Romanul, octombrie 1898 (Anul 42, nr. 194-218)
1898-10-01 / nr. 194
Anul 42-lea No. 194 Yoesce și vei putoa 5 "bo-a^ i în toată țara Abonamente . In țară 5 lei pe trimistru In Streinătate 10 fel pe trimistru Redacția sr. Șelari 17 colț cu str. Carol Fondat de C. A. fíosétti Ura contra Streinilor Justiția și armata Din Botoșani se scrie unul confrate cficorist rințile didactice din anul acesta, au fost și date de d. revisor școlar pre- V. O. Nădejde, care între alte cestiuni, a pus și următirea : „ Trebuie învățătorul să deprindă pe copil cu ura contra Streinilor“ ! Seim că ura este sentimentul cel mai josnic, și că de secol se încdrcă a se distruge acel sentiment propovăduinduse iubirea între popore. Cristos însuși a fost un apostol al iubire! apropelul său, și preceptele religiune! creștine să aduc la cunoscința elevilor, din primele clase primare. Era dec! firesc să ne așteptăm ca un revizor școlar să îndemne pe învățător să facă posibilul spre a nu se infiltra ura în inimele cele tinere și să-l sfătuiască a iubi omenirea. Surprinderea a fost când a doua <ji revizorul, mare, Nădejde, a dat el însuși răspunsurile la întrebările sale și a spus că învățătorii trebuie să facă pe copii a avea ura cea mai desăvârșită pentru streini. Faptul e atât de grav încât el pare de necrezut. In fața afirmării pe care o face un Jiar, este de datoria ministrului a face o anchetă și, dacă se va adeveri, să destitue imediat pe acel revisor, care inspiră copiilor sentimentele cele mai josnice. Un alt fapt dureros, avem de înregistrat adJ. Se scie că doi ofițeri în reservă, pe când nu erau concentrați, deci erau simpli cetățeni, în urma unei discuțiuni la Capșa, au ajuns a se lovi. Consiliul de resbel crezând că toți cetățeni, cari sunt chemați la un moment dat a face serviciul militar, trebuesc considerați ca soldați a judecat și osîndit pe acei cetățeni. Ei au făcut recurs la casație. Dar înalta curte de justiție a respins recursul și cetățenii au rămas la discreția justiției militare. Astăzi, când vedem unde conduce militarismul, pe republica franceză, groaza ne cuprinde gîndindu-ne că aceleași fapte se vor putea petrece și la noi fără ca justiția să intervie. Este de datoria representanților națiunei a vota, cât de curând, o lege spre a sustrage pe cetățeni de sub arbitrarul consiliul de resbel. FOI RĂVĂȘITE E frig... Ce grid apasă cerul supărat... Și vântul tremură tulbit prin frunze, și frunzele gălbui, pipernicite, se scutură de vânt și cad pe drumuri. Mă simt strein, mi-e frică și sunt singur... Pustiul trist și urletul de iarnă, îmi dau sensul înfiorătoare, fiorul locurilor glaciale. O, unde sunteți voi trecute zile, cu ceruri albe, cu s bpiri de stele, și cu șoptirî vrăjte de iubire, trimese ’ncet, departe, dragei mele... Când ea, simbolul roz al vieței mele, din depărtare ’mi ranăștea iubirea, și în singurătatea mea bizară, uitam tristețea sila și desgustul. Afară 's frig, pustiul se întinde, peste simțirea de astăzi înghețată, par’că ’i ultima suflare-a lumei, dezastrul groaznic al iubitei noastre. Afară vântul urlă imnuri triste, și frunzele cad troenite 'n goană, ducând cu ele ultima speranță, a dragostei crescută ’n primăvară. O, troeniți- vă mulțimi de frunze>, și copleșiți vedeea și auzul, purtați din loc în loc desgusul lumei, ce '1 veți răpi de primele buze Și duce-ți ultimul suspin de viață, purtat în ceruri roze de iluzii, pe lângă ochii ei frumoși și veni li, și aruncați ’i apoi 'n fund de mare • •• Sigma Contra anarchiștilor Agenția Stephani publică textul notei pe care ministrul de externe al Italiei, Canevaro, a trimes o către reprezentanții Italiei acreditați pe lângă Puteri, pentru convocarea unei conferințe internaționale în interesul apărării ’ societăței contra anarhiștilor. Iată expunerea de motive: „Se pare că guverne, cari în fața pericolului comun se simt solidare, își dau seama de necesitatea de a lua măsuri, pentru a’și putea oferi reciproc ajutoarele, cari se bazează pe un sistem de apărare comună. Guvernul regal s’a ocupat din partea sa încă de mai multă vreme cu aceste idei și s’a simțit confirmat prin un lung șir de crime anarhiste, dintre care anume : asasinarea președintelui Carnot și încercarea de atentat, de două ori repetată, contra regelui nostru, au provocat disprețul lumei întregi. Abjecta crimă, al căreia teatru a fost Geneva, și care caracterizează extremul acelor fapte de cari numai criminali lipsiți de conștiință și fără patrie sunt capabili, a decis pe guvernul regal să ia inițiativa unui schimb de păreri care să conducă la strînse legături internaționale în sensul arătat mai sus. „Primirea pe care inițiativa a întîmpinat-o până azi, dovedește că părerile guvernului regal sunt împărtășite în principiu și că cel mai bun mijloc pentru alungarea acestui scop pare a fi întrunirea în timpul cel mai scurt a unei conferințe internaționale, la care Iuterile europene vor trimite nu numai delegați diplomaticî, ci și delegați tehnici cari vor representa autoritățile respective ale justiției și ale internelor.“ Nota termină fugind,pe ambasadori să aducă cît mai curînd la cunoștința guvernului hotărîrea pe care o vor lua guvernele respective. Greva din Paris Paris 28 Septembrie. Biurorile consiliilor muncipale și generale au promis comitetului grevei de a mijloci pe lîngă miniștri de comerciü și lucrări publice în cazul când greviștii ar cere pentru lucrările esposiției și ale drumului de fier, concesiunile sunt obținute pentru lucrările din oraș. Calmul este complect, o mulțime de reuniuni de greviștii s’au hotărit a continua greva. Am publicat zilele trecute un articol în care am arătat că în restaurantul gărei Ciulnița s’a găsit de către comisarul un portret mărime siguranței, Maxim, naturală, lucrat în ulei reprezentînd și Florica, fica lui Mihai Viteazu. Dăm aci o reproducere după portretul găsit, lucrată de d. profesor Ionescu, care a însoțit pe d. comisar Maxim. Telegrame Viena 2g Septembrie.— împăratul a primit la prânz pe Regele Alexandru al Serbiei. El a întors după prânz vizita regelui Alecsandri() care a plecat spre seară spre Belgrad. Londra, 29 Septembrie.— Astăzi sau publicat documentele schimbate între Anglia și Franța cu privirea la chestiunea Haut-Nil. Potsdam 29 Septembrie.—Maestățile germane au sosit joi la prânz la Veneția. După prânz a primit vizita suveranilor Italiei, și au plecat spre Constantinopole Sofia 29 Septembrie.— Eri prințu a inaugurat în persoană linia drumului de fer, Grebedjie* Devnia, în prezența Prințeselor Maria Luisa și Clementina, a miniștrilor de interne și lucrări publice. Berlin 29 Septembrie.— Jurnalele constată că rechemarea ministrului Buelow nu însemnează că s-a făcut ruptură cu Sf. Scaun. Numirea sucesorului sau care a fost desemnat este așteptată. Serbia și anarhiștii Belgrad 28 Septembre’— Guvernul a dat ordin representanților săi din străinătate de a cere guvernelor pe lângă cari sunt acreditați lista anarhiștilor espulzați pentru ca să se poată lua măsuri contra întrărei lor în Serbia. IN VEGHERE Scrisori rătăcite Amice dragă, după răspunsul teu, văd că nu m’ai înțeles pe deplin.Mie singurătatea îmi place în adevăr după împrejurări, dar de cele mai multe ori mai mult societatea. Fiind puțin sensibil evit supărările de tot felul. .. ce pate să’mi aducă—uneori— societatea, și adesea mă retrag în lumea mea de gînduri. Dar nu cum ai Înțeles tu, pentru a judeca omenirea ceia ce nu’mî folosește la nimic — e banal!—ci văd că în anumite împrejurări, urmînd o așa cale, îmi priește și ’mi-e mai bine. Insă, ceia eu, nu va prii desigur decât ce fac celor aceme nimie, și va & pare păgubitor, celor cu alte simțiri, vederi și înclinări cauza cred că nu e decât deprinderea; și apoi, omul ce-a simțit ca lumea e rea, neavând acord, tinde spre nesociabilitate. Și fac rămășag, că și tu, de vei continua a cugeta necontenit, asupra problemei fericitei omenești, inevitabil, vei cădea de acord cu mine. Singurătatea nu e trebuincioasă că trebue să dispun de multe, car’o poți suferi. Mai întâi de cele necesare vieței, și apoi de calități, prin care trebue să îndepărtezi țrutul, producînd ceva. Până acum, sunt fericit, îmi dă mâna. . să fac ața nu știu însă pe viitor, când voi intra d’a dreptul tn lupta vieței. Și dacă mă retrag, nu e pentru a judeca același lucru—cum zici tu sau pentru a me repausa; sau pentru a mĕ preumbla cu mintea ei în scop de a vedea și pătrunde tot mai mult în necunoscuturi, spre a atinge, sau cel puțin a tinde spre alte ceruri. Asta se numește gustul unui cult frumos. Las pustiului lumea că nu folosește decât celor ce voesc a fi prea încătușați de ea. N’am zis că nu sunt cause, cari ne țin, legați de lume. Dar atunci, nu facem altceva, decât ne ținem ca copilul de mamă. în adevăr, tocmai singur nu voesc să fiu... Dar așa cum înțeleg eu..". Cu ocazia asta citez ceva din Traian Demetrescu, unul din scriitorii de cari am simțit o mare afecțiune : „cultul pentru frumos, e refugiul cel mai curat și mai divin pentru sufletele poetice, rănite de anomaliile societăței. Acest cult, are farmecul dulce, senin, bine-făcător, ca și religiunea pentru sufletele credincioase. Se întâmplă însă, că în această izolare, poetul să se simtă prea singur. Atunci ei, caută un ideal, cu care să -și împartă solitudinea sufletului. Și cine poate întrupa acest ideal, dacă nu o femee!“ Cum vei fi deci, nu voesc să fiu pustnic...^ urăsc lumea, Ci răsbesc blânda singurătate, ca pe nu ce, în unele cause ca repanzator, și în sitele ca folositor. Urez de ea, numai după Împrejurări. Cu altă ocasie Iți voi feri mai mult amicul meu, acum e târziu și trebue să mă culc. Werther. XANROF Dicționarul Două ore. Guy de la Braque—viconte —se duce spre casă cu o trăsură încărcată cu fel de fel de nimicuri cumpărate din magazinele mari în vederea anului nou. Se gândește cum să-șî redacteze cărțile ce le va trimite. Să vedem, pentru ducesa, ceva așa cu șic, și cu o formulă discretă... cu respectuasele sale simp......simpatii... Aida de! cum să scriu simpatii ? Trebuia să-mî iau bacalaureatul și a trecut mult timp d’atunci ! n’am cel puțin un dicționar......’ (Trăsura trece str. Richelieu) Ah ! ce prost sunt; iată Biblioteca Națională, trebue să aibă vre-un dicționar.—Birjar, la Biblioteca Națională. (Birjarul se uită cam curios, oprește imediat, Guy se dă jos, intră în curte și de acolo pătrunde într’o sală mare, întocmai ca o școală unde nenumărații cititori erau absorbiți cu totul în cărți). Guy.—Ah ! iată ce căutam ! (Guy se grăbește). O voce, (apărând repede dintr’un colț al sălei și oprindu’l.) Domnule, ei, Domnule ! bastonul Guy (mirat).—Cum sunt și aci păzitori ? Dar, mă întorc imediat. Vreau numai să văd un cuvînt în dicționar. Păzitorul.—N’are a face, așa ’i regulamentul. Guy. —Ah ! In sfârșit. (Ii dă bastonul) să nu mi’l perdi : la Nouveautes este unul care vre o unsprezece umbrele mi-a perdut. Dar dă’mî mai repede un dicționar. (Dă năvală în sala de studiu, un gardian îl oprește) Cartea d-voastră ? JOI 1 (18) Octombrie 1898 5bsiaa.i1 în toată țara Anunciuri pagina IV linia 40 ^ani Inserții și reclame 2 leî linia Administrația Strada Șelari (colț cu str. Carol Director Vintila C. A. Rosett Guy.— Cartea mea ! Pardon, nu viu să fac vre-o visită directorului. Gardianul (sever).—Cartea dv. de intrare... Guy.—Bun e nevoie să am carte de intrare... Iată, voiesc numai să văd un cuvânt în dicționar. Gardianul. — Așa scrie regulamentul ! Apucați pe sală la dreapta, galeria la dreapta, coridorul în fund, a șasea ușa din coridor, acolo veți găsi administrația. Guy (mergând). —Administrația..... administrația.... Nu o cunosc. Dacă ași fi știut că trebuiesc atâtea fleacuri, pentru ce să mé uit la un cuvînt în dicționar... Ad ! uite : administrația.Guy intră oficios. Administrația representată printr’un tinerel, scrie la o masă încărcată cu hârtii, Guy ’1 salută și administrația îi răspunde forte politicos). Guy.—Pardon, domnule, dacă nu mă înșel, am nevoie de o carte ca să intru în Bibliotecă...... Administrația. — Da, domnule... Guy.—Ați putea să’mi dați una ? Administrația.— Nimic mai ușor, domnule.—Urmează să adresezi cererea în scris, unde ve veți, pune titlurile universitare, un certificat de vaccină, și un memoriu asupra căutărilor d-v, se va face o cercetare și peste 15 zile... Guy (spăimântat).—Gincisprezece zile ! Dar, Domnule, un lucru de nimic, voiesc să văd un cuvânt în dicționar... Administrația.—Ah! dacă este vorba numai de o informație să vă dați o carte,—dar valabilă numai pentru o ședință! Poftiți, domnule.Guy mulțumește și salută pe administrator care cu zâmbetul pe buze ’1 conduce până la ușă. Ajunge pină la sala de studiu, avînd grije de a se perde de vreo trei ori și intră mîndru ținând cartea în mână, gardianul o ia și în schimb îî dă o foae albă, pe care Guy luând-o drept prospect o veră drept în buzunar. Guy —Ași voi să văd un cuvânt... o să aveți bunătatea d’a ’mi înmâna dicționarul ? Gardianul.—Adresați-vă drept în față, în fundul sălei. Guy.—Tocmai la capăt ? Bine.Guy străbate sală mergând numai în vîrful degetelor ca să nu turbure pe cei’alțî cetitori, ici, colo, bărbați serioși ’i cum priveau pe sub ochelarî, furioși din cauză că ’i scârția ghetele. Ajunge roșu de emoțiune la căpătul sălei și se găsi în fața unui biuton, la care un bătrân( ferchezuit, glumea cu o cetitoare de vre-o 15 ani). Guy (sfidos).— Pardon, domnule, ași dori să văd un cuvânt în dicționar. Bătrânul (întrerupîndu-se și cam supărat).—Unde ve este fișa ? Guy.—Fi.... Bătrânul (revoltat —Fissa d-v<astră, Guy.—Ce este aia fissă ? Bătrânul.—Gardianul a trebuit să vă dea o fissă, când ați intrat. Guy (căutându-se prin postuare).— Ah ! Da ! ’1 am la mine, prospectu ! Numai să nu’] fi aruncat. Nu... iată’].. Bătrânul (depărtând cu degetul pe Guy).—Ei bine, complectați! !...Guy, ia un condeiu și urmând în indicațiunile de pe hârtie, ’și scrie numele și adresa, pe când bătrânul ’și vedea de altele). Guy (întrerupându’l).—Iată... Acum cred că voi putea căuta cuvântul. Bătrânul (după ce se uită pe fișsă).—Și numărul D-v.? Guy (mirat).—Cum, număru meu ! nu’l am pus ? este 27. Bătrânul (scriind).— Să’l punem atunci !■ —27. Guy.—Am 27. strada Tait-bout. Bătrânul.—Ce stradă, Tait-bout ? Ce stradă ți-a găsit ? Eu nu’țî cer numărul de stradă... ’țî cer numărul locului. Guy (zăpăcit).— Numărul locului meu ? Care loc ? Bătrânul.—Locul tale, domnule ! unde stai ? Guy —Ei bine, aici. Bătrânu (strigând).—Unde te-am așezat ? Guy.—Oh !--Nică erî. Titan. (Sfârșitul mâniei J : )Si Oj iii )Sho îmnul 91 i ia rșlu, iudi Vil/i