Romănul, martie 1898 (Anul 42, nr. 41-52)
1898-03-01 / nr. 41
* UH EXEMPLAR IO BAül ANUL AL 42-LEA No. 41 VOEȘTE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE ín tota țara 30 lei pe an —pe 6 lun 15 lei—7 lei 50 bani pe 3 luni. Pentru preoți și învățătorii sătesciî 20 lei pe an.— In streinătate 40 lei pe an. Annnonin • Pag.IV 50 bani linia miniciun . pag . 2 lei linia. Pag. 1i 3 lei linia. Scrisorile nefrancate se refusă.— Article __________nepublicate se ard Mandatele și corespondențele privitoare la redacție se vor dresa personal d-luî Vintilă Rosetti Fondat in 1857 de C. A. ROSETTI Director : TOȚI» C. .1. mSETTI __I Duminică 1 — 7 Martie 189g LUMINEAZA-TE ȘI VEI 51 IN STREINATATE anunciurile se primesc la PARIS d nu Lorette rue Gaumartin îi.-Havas 3 place de la Bourse. Iones 31 bis rue Fault Montmarte.—Adam 37 rue de Values. IN GERMANIA la d-nu Rudolf Mosse, Bera, Munich, Liepzig-Steiner (Hamburg, Berna) și d-nu H. L. Double Frankfort. ZURICH Rudolf Mosse. La GENEVA ; la Hassenstein & Vogler. ad STRIA: Viena, Rudolf Mpsșe I. Ședer-Dukes, Wolizeile 6-4& 'Vieițâ. ' *■ ...... ( V ; ' v.A, * A Redacția și AdmitófaM Slrada^Stavropoleoa Țq-P-A BiiCniresc • • V* IV. Chitanțele emise în numele ziarului Românul, spre di ftinJabile vor purta semnătura d-luî V. Rosetti. ^ v.„. CURIERUL SEPTAMANEI împrejurări nedependinte de voința nostră, ne silesc, sperăm pentru un timp scurt, a face să apară Românul săptămânal. Numărul de ^Duminică va putea fi astfel mai îngrijit, consacrându-ne tot timpul spre a face un număr interesant ceea ce nu puteam face filuri, lipsiți fiind cu desăvârșire de sprijinul și concursul amicilor noștrii, convinși fiind că va veni un timp in care democrația se va grupa din nou in jurul bătrânului Țar, redându-i vigorea, de care are nevoe, spre a fi la Înălțimea misiunei sale Mulțumim abonaților noștri, sperând că ne vor da sprijinul lor și pe viitor, spre a reda Românului focul Ce ocupa în presa nostră. Aceste spuse, trecem la evenimentele săptămânei. Duelul Macola Cavallotti a produs o mare impresie și in cercurile nostre politice și-a pus din nou la ordinea dilec legea contra duelului. Secțiunile Camerei au ales delegații lor din cari trei sunt contra proectului, care probabil va fi respins. Punem deci sub ochii cititorilor noștri amănuntele pe cari le trimite corespondentul din Roma, al unui ziar de aci. Deja de câteva grile deputatul Maccia provocase pe Cavallotti din causa unei scrisori publicată în visu arfi «Secolo», motivată prin unele informațiuni ale corespondentului roman al durului «Gazetta di Venezia», care i se părură lui Cavallotti ofensive, și pentru care Macola, în calitatea sa de director-proprietar al suscrisului fiar Venețian, și-a asumat responsabilitatea. Martorii, deputații Valli și Santini, pentru Macola, Giamputro și Marrazi, pentru Cavallotti, au făcut un proces-verbal de conciliațiune. la în acest timp Macoia sosea Roma, pe când «Gazetta» publica la Veneția un răspuns forte aspru. Atunci Cavallotti constitui din nou alți două martori pe d. d. Socci și Niccolinii (fiindcă Marazzi și Giampietro plecaseră din Roma), dar acești martori intrunindu-se cu martorii lui Macola, redigiarâ un nou proces-verbal de împăcare. După aceea deputatul Macola a scris lui Cavallotti o scrisore prin care ’le ruga să sfârșescă într’un chip aceast ă chestiune. Cavallotti a publicat această scrisore în ziarul Don Chisciotte, comentând-o in chip ironic , spunând că Macola știe să facă zgomot la Veneția fiind lacom de reclamă, dar că cuvintele lui nu corespund cu faptele, Macola atunci trimise din nou martori pe d-nii Donati și Frisinato să-l provoce. Cavallotti și-a constituit atunci ca martori pe d nii Bizzoni și pe deputatul Tassi. La ora 6.30 seara vre-o suta de republicani au organisat o demonstrație cu drapelul in piața Montecitorio, strigând : «Macoia la morte! Jos duelul!» Mai mulți carabinieri urmau pe demonstranți, cari se duseră la redacțiile ditatelor «Avanti» și «Messagero», unde au cerut să se arboreze drapelul negru, apoi s’au dus la teatrul Argentina spre a cere ca el să fie închis in semn de doliu. . Inspectorul de poliție Rinsidi iî soma să se împrăștie, dar demonstranții, cari crescuseră la număr, nu se supuseră și se duseră la locuința lui Cavallotti, unde un tânăr, în fața porței, plângând,zise câteva vorbe, amintind pe marele patriot mort și invitând apoi pe demonstranți să se împrăștie. In tot timpul parcursului manifestanții au strigat! «Jos duelul !» !Jos Macola!» O altă demonstrație forte numerosă, s’a format în fața Montecitoriului cerând ca să se arboreze drapelul în doliu. Mai mulți deputați căutară să convingă pe demonstranți despre imposibilitatea lucrului trebuind să se aștepte deliberările Parlamentului. După câteva strigăte de «Jos duelul» „Macala la marte!“, manifestanții se imprăștiază. Și în tote orașele din Italia s’au făcut mari demonstrațiuni și mai ales la Milan, unde s’au închis și teatrele. Martorii au decis ca duelul să se facă cu sabia ascuțită și cu vinf, fără excluziune de lovituri. Lupta să continue până ce unul din adversari va fi socotit de doctori în condițiune absolută de, imposibilitate de a se lupta. Luptătorii vor numai în cămașă, care va fi fi absprobită. Martorii aumai decis ca adversarii să poarte mânuși, pentru că acest duel care se face în condițiuni foarte grave să nu poată fi întrerupt pentru o rană ușoră făcută la mână. Macola voia,ca duelul să fi avut loc ora. CavalleU a fost care a cerut amânarea lui până a<fi. Se pare că amândoui aveau presimțirea unei nenorociri. Eri, la inaugurarea monumentului lui Carlo Alberto, Macola zicea unui prieten : — Sunt opt (mii) de suferiarele refuză să când publice desmințirile mele. Și nu crezi că va fi un duel ca de obiceiű. Cunoști caracterul nostru. Dacă voi mai trăi, vine pe la mine mâine seară. Amicul a luat lucrul în glumă și s’a despărțit de el. Atâta Macola cât și Cavallotti și-au petrecut sara în veselie cu mai mulți prieteni. Cavallotti a stat la cafeneaua Aragus până la miezul nopții, indiferent cum pate fi un om care a avut 32 de dueluri. Insă amicii săi spun că și el avea in unele momente un tril presimțiment. De mai multe ori a spus prietenilor săi : — Nu vă faceți nici o iluziune. Nimeni nu poate prevedea sfîrșitul unui duel. Azi de dimineață, înainte de duel, el a prânzit cu prietenii săi. Era forte calm , a mâncat puțin și a beat, vin cu apă cum se cade celor caii ei pe teren. Tassi îi dise : — Sunt mulțumit că te văd așa de liniștit. Cavallotti, glumind și spre a-și speria martorii, zise : — Cei care sunt liniștiți, o pățesc de obiceiű. Și apoi acesta e al 33-lea duel, un număr nefast. După un moment el adaose: — Ce gânduri negre! La urma urmelor ne vom face o tăetură unul sau altul; acel Macola e un om bun ;nui-am voit niciodată zeul. Cavallotti cu ai săi sosi la locul de întâlnire mai nainte decât Macola. El avea in cap un joben pe care trebue să fi împrumutat de la doctor sau de la vreun martor, căci făcea mare haz de acesta pălărie pe care n’o purta niciodată. Puțin după aceea el a apărat in porta vilei, purtând obicinuita sa pălărie moale. In acel timp a sosit și trăsura lui Macoia. Reporterii tari erau lângă vilă, vedută pe Cavallotti, salutându și adversarul,, care răspunse. Apoi potta vilei fu închisă. Vila Cellere, unde s’a petrecut tragedia, se află la patru khilomelri departe, de Póita Maggiore. J - Pregătirile trebue sa fi durat mult, căci tocmai rapid s’a audit de afară zăngânitul săbiilor. Cei doui adversari, puși în gardă, statură puțin privinduse, așteptând fiecare atacul celui l’alt. Maco’a ținea sabia așa încât ișî lăsase peptul deschis, dar era gata să pareze. Cavallotti ținea sabia drept, cu vârful îndreptat spre Macola. Apoi amândoi atacară deodata. Martorii însă îi opriră. La al douilea asalt, sabia lui Macola ajunsese până la flancul adversarului, fara să-l póta răni. Ca la întâia repriză adversarii eșind din măsură, fură opriți. Cavallotti continuând să agite sabia după semnalul halt. Fusinato l’a rechemat la ordine. Cavallotti s’a scuzat spuneți că în fierbințeala luptei nu aurmise semnalul de a se oprii c<.. Suntem h momentul fatal. La al treilea asalt, Macoia viu]n vârful săbiei lui Cavallotti la 30 centrimetri depărtare de peptul său. Macola atunci, vroi să îndrepteze sabia sa spre peptul lui Cavallotti. Acesta aplecă copiii, ca pentru un a fond, și se lovi cu buza de sus de sabia lui Macola. La semnalul de halt, Cavallotti se retrase credénd că rămăsese și cu sabia inspir-i, mișcând buzele ca și cum ar fi voit să vorbescă. !* In acel moment Macola observă că Urna săbiei lui""era însângerată pe o lungime de 10 centimetri. Atunci martorii și doctorii alergară și susținură pe Cavallotti, care deja începuse să se clatine. Încercând în zadar să spue vreo vorbă. El rotea ochii în orbite.Medicii crezură fnimia într’un atac nervos; dar îndată, după câteva minute sângele a început să curgă în valuri mari Cavallotti Interd nu vroia să cedeze do terilor, apoi scăzu sabia din mână și incepu să respire cu greutate. Fu condus în casă și întins pe o canapea, li s’a făcut incisiunea spre a se ruga una din carotide. Dar în curând se vezu gravitatea rănei, căci sângele curgea în mare abundență.După șase minute, Cavallotti murise. Pe când doctorii dedeau îngrijirile lor, Macola și martorii sei se Îndreptară,întristați, de locul unde »’a petrecut acestă trisă scenă. In ajutorul rănitului alergase și contesa Cellere. Medicii, martorii și toți cari il dăduseră îngrijiri, au fost umpluți de sânge, așa de în abundență cursese. Medicii constatară că sabia intrase prin buză in gură putând pătrunde cu ușurință din causa lipsei celor doui dinți din fată. Taiase limba de sus In jos, epiglota și arterele linguale și s’a oprit în colona vertebrală. CaroPda d’a fost tăita. Legarea ei a fost incercată numai spre a se opri emoragia a arterelor linguale. Toți cei de față plângeau mai sconsolăbil decât toți era Ezzoni. — Două oi exclama el plângând-am fost martorul lui Cavallotti: când fu răpit grav locotenentul Androsini și acum ! Vestea tristă a acestui duel s’a lățit cu iuțela fulgerului. Toți (Ziua de 1,)) a fost un pelerinagiu la vila Cilire. Regele a fost informat de acest fapt. Parchetul a descins la fața locului și a sechestrat mănușa Însângerată a lui Cav " . Se va cere autorizarea Camerei, pentru ca deputații Macola, Fusinato, Tassi să fie urmăriți Donați și pentru delictul de duel. Bizzoni, nefiind deputat, va fi dat în judecată fără nici o altă formalitate. Din Carnet Afară bate vîntul. De pe fereastră privec în grădină la undele regulate ce se formează iarbă uscată, îngălbenită, bătută de vînt. Nu știă de ce azi vîntul mă impresionează mult și îmi [naște nostalgiî în surfel. De cîte ori n’a bătut vîntul ? Și în legănarea erbei uscate, urîte, văi, furtunele cari mi au înghețat inima. Ce fericită comparație : iarba uscată și inima mea. Sufletul meu par’ că găsește în vijelia d’ afară un prietin, un frate de care s’a despărțit de mult, și azi regăsindu’l ar vrea ca să’l urmeze, să alerge înpreună, să scape din temnița vieței omenești și să rătăcească cu vîntul peste cîmpiile pustii,peste pădurile uscate, în aer, în spațiu... să se după Veșnic tot înainte, fără să mai treacă prin locurile pre unde a mai fost. ’ Desigur că în om există și o parte eternă, care emigrează din •corp/de ■ corp, care uită de pel de f șpi, dar pare tot mai păstrează vag regretul unei vieți dezlănțuite , de ce iubițirii noi viața și care la urma Ht^hiehr va scăpa de lanțurile căr>ței și, va fi liberă, liberă. ■ / Poate, că eu în curînd voi fi liber, de a pleca or și unde, poate că perfecțiunea nu am putut’ o procura în cursul vieței de la mica mOrernă pînă la om, poate că eu care simt în vijelia de- afară un tovarăș am fost o dată cel ce l-a chemat Zoroastru... Am fost afară. Am alergat împreună cu vîntul, și ca născut dintr’o rasă necunoscută l’am însoțit departe, pe cîmpia pustiită de podoabă, m’am culcat pe iarba gălbejită și iarăși am alergat cu vîntul. Aveam, alte simțuri. Senzație a vîntului care îmi shâura părul, care ’mi izbea obrazii, care îmi ineca respirația m’a făcut să țip de plăcere. Vedeam cum mi se înneacă simțurile comune tuturor, cum mă înalț mai sus, tot mai sus, și am alergat, am țipat, iar vîntul îmi cînta pe lângă urechi o arie barbară, eternă, voluptoasă.... De ce m am mai întors, de ce m’am înstrăinat iar de tins vîntare, tovarăș vechi, cînd d'abia te regăsisem.... Lei iau albe, peste, cari cade cămașa care ese de sub vestă. In mină are un băț destul de gros și într’un deget un inel de argint. Ochii lui sînt bulbucați de somn și de beție ; o frunte îngustă băgată înăuntru lasă să țî sară în ochi o pereche de fălci groase de gorii. Atomul stă pe un scaun înt’o sală de întruniri — să’î zicem sala D. Pe scenă se află vre-o 20 de inși pe cari cu o mare doză de bună—voință i-am putea numi pitici. Un pitic după ce bea un pahar cu apă bate cu pumnul în masă. Atomul tresare. In sufletul lui de atom zgomotul lovitureî amestecat cu efectul alcolului, vibrează puternic. Simte că ar vrea să dea și el un pumn în cineva , ar vrea și el să lovească, așa de plăceae. Piticul declamă : Ne omoară de vii, impozite,siegele nostru, cu toate acestea, desigur, ooo..., dar cînd ? cine ? cum ? cu care ? desigur. Atomul vede stele vinete înnaintea ochilor. Nu înțelege nimic, nu aude nimic, dar vede bine că așa e. — Ne-a omorî fără doi,i’le ! Sac necârpit! S’ăl strângeip ,de gîta .. ■ Strînge cu putere , ciomagul. Sîngele îi năvălește cu furie nebună în cap. — Țara, păcătoșii, așa nu mai merge, trădător, desigur, s’a plătit, pînă când să avem 63. — Nația lor de păcătoși îl mănînc dom’le. Atomul se simte însuflețit când se vede înconjurat în tote părțile de atom, la fel cu el, cari toțî au aceleași idei și simțiminte. Bestea îmbrăcată în haine de om tremurăt spasmodic. E tremuratul hienei când desgroapă cadavrele, cutremurul bestiei flamande la vederea prăzii. — Noi, cetățeni, cu sângele nostru glorios și verde, entusiasmul la culme strămoșesc, cine cu care ? unde domnilor ? Să strigăm într’un singur suflet și gîndire cu toți Jos tâlharulul Și pe când piticul privește tavanul cu mîinile ridicate la cer, atomul în picioare bate din palme. Efectul vorbelor înflăcărate e zdrobitor. Atomul nu judecă. El simte că dreptatea e cu el. Că tot ce e dușman trebue să piară. In zgomotul aplauzelor, el nu mai póte sta liniștit. S’a isprăvit. Încă o vorbă. — Cetățeni cu suflet mare strămoșesc..... nu vă lăsați....... dați foc ! — Și ca apa care a eșit din maluri și se varsă peste câmpii, — animalul acesta monstruos se întinde ca pecinginea, ca o cota de lupi însetați de singe. — Jos ! Dați foc ! Dați foc ! — Ne trădam Acum când acesta lege e aprope a fi trecută în ale istoriei nemului, nu ergu, a cerceta puțin din trecuta ei viață, fie chiar în trăsuri generale, spre a ne face o idee de viitorii ei moștenitori. Legea instrucției din 64 cuprindea ca o tulpină tóte ramurile învățământului public. Legiuitorii posteriori au deosebit ramurile tulpinei făurind legea învățământului primar, secundar și superior. Legiuitorii au crezut că mai ușor se póte legifera asupra părților, ca întregului, și dreptate au avut. Mulți miniștrii au încercat modificarea legea instrucției în total, dar n’au reușit, pentrucă cei cari avea să se pronunțe erau cei umbriți de legea în discuție, și nu se putea înlocui o lege cu alta ce n’ar fi dat un avantagiu mai mare, Aci era și este nodul cestiunei. Legiuitorii cari au voit să modifice legea instrucțiunei de la 64 au observat ca acesta cuprinde două ramuri : învățământul primar, și învățământul secundar — superior. Ramura învățământului primar nu avea alți apărători, prin natura lucrului, decât pe aceea că nefiind acest învățământ la temelie, bine organisat, nu putea avea ființă învățământul secundar și superior, învățământul secundar și superior avea și are apărători în mare parte pe înșiși legiuitorii direcți interesați în causă. Legea învățământului primar se modifică fără mare greutate, bineînțeles spre a se asigura firea învățământului secundar etc. Legea învățământului secundar, și superior altă dată tntâmpinase mari greutăți.— Acum s’a vota ușor. — S’a spus că necesitația modificărilor este neapărată. Nu credem a fi acesta causa.—Nevoia era simțită și altă dată.— Deslegarea problemei e alta. — Legiuitorii fiind în mare parte profesori secundari, era natural ca să nu se voteze decât o lege care să le ofere avantagii mai mari ca cea din 64. — Legea nouă satisfăcând astă condiție, trebuia votată. Legea nouă are în ea talismai rtul reușitei de a vedea lumina , îmbunătățirea în mod destul de larg (cum a spus d-l prim-ministru) a posițiuneî profesorilor secundari, și nu greșim a spune că acesta lege plătesce cu prisosință munca profesorilor legiuitori și dar, aprope unanimitățile la votare sunt pe deplin înțelese. Dorim însă și credem că profesorii secundari și superiori trebuie a fi bine plătiți după cum e și însemnătatea lor în stat, și ne am revoltat când un profesor universitar era plătit ca un subprefect; dar acela e dintre moravurile electorale. Dacă însă un profesor secundar și superior va fi bine plătit mâne, dacă acesta plată e stabilită pe pre Psihografia mulțime! Mulțimea e, un animal uriaș, culmii de capete, cu mii de picioare, cu mii de ochi ; e o aiebă uriașe care își răspândește în tote părțile protoplazma din , care e formată. Ca orice animal, mulțimea e legată orbește de prezent. Ea nu’șî aduce aminte de trecut, nu știe ce e viitor. Și acum, când știm ce e mulțimea,— să căutăm să facem în câteva cuvinte psihografia acestei bestii. Și,cum masa asta colosală ne înspăimântă, vom pune pn înape un atom, îl vom scoate de păr și îl vom așeza sub microscopul nostru. Intr’un punct material găsești toate proprietățile materiei, în atomul nostru vom găsi uriașul mulțime. Atomul e un individ cu părul destul de mare, cu capul băgat în o căciulă înaltă și cu vîrful scos în afară. picioare o pereche e potcovite și pegepereche de izmene Legea instrucțiune! Camera a votat legea învățământului secundar și superior. Peste puține 4'c e Senatul va vota acesta lege și apoi vechia lege a instrucțiunei de la 1864 va rămânea ca o legendă naționlă. Legea de la 64 a dat tributul său, a făcut ce s’a putut, vor 4'ce unii, a făcut mult, vor 4'ce alții. Ne-a adus unde suntem.— Ca or ce lucru, acestă bere ajunsă de bătrânețe se va duce dintre noi, și nu va rămâne decât amintirea că odinioră a existat, și chiar cu multe defecte. 1