Romanul, octombrie 1898 (Anul 42, nr. 194-218)
1898-10-14 / nr. 205
Anul 42-lea No. 206 Voesce și veî putea ' 5 'bstan, în toată țara Abonamente . In țară 5 lei pe . v ■ trimistru In Streinătate 10 lei pe trimistru Redacția ST KiimANCOVPA NU, No 14. Fondat de C. A. Hoset. Mercur și Joul 14(15 27) Octombrie 1898 Lunnínozate și vei fi 5 "b ©.n.i în toată țara Aramciurî pagina IV linia 40 bani Inserții și reclame 2 lei linia Administrația STR. BRANCOMítííi No. 14, Director ViMîtk C. A. Roseti Desarmarea generala Mulți își bat capul cu întrebarea, că ce a îndemnat pe Țarul tuturor Rușilor, ca să propună desarmarea. Propunerea care a făcut o așa mare sensație, i-a sugerat-o o carte scrisă de cătră consilierul Dedjulin, în care se documenta degenerarea poporului rus. Datele Ediția de dimineață BMH KaagBra BgBMB»ga BaHM Principele Henry d’Orleans IBiiletian. Suntem în plină campanie electorala. v 1 Liberalii au format comitetul central electoral, întrunirile pe pe culori au început și agitația se întreține în toată țara. La Iași Primul delegațiuni din toată ministru și țara au luat parte la o mare întrunire. Care, după cât aflăm, a avut cel mai mare succes. Discursul d-lui Sturdza a fost foarte aplaudat. După ce au vorbit mai mulți oratori, printre cari : primarul orașului (dr Gane, primarul Ploescilor, dî Radovici, miniștrii Paladi și Stoicescu, s’a votat o moțiune, prin care se face apel la unirea tuturor liberalilor. Conservatorii, din parte-le,au început acțiunea, printr’o întrunire la Craiova, unde au asistat căpeteniile lor. Au luat cu S"fântul D-nil L. Catargiu, Maiorescu, Tache Ionescu etc. făcînd ,să reiasă iportanța alegerilor, de cari depinde, dupe cum au declarat d. Lascar Catargiu, viața sau moartea țorei. Ori cât de exagerată ar fi acea afirmare, ea este o dovadă de importanța ce au de aată dată alegerile comunale. Este deci de prevăzut, că lupta va fi crîncenă, opoziția punîndu-și toate speranțele în acele alegeri. Stim că viața tă,el nu este câtuși de puțin amenințată, și dacă o viață este în pericol, r este numai aceea a partidului conservator, care din <Și înc^i devine mai bolnav. Vorbele sforăitoare, rostite •Vi*. Tile:" V »V/ în Craiova nu vor avea nici un ecou și triumful partidului l.«*beral poate fi considerat ca asigurat. • ‘Se va vedea că nu în totdeauna oposițiunile unite isbutesc să răstoarne guvernul. De câteva de se 0nu are neneliniște domnește din causa cașurilor de ciumă, cari sau constat la Viena. Se scie că un servitor al laboratorului unde erau microbi ciumei, din causa neglijenței sale, s’a îmbolnăvit și a murit și că la autopsie s’au găsit microbii groasnicei boale. O femeie, care îngrijise pe acel servitor, s’a îmbolnăvit și ea, presintând simptomele boalei și doctorul Müler, medicul spitalului, a fost victima devotamentului său, și a murit, după cum anunță o telegramă din Viena de ciumă. Doctorul Müller fusese în Indii, unde studiase groasnica epidemie. Perderea sa a produs o mare emoțiune în toate straturile societăței vienese. Autoritățile au luat toate măsurile posibile pentru a opri ca flagelul să nu se intinze, bolnavii fiind cu totul isolați. Sunt încă speranțe că, prin acele măsuri, se va putea opri ca epidemia să nu isbucnească. Or cum ar fi, situațiunea este gravă și consiliul nostru sanitar ar trebui să se îngrijească a lua măsuri preventive chiar de ciumă Chestiunea ei etana »Politische Corespondent“, publică din Petersburg o corespondență oficiosă, pe care o reproducem aci: »înțelegerea puterilor în chestiunea cretană a trecut cu noroc peste proba de tărie a ei, și precum se pute prevedea, va rămâne așa până la regularea definitivă a problemei. Clerul, care ține la ol’altă puterile," nu-i formal, nu-I vorbă de unanimitatea de gîndiri asupra tuturor chestiunilor privitore la insulă, ci mai bine temerea, că Englit era dacă ar fi lăsată să procedeze acolo de la sine și fără control a celor l’alte puteri, ceea ce vrea, ar fi putut sa tot se facă stăpână peste întrega insula, ori cel puțin pe unele punctuale el. : ■ - vo-v v ^Cercurile normative din Petersburg înregistrează cu multă recunoștință atitudinea celor din Viena și Berlin, pe care au arătat-o în ultima fază a chestiunei cretane. După retragerea trupelor germane și austro-ungare precum și a corăbiilor de resbel ale ambelor puteri de la Creta, n’ar fi surprins pe nimeni impregiurarea, că aceste puteri au rămas afară din cercul ultimei acțiuni ; trebue însă constatat, că nici din partea uneia din aceste două puteri nu s’a întâmplat nimic ceea ce ar fi fost menit a împedeca procedarea celor la alte patru puteri (Englitera, Rusia, Francia Italia), mai îndeosebi însă ceia ce ar fi fost menit a încuragia împotrivirea Porții, și a deștepta la Sultan speranță la un sprijin moral din partea cabinetelor de la Viena și Berlin. „Garnisónele turcești în Rethymo, Canea și Candia—în total 10 batalione—au primit porunca de a părăsi insula. Deorece ministrul de resbei turcesc a închiriat patru vapore de transportare, există putința, de a expedia tote garnisónele în timp de două săptămâni. Alte depeși mai vestesc : Cabinetele celor patru mari puteri „cretane“ s’au înțeles, a înmulți numerul trupelor lor de pe insula până la 14.500 ; prin urmare vor mai sosi în proximele zile încă vre-o 3000 soldați între cari 1200 Englezi. Tribunalul militar din Candia a osândit până acum 30 de inși la marte. din lucrarea sa, Dedjulin le -a scos din statistica militară. De la 1890 până la 1896 s-au înrolat în Rusia 858.226 recruți. 524.380 de inși au fost cu totul neapți pentru miliție, iar 761.762 provisoriu au fost aflați nedestoinici pentru miliție. Cu totul 1,286.092 de feciori au fost neapți pentru serviciul militar, cea ce în raport cu cei apți constitue un minus. Degenerarea, după Dedjulin o causeză sporirea continuă a miliției și cheltuelile cele enorme ale înarmărilor. Acestea au sărăcit groporul, căci cei mai puternici sunt reținuți de la munca economică. Dedjuline conservativ și cartea lui a avut efect asupra Țarului, care a văzut și el, că militarismul cât de tare împedică desvoltarea popoarelor pentru a căror mângîere. Țarul a și făcut primul început, al cărui bun sfârșit nu numai Rusia, dar tate popoarele îi dorește. Broșura lui Esterhazy la Paris a apărut o broșură care se presupune că e a lui Esterhazy și care e intitulată «Adevărul asupra afacere! Dreyfus, de maiorul Esterhazy». Publicăm conținutul acelei broșuri. Sosește un moment în care omul care a fost adăpat cu calomnii și cu injurii, își pierde în sfârșit răbdarea și să hotărăște să vorbească. Afacerea Dreyfus a intrat azi în perioda cea mai acută. Toți voesc lumina, adevărul e în mers.Sunteți siguri că a început să se miște acest adevăr care se reclamă, care se așteaptă și ,în jurul căruia se face în fiecare zi întuneric ? Ziarele povestesc istorii cari te adorm d’a’n picioarele, făuresc romane pe care însuși Xavier de Montepin nu le ar fi conceput niciodată și noptea continuă a apăsa asupra misterioaselor părți ale unei drame care înebunește și revoluționează țara. Trebue să sfârșim odată. Cu atât mai rar pentru acela cari au voit aceasta. Se va afla adevărul, tot adevărul. Multe legende au să dispară, legende cari fuseseră luate drept realități. Mășcile au să fie ridicate și figurile tainice vor fi înșirate la lumina mare, rușinate ca niște lilieci pe cari îi surprind primele raze ale soarelui. Surprinderea va fi mare. Aceia cari vor fi demascați astfel, vor încerca să se apere, vor umplea ziarele de scrisori și de comunicare. Va fi în zadar. In sprijinul aserțiunilor se vor adăuga scrisori, autografe, scrisori fotografiate cari vor nimici toate desmințirile. Se va cunoaște cu adevărat trădătorul. Aceia care vor voi să protesteze vor fi țintuiți la stâlpul infamiei, întreprinderea este grea și mai cu seamă delicată. Insă acela care se apucă de spus aci adevărul, tot adevărul, este sigur de sine însuși. Nu va afirma nimic fără să poată da și dovezi. Va stabili responsabilitățile în mod nepărtinitor, fără să se îngrijească de amenințările acelora cari nu au voit să asculte de vocea justiției. Borderoul Spionagiul — Cum a intrat în relații maiorul Esterhazy cu Statul major. Adevărul asupra dramei voalate.—Spionul Miler, locotenent de ulani. Spionajul este o știință care cere un talent mare de observație și mai cu seamă multă inteligență și fineță. Marea artă a spionilor este de a înșela pe vecinii lor și a le smulge secretele. Una din metode este d’a întrebuința ca mameli ade pretinse secrete cari sunt toate false. O altă metodă este d’a cumpăra pur și simplu documente prin sume variabile după importanța actelor predate. In sfîrșit ultima este d’a se întrebuința un spion care, ca și un funcționar al guvernului strein, primește leafa și la urmă poate și o pensiune, în schimbul serviciilor ce a făcut Cea mai înaltă clasă a oamenilor astfel întrebuințați e formată din spioni din lumea mare, adecă din ofițeri, din diplomați și mai cu samă din femeile cele mai frumoase, mai seducătoare, ca vestita d-na de Kaulla, despre care s’a vorbit o dată foarte mult. O a doua caterie este compusă din trădători curați. Organizarea spionagiului Oare este acum organizarea spionagiului ? Vomü începe cu spionagiul militar, rezervând pentru la urmă spionagiul aristrocratic. Răzvoiul din 1870 a descoperit Franciei un sistem de spionagiu necunoscut până atunci. Germanii erau informați de toate resursele fărei noatre și posedau hărți escelente ale căror indicațiuni fuseseră procurate de oameni cari trăiseră la noi. Mulți francezi din părțile de la răsărit recunoscută, în adevăr, în călăuzele germane, pe unii amploiați cari ocupaseră în Francia o situațîune administrativă. Când cu reorganizarea armatei franceze, în 1872 Statul Major a hotărît să stabilească și el un sistem la fel și s-a format un al douilea biaron în ministerul de răsboid. Unul din organizatorii principali ai acestui serviciu a fost colonelul Jung, înaintat apoi ca generalul la Dunkerque și care s-a căsătorit cu o frumoasă străină numită Maria de Kaulla. Această femee nu era decât o spioană în serviciul Germaniei și procesul ei a făcut senzație acum vr’o 15 ani. Acela care a făcut ca Maria de Kaulin să fie arestată era un spion dintre cei mai pătrunzători și voiü avea ocazia să vorbesc despre el incursul acestei publicații. Individul acesta a jucat un rol dintre cele mai importante. Intr’o zi a fost descoperit și s’a văzut atunci că dînsul trăda și pe Germania, țara sa de origină, și pe Franța, țara sa de adopțiune. [fl era’trecut în statele de plată, în același timp, în strada Saint Dominique din Paris și în strada Elisabeta No. 27 la Berlin. (va urma) ■ ; , NSV..’ , / ■ [UNK] . i‘ simt sufletul, și întreaga mea ființă • >1 că nicî-o simtualitate pare'că n’r mai exista în sufletul meu, șiȚâfi vine fără să vrei, ar e un a fleȚa M gînditor, dar fără să cuget undeva. E un extaz neînțeles, o contemplațiune neobicinuită, o uimire vagă, ceva nedeslușit... o cădere în realitate póte 1... Desigur că sufletul meu trebue să fie atât de obosit și sdrobit, că astăzi e căzut într’o stare, asemeni unei letargii. Ahi ce trebuință ași avea de-o mână care să mă mângâe, să’mî ștergă suferința aceasta neînțeleasă de pe frunte. Mi-e așa silă, îmi vine să întorc capul cu desgust, tuturor ; nu ’mî vine să maî văd pe nimeni... .... nu e așa? numai suntem certați ; de ce să’mî fie atâta silă în suflet ? De-aî fi și tu aci... uite! ici... pe canapea lângă mine, să ne rezemăm frunțile calde, unul de altul, să ni le lipim ; și încet, încet de tot, tainic, pe șoptite aprope, să ne spunem vorbe dulci, abea să le auzim ; și totă mîhnirea asta nepricepută, din sufletul meu să mi-o risipești cu un lung și blând sărut!... Werther IN VEGHERE Scrisori intime După ceartă... In urma unor lupte de gânduri, atâta de mare, mă scot astăzi atât de sleit... Nici-o sbuciu mare pe sufletul meu, în dimineața aceasta. Sunt ca într’o convalescență de b01ă sufletească. Parcă nici o vigore nu mai simt azi în sîngele meu, și îmi vine să cred că sunt ca un bătrân sleit de-o lungă viață. In sufletul meu, nu zăresc a fi nici durere, nici bucurie, nimic parcă... cu toate astea simt că e ceva, ce mă ține cu ochii perduțî, cu fruntea posomorită, nelăsându’mî pe buze, nici un zîmbet să încrețească. Parcă sunt în urma unei crude lupte. Atât de liniștit cu tote astea îmi judecarea procesului Ziarele anunță că Curtea de casație va judeca cererea de revizuire în ziua de 15 (27) Octombrie. „Figaro“ asigură că desbaterile nu vor dura mai mult de o zi. Curtea va însărcina pe raportorul Bard să întreprindă o nouă cercetare și va cere să i se comunice dosarul secret, care nu a fost înaintat Curtei în acelaș timp cu celelalte dosare. Ziarul „Matin“ de asemenea spune că la ministerul de justiție se crede că Curtea de Casație, care din raporturile lui Picquart anexate dosarului Dreyfus știa despre existența unui dosar de reservă la ministerul de rasboiü, va cere să i se aducă la cunoștință și acest dosar. Curtea de casație a primit comunicațiunea următoarelor dosare : Dosarul procesului Dreyfus înaintea consiliului de rasboiu din 1894, dosarul procesului Esterhazy înaintea consiliului de rasboiu, dosarul instrucțiunealui Bertulus în afacerea Esterhazy, du Paty de Clara, d-na Pays, și în fine procesul verbal conținând mărturisirile colonelului Henry că a falsificat faimoasa scrisoare citită de Cavaignac în Cameră. Dosarul secret sau dosarul diplomatic, conține între altele, fotografiile pretinselor scrisori ale împăratului Wilhelm către ambasadorul german la Paris, contele de Münster. In ziua în care Curtea de casație va începe dezbaterile în privința cererei de revizuire, se va aduce în cameră dezbaterile în privința atitudinei cabinetului în afacerea Dreyfus. Brisson va primi discuțiunea imediată și se asigură că depășind orecum rezervele funcțiunei sale va face destăinuiri cari vor compromite cu desăvîrșire pe adversarii revizuire și aî republicei. Cavaignac, care a compromis față de lumea întreagă Camera franceză făcînd-o să voteze afișarea unui fals, și care a luat acum conducerea antisemiților, pregătește o propunere de a se retrage de la Curtea de casație cererea de revizuire. întreaga presă republicană vorbește cu indignare de planul lui Cavaignac, care de-altmintrelea n’are nici un temeiu legal. Nu de mult, d. Manau, procurorul general de pe lângă Curtea de casație, a declarat într’un interview : „De-acum nimic, nici parlamentul, nici ministrul de justiție, nu mai póte opri Curtea de a cerceta cererea de revizuire și de a decide în privința ei într’un sens sau intraltul“.4 ® 4Sí- Dreyfus bolnav Un gardian întors din insula Diavolului și care a păzit pe Dreyfus în închisoarea sa, povestește amănunte sfîșietore despre regi-