Romanul, iulie 1898 (Anul 42, nr. 122-146)

1898-07-22 / nr. 139

Anul 42-lea Ediția de seară Voesce și voi putea 5 "lesian­i în toată țara Abonamente. In țară 5 lei pe trim­istru In Streinătate 10 lei pe tri­­mistru " Redacția Str. Șelari 17 (colț cu str. Carol) Fondat de C. A. Rosetti Luminota­te și vei fi 5 "toscan­i în toată țara Anuneiurî pagina IV linia 40 bani Inserții și reclame 2 lei linia Administrație'.01 Strada Șelari (colț cu Șstr. Carol) Director Vint­ dä.-­Q. Vl­. Rosetti SCRISOAREA ’LUI LAMARTINE Afară de scrisorea ce am pu­blicat ciclele trecute, pe care guvernul vremelniceac din 1848 o trimise Puterei executive din Francia, el mai trimise­ră scrisore particulară către La­martine, care le era atunci me­mbru al puterei executive din Francia și ministru de externe. La acea adresă Lamartine respinse prin următoarea scri­­sore datată din Paris, 1848, a­­prope oă lună după ce el se retrăsese din guvernul provi­­soriu . 1 Domnilor membrii al guvernului provisoriu al României, la Bucu­reștii­ Domnilor. Epistola d-voistră mergea că­tre unul din șefii guvernului interimar al Republicei, și a găsit numai pe un simplu ce­tățean, carele nu are altă pu­tere de­cât votul și curentul său de representant al popo­rului. Acesta, domnilor, vă dice în­destul că schimbarea posiției, a trebuit să modifice și carac­terul răspunsului mer­. Acum oă lună de zile ași fi putut să vă dați, dacă nu an­­ga­jamente cel puțin presim­ți­­mentele politice ale Franciei privitore la naționalitatea a cărei reconstrucțiune a'ți între­­prinso cu atâta curagiu și pa­triotism. Astă­zi, însă nu vă mai pot adresa de­cât urări și­­ speranțe. Mi-a fost dat să vorbesc pen­tru întâiași dată Europei în numele Republicei, printr’un manifest care a dirigiat cele d’antéiu acte și a țintuit cea danteiü atitudine a politicei străine. Acest manifest mi-a fost pre­cum dictat de glasul una­nim al opiniei publice. El este, cu tez­a o tice, promulgarea oficială a simțimintelor de pace, de prudență, de moderație, însă este simpatia frățăscă pentru tóte drepturile și tóte desro­­birile legitime ce însuflețesc voința și inima Franciei. Cu acest titlu cred că vă pot fă­gădui că linia politicei demo­cratice trasă de densul nu se va schimba în m­ânele noului guvern, și că limbagiul ce mi l’a insuflat gândirea cea libe­rală, și generósá a țărei mele, nu va fi denegat de succesorii mei. Cât despre mine, domnilor, cunosceți câtă simpatie am pen­tru causa ce apărați, și a vă reînoi espresiunea ei, este a vă asigura câtă fericire ași avea dacă ași putea să o slujesc. Primiți, chiar, asigurarea ce­lei mai mari considerațiuni. Lamartine. Măsuri sanitare la fine consiliul sanitar al Pri­măriei Capitalei a început să dea probe că se interesează de viața publică și a început campania contra îngrozitoarei tuberculose care seceră mii de vieți tinere. Până acum s-au luat numai măsuri scrise contra ofticel și s'a convenit ca să se vulgariseze a­­ceste prescripții ea răspîndindu-se ast­fel să se micșoreze conten­tul cel mare ce omenirea îl sa­crifică ofiicel. Acest început de și cam ideali­ totuș e de lăudat căci de­sigur, consiliul nostru sanitar, nu va pune punct aci, mulțumindu-se a tipări prescripțiile, ci va căuta ca prin agenți să le răspândească, și ca prin propaganda să le facă ac­cesibile în capul populației măr­ginite. Afară de aceasta nu­ i de ajuns numai atât pentru a se micșora victimele ofticei. Sperăm însă că acest început palid ca or­­i­ce început, va fi premergătorul unor măsuri sani­tare care vor micșora ravagiile a­­cestei boli grozave. Ziarele maghiare despre călătoria regelui Carol „Pesti Hírla”vorbind de visita regelui Carol la Petersburg spune : „Pe noi Maghiarii ne interesează alte momente din vizita regelui Carol la Petersburg, nu ca visita lui Fer­dinand al Bulgariei. „Suntem convinși, că dacă acolo de present vor trata politică, nu vor eși din cercul acelor convenții, cari există între Rusia și Austro-Ungaria privitoare la satul-quo și la pacea din Balcani. Decât că aceasta în mod firesc se referă numai la present și nu putem ști cari sunt hotarele acestui present ? „Noi cunoaștem opinia publică a României, nu puGm fi nici un dubiu în ce privește inclinațiunile lor „prie­­tinești" față cu noi. Nu suntem ase­menea neorientați încât pentru as­­pirațiunile României, cari se lovesc în interesele noastre. Suntem aproape în curaj, ce să ținem la prielinia oficial română și știm că în sentimen­­tele poporului român concepția ire­dentă e hotărîtoare. „Și această Românie crește an de an în putere și în însemnătatea sa politică. Armata sa arată o desvoltare mare, și pentru­ că e națională găsește forță mare în conștiința sa.­Legăturile fa­miliei dinastice cu dinastiile din En­­ghi­era, Germania și Rusia trag mult în cumpănă, iar’ afară de aceasta Eu­ropa s’a deprins deja a privi cu multă plăcere la puternica desvoltare a noului regat și a l socoti ca stâlp indispensabil în orient pentru menținerea echilibrului european. „Acest stat, ce se bucură de niște stări favorabile ce nu se pot tăgădui și e plin de putere, înaintează spre viitor cu ast­fel de scopuri, cari lo­vesc în interesele națiunei maghiare. Se organisează moralicește, în cele spirituale ca și la puterea elementară, asigurându și ast­fel viitorul. „Dar noi Maghiarii ce facem, ca în același timp să ținem și noi pas cu viitorul ? înaintăm și n­oi în mod ad­mirabil cu toate, numai în ce privește combaterea cu succes a primejdiei ce ne amenință de către orient stăm pe loc. Căci să nu uităm, că dacă din partea aceea va suna buciumul de atac, noi vom ramânea singuri, iar’ dacă sin­guri nu ne vom ști apăra, a ne râzbuna pe buni prietini ar fi o zădarnică iluzie. . Dușmanii noștri în timpul din urmă n’au scăzut, ci s’am potențat. In politică sentimentele și logica cal­culelor întemeiate pe aceste senti­mente nu sunt sigure în ducerea la MERCURI 22 IULIE (3 AUGUST) 1898 Cornelius Hertz Hertz va rămâne ilustru prin u­­riașa pungășie : Pemamana. El a murit luna trecută. scop, numai din desvoltarea lucruri­lor se pot trage conclusion­. «Națiunea maghiară trebue să re­curgă la logica desvoltări lucrurilor și să înainteze pe această cale, pen­­tru­ ca să nu se abată de la cărarea asigurării propriilor interese. ■TM*v%zv­Aft/VXAAAA/vvAA«A­--» Americanii respinși la Porto­ Rico. O telegramă din Porto-Rico spune că atacul americanilor a­­supra localității Bahia Honda a fost respins cu perderi grave. In telegramă se mai zice că genera­lul Blanco a încetat tratări cu șe­ful insurgenților Garcia pentru a-l face să se unească cu spaniolii. In cât privește atacul asupra Havanei, el a fost amânat de a­­mericani, până la toamnă ; în vre­mea asta, se spune că trupele lui Schaffer se vor întoarce în Sta­­tele­ Unite pentru a se odihni. Lo­cul lor de odihnă va fi pe la costa de la Long Island, în New­ Jersey, la Armata aceasta, când va merge toamnă contra Havanei, va număra 100.000 de oameni. Havana va fi atacată pe mare și învestită pe uscat și asediul va continua până la predarea ora­șului. Generalul Miles*va comanda ex­­pedițiunea și va fi asistat de ge­neralul Lee, care „ar fi reclamat onoarea de a primi sabia gene­ralului Blanco“. Adevărul în privința retragerei trupelor americane în patria lor este că ele sunt deja adânc in­fectate de frigurile galbene și că șederea lor mai mult în Cuba le-ar distruge cu totul. Dacă armata spaniolă din Cuba ar fi avut pro­viziuni, pentru putea să mai aștepte în pozițiunile a ei, atunci de­sigur li s-ar fi pre­­zintat cea mai minunată ocazie de a alunga cu rușine toate forțele americane din Cuba. Din nenorocire spaniolii erau lipsiți de toate. Expozițiile animale din țară In toamna aceasta vor avea loc expozițiuni agricole de animale și de mici industrii în orașele Iași, Craiova și Constanța. La Iași, expozițiunea va fi organi­zată de primăria acestui oraș și se va deschide probabil la finele lunei Sep­tembrie sau Octombrie. La Craiova, expoziția se va des­chide în Septembrie și cu această o­­caziune, dacă va fi posibil, vor avea loc în acest oraș și alergări de cal. La Constanța, ca și anul trecut, ex­pozițiunea va avea loc între B și 8 septembrie și va fi urmată de aler­gări de cal. Pentru organizarea­ acestor expozi­țiuni, ministru de domenii a întocmit o comisiune, compusă din d-ni. Al. Locusteanu, directorul școalei de me­dicină veterinară, Elie Bujoiu­ inspec­tor dominat, și C Munteanu, directo­rul școalei­ de agricultură de la Herăs­­trău și în același timp a interveni la prefecturile județelor limitrofe acelor în a căror reședință se organiseză exposițiunile pentru ca să dea tot concursul moral și material pentru reușită. — — DES ESQUINTES -Onomastica Este ora­­ rece, soneria electrică în comunicația butonului de la portă începe să vibreze. Losthène aleargă să deschidă în persană. Se prezintă o tânără și prea frumoasă Domnișoră. Tânăra D-ș0ră.—Ve rog, Domnul Losthéne Dudlou acilea șade ? Losthéne.—Chiar eu sunt D ș­ară. T. D-ș­ară.—Domnule, viu pentru anunțul.... Losth.—Poftește în salon, copilul meu­.... Să te ved unu­l.... A­i, au nișce ochi frumoși, o gură admirabilă... Cam ce șei să faci ? T. D-șoră.—Oh ! Domnule, puține din tote 1.... Losth.—Suficent. Te rog dă-mi mâna.... Bufonul soneriei îî întrerupse. O altă tânără și drăguță Domnișoră se presantă : Losth.—Intră copilul meu­. A doua D-șdră.—Pate o să vă de­ranjez D-le. Losth.—Nu, copilul meu­, nu încă de acum.... Te rog,... arată-mî pulpele D-tale. A doua D-șdră.—Dar, Domnule a­­cesta nu se coprinde în anunțul D-vóstru. Lostir.—Ce are a face! Tn ce pate să-ți facă réț acesta ? Să arăți în­tot­dea­una.... Te-am chemat pentru a treba ușură... Butonul soneriei îi întrerupse din nou o altă D-sdră, nu însă așa de frumossă se preseată. A treia D-șură.—Ve rog. Domnul Dudlou. Losth.—Nu șade acilea D-șură. N­­trânti ușa în nas și reveni lângă cele­l­ alte două, care își făcu deja cunoștința. Losth.—Satăne, frumose cu priore liberi de-a vedea ce este de făcut... Cum va numiți ? T. D-șură.—Marie. Losth.—Ce nume virginal D-șură. Și D-ta ? A doua D-șură.—Angelique. Losth.—Un nume rău mai puțin frumos..... Ei bine, drăguțelor, sciți ce sărbátore este astă­zî ? Câte și două D-șûre.—Astă-dî ? — Nu sciț ! Losth.—Astă-dî, este sfântul—Los­­tene ! Câte și două D șure.—indiferent... Ah ! Losth.—Și cine se chiamă Losthene? Câte și două D-șore.—Losthene ?... Nu știu !. Losth.—Vai! nu scrți?—Eu sunt Losthene drăguțelor ! Câte și două D-șûre, —tot indife­rent.—Ah !.... Losth.—Și cine mă va felicita de onomastica mea ? Câte și două D-șûre.—Noi ? De unde să stim ? Losth.—Chiar D-vostră D-șearelor ! Câte și două D-ș0re.—Noî ? La ce ?... Losth. —Imî ve’țî cumpăra o cra­vată, din care imî ve’ți face, un nod frumos.... Ce­a mai frumoasă a­mintire de diva mea ? Câte și două D-ș0re.—Dar Domnule, noî nu avem parale pentru.... Losth.—Voi plăti eu ! Câte și două persone.— In condițiu­­nele astea, da !... Losth.—Apoi..... vă vețî desbrăca.. Câte și două D-ș0re. • scandaliza­te..... Ah ! Losth.—Voi plăti eu !.... Câte și două D-ș0re.—In condițiu­­nele astea 1......... Tr. de Capo. t No 139 Obiceiurile Scriitorilor Jean de Lafontaine fu zărit într’o bună dimineața la 6 ore sub un copac în bătaia unei ploi repezi ; el fu găsit in aceiaș zi la 8 ore seara în același loc și nimicit de același fenomen, nebzut și nemân­cat. Sărmanul compunea: Două bu­căți, două fabule compuse el în aceea zi, din care una neterminată prima fabulă lucrată de Lafontaine în curentul acelei ploi era mult cunoscuta „Corbul și Vulpea“ Acela care semăna mai mult marelui fabulist, era autorul „His­toriei Naturale, asemenea dintre ei există­ cea mai mică diferență posib- Când Buffon redigea acele frumoa­­și nobile pagini pe care nici umbra timpurilor nu ni le-au șters din memorie și care ni s’au gravat a­­tât de mult In minte In­cât au ră­mas cât o nemuritoare admirați­­une a gem­elor gustului, avea În­aintea lui un măreț biuron de mahon, purta haină de curte, sa­bia orizontală, mânecele și gulerul In dantele așa că după cum se ve­de între ținuta sa gravă și maes­­tatea stilului sau, domnea cel mai perfect acord. Celebrul reformator religios al secolului XVI-lea J. Calvin in scri­erea lui „Instituțiunea Creștină", pentru ca să atace presența reală, supremația pontificală autoritatea consilielor și cultul sfinților, avea nevoe d’a se afla în pat sau foto­liul său cu manuscriptul pe ge­nunchi și prin pana sa de gâscă se ne transmită până astă­zi frasele lui pline de cea mai vădită vervă și să se facă cunoscut pentru secole ntregi. Lui Jean-Jacques Rosseau când com­­punea ’I plăcea să vadă natura, el simțea trebuința de aerul dumora­­velor, de privirea câmpiilor : «um­bletul. ’mi învioșeazâ ideile și min­tea mea nu poate lucra fără mișca­rea piooarelor», zice in „Confesi­­unele» sale. Pe când se ocupa la Ferney, cu tragedia sa „Colintină" Voltaire pen­tru a se inspira mai bine se in­­vestmentase cu o manta lungă și declama versurile sale cu ges­­ticulațiuni mari în mijlocul aleelor lui. La vederea acestui straniu cos­tum și a neobicinuitelor mișcări ale marilor scriitor grădinarul puț­in de râs , stăpânul séu­a goni din serviciu. A doua zi, Madame Denis și toți comesenii intervenirâ a’l pri­mi înapoi, dar Domnul de Germey rămase neînduplecat. In deșert se rugară, în deșert ’I arătară toate nenorocirile ce’I ar proveni acestui netrebnic, în deșert în sine obiec­tară ca acest nenorocit e tată de familie, dar nimic ; ’I acordă o pen­siune dar nici­odată Voltaire nu reprimi în serviciul său un om care —zicea el— a râs sub nasul lui Ciceron. Renumitul Béranger a grămădit rimă cu rimă preumblându-se prin casă cu pas mari și repezi cu mâna în buzunar sau proptindu-și drep­­ta de coloana sobei. „Madame" de Stael nu putea găsi o idee, dacă nu învârtea cu nerăb­dare între degetele sale vre-o ră­­murică de pom sau vre-un gogonea de miez de pâine. Această gogonea de pâine sau această rămurică ’i erau indispensabile , fără una sau fără cealaltă de loc i­nspirațiune. Ilustrul autor al „Mecanicei Ce­rești", geometru Laplace care era a­­semenea un distins scriitor se juca într’una cu o jurubiță de ață. Pu­ternica lui inteligență s’ar fi slăbit dacă s’ar fi Întâmplat să’i lipească acea ață, pentru care motiv, servi­torul său îngrijat de gloria lui, era osândit să vie în fie­care diminea­ță să ’l-o ticluiască între degete. Humbold (A. v) nu scria dacă cravata lui nu avea culoarea albă și dacă redingota-i neagră nu era complect încheiată, mai avea Încă capriciul de a scrie ținând hârtia pe genuchi. c Celebrul enciclopedist Pidnot, când

Next