Romănul, ianuarie 1898 (Anul 42, nr. 2-22)
1898-01-24 / nr. 18
A ANUL AL 42-LEA No. 18 (Rominul de Duminică Seria III No. 6) Ui EXEMPLAR 80 BAR SAMBATA și DUMINICA 24—25 IANUARIE (5—6 Februarie) 1898 VOESTE SI VEI PUTEA ; ABONAMENTE in totă țara 30 lei ,pe an —pe 6 luni 15 lei—7 lei 50 bani pe 3 luni. Pentru preoți și învățătorii sătesciî 20 lei pe an.— In streinătate 40 lei pe en. Amin/MIK I * pag. IV 50 bani linia nilMUlUi 1 . Pag nn 2 lei linia. Pag. II 3 lei linia crisorile nefigurite se refia.— Articole íippv.hl'care se ard Mandatele și corespondențele privitoare la redacție se vor adresa personal d-lui Vintilă Rosetti LUMINEAZA-TE SI VEI PI IN STREINATA1 E anuneiurile se pri- M.f'sc la PARIS d nu Lorette rue Gaumartin i i.-Uavas 3 place de la Bourse. Ioues 31 bis 1 ue Faub Montmarte —Adam 37 rue de \anes IN GERMANIA lad-nu Rudolf Mosse. Lier.11, Munich, Liepzig-Steiner (Hamburg, Per■a, ai d-m: H. L. Double Fr auktort. ZÜRICH Rudolt Mosse. La GENEVA ; la Hasseosfein & Voelpi;. aJSTRIA: Viena, Rudolf Mosse •.eb -Dukes, WoUzeile43—8 Cickái. »fs|Íj^ "V Redacția și Administ irada Stavropoleos No. G Chitanțele emise în numele ziarului Rowămil, spre vor purta semnătura d-lui V. Rosetti. a notaituille * 24 ianuare La 5 ianuare, 1859, adunarea deputaților din Moldova, alese în unanimitate de domn, pe colonelul Alexandru Ion Cuza. La 24 ianuare, acelaș an, deputații din Muntenia, întrunindu-se, au ales și ei la 7 ore sera de domn al lor pe Alexandru Ion Cuza Urile, pasiunile, rivalitățile, ambițiunile, au dispărut ca prin farmec în fața intereselor națiunei și în unanimitate, alegând aceeași personă, au realizat dorința tuturor românilor, exprimată în divanul Ad-hoc, unirea celor două principate române. ~ Ciua de 24 ianuare, este pentru noi cea mai frumoasă pagină în istoria națiunei nóstre și de aceea o privim ca o adevărată serbare națională. Imediat după proclamarea Domnului, ales o delegație, adunarea a compusă din d-nii Scarlat Krețulescu, Episcopul de Argeș, N. Cpranu, C. A. Rosetti, A. Florescu și B. Slătineanu, cari să mergă la Iași să comunice noului Domnitor alegerea sa. In ziua de 24 ianuare delegațiunea s’a presintat Domnitorului și dupe o cuvântare a episcopului de Argeș, s’a citit actul de alegere, al cărui cuprins dăm mai jos : ACT Prin care s’a notificat lui Alexandru Ion I alegerea sa. Prea înălțate Domne ! Adunarea electivă a principatelor țârei româneșci, deschizându-se la 22 ale curentei luni și dupe verificarea mandatelor deputaților, constituindu-se eri. 24 ale acestei luni, în deplină legalitate, s a privit datoria a începe lucrările sale de la alegerea Domnului, care este întâia operație ce se prescrie de convenție. Aflându-se dareri, în număr de 64 deputați din șepte ,zeci și șepte, adecă peste trei părți cerut de lege, a procedat la alegere și numele Inălțimei Vostre a eșit din urnă cu umanitatea tuturor voturilor, în aclamațiile intrasiastice ale Camerei, a numerosului auditor ce asista în tribuna ce i se hotărise și a poporului care cuprinsese dealul și curtea mitropoliei. Acest vot, prea înălțate Domne, prin care toți deputații au sacrificat pe altarul patriei or ce considerație de partidă, a reprodus acele frumuse suvenire ale strămoșilor noștri, cari cu tote desbinările lor, sciau însă să-și dea mâna cu inimă curată în tâmpii critici și sa facă, deși putini la numer, dar uniți, acele isbânzi eroice ce au susținut existența României Adunarea avend deplină convincție că veți făce fericirea patriei, se socotesce norocită a aduce la cunoscința Inălțimei Vóstre, rezultatul votărei sale și a se ruga cu respect să binevoiți pînă la îndeplinirea tutor formelor, a lua disposițiuni pentru cârmuirea tre iilor Principatului, tai» lui C. I. i«tui Măria ta ! Suntem mândri și fericiți, că Adunarea electivă din Bucuresci, ne a onorat cu marea și frumósa misie de a depune corona lui Mihaiu în mâinile Măriei Telé, căruia frații noștri de aci au încredințat corona lui Ștefan. Ceea ce însă realță misia nostră și face să trăsasce de fericire inima Măriei Telé este că Românii munteni au coronat în Măria Ta, nu un individ, ci marele principiu de viață al naționalităței nóstre. Românii din Moldova, avură fericirea de a proclama cei de întâi unirea acestor două triunchiuri ale aceluiași trup. Aclamată apoi în unanimitate de cinci milione de Români și de amândouă Adunările ad hoc, s’au mai găsit omeni cari au mai dis, chiar în conferințele din urmă, că acele, Adunări n’au fost exprimat adevărata dorință a nației, și cererea nostru cea mai esențială, fără împlinirea căreia ne este prin neputință a trăi, fu din nou amînată. Cu inimele sdrobite de durere ne supuserăm cu tote acestea voinței minoritatei puterilor chezașe, și procedarăm la alegerea Domnului. In momentul însă în care Adunarea electivă din Bucuresci, voi să începă a proceda la alegerea Domnului său,fatala prăpastie în care ne arunca despărțirea puterilor administrative s’arătă înainte-ne în totă adîncimea ei, și în acel moment mandatarii nației stingînd cu lăcrămile lor focul de ură și de diviziune ce nenorocirile trecute aprinsese între clase și partide, se luară unii pe alții în brațe și săriră cu toții fatala prăpastie, strigînd să traesca Alexandru Ion I. Toți cei cari, streini sau Romîni, au fost față în acel moment solemn și unic pate. în analele istoriei omenirei, au dis că secoli de durere și umilință ce au tescuit nația Romînă, în loc de a o ucide n’au făcut de cît a comprima a ei putere, spre a o face astăzi, printr’o singură săltare a s’arăta d’o dată înaintea Europei, tot acea nație jună și puternică, pe care ea a fost cunoscut-o, cînd era bulevardul de apărare al civilisăreî contra burbonismului. Măria Ta ! In acest minut, cînd putem în sfirșit și noi a ne ridica frunțile fără rușine și a ne uita cu recunoscință, dar fără umilire, în fața Europei, în acel minut cînd stînd pe tărmiul Moldovei, simțim toți că stăm la sînul aceleași mume, fie neiertat a atrage privirea Măriei Télé și a Europei întregi, asupra unor fapte din cele mai mari.Numele Domnului ales de Moldova, în minutul ce fu proclamat în mijlocul Adunărei elective din Bucuresci, avu, cum diferăm, magicul efect a înfrăți și a întruni tóte acele clase a cărora desbinare—și de ce să n’o dicem—a cărora ură și combatere au fost condus de mai multe ori nația Română la peire. Acest singur fapt mai mare chiar decât acela din memorabila di de la 4 August din analele istoriei Franciei, acesta minune ce nici o putere omenescă n’ar fi putut’o îndeplini, este d’ajuns spre a arăta pipăit, că cei cari vor mai îndrăsni a refuza unirea Principatelor, voesc a le șterge îndată din sânul națiilor celor vii. Tot d o dată acesta alegere este consfințirea unuia din cele mai mari principii ale secolului nostru. Gea ce sabia celor mai viteji eroi, Ștefan și Mihaiu a a putut face, unirea tronului Principatelor, numele Mării Tale ca represintant al acestei idei vitale, a făcut-o în o domnie de 19 zile Fondat în 1857 de C.A. ROSE ITI Director • VIF101 ROM Astăzi fiind aniversarea fondărei Lițtei Culturale dăm potretul primului președinte și fondator al Ligei, mult regretatul Grigore lîrii i.ian Vodă acum cei cari cred că națiile, se câștigă prin sabie că adevăratele conchiste nu se mai fac decât printr’o idee mare și adevărată, și înțelegă în sfârșit neamicii noștri, că pe cei cari Dumnedeu i-a întrunit nici o mână omenescă nuî va mai putea despărți Primescu deci ales al României pe lângă corona principatului de peste Milcov, ce suntem !’Ur mișî ați aduce și inimile a două milióne și jumătate de români, cari ne au însărcinat a’ți le închina cu amor și respect, și a te asigura că pe cât vei ține cu tărie stindardul Ustirei, al naționalităței, al dreptăței și al libertăței, Rumânii de peste Milcov, ca și cei de aci, te vor urma cu un singur om și strigând ca un singur viers : Trăiască România ! Trăiască Domnul Alexandru Ion I. Cuvântarea lui Standru Iii I In numele actului național și măreț prin care Adunarea electivă din Bucuresci, a întrunit coronele țerei Românesci și a Moldovei, declar că pe cât sunt mândru de-a mă găsi înălțat pe tronul Moldovei, pe atât sunt asemenea mândru de-a vedea numele meu înscris în rândul Domnilor Țerei Românesci. sIn ochii mei actul ce l’atî desevârșit, domnilor Deputați de peste Milcov, este triumful unui principal mântuitor ce viază cu tărie în inimele românilor, principiul frăției românesci ! El ne-a scăpat de perdere în trecut, el ne renvie în tirade față, el ne va duce la bie și la mântuire în viitor. Să trăiască dar frăția ronească ! Să trăiască Principatele Unite ! Din viața lui Cuza Prințul Alexandru Cuza a fost unul dintre cei cari la 1848 au ridicat stindardul autonomiei și al libertăței Principatelor și unul dintre cei cari au suferit de arbitrariul guvernului de atuci. Sub guvernul lui Vogoride, administrator fiind la Galați, a fost unul dintre cei care au susținut cu tărie drepturile nației.In urma evenimentelor de la 29 Marte 1848, Alexandru Cuza împreună cu alți 12 moldoveni, fu destinat a fi exilat din țară și dat pe mâna turcilor. Barca ce trebuia să-î transporte de la Galați la Macin fu isbill ,de furtună, pe malurile zilei. Atunc, dintre baionete, șapte dintre tinerii patrioți, printre cari A. Cuza, scăpară sub protecțiunea agentului englez, carele apoi le înlesni mijlocele de a emigra în libertate. Alecu Cuza a fost președinte al tribunalului din Galați, directorul departamentului din năuntru, pârcălab la Galați și în timpul Căimăcămiei, locotenent de cap al oștirei. O poesie din 1859 Publicăm următorea poesie, făcută după alegerea lui Cuza de H. Winterhalder și publicată sub pseudonimul Iernescu. Națiunei române * » Doua ramuri pe un arbor, P’o tulpină doui flori, Au o viață d’o potrivă, Unei mume sunt surori; Grea le par o despărțire Si doresc a lor unire. Moldovenii și Muntenii In nimic se osebesc, AU o patrie comună Și români toți si numesc, Simt că nu e fericire, De cât numai în unire. Ce și face ’n Adunare, Spune fiare deputat! Poporul în curte afară Niletrei a așteptat. — Vrem a țereî mântuire Și lucrăm pentru unire. Ce strigăm de bucurie ! Fraților am isbutit, Să trăiască România! Sorta ei sa împlinit. Nu mai este despărțire; Dumnezeu ne a dat unire. Iliescu ------ 3------ Telegran lul Posetti Unul din membrii delegațiunei Camerei din Bucuresci, însărcinată să presinte lui Cuza actul alegerei sale, a fost și C. A. Rosetti. El, imediat ce a avut o întrevedere cu noul Domnitor, a telegrafiat impresia sa lui Ion Brătianu, exprimând entusiasmul tau. Acea telegramă a fost mult timp explorată de oposiție din causa expresiei: domnul este sublim. O represucem adi căci conține ,u fapt care este în onorea lui Cuza, care a puterilor că se retra mtificat dacă se dă un prinț strein. Iată telegrama : lași 29 ianuare, 18b9 2 ore p. m. D-lui Ion Brătianu. Primire splendidă, eșind de la Domn introducere în Adunare cu cea mai românescă majestate, cuvinte din ambe părți la tribună. Eri. Adunarea a votat în unanimitate adresă și deputăție către Adunarea Munteană. Domnul notificând puterilor alegerea a dis, că numirea sa este realizarea ideei mărețe de unire și că este gata a depune carenele de vor voi să dea Prințul strein. Domnul este întru tote sublim. El plecă Luni. Pregătiți primirea. C. A. Foseti,i. v.rWJWV V DIAVOLUL In interesanta revistă din Londra Review of reviews a apărut un important articol intitulat: Lumea nevadată a diavolului în care se vorbesce despre marele oraș. New- York. Iată ce scrie D. W. I. Stead despre acest diavol: Lumea lui Satan n’are nimic extraordinar și, ca să-l exploreze cineva e de ajuns să străbată oceanul și să calce pe pământ liber al Americii. Lumea lui Satan este New-Yorkul și cele o mie și una de turptudini ce le cuprinde ; iar Satan ca o mie de capete, care domnesce acolo singur și netulburat, nu e decât o asociație misterosă, a cărei putere se întecește după fiecare asalt, și care se numesce Tammany-Hall. După tradiție, Tammany ar fi fost numele unui Indian al căruia trib locuia odinioră pe teritoriile cari constituesc astăzi noul Jersey și Pensylvania. Acest Tammany, botezându-se a avut primejdioasa cinste de a susține o luptă contra satanei și gloria de a eși învingătot ceea ce l-a făcut să fie canonist. El a fost pentru toți Sfîntul Tamman. Cât despre societatea pe care el a botezat-o, nu găsim nici o mențiune înainte de începutul veacului de față Pe atunci, un ebenist de origină irlandeză, numit William Mooney, i-a imprimat adevăratul ei caracter politic și Tammany se instră pe la 1811 într’un imobil care aparține" De la început, disciplina era severă, organisația și nenumăratele ei ramificări ’i-au dat o superioritate asupra celorl alte partide. Tammany-Hall era, și este încă, adevăratul centru de agitație d [UNK]mocrată în New-York. .neț’:narii, a căror alegere era asigurată de nefistă redutabilă asociație, îi aparțineu cu corp și suflet. Firele ei punea în mișcare, de la un capăt la cel l’alt al marelui oraș, o adevărată armată de omeni asupra cărora putea să conteze, cum și el la rândul lor contau pe dânsa. In capul ei se afla un fel de dictator de stăpân absolut Boss-ul. William Tweed unul din șefi care debutase ca simplu muncitor, a fost un adevărat tiran al New-Yorkului timp de mai mulți ani și muri în închisore. Numit comisar la serviciul căilor de comunicație, emisese, în primul an al magistraturaturei sale, titluri false pentru 750.000 de dolari. Evenimentul acesta n’a avut decât o slabă înrâurire asupra destinelor lui Tammany-Hall Succesorii lui au continuat aceste rătăciri și au terorisat orașul până în ziua când, în 1874 alegătorii au isbutit să scuture acest jug. Asociația a!!! bătută în chip rușinos în persona candidaților săi la cele mai importante funcții municipale și o anchetă fu deschisă de invingători asupra manoperilor celor învinși. „Tammany-Hall, era stăpân pe legislatura Statului, poliție pe funcționarii de orice treaptă. O mare parte a presei era la absoluta lui discreție. In timp de trei ani, s-a plătit la unspredecediare suma de 2.329.482 dolari sub pretext de publicitate sau de anunțuri cari n’au apărut niciodată. Deosebit de aceasta, milione de dolari au fost furate de acești conspiratori cu pavaje, reparații, etc. Comitetul a luat din tesaurul public o sumă de peste 37 jum. milione ca să mobileze și să repare noul palat de justiție. S’a fi cumpărat tapete pentru 3 milione, deși nu se găsesc atâtea tapete în palat. Conrupția, putresiunea politică, s’au abătut peste New York și ar trebui sa se recurgă la ferul roșu ca fie vre-o speranță de îndreptărare. Din nenorocire, nu sunt sefectate numai indivibile corpul social întreg, fiindcă după asemenea revelațiuni, după înfierarea publică a tuturor vinovaților, demonstrația relațiilor după lor cu Tammany-Hall, tot candidatul formidabilei asociațiuni a triumfat la alegerile ale New-York-ului. Cine e mântuitorul care va, strivi hidra, cine e HereuL care va curăți grajdul lui Augias? D. Stead ’ merge până a prevedea venirea unui divitator.