Romanulu, iunie 1892 (Anul 36)

1892-06-11

m Chestiunea chilei Perspectiva unei noui crise minis­teriale în Italia.—Femetea în Rusia.—Mac­ Kinley, preșe­dinte al republicei. Camera italiană a fost forte nu­­merosa a fi și forte agitată. La dis­cuția asupra proiectului exercițiului provisoriu, d. Giolitti a declarat, că cabinetul sau va pune chestiunea de încredere. In acest moment nu este vorbă de­cât de necesități adminis­trative ale Statului; speră, că înain­tea acestui mare interes, tote cele­l­alte vor dispare (aplause vii la stânga și centru). Cabinetul actual menține bugetul așa precum a fost stabilit de ministerul precedent. Ca­mera se arăta forte impresionată; urmarea discuției s-a amânat pe mâine. Oficialul rusesc publică un co­municat, care zice, că situația ținu­turilor lovite de sărăcia este mai fa­vorabilă, mulțumită celor 150.000000 ruble cheltuite pentru a combate fla­gelul, cu tote acestea ministrul de Interne a ordonat revizuirea regle­mentelor de aprovisionare a popu­lației. Din Minneapolis (America) ni se tele­­grafiază, că comisiunea însărcinată cu examinarea resoluțiunilor a adop­tat pe cea următarre, care va face parte din programul republican de supus a­l convențiunei. «Poporul america , care favori­­seza bimetalismul, cere aurul și ar­gintul ca monedă cu valre legală, pentru ca toți dolar! In aur, argint sau hârtie să sibți­nă valorea egală ». Resoluțiunea aprobă conferința mo­netară. D. Mac­Kinley a fost ales preșe­dinte permanent al congresului na­țional republican.­­Un fapt rămâne însă bine stabilit, guvernul va îngreuna teza cu un nouă datorie de 75.000.000, deci cu noul imposite. Cel puțin, când datoria nostra pu­­blică n’ar întrece miliardul! 75,000,000 Un nou­ împrumut.—Serviciul A­genției române.-Disconto Oesell­­schafft și Bleichröder.-—Dez­mințire Am fost cel d’intăl cari am dat scirea acuma vr’uo doué luni că gu­vernul va emite un nod împrumut de 75,000, CQO.Jocirea acesta se a­­deverește a fi pe deplin. Iată tele­gramă ce ne-o transmite a fi Agen­ția română din Berlin . Împrumutul românesc 1892 de 75 milioni s'a contractat cu Disconto- Gesellschafft și Bleichröder. Aproba­rea condițiunilor de emisiune este aș­teptată a fi. Emisiunea se va face­­ fi­lele astea. Se vede că nu-i da mâna guver­nului și na erejut încă oportun a se da pe față intențiunele sale cu privire la acest su­prumut, căci iată un nouă telegramă ce o primim în ultimul moment, telegramă ce ni se pare a fi mai mult un comunicat al ministrului de finance, de­cât uă scrie telegrafică transmisă de Agen­ția română . Știrea fiarelor din Viena în pri­vința aprobării prospectului împrumu­tului românesc 1892 și emisiunei a­­propiate a acestui împrumut este pre­matură. V . Telegrama acesta nu indică mă­car locul de unde a fost espediată de unde vine să ne întărim In con­vingerea nóstrá, că ea este mai mul­tă notă a d-lui Ghermani transmisă de Agenția Română Ziarelor. Agenția crede că servindu-ne co­municatele guvernamentale, se achită consciincios pentru plata abonamen­tului ce ia de la ziare. Mai bine ar face, se ne­scutesc, de aprecierile ei ce le face pe sema socialiștilor și de plecările și sosirele tuturor prințișorilor veritabili și inveritabili. — Prin fir telegrafic. — Chestiunea papală.—Rusia și Franța. —Venitul vămilor. — Valorile Portugese. —Conflict 29 Mai­ 1892 că Întrunire­a dreptei Camerei a adoptat oă declarațiune, care zice că ea respectă decisiunile Papei in cea ce privesce chestiunile religiose, dar revendică dreptul de a păcăli prefe­­rențele sale politice. Chestiunea for­mei de guvern trebue să fia resol­­vată in Francia și Intre Francesi. Papalitatea a recunoscut pe tote gu­vernele care s'au succedat in Fran­ța, dar tratând cu guvernele Papa­litatea nu a cerut nici văddtă parti­­zanilor regimelor anteriore, uitarea credinței lor și renunc­area la spe­ranțele lor. Estafette anunță că înainte de a pleca la Nancy, Marele duce Cons­tantin primise­ră depeșă învitându­­se afirme amiciția Țarului pentru d-nul Carnot și solidaritatea intere­selor franco-rusesci. Venitul vămilor pe luna Mai CL at crescut în mod considerabil, din ca­usa enormelor importuri de grâur determinate prin faptul, că reducerea asupra taxelor de intrare a grâurilo și faunei Inceloza la începutul lu Iunie. Comitetul detentorilor francesi d valori streine protesteza contra re­fusului Portugaliei, de a ratifica con­vențiunea încheiată. El a convoca­t o întrunire plourară a comitetele streine, spre a discuta măsurile d luat și de a lua cunoștința de tot actele privitore la negocierile și car probeza, că răspunderea situațiune actuale incumbă numai guvernuli portuges. Căsătoria principelui Ferdinand m­el. ț­iarul bulgar face apoi istoricul României și Bulgariei și critică ati­tudinea Rusiei devenita In ultimii ani inimica Bulgariei și a arătat dos­­tilitatea sea României, când a ve­nut ca acesta nu voia să se întrebuin­țeze la robirea Bulgariei. Articolul Brobodel, dă bibliografia prințului moștenitor al României și a principesei Maria, sj adaogâ că par­tea inteligentă a societății și popo­rului bulgar felicită din inimă pe frații Români. Acest moment solemn este prețios și pentru Bulgari, cari speră lu continuarea și soliditatea legăturilor istorice și religiose cari alipesc poporul român și bulgar. Dacá armata română prin înaltele sale fapte dinaintea Griviței și Plev­­nei a pus prima piatra a eliberării Bulgariei, sprijinul moral și simpatia poporului și parlamentului român In timpul greului an de la 1885, au contribuit forte mult la victoria de la Slivnița și la succesul causei bul­gare. ROMANULU. 11 TUNIS OPERATORUL Operațiunea făcuta lunile trecute de doe­ Svoboda publică un lung articol forte simpatic României cu ocasiu­­nea logodnei principelui moștenitor. Ea releveza însemnătatea acestui e­­veniment pentru viitorul României și dă un mare însemnătate țup­ului ca­n­torul Lucas Champioaió­e ia Bucuresci, da Imperatul Wilhelm a anunțat el in- un interes de actualitate^, urmatorei des BAȘI la prănjul din Postdam acesta ^spum­. a*W modului de-a opera, al u- D " P v . . . , . I­nuia din cei mai buni chirurgi trageSi­um logodna care stabilesce legaturi q c­u doctorul­teau. rudenie apropiată intre familia re-­­gala a Romăniel și familiile suve­ Ig 8ala d ® operații unde lumina este așa zane din Germania, Engliteza și Rusia; d ® id­eala> parca ar da Ore­ con speranțe, acesta constitue uă întărire a dinas­­el ata l. Pe«»ore, intr’un haina negra, m­ait tiei române și uă puternică garanție I d ® statuia> «patos» cu mâinie in șolduri, a independenței naționale a Romă- favoritele incepand se se alnesca pe la 1 margini; parul insă lung și buclat n’a in­ceput anca se se raresca, cu toți cei 62 de ani pe cari il nume­­a. Privirea clara, ascunsa sub niște pleope grele, ügura ne­pasatore și grava, țara cea mai mica um­bra de posa, fara ua atitudine studiata, așteptă cu rebdare, plin de torța și torte calm; ora pentru a începe lucrul Este aprope singur, cei mai mulți din ajutori­ sei sunt ocupați în camera d’ala­­tmn, instrumentele sunt așezate în tocurile lor și nimic nu pare a te infricoșa. Condusa de călugărițe, bolnava, tremu­rând, cautand se zimbesca, cu fața îngăl­benită de umflătură ce o are , cu ochii bleojdiți de frica, cat­ul ca intra în sala și el este acela care o primesce, tot­deauna cu aceleași cuvinte, cu acelaș accent, cu accentul din satul lui din Beaux pe care i’a conservat și caruia îl exagereza câte­­va dată dulceța și rotunjimea mea. «A­­sta și draga nóstra domna!» Face un pas spre dânsa și luându-i mâna intr’ale sele 11 sice : «O se vezi, copilașul meu, se nu te e­­moționezi, totul va merge ! ca pe rotile, bcump-o sora, culc’o, te rog, pe patul asta. Bine !» ^«Ascultă-me bine, micuța mea,‘chlorofor­mul intepa puțin, pentru a înlătura irita­­­rea ochilor, vom pune o­ bucată de pânza Românii la Viena Sosind la Viena deputațiunea națiunii române in causa presentarii memorandul-­l la înaltul Tron, am făcut pașii receruți pentru mijlocirea unei audiențe la Maies­tatea sea prea grațiosul nostru Monarch. Despre procedura urmata spre scopul acesta, in presa din Viena și din Ungaria s'au publicat o­ serie de serii și informa­­țiuni, cari conțin și lucruri ce nu cores­pund adeverului, și parte erau neexacte. Intre aceste jurszări presidiul­­ și-a cre­jit de datorie a publica din Viena, 81 Mai 1892, uă scrisóre, in care a declarat, că presidiul partidului nostru național n'a dat nimănui nici oă informațiune despre cele ce s’au petrecut in cestiunea presen­tei« memorandului, și că serile și cores­pondențele, ce s’au dat publicității în a­­cestâ privință, nu stau nici într’uâ legă­tură cu presidiul partidului național. Adevărul lucrurilor se cuprinde în ur­­mătorele : In 29 Mai a. c. am fost primit în can­celaria cabinetului Maiestății seie, unde cu tota bună voința mi s’a comunicat, că fiind causa nóstru de natură politica, audienta cerută numai cu învoirea ministerului un­gar se póte obține. După acesta m’am presentat la Exe­­sen ministrul a latere, Ladislau Szegyény- Marich, care s’a declarat de necompetent in causa, și­­ mi-a recomandat, ca se me adresez de a dreptul la ministrul de in­terne din Budapesta, cea ce imediat am adus la cunoscința cabinetului Maiestății séle, unde am primit învitațiunea, ca dupe ce memorandul nu se note ’»resenta Ma­iestății sale in audiența, >6 sta­­aim, ca a­­­cel memorand se se su.. ?ierna prin minis­trul «a latere». In urma acestei invitațiuni, in 30 Mai I am voit să’l rog pe Exc. sea ministrul «­­a latere» se bine-voiasca a primi de la no­i memorialul, și a’l subster­e la Maiestatea I sea, in care causa am fost point la Exc I I sea pe 31 Mai între orele 9—11 din ji. Presentăndu-mă la acest termen, am ga­­­sit, că Sxo­­sea a plecat din Viena. Aducând acesta impregiurare la cunos­­­cința cabinetului M. sele, din nou m’an I rugat, ca să bine-voiască a primi memo­­­randul, și a’i Înainta pe calea sea ia iocu­l I destinațiunii. Și așa, in Iunie 1892, la ora 1 din ji I In cuverta signata am presentat memo­­­randr.1 la adresa Ba.c. sele a șefului cabi­­­­­netului Maiestății sale. Viena, 6 iunie, 1892 Dr. Uaț­u. umedă peste ei, ca să-l apărăm. La nas și în gât va înțepa întocmai ca și tutunul.» Și părăsind pe bolnavă, așa de frumos orbită prin pânza de pe ochi, care nu-o lasă să veia nimic, asurjita prin iuțela cu care s­a făcut stăpân pe ea, încurajată, atinsă prin cuvântul micuța mea și prin autoritatea impunatore a acestei voci ; o lasă atunci pe mâna elevului său Au­beau, care îl dă anestesicul prin aceste cuvinte asiguratóre : «Am chloroformisat peste șase mii de ori cu d. Péan și până acum domna mea, nu mi s'a intamplat nici un accident.» Apar apoi și cei­l­alți ajutori și sunt tot aceiași ca și în tabloul lui Vervex-Brochin și Garrinée, cari de atâția ani operăză sub el în­cât au ajuns să citescă în ochii lui ce gest va face, ce instrument trebue să-i dea, mai adesea vin și dr. Schaber și re­­presentantul lui Mathe­u, care aduce cu­tiile cu instrumente. Dév­in unicul sac de piele, pe care îl ia ori­unde se duce. Peau alege de pre­ferință, fidelele sele unelte, instrumentele de tote filele, arme făcute într’adins pen­tru el; două sau trei perechi de furfeci, două sau trei duzini de cleștuțe, cari se odihnesc între două operațiuni, legate im­preuna și tot­dea­una legate prin inelele lor cu un tub de caucic; instrumente com­plicate n’are de loc. Și îndată oțelurile cu mânerul de ni­chel sterilizat mai dinainte in apa fierbinte, retractori încovoiați pentru a putea prinde bine, micele closce pentru a opri hemo­ragia, bisturicinle ascuțite și cu limbi sub­țiri, lucesc In apa femeata, care le acoperă într’un recipient de porțelan alb. Bolnava cu totul amețită și aprope să adorm­a, res­piră ușor in pânza cu chloroform unde pi­cătură cu picătură Rubean varsa anestezicul. Acum vine gazela. Toaleta bolnavei după metodul lui Van Sm­enther și cu eter, și toaleta lui Péau. Ascultător și în pace, așezat pe un scaun fără brațe și fara răfimatore, se lasă a fi îmbrăcat de călugărițe cu un șiorț împre­jurul șioldurilor, cu un șervet Împrejurul gâtului, cu manșete de pânză albă strânse la încheetura mâinii cu brațul și ficsate la umăr cu ace cu gamălia mare. Apoi înota cu mâinele într’un vas cu apă spumosa unde se purifică cu sublimat, eșind de a­­colo curate, albe, puțin argăsite de anti­septic, aceste mâini magice cu degetele e­­norme pe cari le-am judeca incapabile de îndemânare și iațălâ. Apropiindu-se de bolnavă se așaja co­mod pentru a nu-i cadea mușchii, pune la îndemâna uă bac mica cu sublimat pen­tru dese spălaturi și un burete mare în mână; de­ care dintre ajutori își iau locul și împrejurul patului alune­cănd lara sgo­­mot în târlițu lor de mănăstire; câluga i­­țele de silise a fa ce se nu lipsesc a nimic doctorului. Acum bolnava sforae eu uă suflare In­­ceta, egala și linisonă. Aubeau ridică, pen­tru a încerca unul din brațe și dându-i drumul acesta cade ca și un obiect; ridică apoi puțin conjunctiva, reflexul este nimicit: „c­uteți începe, acu­m pe maestre. Bolnava devine dusă. Atunci, făru grabă pentru că u­tima data degetele chirurgului pip de um­flătură, o mesOra o inconjură, desco­pere intâriturile sete , ochii săi pe trei sfer­turi închiși, calculeza lungimea ce trebue data tăeturii. Mâna-i stânga întinde pielea, pe când cea drepta să intinde spre al în­tări la instrumente, și, în momentul când buzele rele spun cuvântul de deschidere al ostilităților. Bisturul­­ el scie cu preci­­siune tot ceea ce trebue să facă. De aci înainte ei lucreza, putem zice, țara se răsufle. Împrejurul umflaturei, bisturiul merge cu inteligența tăind, dintr’ua singură dată cu putere, pielea de la un cap la cel l­alt al umfluturei. Ea se deschide separată fi­nd și de ajutori, cari să țin de amen­dotă părțile, lăsând să se reda țesătura sucutanea, apoi grăsimea galbenă, nacerul albastru al aponevroselor, de unde picură sângele negru al vinelor, țîșnesce apoi cu repesiciune sângele roș al arterelor. In mici aruncături regulate care te orbesc Burete ! jice maestrul cu vocea slaba și cu mâna sigură. Burete curat, încă unu, bine. Ajutorul apasă cu buretele sau apót îl ea iute, artera se descoperă și la repedea aruncătură pe care oă face. Peau­tă prin­de numai­de­cât, o tixeja cu cleșcele care vă turteșce apoi încă una, alta și așa mai departe, cleșcele inventat de el, se va menține închis suprimând astfel pierderea de sânge. E minunat de-al vedea operând, le prinde din sbor și le pune fără milă la locul !o­r le închide tartura și le lasă apoi în rana, care este taté garnisita și departe de a­l încurca se servesce din contra pentru a separa cărnurile, ale pune departe de a­­tingere și își gasesce drumul de urmat. Din nou bisturiul se cufunda deslipind tractul fioros, alunecând ascultător, ino­fensiv unde nu trebue sé taie, taiând tote legaturile care țin pnsoniera umflătura. Iata­ 1, că a încetat, lucrarea e gata. Întocmai ca și pe un lighiona, care nu pote se mai misce, Peau o privesce un iminent tu mana, o examineza de aprope, pentru a vedea ucca a eșu­au pe dorința­ lui, apoi o arunca într’un lighean pe masă. Și totul s’a făcut așa de simplu ! Cunosc chirurgi, pe cari cel mai neîn­semnat obstacol ’i turbeza. Alții cari ’și ascund emoțiunea înjurând și spunând caragiosiacuri, iar alții cari iau nișce ati­tudini teatrale. Peau nu face parte din nici una din a­­ceste categorii. Nu glumesce și nu se emoționa de loc. Ceea­ ce face nu este pentru el ceva a­­normal, nici extra­ordinar, ’și indeplinesc e­docațiunea sea, face întocmai lucrul pen­tru care a fost creat, fie voi escepta pe Paul begond care este și mai vesel, și mai tiner, cam de același gen insa, nu cred se se gasesca în vre­ua parte a lu­mii un așa de superb temperament de o­­perator. n­u se supera nici undeta, solința, iu nu cunosce nerabitatea. c­and lasa 1­lace­ sa aștepte ceva mai mult jice : uéca s ar putea mai iute, scumpe sora, u'ar de loc reu. Nici una eta ceva mai răutăcios. Vorbesce puțin, s ar putea si ce ince intr­adins, câte uâdeta vnsa­se ca o vede in trasele sale puțin cam pretențiose, în­țelepciunea forte studiata a observațiuni­­lor pe care le face asistenților. Cate­na­­neta se plânge, fară amărăciune, aprope cu veselia, cu un semnatate și un ironia uiaguidca de nedreptățile ce i se fac de cei geloși și de cei cu vechile sisteme. — »Sunt nostimi de tot aceștia, uu pe cum vedeți, in aceste momente accentul» se schimba cu totul, ochiul lui stralucesce ue­ua retitaciune, care lu adever ’și face plăcere verend’o. Aceste gândiri trec repede și operațiu­nea a 1 reia. Umflătura a imputat, mai e­­xista căți­va ganglioni In fundul rănii celei din urma intărituri unde se ascunde mi­­crobul, care va recidiva. Umflătură va eși din nou, uéca se va lăsa macar o bucar­țică dintr’insa, trebue se o stârpim cu to­­tul; aceste semințe sunt mai periculose de­cât prima umflătură și pentru ca sun încuibate tot­deauna în locuri periculose, așa de exemplu in cutia vaselor mari, de a lungul nervilor, cari nu trebuesc taiate, servindu-se când de bisturiul cu dinți care este ca și un simplu toc, când de degetele rele, utilisând unghiele, el caută nu fără dificultate unul câte unul pentru că să fie bine lipiți, cu Încetul pentru a nu răni nimic de prin prejur. In timpul acesta iși schimbă puțin fi­gura, pleapele ’i se Închid. iși mușcă ba­zele, trântea­ul se increțesce in sforțarea voințe­­ l sele pentru a localisa tota aten­țiunea de care este capabil in degetele sale, cari scormonesc acolo unde ochii nu văd. Este, sigur vorbind, unul­­ din cei cinci sau șase omeni din cei grăbiți ce se gă­sesc, cu tote astea nu economisesce timpul căci când a spus însoțitorilor sei. . . — «Nu mai este nimic acid, in adevăr că totul e bine curățit. Și totul nu este de­cât uă jucaria, vechia jucăria, obișnuita umflătură a sinului, operație clasică, uă mică luptă d­e avant-gardâ in ^comparație cu bâtăliele în regulă ale chirurgiei ab­dominale, ale chisturilor de aranü, pen­tru cari necesita deschiderea pântecelui, ale fibrenelor, cancere pentru care Péau a inventat uă intrega strategie: imbucătă­­țirea pe caile naturale, cea mai scumpă dintre victoriele sale. Acestea tago sânt nisce câmpuri de luptă, cari nu se pot in adevér descrie. De altmintrelea, nu e nici mai agitat, nici mai ingrijat da cât mai înainte, la adevĕr trebue mai mult timp și iată lo­tul.— Când a isprăvit de cusut tăietura, o acoperă cu iodoform pe care I­ ia cu pumnul fără frică de mirosul cel nesuferit al lui și, când își termină pansamentul, când prinde ultimul ac, se vede cât de colo, ca se gândesce deja la un altul pe i

Next