Romanul, aprilie 1899 (Anul 43, nr. 350-360)

1899-04-15 / nr. 350

«**a ANUL A43-lea No. 350 Americanii în Filipine Ministerul de răsboiu din­­ Was­hing­ton caută să slăbească impre­sia rea produsă în Statele Unite de evacuarea polițiilor de la răsăritul lagunei Bay, și de opiniunea expri­mată de generalul Lawton că­­ ar trebui o sută de mii de oameni ca să pacifice insula Lucon. La ministerul de răsboiă se asi­gură că expediția și-a îndeplinit, punct cu punct, misiunea ce i a fost dată, și pentru care trupele luaseră provisii numai pentru zece zile. Am pus mîna pe cîte­va canoniere și a isgonit de la Santa Cruz de Fili­pini,—cari însă acum pot să se re­­întoarcă acolo în toată liniștea. Totuși, părerea de rău­ exprimată de generalul Lawton că nu și-a pu­tut continua mersul face să se creza că expediția nu a avut nici un resul­­tat practic și durabil, și lasă în opi­nia publică a Statelor­ Unite impre­sia unui eșec. Ideea această nu e de natură influența contra anti-imperialismului , care câștigă teren­­ în Statele Unite și contră sentimentului de oboseală care se arată chiar în armată ame­­­ricană, din causa prelungirei la in­finit a unei campanii contra unui popor care luptă pentru neatârna­rea sa. •­eunăzi, guvernul Minnesotei a a­­dresat legislaturei un mesaj, învi­­tând-o să ia măsuri pentru repa­triarea voluntarilor acelui Stat, aflați acum la Manilla, cari încep să dea semne de nesupunere și cer să se reîntoarcă la căminurile lor. De a­ltă parte, d. Pettigrew, sena­tor republican din Dakota Sud, a scris d-lui Mac-Kinley, cerându i să ordone înapoirea voluntarilor acelui Stat. Toate acestea fac problematică ri­dicarea celor 35.000 de voluntari, pe care d. Mac-Kinley, ar avea intenția să-î cheme sub arme, în virtutea au­torizației recente a Congresului, spre a-l trimite în Filipine World spune că guvernul e cam descurajat și de faptul că din volun­tarii licențiați după războiu­, abia 7 la sută se arată dispuși să se rean­gajeze pentru Filipine. Față cu toate aceste împrejurări, e probabil că generalul O­tis va fi mai aplecat să trateze cu Filipinii pentru o înțelegere Se anunță că un comitet de 22 Filipini s-a constituit ca să intre în negocieri cu com­isiu­­nea americană. Ei au instrucțiuni să obțină cea mai largă autonomie po­sibilă, să asigure relații pacinice în­tre insurgenții și autoritățile ameri­cane și să insiste pentru că numai Americanii și Filipinii să fie admiși în funcțiunile publice. Arevalo, fostul aghiotant al lui A­guillaldo, care acum este la Manilla, declară că dacă Americanii ar tri­mite, șefului insurgent emisari, s’ar ajunge repede la o soluțiune pacinică Totuși, Americanii din Manilla se tem că comitetul ce s’a format, și care numără ca membri numai Fiii­­ pini bogați, preocupați în prima linie să-și apere bunurile, va exercita o mare influență asupra insurgenților. VOEȘTE ȘI VH PUTEA­M Ba­TL ( In totă, țara ABONAMENT) : IN ȚARA , pe an 20; Iei ci; suplim. 30 lei IN STREINATATE „ „ „ 40 lei REDACȚIA Strada Stavropoleos No. 2 JOI 15 (27) Aprilie 1896 LUMINEAZA-TE SI VEI FI 5 Basai în totă tara ANUNCIURI: Pagina IV......................linia 40 ban Inserții și reclame 2 lei linia ADMINISTRATIV' ;\ j * " Strada Stavropoleos No. 2 y Director VINTILĂ C. A. ROSeTTI ! Fondat în 1857 de C. A. ROSETTI Amintim că toate chi­tanțele liberate de admi­nistrația Românului tre­­buesc să fie semnate de d. Vintilă C. A. Rosetti. Administrația nu răs­punde de plățile făcute pe baza altor chitanțe, bnii aceștia fiind însărcinați să supue și să explice Ourtei de casație dosarul secret. E vorba de a se stabili care text al cu­noscutei telegrame cifrate adre­­ate de colonelul Panizzardi gu­­­vernului italian în chestia ares­­tărei lui Dreyfus este cel adevă­rat. Versiunea ministerului de externe zice : „Dacă Dreyfus n’a­m avut relațiuni acolo cu d-v., „atunci ar fi bine să însărcinați „pe ambasador să publice o „desmințire oficială, pentru evita comentariile presei“. In­­ traducerea făcută la ministerul de rasboiu, s’au adăugat cuvin­tele : „emisarul nostru a fost prevenit.“ „Le Matin“ susține că d. Paleologue ar fi reușit să do­vedească că versiunea ministe­rului de externe este cea ade­­­vârată. O a doua confruntare care e așteptată cu mult interes este aceea între generalul Roget și ju­decătorul de instrucție Ber­tulus.­ Dar mai important de­cît confruntările e citare a martori. Intre aceștia sunt noul Lé­­pine, fostul prefect de poliție, și căpitanul Freystaetter. Cel d’in­­tîî a asistat la desbaterile pro­cesului Dreyfus din 1894. După terminarea pledoariilor apărării, toată lumea era de acord că va urma un verdict de achita­re. Lépine fusese de aceeași pă­rere. Martorul cel mai impor­tant însă e căpitanul Freystae­tter care a fost membru în con­siliul de război, care a judecat pe Dreyfus. El zicea tot­da­una că conștiința lui e liniștită, căci crede că a condamnat pe drept pe Dreyfus De la moar­tea lui Henry și descoperirea fal­sului acestuia, Freystaetter fost zdruncinat în convingerea a lui și a cerut să fie ascultat de 0asa­ ie, de o masă prevăzută cu scur­­gători de zinc de jur împrejur și pardosită cu cărămizi, sau mai bine cu basalt și aceasta în scopul, de a nu întreține umezeala din causa dese* 1 * 3 4 5­or spălaturi de care este nevoe. La fabricați­­unea diferitelor brânzeturi avem nevoe de o temperatură de 12-15 grade. Materialul sau instrumentele necesare unei cășerii, instrumen­te de alt­fel puțin costisitoare, se compune: 1) Dintr’un cazan mare, așe­zat într-un colț al cășeriei, care se pune apa necesară pen­în­tru spălatul tu­tu­ror instrumen­telor ce servesc la fabricațiunea brânzeturilor. ~) Din forme sau tipare de lemn de fag : 3) Din niște scânduri de brad de diferite mărimi după acelea ale tiparelor. 4) Din coșuri și coșulețe de papură sau rulaje, care servesc ca să punem brânza în ele, ca să se scurgă de zer­o) Diferite vase pentru păs­trat laptele, etc. Laptele ce-l întrebuințăm este bine sa 1 punem în vase de pă­mânt. Pe lângă lapte,­ în fabri­cațiunea brânzeturilor un ele­ment indispensabil este chiagul. Chiagul sau maiaua este acea materie care face să se închege laptele. In cazul cînd nu avem la îndemînă masa, putem lesne să o înlocuim prin produsul ur­mătoarei recete: Vin alb............... 500 grame Oțet alb 1 pahar Sare.........................15 grame Acest amestec ne dă o masa foarte bună și care se poate păstra multă vreme. Dacă din acest amestec luăm o parte și înlocuim ceia ce am luat cu vin alb ajungem să avem mereu­ masa bună. Maiaua ast­fel preparată este foarte tare și trebue să fim cu 1 prevedere la întrebuințarea ei; ast­fel 50 grame din acest a­­mestec este îndestulător pentru 5000 litri de lapte. Dacă punem mai multă masa de­cît în acea­stă proporție, fermentația se face prea repede, iar brînza es­te tare și uscată ; din cont­ă dacă nu punem masa de ajuns, atunci fermentația se produce prea în­cet și brînza este prea moale. Coaja Brînzei se formează sin­gură sub influența sărei sau a saramurei în care se pune să înoate brînza fabricată. Sarea sau saramura are de scop să împiedece fermentarea prea re­pede, de unde naște mai tot­dea­una și descompunerea sau stricarea brînzeturilor. * ** Un sfat. — Se recomandă ace­lor cari fabrică brînzeturi din lapte de vacă, să nu dea vaci­lor să mănînce fol de muștar, rapiță, sfecle, sau ori­ce altă plantă cruciferă ca : cartofi var­ză, etc. N­U­V­EL­A TI. L­ASITAT­E Palid de emoțiune, cu gesturi lar­gi și vibrînd de indignare strigase de la tribună în mijlocul impunăto­rului meeting : „Acești mizerabili trădători au rupt bucăți de carne din cadavrul Romi­­niei și le-au­ atîrnat pe piepturi ma­ghiare, în semn de decorații !“ Un tunet de aplauze, ovații, en­tuziasm indescriptibil, dus în triumf pînă acasă, junele ©rator Mircea Pe­­penei închise ochii, amețit de glorie, și-î fulgeră în noaptea pleoapelor, cu durata unor schiței, grandiosul tabloi­ al intrărea lui Mihai în Alba Iulia. Când ajunse în camera lui de la Hotel Imperial, izbi ușa cu putere, apăsă nervos pe butonul soneriei elec­trice porunci chelnerului să-î aducă o sticlă cu șampanie și o bău pe nerăsuflate, strigînd : „Jos hordele lui Atila !“ Stinse lumânarea și se trînti îm­brăcat pe o canapea. O bucurie de copil îi alerga prin toate fibrele și se grămădi la creer. Simțea in partea stingă a frunții o greutate, apăsîndu-i ...„Da, da, — reflecta oratorul, — lobul al treilea.. . Sediul elocvenței, svîcnește ca o inimă..... ce de mai lume., cadavrul României .. Mira­­beau... cine știe. . ministru .. avere... statuă.. . și gândurile depanau tot mai încet și mai vag, risipindu-se treptat. O flașnetă cînta în stradă „Deș­­teaptă-te române". Pepenoi părea agitat. Se strîmba oribil, și mîna dreaptă tresărea, voind par’că să evite un pericol. Era de necrezut ce vedea ! Cum ce căuta el într’o sală de disecție ? Cine ’i aduse acolo ? Păreți! erau acoperiții cu tablouri, ce înfățișau maladii și­ diformități o­­menești. In fundul sălii, pe țeasta scheletu­lui de studii, se odihnea un job în ultimul fason. Turburat, Pepenos voia să fugă a­­fară, când de­odată apăru pe ușe un ungur cu niște mustăți enorme, îmbrăcat în haine de postav verde,­­a cari strălucea nasturi de metal Pepenoi încremenise locului ! Ungurul se apropie, și apucându-l de mină, îl tîrî lângă un cazan co­­psal, în care fierbea un cadavru , scoase dintr’o cutie un cuțit și după ce tăe o bucată din partea cea mai cărnoasă a cadavrului, încercă s’o vîre cu de-a sila pe gîtul nenoroci­tului orator. Bietul om se sbătea cu disperarea unui șoarece în cursă, dar brațele de fier ale ungurului nu­­ dădeai­ răgaz o clipă își simțea sîngele înghețîndu­l în vine, respi­rația rară și greoaie, o sudoare rece î acoperea fruntea, părul­­ i se sbîr­­lise, instinctul de conservare îl îm­boldea să cheme ajutor,­­ dar nu mai era stăpîn pe glas. Toată noaptea se svîrcoli în luptă cu nemilosul ungur ! A doua zi, palid ca un mort și cu ochii împrenjeniți de neodihnă, se îndreptă spre locul „Ligei culturale" și își dete demisia din membru în comitetul executiv. Toma Florescu. Take Ionescu Mai erei Dreyfus Curtea de casație din Paris a făcut un pas decisiv în afacerea Dreyfus. Ea a hotărît să pre­ceadă la o anchetă suplimen­tară Această a și fost deschisă prin confruntarea generalului Chanoine, fost ministru de ras­boiu, cu d. Paleologue, secre­tarul ministerului de externe a.­ Cercetări aerostatice Pe țărmul lacului Constanța, aproa­pe Meersburg, s-a înființat de două luni un mare șantier, unde un mare număr de muncitori lucrează la con­struirea puntei de unde se va face urcarea balonului cu cârmă a conte­lui de Zeppelin. Puntea aceasta, așe­zată pe un număr oare­care de vase, înaintează până la vre-o 500 de metri în interiorul lacului La extremitatea puntei lacul are o adâncime de 20 metri. Cheltuelile acestei construcțiuni se urcă la aproape 140 000 de mărci, și vor fi acoperite de societatea vii­tem bergheză de aerostațiune. Se speră că înălțarea balonului se va putea face în cursul lui iulie. Contele Zep­pelin lucrează de mai mulți ani la eșirea cârmei balonului, și se vede că societatea de aerostațiune are în­credere în succesul întreprinderei sale . ÎNDUSTR­IALE Brânzeturile Brânzeturile simt un produs al laptelui­ In unele țări fabri­cațiunea și comerciul lor se face pe o scară foarte întinsă și se consacră acestei industrii loca­luri speciale, care ca și la noi se numesc „cășării. Micul industriaș de această branșă, pentru trebuințele con­­sumațiunei particulare și o mică vânzare, nu are nevoe de­cât EDIȚIA DE DIMINEAȚA —Mi.... «■ [UNK] [UNK]——■— Pedepsirea falsificărei vinul toi­­ V" La 10 Aug. 1706 an dogar, cu nu­mele Iacob Manns Ehrm­, a fost o­­sîndit la moarte de către guvernul ducal din Stuttgart și ca pedeapsă bine meritată îi s’a tăiat capul, la această capitală, fiind-că «a prac­ticat din nou­ falsificarea cu totul nepermisă de a amesteca vinul bun cu acel destul de răți din 1702 și 1703, ceea­ ce a adus vătămare cor­pului unor persoane, altora chiar moartea». Cărțile ce nenorocitul dogar a scris despre dregerea vinurilor, s’au ars în public, iar vinurile lu­i s’au lăsat să curgă. Descoperire Arheologică. — In pro­montoriul de la Tokay, cu ocaziu­­nea regulare a viilor pustiite de fi­loxeră, lucrătorii au aflat anticități foarte prețioase. Intre obiectele a­­flate sunt de tot interesante «mo­­nedele Împăratului Adrian» care a domnit între­ anii 117—1­37, monede de argint în fomă ovală, având ca­pul împăratului reprezentat în bas relief. Din trăsurile nobile ale feței sale transpiră maiestatea imperatorului. Numele «Hadrianus» se poate citi Încă bine, lângă el câte­va litere spălăcite vor fi însemnat de­sigur numirea «Publius Aetius». Pe reversul monetelor e repre­­zintat Împăratul șezend pe tron, cu spada isbind într’o altă spadă îm­plântată pe pământ. Sub acest chip e un cuvînt com­pus din cinci litere, dintre care însă numai literele TR, se mai pot ceti curat. Vor fi fost de­sigur li­terele cuvîntului ATROX (grozav). Aceste monede aflate la adâncime de 60 centimetri sunt prețioase mai ales că prin ele se dovedește, că legiunile romane, cam cu 1800 ani mai înainte de zilele noastre au purtat răsboaie chiar și pe terito­riul comitatului Zemplean, din Ungaria. Pământul in stare de stea In măsura în care răcirea înainta, insulele sleite de la suprafața pămîn­­tului se măreau din ce în ce mai mult, până când întreaga suprafață a pămîntului s’a acoperit de o coajă solidă, care învălea miezul rămas încă licid la o înaltă temperatură. De acum pămîntul nu poate trimete în spațiu de la el, nici o rază de lu­mină, de­oare­ce miezul ferbinte încă e învelit într’o coajă opacă, adică prin care nu poate trece lumina. Dacă pămîntul mai strălucește în spațiu, dacă trimite raze de lumină la planetele învecinate, acele raze nu mai sunt proprii ale sale, ci sunt razele Soarelui, care căzînd pe pă­­m­înt le fringe și le aruncă în spații­ precum o oglindă răsfrînge,și aruncă hn altă parte razele de lumină că­­­zute pe ea. Din momentul ce pămîntul și a format o coajă solidă pe care o vom numi prima scoarță a pămîntului și a încetat de a avea strălucirea sa proprie, a încetat de a mai fi o stea și a ajuns î­n stare de planetă. Prin aceleași fase absolut la fel ca a pămîntului a trecut ș­i Luna. După ce s-a deslipit din pămînt sub­­ formă unui inel gazos, a luat forma unei sfere ,și apoi a unei linte, care tri­­­­met­­a căldură și lumină în spațiu, deci era o stea ca și Pămîntul, nu­mai era o stea mai mică.­­ Apoi s’a răcit încetul cu încetul, pînă când cea mai mare parte a mate­iei sale s’a prefăcut în stare licidă formîndu­­șî un miez de materie topită ferbinte și o atmosferă gazoasă, trimițînd în spațiu raze de lumină roșie și ajun­gând a avea înfățișarea unei stele roșii.Răcirea Lunei continuînd ma­teria topită a început a se slei, și și a format și ca o primă scoarță înce­tinit de a mai răspîndi lumina sa proprie în spațiu. Și dacă Luna ne luminează pe noi în timpul nopților, lumina ce ne o trimete nu e a sa,ci e a Soarelui ale cărui raze luminoase căzînd pe Lună, ea se resfrînge,ca și o oglindă, pe pămînt și nouă ni să

Next