar revendică dreptul de a păcăli preferențele sale politice. Chestiunea formei de guvern trebue să fia resolvată in Francia și Intre Francesi. Papalitatea a recunoscut pe tote guvernele care s'au succedat in Franța, dar tratând cu guvernele Papalitatea nu a cerut nici văddtă partizanilor regimelor anteriore, uitarea credinței lor și renuncarea la speranțele lor. Estafette anunță că înainte de a pleca la Nancy, Marele duce Constantin primiseră depeșă învitânduse afirme amiciția Țarului pentru d-nul Carnot și solidaritatea intereselor franco-rusesci. Venitul vămilor pe luna Mai CL at crescut în mod considerabil, din causa enormelor importuri de grâur determinate prin faptul, că reducerea asupra taxelor de intrare a grâurilo și faunei Inceloza la începutul lu Iunie. Comitetul detentorilor francesi d valori streine protesteza contra refusului Portugaliei, de a ratifica convențiunea încheiată. El a convocat o întrunire plourară a comitetele streine, spre a discuta măsurile d luat și de a lua cunoștința de tot actele privitore la negocierile și car probeza, că răspunderea situațiune actuale incumbă numai guvernuli portuges. Căsătoria principelui Ferdinand mel. țiarul bulgar face apoi istoricul României și Bulgariei și critică atitudinea Rusiei devenita In ultimii ani inimica Bulgariei și a arătat dostilitatea sea României, când a venut ca acesta nu voia să se întrebuințeze la robirea Bulgariei. Articolul Brobodel, dă bibliografia prințului moștenitor al României și a principesei Maria, sj adaogâ că partea inteligentă a societății și poporului bulgar felicită din inimă pe frații Români. Acest moment solemn este prețios și pentru Bulgari, cari speră lu continuarea și soliditatea legăturilor istorice și religiose cari alipesc poporul român și bulgar. Dacá armata română prin înaltele sale fapte dinaintea Griviței și Plevnei a pus prima piatra a eliberării Bulgariei, sprijinul moral și simpatia poporului și parlamentului român In timpul greului an de la 1885, au contribuit forte mult la victoria de la Slivnița și la succesul causei bulgare. ROMANULU. 11 TUNIS OPERATORUL Operațiunea făcuta lunile trecute de doe Svoboda publică un lung articol forte simpatic României cu ocasiunea logodnei principelui moștenitor. Ea releveza însemnătatea acestui eveniment pentru viitorul României și dă un mare însemnătate țupului cantorul Lucas Champioaióe ia Bucuresci, da Imperatul Wilhelm a anunțat el in- un interes de actualitate^, urmatorei des BAȘI la prănjul din Postdam acesta ^spum. a*W modului de-a opera, al u- D " P v . . . , . Inuia din cei mai buni chirurgi trageSium logodna care stabilesce legaturi q cu doctorulteau. rudenie apropiată intre familia re-gala a Romăniel și familiile suve Ig 8ala d ® operații unde lumina este așa zane din Germania, Engliteza și Rusia; d ® ideala> parca ar da Ore con speranțe, acesta constitue uă întărire a dinasel ata l. Pe«»ore, intr’un haina negra, mait tiei române și uă puternică garanție I d ® statuia> «patos» cu mâinie in șolduri, a independenței naționale a Romă- favoritele incepand se se alnesca pe la 1 margini; parul insă lung și buclat n’a inceput anca se se raresca, cu toți cei 62 de ani pe cari il numea. Privirea clara, ascunsa sub niște pleope grele, ügura nepasatore și grava, țara cea mai mica umbra de posa, fara ua atitudine studiata, așteptă cu rebdare, plin de torța și torte calm; ora pentru a începe lucrul Este aprope singur, cei mai mulți din ajutori sei sunt ocupați în camera d’alatmn, instrumentele sunt așezate în tocurile lor și nimic nu pare a te infricoșa. Condusa de călugărițe, bolnava, tremurând, cautand se zimbesca, cu fața îngălbenită de umflătură ce o are , cu ochii bleojdiți de frica, catul ca intra în sala și el este acela care o primesce, totdeauna cu aceleași cuvinte, cu acelaș accent, cu accentul din satul lui din Beaux pe care i’a conservat și caruia îl exagereza câteva dată dulceța și rotunjimea mea. «Asta și draga nóstra domna!» Face un pas spre dânsa și luându-i mâna intr’ale sele 11 sice : «O se vezi, copilașul meu, se nu te emoționezi, totul va merge ! ca pe rotile, bcump-o sora, culc’o, te rog, pe patul asta. Bine !» ^«Ascultă-me bine, micuța mea,‘chloroformul intepa puțin, pentru a înlătura iritarea ochilor, vom pune o bucată de pânza Românii la Viena Sosind la Viena deputațiunea națiunii române in causa presentarii memorandul-l la înaltul Tron, am făcut pașii receruți pentru mijlocirea unei audiențe la Maiestatea sea prea grațiosul nostru Monarch. Despre procedura urmata spre scopul acesta, in presa din Viena și din Ungaria s'au publicat o serie de serii și informațiuni, cari conțin și lucruri ce nu corespund adeverului, și parte erau neexacte. Intre aceste jurszări presidiul și-a crejit de datorie a publica din Viena, 81 Mai 1892, uă scrisóre, in care a declarat, că presidiul partidului nostru național n'a dat nimănui nici oă informațiune despre cele ce s’au petrecut in cestiunea presentei« memorandului, și că serile și corespondențele, ce s’au dat publicității în acestâ privință, nu stau nici într’uâ legătură cu presidiul partidului național. Adevărul lucrurilor se cuprinde în următorele : In 29 Mai a. c. am fost primit în cancelaria cabinetului Maiestății seie, unde cu tota bună voința mi s’a comunicat, că fiind causa nóstru de natură politica, audienta cerută numai cu învoirea ministerului ungar se póte obține. După acesta m’am presentat la Exesen ministrul a latere, Ladislau Szegyény- Marich, care s’a declarat de necompetent in causa, și mi-a recomandat, ca se me adresez de a dreptul la ministrul de interne din Budapesta, cea ce imediat am adus la cunoscința cabinetului Maiestății séle, unde am primit învitațiunea, ca dupe ce memorandul nu se note ’»resenta Maiestății sale in audiența, >6 staaim, ca acel memorand se se su.. ?ierna prin ministrul «a latere». In urma acestei invitațiuni, in 30 Mai I am voit să’l rog pe Exc. sea ministrul «a latere» se bine-voiasca a primi de la noi memorialul, și a’l substere la Maiestatea I sea, in care causa am fost point la Exc I I sea pe 31 Mai între orele 9—11 din ji. Presentăndu-mă la acest termen, am gasit, că Sxosea a plecat din Viena. Aducând acesta impregiurare la cunoscința cabinetului M. sele, din nou m’an I rugat, ca să bine-voiască a primi memorandul, și a’i Înainta pe calea sea ia iocul I destinațiunii. Și așa, in Iunie 1892, la ora 1 din ji I In cuverta signata am presentat memorandr.1 la adresa Ba.c. sele a șefului cabinetului Maiestății sale. Viena, 6 iunie, 1892 Dr. Uațu. umedă peste ei, ca să-l apărăm. La nas și în gât va înțepa întocmai ca și tutunul.» Și părăsind pe bolnavă, așa de frumos orbită prin pânza de pe ochi, care nu-o lasă să veia nimic, asurjita prin iuțela cu care sa făcut stăpân pe ea, încurajată, atinsă prin cuvântul micuța mea și prin autoritatea impunatore a acestei voci ; o lasă atunci pe mâna elevului său Aubeau, care îl dă anestesicul prin aceste cuvinte asiguratóre : «Am chloroformisat peste șase mii de ori cu d. Péan și până acum domna mea, nu mi s'a intamplat nici un accident.» Apar apoi și ceilalți ajutori și sunt tot aceiași ca și în tabloul lui Vervex-Brochin și Garrinée, cari de atâția ani operăză sub el încât au ajuns să citescă în ochii lui ce gest va face, ce instrument trebue să-i dea, mai adesea vin și dr. Schaber și representantul lui Matheu, care aduce cutiile cu instrumente. Dévin unicul sac de piele, pe care îl ia oriunde se duce. Peau alege de preferință, fidelele sele unelte, instrumentele de tote filele, arme făcute într’adins pentru el; două sau trei perechi de furfeci, două sau trei duzini de cleștuțe, cari se odihnesc între două operațiuni, legate impreuna și totdeauna legate prin inelele lor cu un tub de caucic; instrumente complicate n’are de loc. Și îndată oțelurile cu mânerul de nichel sterilizat mai dinainte in apa fierbinte, retractori încovoiați pentru a putea prinde bine, micele closce pentru a opri hemoragia, bisturicinle ascuțite și cu limbi subțiri, lucesc In apa femeata, care le acoperă într’un recipient de porțelan alb. Bolnava cu totul amețită și aprope să adorma, respiră ușor in pânza cu chloroform unde picătură cu picătură Rubean varsa anestezicul. Acum vine gazela. Toaleta bolnavei după metodul lui Van Smenther și cu eter, și toaleta lui Péau. Ascultător și în pace, așezat pe un scaun fără brațe și fara răfimatore, se lasă a fi îmbrăcat de călugărițe cu un șiorț împrejurul șioldurilor, cu un șervet Împrejurul gâtului, cu manșete de pânză albă strânse la încheetura mâinii cu brațul și ficsate la umăr cu ace cu gamălia mare. Apoi înota cu mâinele într’un vas cu apă spumosa unde se purifică cu sublimat, eșind de acolo curate, albe, puțin argăsite de antiseptic, aceste mâini magice cu degetele enorme pe cari le-am judeca incapabile de îndemânare și iațălâ. Apropiindu-se de bolnavă se așaja comod pentru a nu-i cadea mușchii, pune la îndemâna uă bac mica cu sublimat pentru dese spălaturi și un burete mare în mână; de care dintre ajutori își iau locul și împrejurul patului alunecănd lara sgomot în târlițu lor de mănăstire; câluga ițele de silise a fa ce se nu lipsesc a nimic doctorului. Acum bolnava sforae eu uă suflare Inceta, egala și linisonă. Aubeau ridică, pentru a încerca unul din brațe și dându-i drumul acesta cade ca și un obiect; ridică apoi puțin conjunctiva, reflexul este nimicit: „cuteți începe, acum pe maestre. Bolnava devine dusă. Atunci, făru grabă pentru că utima data degetele chirurgului pip de umflătură, o mesOra o inconjură, descopere intâriturile sete , ochii săi pe trei sferturi închiși, calculeza lungimea ce trebue data tăeturii. Mâna-i stânga întinde pielea, pe când cea drepta să intinde spre al întări la instrumente, și, în momentul când buzele rele spun cuvântul de deschidere al ostilităților. Bisturul el scie cu precisiune tot ceea ce trebue să facă. De aci înainte ei lucreza, putem zice, țara se răsufle. Împrejurul umflaturei, bisturiul merge cu inteligența tăind, dintr’ua singură dată cu putere, pielea de la un cap la cel lalt al umfluturei. Ea se deschide separată find și de ajutori, cari să țin de amendotă părțile, lăsând să se reda țesătura sucutanea, apoi grăsimea galbenă, nacerul albastru al aponevroselor, de unde picură sângele negru al vinelor, țîșnesce apoi cu repesiciune sângele roș al arterelor. In mici aruncături regulate care te orbesc Burete ! jice maestrul cu vocea slaba și cu mâna sigură. Burete curat, încă unu, bine. Ajutorul apasă cu buretele sau apót îl ea iute, artera se descoperă și la repedea aruncătură pe care oă face. Peaută prinde numaidecât, o tixeja cu cleșcele care vă turteșce apoi încă una, alta și așa mai departe, cleșcele inventat de el, se va menține închis suprimând astfel pierderea de sânge. E minunat de-al vedea operând, le prinde din sbor și le pune fără milă la locul !or le închide tartura și le lasă apoi în rana, care este taté garnisita și departe de al încurca se servesce din contra pentru a separa cărnurile, ale pune departe de atingere și își gasesce drumul de urmat. Din nou bisturiul se cufunda deslipind tractul fioros, alunecând ascultător, inofensiv unde nu trebue sé taie, taiând tote legaturile care țin pnsoniera umflătura. Iata 1, că a încetat, lucrarea e gata. Întocmai ca și pe un lighiona, care nu pote se mai misce, Peau o privesce un iminent tu mana, o examineza de aprope, pentru a vedea ucca a eșuau pe dorința lui, apoi o arunca într’un lighean pe masă. Și totul s’a făcut așa de simplu ! Cunosc chirurgi, pe cari cel mai neînsemnat obstacol ’i turbeza. Alții cari ’și ascund emoțiunea înjurând și spunând caragiosiacuri, iar alții cari iau nișce atitudini teatrale. Peau nu face parte din nici una din aceste categorii. Nu glumesce și nu se emoționa de loc. Ceea ce face nu este pentru el ceva anormal, nici extraordinar, ’și indeplinesc edocațiunea sea, face întocmai lucrul pentru care a fost creat, fie voi escepta pe Paul begond care este și mai vesel, și mai tiner, cam de același gen insa, nu cred se se gasesca în vreua parte a lumii un așa de superb temperament de operator. nu se supera nici undeta, solința, iu nu cunosce nerabitatea. cand lasa 1lace sa aștepte ceva mai mult jice : uéca s ar putea mai iute, scumpe sora, u'ar de loc reu. Nici una eta ceva mai răutăcios. Vorbesce puțin, s ar putea si ce ince intradins, câte uâdeta vnsase ca o vede in trasele sale puțin cam pretențiose, înțelepciunea forte studiata a observațiunilor pe care le face asistenților. Catenaneta se plânge, fară amărăciune, aprope cu veselia, cu un semnatate și un ironia uiaguidca de nedreptățile ce i se fac de cei geloși și de cei cu vechile sisteme. — »Sunt nostimi de tot aceștia, uu pe cum vedeți, in aceste momente accentul» se schimba cu totul, ochiul lui stralucesce ueua retitaciune, care lu adever ’și face plăcere verend’o. Aceste gândiri trec repede și operațiunea a 1 reia. Umflătura a imputat, mai exista cățiva ganglioni In fundul rănii celei din urma intărituri unde se ascunde microbul, care va recidiva. Umflătură va eși din nou, uéca se va lăsa macar o bucarțică dintr’insa, trebue se o stârpim cu totul; aceste semințe sunt mai periculose decât prima umflătură și pentru ca sun încuibate totdeauna în locuri periculose, așa de exemplu in cutia vaselor mari, de a lungul nervilor, cari nu trebuesc taiate, servindu-se când de bisturiul cu dinți care este ca și un simplu toc, când de degetele rele, utilisând unghiele, el caută nu fără dificultate unul câte unul pentru că să fie bine lipiți, cu Încetul pentru a nu răni nimic de prin prejur. In timpul acesta iși schimbă puțin figura, pleapele ’i se Închid. iși mușcă bazele, trânteaul se increțesce in sforțarea voințe l sele pentru a localisa tota atențiunea de care este capabil in degetele sale, cari scormonesc acolo unde ochii nu văd. Este, sigur vorbind, unul din cei cinci sau șase omeni din cei grăbiți ce se găsesc, cu tote astea nu economisesce timpul căci când a spus însoțitorilor sei. . . — «Nu mai este nimic acid, in adevăr că totul e bine curățit. Și totul nu este decât uă jucaria, vechia jucăria, obișnuita umflătură a sinului, operație clasică, uă mică luptă de avant-gardâ in ^comparație cu bâtăliele în regulă ale chirurgiei abdominale, ale chisturilor de aranü, pentru cari necesita deschiderea pântecelui, ale fibrenelor, cancere pentru care Péau a inventat uă intrega strategie: imbucătățirea pe caile naturale, cea mai scumpă dintre victoriele sale. Acestea tago sânt nisce câmpuri de luptă, cari nu se pot in adevér descrie. De altmintrelea, nu e nici mai agitat, nici mai ingrijat da cât mai înainte, la adevĕr trebue mai mult timp și iată lotul.— Când a isprăvit de cusut tăietura, o acoperă cu iodoform pe care I ia cu pumnul fără frică de mirosul cel nesuferit al lui și, când își termină pansamentul, când prinde ultimul ac, se vede cât de colo, ca se gândesce deja la un altul pe i