Romanulu, august 1893 (Anul 37, nr. 166-190)

1893-08-05 / nr. 169

o o In tăcere ca și natura vei sel lucra, o junime, pentru realisarea idealului național și politic. (Aplause). Și în ziua isbândei, ca și la ziua de luptă duceți în fruntea vostră la barul de la Sibiu. Și decă vre un nescriitor al lucrurilor v’ar întreba cu mirare: de ce drapelul vostru este numai albastru? spuneței: albastru e cerul și el acopere lumea întâgă, spuneței povestea bătrână : „Era odată un împărat care avea trei feciori. Plecând aceștia prin lumea largă după sorta lor, tatăl le dete câte uă năframă, la una roșie, la altul galbenă și a altul albastră, lustrele rupte dintr’uă singură bucată și le zise: Când veți întruni iar la un loc aceste năfrămi, atunci împărăția mea a vostră este. La lucru dar, o junime, vouă vă este dat, pe calea culturală, se reînființați, pe uă singură hampă, curcubeul național, drapelul tricolor. (Mai multe minute aplause, strigătele, urările răsună. II ................................... mii iMirrrr^ ROMANULU 5 AUGUST Din occidentul civilizat Uă esecutare militară în Austro-Ungaria In lina de 16 Iunie st. n., orășelul Znaim fu pus în cea mai mare agitațiune: Un soldat al garnisonei a ucis un superior, se spunea peste tot. In adevăr, soldatul Franz Prax din compania 8-a, a regimentului 99 de infanterie împușcase pe sergentulmajor al companiei, anume Ioan Krist pe când acesta dormia. Ucigașul declară de motiv al fără-delegeî sale, că era persecutat de sergentulmajor, și mai ales în ce priveșce mâncarea. Consiliul de resboiü condamnă pe Franz Prax la moarte. In ziua de 27 iulie st. n. sosi la Znaim, de la comandamentul de corp din Viena aprobarea acestui verdict și în dimineața zilei de 28 Iulie st. n. se esecută. Gândul se citi deficventului scriea aceasta, densul o ascultă cu nepăsare. Nepăsarea nu ’1 părăsi aproape până în ultimul moment. Până în preseara filei de esecuțiune a comandat mai multe feluri de bucate, a băut câteva pahare de bere și fuma mult. De la 10 ore și jumătate dormi adânc și precum se părea liniștit până la patru și jumătate. A trebuit să fie deșteptat, spre a fi dus la moarte. Preotul îl găsi plin de căință, dar fără a murmura contra soartei sale. Din cauză, că crima fu taxată ca uă ucidere ordinară, nu se permise condamnatului a fi executat după obiceiul militar prin împușcare. Verdictul conchidea la moarte prin ștreang. Dimineața zilei de 28 iulie st. n. și soarele arunca rarje ce nu se întunecau de nici un nou rulet. Dinaintea închisoarei garnizonei, unde s’a îndeplinit esecuțiunea se află cazarma. Sosesc din ce în ce tot mai mulți ofițeri. Preotul se preumblă in sus și în jos. «Reliquentul doarme», se anunță de-nădată.... Mulțimea cresce necontenit. Santinela trebuie să-l dea înapoi; unii se roagă cu mâinele împreunate și cu priviri imploratoare ca pentru uă grație, ca să li se permită să asiste la scena execuțiune; cei l’alți stau muți și se uită cu stupefacțiune la zidurile edificiului. Nu este de răfiut nimic estraordinar—inde faptul acestor ziduri are să se ia viața unui om și aceasta e destul... In fine apar trei bărbați, toți trei îmbrăcați în negru. Cel d’intuin este un om cu fața blândă și veselă, are aspectul unui cetățean pacinic. Este călăul din Viena, Seyfried. Gel-l’ald ’i sunt servitori, două ființe robuste. Intr’o pungă negra se afla instrumentul călăului. Acum se deschid porțile. Cam uă sută de persóne se’nghesuiesc înăuntru, de cât numai fericiți (? !) cari posed bilete, sunt lăsați in curtea inchisoarei... Aceasta este un spațiu luminos înconjurat de ziduri mici. In mijloc se află un trunchi, in dos cu vă scăriță cu trei trepte. Soldați cu armele la picior, stau in semi cerc de înaintea ușei prin care are să intre delicventul. Sosesce și oă companie de soldați și incongiură eșafodul. La comandă nu se mai aude nici uă săptă. Soldații stau cu arma la picior, ofițerii cu săbiile scase. Trece câtva timp de încordare Intr’aceea vinovatul este deșteptat. Preotul il consolează și este ascultat cu bunăvoința și cu credință. Prax se căiesce de fapta sea și se pregătesce să moară ca un creștin. Și apoi uă o mișcare vie prin mulțime, delicventul scoboară. Merge repede și cu pași siguri; preotul, care vine lângă el, abia poate ține pas cu densul. Indată ce ochii ucigașului sunt isbiți insă de lumina filei i se holbează. Un moment se opreșce nenorocitul. D-deu cu mine ! D-^eu cu mine ! strigă in limba bohemă, și uă privire înghețată de uă spaimă de nedescris se lovece de trunchiul, de care avea să-și espieze greșiala. Apoi ia din nou curagiu și aproape că alărgă spre locul de esecuțiune. Soldații postați acolo i se pun două parte și de alta cu baioneta scosă. Servitarii călăului primesc pe condamnat. Căpitanul de serviciu pășesce înainte și citesce veridictul mai intâia nemțesce apoi in limba bohemă. Delicventul stă cu ochii ridicați spre cer. Pe fața’s tâmpită se oglindesce spaima de moarte , nu lasă spaima unui om care tremură d inaintea necunoscutului, ci groaza unui animal, care, dus la taiere, prezintă în mod instinctiv spăimântătorul. — Călău luat pe delicvent, răsună comanda. Mulțimea este agitată, servitorii au încătușat deja pe bietul vinovat, călăul s’a urcat pe scară și privesce de sus pe criminal. Delicventul, ridicat in sus de brațe puternice, apare d’asupra capetelor mulțimei. Nu se sbate, dar ceea ce esprimă uitarea sea, este de ne-spus, de ne-descris. D-dreu cu mine ! strigă mereu : Mor ! Mor ! Oamenii aceștia îmi fac rău ! Și apoi s’a isprăvit. D’asupra Syefried apasă capul cu uă mână de fier și cu dreapta ’I acopere ochii și fața murindului ; jos servitorii trag da picioare din răsputeri. Trec cinci minute , par a fi nesfârșite. Nu se observă nici uă luptă de moarte, nici uă sbatere a corpului. In fine, se depărtează mâna de la față. Medicul cercetează bătaia inimei. In corp mai este viață încă. Cine scie, poate că mai funcționază și creerul. Groasnică ideie ! Ieră și trece câtva timp plin de chinuri. In fine—nouă minute de la începutul procedurei—viața pare fi dispărut. Activitatea inimei nu se mai simte. Preotul tine să predică. Vorbesce despre ascultarea de legi, de supunerea la ordinile superiorilor și dă pe esecutat ca exemplu.....Apoi uă rugăciune scurtă. Actul legal (!) s’a Îndeplinit.... Curtea se deșartă încet. Multe fețe sunt palide, bărbați tari tremură. Soldații se retrag, numai un pluton rămâne lângă mort. Câțiva curioși se înghesuiesc lângă cadavru. Prin ușa, pe care cu câteva minute mai ’nainte ieșise la ființă viețuitoare, se aduse acum coșciugul pentru un mort. Cu uă di înaintea execuțiunei, tatăl deficventului, un țăran de pe lângă Brunn,și-a visitat fiul... Un unchiu a făcut uă ultimă încercare în Viena spre a dobândi grațiarea, a se schimba pedeapsa cu moarte în munca silnică pe viața. încercarea a fost gradarnică, justiția omenească, dintr’uă lume cu pretențiid a fi civilisată, își cerea răsbunarea, jertfa de sânge, viață pentru viéta!.... D. Z. decât reserva de 100.000.000 fixată de lege. Madrid 3 August.— Parlamentul s’a închis cu strigăte de a trăiască regele“ trăiască regența. Londra 3 August.— „Reuter“ află din Bankok cu data de ieri că ar fi se așteaptă comunicația amiralului Humamini privința suspendării blocului după sosirea ministrului Franciei. Nagasaki, 3 August. — Arhiducele Franț Ferdinand a sosit. Chicago, 3 August. Congresul argintului a aprobat raportul comisiunei, care protestă in contra faptului că politica financiară a guvernului Statelor Unite depinde de opinia politicei guvernelor străine. Singurul leac al crisei financiare este deschiderea târgului tuturor monedelor de aur și de argint, păstrând relația de la 16 la 1 intre cele două metale. Buenos Ayres, 3 August. — Guvernatorul din Santa Fe și-a dat demisia. Guvernul argentin a rechemat pe fostul președinte Pellegrini. Revoluția a isbucnit de asemenea in provinciile Salta și Tecuman, aspect demn, sub acea afirmare de patriotism, sub acele jurăminte de iubire, se ascund cele mai aricioase fapte, cea mai infamă trădare. Pentru ce doar nu ar fi și tu un mincinos, pentru ce se nu înăbuși sentimentele inimei si să te conduci după lume, căci altfel, toți iți vor zice nebun și vei remânea ca spectrul ce apare în mijlocul balului, de care toți fug cu groază și înspăimântat. Când durerea îți va fi mai mare tu să rî^l, când suferințele îe vor copleși să fii vesel, aruncă-te In brațele desfâtărel, care te va legăna în vise frumoase și încet, încet îți va amorți simțirea, și crede-mă, atunci vei fi fericit. Alexandru Olteanu. DIN LUME Esploatarea aurului din Salt Lake City (Utah) a reluat un nou avânt de la deprecierea argintului. Brema 3 Aug. —Vaporul Lloydului german „Spre“ a continuat călătoria sea de la Suthampton la New-York având pe bord 17,000,000 mărci aur. New-York 3 Aug.— Tesaurul dispune a fi pentru prima oră din luna Aprilie de suma, de 791370 dolari aur mai mult Povestea, ciiar O MASCA Prietenului meu Radu D. Rosetti. Și dacă tu inimă suferi, dacă tu suflet ești sbuciumat de durere, plin de decepții și amărăciune, cine oare te va înțelege, cine te va compătimi ? Vrei care cauți la oameni consolare ? — amarnic te inșeli, toți te vor ocoli, căci figura ta tristă le va displace, — lumea vrea fețe vesele și pururea zîmbitoare, el îi place să audă vorbe de lingușire vorbe care să-l flateze orgoliul, aruncă dar dupe a ta față mâhnirea ea’ți masca falșităței, prin care să nu transpire nimic din durerea ce ai ii suflet,— când vei fi mai trist tu să rîzi, când desgustul te va cupinde tu se fii vesel, când nedreptate și lașitatea oamenilor te va face se scoți strigăte de desperare, tu se nu ai pe buze decât cuvinte de laudă pentru toți, să cânți osanale tuturor mișeilor, să ridici in slava cerului pe toți netrebnicii, să afișezi cinstea tuturor femeilor perdute și demnitatea hoților, — chiar iubitei tale să’i spui că ești fericit, și atunci fii sigur că totul iți va merge in bine, favoruri, demnități, onore, îți va fi răsplata fiind-că... ai mințit. Și apoi care nu aproape toate acțiunile lumei sunt minciuni, oratorul ce de la tribună varsă lacrimi pentru nenorociții persecutați, ministrul ce din incinta camerei, face cas de patriotismul său, femeia ce jură iubire și vecinică credință, toți, dar toți mint, cercetează viața și faptele lor și vei găsi că sub acel acte oficiale — D. doctor A. N. Brăescu este numit provisoriu în postul de medic secundar la secția I. medicală din spitalul central al epitropiei casei S-tu Spiridon din Iași. D. Samureanu (Vasile), absolvent al facultăței de litere din Iași și al seminarului din Kișineu, actual profesor la seminarul din Roman, este numit, pe ziua de 15 iulie curent,interpret pe lângă consulatul general al României la Odesa în locul D-lui Eliad, destituit. — D. Dumitru C. Murguleț, actual subprefect, este numit în postul de revisor de județ clasa III, în serviciul regiei monopolurilor Statului, în locul D-lui Mihail Resmeriță, demisionat. — D. Alexandru Marines ui, impiegat clasa II în serviciul depositelor de vînoare din administrațiunea regiei monopolurilor Statului, este numit în postul de impiegat clasa III in administrațiunea centrală. — D. Ion Piersiceanu, fost judecător de ocol, să numesce judecător al ocolului Podgoria, județul Muscel, in locul D-lui Ilie Iliescu. Sunt numiți : D. D. T. Alexiu, licențiat al facultăței juridice din Bucuresci, actual judecător al ocolului Siretiu, județul Roman, in aceiași calitate la ocolul Silistra-Nouă, județu Constanța, in locul D-lui N. G. Stefănescu demisionat. D. G. Papadopolu, fost substitut și judecător de ocol, judecător al ocolului Siretiu, în locul D-lui D. T. Alexiu. Elevul Izescu Alexandru, absolvent al școlei de ofițeri, se înaintează la gradul de sub-locotenent, in arma cavaleriei, pe ziua de 26 Iulie 1893, la vacanța ce este in regimentul 12 călărași. Elevul Izescu Alexandru, absolvent al școalei de ofițeri, urma să fie înaintat la gradul de sub-locotenent odată cu promoția de la 16 iulie 1893, dar, pentru că nu avea Împlinită vârsta cerută din legea de înaintare in armată, a fost amânat până va îndeplini și această condiție. FOIȚA ZIARULUI «ROMANULU» 29 DORIN MOLNA DE ADELA XENOPOL. La Paris sunt atîtea distracții incât nu ai nevoe de studii pentru a’țî omorî orele sunt petrecerele care din potrivă le dă viață. Și drept se vă spun îmi plac foarte mult petrecerile. —Se placul tuturor ființelor frumoase ca voi, în petreceri puteți fi necontenit cântate, admirate. Numai ființele mai puțin frumoase îngălbenesc citind, ca măcar prin învățătură să poată fi atrăgătoare. — Aș vrea să învăț și eu—spuse Vochița când au fi că astfel te poți face iubită, chiar dacă nu ești așa frumoasă ca Dora, pe care nu se putea opri de a o admira dar ferindu-se veșnic de a se uita vădată cu ia in oglindă. — Cu timpul veți fi și perfect de frumoasă urmă Dorin, privind cu drag in vechiî de copil a astei fete, a cărei frumusețe era schilodită, și de grăsime, și de prea mult singe cei furoșa obrajii. Apoi convorbirea luă alt drum pe când un salon se încinse sfat mare căci Dr. Rugină indată ce se văzu numai cu semenii ei istorisi. „S’a petrecut că mare comedie să spuine că fata doamnei Aramă s’ar fi dat in dragoste cu vntriga ei, și că nu se da de loc măritată, să spune că ține să-i desparte, pentru ca să se mărite ia cu dînsul. Auzi fata dracului! — Da Tarsița, chiar fata dracului. Sărmana femeie! a suferit ca o martiră, insă a resbătut să vă mărite, ba incă cu ce om, zău că tote relele au noroc. Știi? Resboianu de care au svorit atât jurnalele in timpul resboiului, nici nu era pentru una ca dânsa. — Da am citit și noi de vitejiele lui, intimpinară cu toții — Ei apoi cu acela a măritat’o, dar i-am privit și eu la nuntă, frumósa pereche, insă el cam trecut pe lângă densa. — Da bine că a măritat’o—spuse Moria călărindu’și barba cu degete albe, și ridicându-și sprâncenile. — Da a căsătorit’o, acum să vede vrea să se retragă la țară, ca să’l mai înțărce pe bărbățel de la petreceri, și fiindcă ’mi vînd moșia.... spuse Joița c’un suspin trecându-și repede batista pe ochii umezi, adause.— A venit samsarul și mi-a spus că ei sunt doritori să o ia. — Cred că i-ai poftit? spuse bătrînul. — încă nu i-am respins, și aș primi-o cu mulțumire la mine, însă îi atât de strivt și Roxandra Aramă e vestită de luxos, nu o poți primi așa ca pe oricine Ș’apoi ce mai la deal la vale drept să’ți spun mi-e groză, știu eu ce-i trăsnește prin cap cu fetele mele, dacă e așa zuleață. — Să vină la mine reluă bătrînul, dar e loc de ajuns, și sunt atit de mulțumit cînd am ospețîl — Chiar iți mulțumesc spuse d. Rugină imi faci mare indatorire, țin mult să-mi vend moșia la un român, insă nu ași vrea să-mi înjosesc fetele că doar cu atât au mai rămas sărăcuțele. Și după ce Zoița iși descoperii ochii, iar urmă bătrânului ce rămase’n gânduri. — Apoi dar va veni d’a dreptul la mata cucoane Dragoș, am să’i scriu. — Dacă le scrii așa nu vin, adaose dna Șandru. — Ai dreptate cucoană T arșiță , menii acum nu mai sunt nefățarnicioaca odinioră, in vremurile noastre cele bune ar fi in stare să nu vină când ar afi că a trag in gasdă la un necunoscut cărei va găsdui numai cu plata frăției. — Așa se cucoane Dragoș ! In vremea noastră toți i eram frați și surori, iar filele de astă-fi, și neamurile incep a se uita unul la altu ca străini. Dar noi ca din vremurile noastre, să înșelăm politicoșii de astăzi, am săi scriu să vie la mine, și mata trimete trăsura să’i aducă aici. Nici te-a văz jut, nici m’a văz jut, de unde să știe ei că nu suntem rubedenii ? Vede pe Dorin tinerel, pe fetele mele frumoase, iși poate închipui că suntem cuscri, sfârși Zoița, aruncând piatra. — Câte nn’și poate închipui! ori că sunt frați cuvântă Moina ca să tae firul Zoiței, vâdând că Tarsița îngălbenise, apoi sfatul muți. D-na Rugină lovită de astă tăcere, repede se ridică, și aratându-se la fereastră vești fetelor să se gătescă de plecare, și când tinerii reintrară înveselind ca o primăvară, Dorin alăturându-se de unchiul său șopti. „Moșule plecăm și noi“. — Vai ferească sfântu, intâmpină Tarsița, doar am pregătit să prânzim împreună. — D ne credeți că nu ie plăcerea care ne lipsesc, in să știți prea bine că moșul ie cam răcit și de ne-am întoarce noaptea, s’ar putea inbolnăvi. Va fi insă pe altă dată să ne folosim de această amabilitate. — Așa ie, are dreptate băiatul, hai Voichiță spune să inhame caii, veni că am intrat sub epitropie cumătră, și se aspru de tot— sfârși bătrânul primindu-și cu drag nepotul. — Apoi dar fie dacă se vorba de sănătate—spuse d-na Sandru jignită, și când Dorin strânse mâna Vochiței ia rămaseră clipă privind in ochii luminați și senini. Dorin ajută pe d-na și d-rele Rugine la urcarea in trăsură, după care indată porniră și iei in cuvintele “gazdelor „La bună vedere.“ Ieram pe drumul mare când Moria întrebă : — Ei Dorin, cum ți-a părut Vochița? — Frumoasă moșule! și când bătrânul deschise ochii mari privindu-i iei urmă : „Dar parcă’i prea naltă, prea grasă.“ — Bună vorbă, da ce ? vrei să te insori cu o umbră’ numai cât a sufla-o vântul și să zacă, asta’i de luat băeți, verde și plină (Va urma)