Românul, iunie 1914 (Anul 44, nr. 31-60)

1914-06-25 / nr. 55

W ATxUL AIj' 44-leä—NöT Si \m. ^ „ ■—> VOIEȘTE ȘI VEI PUTEM ANUNCIURI Linia Cor­p 7 pe o coloană în pagina III.­ Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. Inser­ii și reclame în pagina III linia I A se adresa: .In România t la Administrația ziarului. La Paris : la d-nii John F. Jones & C-ie, 31 Mi m. du Faubourg Montmartre. La Berlin & VIcna > la d-nii Rudolf Mosso & C-ifV La Génévé s la d-nii Haasenstein & Voglee Si la toate agențiile do oublicitato. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 : :ac­t>ani , 30 baui 2 lei BUCUREȘTI, 24 IUliE DOUA REVOLUȚII Anarh­ismul conservator al d-lui Filipescu și socialismul revoluționar al muncitorime.­ ­ D. N. Filipescu avea să fie numă­rul de senzație al întrunirii pentru ca­re partidul conservator a adunat cu atîtea osteneli unele categorii de indi­vizi din țara întreagă. Cu tempera­mentul său de gladiator, cu gesturile sale enorme de-o comică gravitate și cu elocvența sa de-o convulsivă și no­roioasă îmbelșugare, d-sa este indicat să fie eroul reuniunilor în care vin oameni de tot felul, prea puțin preten­țioși față de cugetarea și forma orato­rilor de ocazie. Cuvintele celorlalți o­­ratori au fost primite cu rezervă și chiar cu nerăbdare. D. Filipescu a fost însă îndelung ovațional și vorbele sale au mers de-a dreptul la inima adunării; e drept însă că și d-sa s’au întrecut pe sine însuși. Simțindu-se la larg a în­tins coarda personalității sale pînă a­t cea mai mare intensitate de tremur și a creiat într’adevăr ceva măreț și gre­tesc • revoluția conservatoare. D. Filipescu, și după el întreaga adunare și probabil că întregul partid conservator vor să oprească înfăptui­rea reformelor liberale ridicînd strada împotriva guvernului și, cu un cada­vru sau două, silindu­-l să plece pentru ca actuala Constituție să rămînă cu ve­chile ei nedreptăți. i Vom­ avea deci o revoluție la toam­nă ; vom avea revoluția celor cîți­va privilegiați reacționari, cari nici în massa corpului electoral de acum nu nu dec­ît o importanță cu totul redusa și care vor să conserve prin forță bru­tală ceea ce alții vor să modifice pe ca­le de drept. „Orice mijloace“ și, în spe­ță, forța caracterizează pe anarhiștii Cari vor să distrugă actualul drept. Violența este arma acelor mulți cari se simt nedreptățiți, cari înfrîng o disci­plină cu puterea lor reală și impun o legalitate nouă și care ajung astfel la un acord mai exact al formei politice cu fondul social. In ce țară din lume ei au făcut însă revoluții ale celor pu­țini cari să impună pe această cale vo­ința lor întregului stat? Intrigi, com­ploturi și conspirație, mistificări și diversiuni — acestea sunt mijloacele întrebuințate de minoritățile fără scru­pul și fără conștiință pentru a profita­­ de situații anormale și injuste; le-au întrebuințat în­deajuns și în­delungă vreme vechii noștri boeri și în proporții mai mici le întrebuințează și presu­pușii lor reprezentanți de astăzi; dar acestea nu alcătuesc desigur „revolu­ția“ realului luptător conservator N. Filipescu; ci s’a gîndit la o ridicare a...­ masselor conservatoare, a celor cî­­teva mii de privilegiați miopi pentru a înăbuși cu forța cererea de dreptate, avîntul spre o viață mai bună, a celor câteva milioane de țărani. Disproporția de forțe e atît de enor­­­mă nncit un hohot imens de rîs ar în­tâmpina svîrcolirile celor cîțiva boe­­rași și ci ocolași debili cari, cu mușchii lor de ață și nervii lor criză, vor să sdrobească voința țării întregi. Dacă îl înlîns’em totuși aceste svîrcoliri, r­­­ j j­p pentru că sunt mulți cei ce pot lua vio­lența lor drept forță și țipetele lor drept amenințări primejdioase . "Aceștia nu văd ridiculul situației — căci nu sînt esteți amatori — ci văd partea tragică a conflictului de forțe­­ din societatea romînească: cîțiva bene­ficiari egoiști, strîns legați în jurul privilegiilor lor cărora vor să le facă zid de apărare din orice mijloace, de o parte, și de altă parte numărul cel ma­re al muncitorilor și apărătorilor țării al căror glas nu se aude din cauza ți­­petelor disperate ale celor cîțiva. Ace­știa nu înțeleg să jongleze cu princi­piile și să facă din credințele și daru­rile lor de mai bine un politicianism lingust și sterp, ci vor să le vadă înfi­ripate în instituții sociale și, cînd un partid politic alcătuit din privilegiați, îmbrățișează spre onoarea lui cauza celor mulți și nedreptățiți, aceștia îi­­ dau toată încrederea și toată puterea lor și-o pun în serviciul lui. Văzînd că se recurge la mijloace violente, la for­­­ță, din partea celor puțini, aceștia vor fi încurajați în mod fatal să reacțio­neze și conflictul violent inspirat, ins­tigat și exasperat de către conservatori poate avea urmări de care „apărătorii Constituției“ din partidul conservator să se îngrozească atunci cînd faptele îi vor trezi din inconștiența lor ac­tuală. Socialiștii, deocamdată, au anunțat să răspundă la acel genu­l „La revede­re la toamnă“ al d-lui Filipescu cu ma­nifestații de stradă, cari nu vor fi de­sigur mai amabile decât ale conserva­torilor, își iau „apărătorii Constituției“ răs­punderea exemplului pe care-l dau gru­părilor noastre politice și simplilor ce­tățeni .­­ I. RADU -0X0- Onoarea și conștiința Ședea liniștit la Tîrg­oviște taica popa Alexe, cu gîndul la alte vremuri, cînd a primit de la d. Nicolae Eleva următorul răvaș, copiat dintr’un cântăreț fără noroc de pe timpul lor: „De ce tu nici odată nu vii prin adunanțe? „De ce singurătatea este mireasa mea ? „Ești june, lasă zborul suavelor speranțe! „Tot contemplînd a uide nici nu vei mai putea“. Epistola a avut darul să trezească din a­­morțire pe cuvioșia sa. Și-a frecat giu­beau­a cu benzină, i­î-H îftera sintcfipia cu în­grijire și, apoi, și-a îndreptat toiagul în di­recția cetății lui Bucur. Avea intenția nobi­lă să dea jos­­ cârmuirea. S’a dus la Dacia, unde a spus între altele: „Reformele de azi dacă ar fi făcute pen­tru țărănime ași merita să fiu împușcat fiindcă vorbesc în­potriva lor. Dar refor­mele actuale au de­­ scop numai interesul meschin al unui­­ partid. — Vă afirm pe onoarea și conștiința mea de preot că reformele anunțate nu sunt pentru interesul țărănimei“. Ați auzit, oameni buni ? Pe onoarea și pe conștiința sa de preot! Și nu s’a încins an­tireu­l pe el ! Și potcapul nu i-a căzut de rușine ! Este convins că reformele au de scop interesul meschin, iar sfinția sa ur­mărește interesul general ! „Aș merita să fiu împușcat!“ Tu zici! — cum spunea I­ristos. Fii liniștit, părinte, că nu te împușcă ni­meni ! Intoarce-te la Tîrgoviște, dacă pri­cini mai serioase nu te rețin în Capitală și, de mai este cu putință, ai grije de su­fletele drept credincioșilor. Nu­ te mai duce la întrunirile politice, că n’ai che­mare,­­nu mai vorbi de marile reforme, o­­dată ce ai dat dovadă că nu le înțelegi, și mai ales, nu te mai jura pe onoare și pe co­nștiință, părinte, că e păcat de Dum­nezeu ! Odată întors acasă, dacă patima politică et­e însă atît de mare, poți blestema în voe între cei patru pereți ai chiliei tale— ca să te răcorești — după cîntărețul fără noroc din vremea d-lui Nicolae Fleva: „Pe urma tea s’alerge, cu pași grei de te­roare: „Hiene, urși, lupi, tigrii, vampiri, basi­lici, ioi! „Vipera crud să-ți sugă hidoasele picioare, „Boua să te restrîngă, pe ochi să verși schîntei! Vei merita tot atîta compătimire, — dar, cel puțin nu te va vedea nimeni! C. R. NEGRU PE ALE SCRISORI DIN TINEREȚE Un confrate de la Iași, publică de cite­va zile, fragmente din niște pretinse scri­sori din tinerețe atribuite poetului Panait Cerna. Se poate ca scrisorile să fie adevărate, adică, ele să fi fost cu adevărat scrise de Cerna. Nu înțeleg însă necesitatea publi­­cării lor, mai ales cind, voind să pui o nouă aureolă pe numele literar al defunc­tului poet, nu reușești de­cît să i-o întuneci și pe cea cîștigată în timpul vieței. Dar pentru ce publicarea acestor­ scri­sori din tinerețe ? Mai întîi Corna nu a murit la o vîrstă așa de înaintată că între opera lui definitivă și­ începuturile din tinerețe să existe acea diferență pe care poshirnii o studiază cu titlul de document. Și al doilea, scrisorile acestea sunt de ordin intim, și atît de slabe că n’au nici un legâmînt cu literatura propriu zisă și pun pe poet într’o lumină slab­ă, față de care cele mai bune poezii ale lui Cerna, pă­lesc de rușine. Și acum mă întreb: Ce o fi urmărit ini­țiatorul acestor publicații ? A vrut să ada­oge ceva la gloria lui Cerna sau din con­tră, a voit să-l coboare ? Se consideră ca un admirator al­ lui Cerna, sau voește să-și ia revanșa tocmai acum asupra cine știe ce resentimente de de mult?.... r Iată un lucru pe care eu nu-l înțeleg: < KOH-Y-NOOR > •• | ——0X0-— ------—. -0X0- o­u Afll Fondator: C. A. ROSETTî Joe Chamberlain UN OM CARE A sJURIT DE DOUĂ ORI în mijlocul încordărilor internațio­nale, a trecut neobservată moartea u­­nui om­ care a ocupat scena lumei ti­mr> de mai bine de patruzeci de ani. Joe Chamberlain a murit acum trei zile la Londra și — semn exterior al indife­renței care a învăluit sfârșitul vieței a­­cestui luptător — cadavrul a stat în­tins timp de douăsprezece ore fără ca moartea lui să fie știută de marele pu­blic. Explicația acestei constatări nu stă numai în faptul că Joe Chamberlain a bolit în cursul ultimelor opt ani. Țin­tuit de un atac de paralizie, Chamber­lain a stat departe de orice activitate publică. Cu toate acestea chiar dacă nu’l lovea această nenorocire fizică, Chamberlain n’ar mai fi însemnat mult în politica țării sale, fiindcă îna­inte de a’și pierde forțele fizice își pier­duse pe cele politice. Ultimul act poli­tic al acestui agitateil a fost proclama­rea imperialismului economic care, în­temeiat pe un protecționism vamal, a­­vea să facă din Anglia și coloniile sa­le, un tot economic armonic. Dar pro­clamarea protecționismului în țara li­ber-schimbismului tradițional a provo­cat o așa vîlvă iicit ch­iar tovarășii săi din partidul conservator nu l’au urmat. Cît despre elementele liberale și demo­cratice, se înțelege că ele au opus o rezistență înverșunată proectului lui Chamberlain care dacă s’ar fi realizat ar fi provocat o scumpire exorbitantă a traiului și Anglia a rămas la politici­ ei liber — schimbistă, iar Chamber­­lain s’a retras, ca un mare izolat, la Birmingham, orașul care l’a ales ne­curmat în Parlament. De atunci datează și moartea poli­tică a lui Chamberlain. Ca figură politică a avut un relief foarte pronunțat. A început ca agita­tor radical, a trecut apoi în rândurile partidului liberal, pe care însă l-a pă­­răsit în 1886. Cînd Gladstone a venit cu primul proect de autonomie a Ir­landei. Părăsind pe liberali, Chamberlain, însoțit de un număr de partizani per­sonali, a trecut în partidul conserva­tor unde a alcătuit o grupare distinc­tă, a unioniștilor, adică a partizanilor Uniunei Angliei cu Irlanda. Stînd în partidul conservator, Cham­berlain și-a însușit mentalitatea și i­­deile conservatoare, ocupînd un loc în­semnat între fruntașii acestui partid. După moartea lui, Salisbury, a fost vorba ca să fie proclamat șef al par­­­tidului conservator. Dar i-a luat-o în­­nainte Balfour. Atît în cabinetul liberal prezidat de Gladstone, cît și în cabinetele conser­vatoare prezidate de Salisburg Balfour, Chamberlain a condus depar­ti­tamentul coloniilor, pentru care avea o preferință deosebită. Grație lui, mi­nisterul coloniilor a luat o­ preponde­rență conservatoare-Orator mare, agitator și mai mare,­ Joe Chamberlain lasă un nume strălu­cit în istoria politică a Angliei. De acest nume se mai leagă cuc­e­fe­rirea Transvaal­ului. Chamberlain a murit la vîrsta de­ 78­ ani. FOREIGN i -oxo­ ­NSEIMNAf?E POLITICE :cordul partidelor și armonia socială Două lucruri­­ deosebite pe care apă­rătorii interesați ai actualelor alcătuiri economice și sociale vor să le confun­de cu ori­ce preț, împing impietatea lor până la a interpreta și cuvintele regale adresate comisiunilor Camerei și Senatului, în sensul că Maiestatea Sa a făcut apel la acest faimos „a­­cord“. Fără îndoială, pentru acei obicinuiți cu înțelegerea adevărată a sensului no­țiunilor, confuzia, e vădită. Iată de ce: ideea de armonie între clasele so­ciale cere în­totdeauna ca suveranita­tea națională să nu fie exercitată în chip exclusiv de o singură clasă so­cială. Ideea unui acord între partide cu­­prinde în­totdeauna înțelegerea între aceste alcătuiri politice recrutate di­n aceiași clasă socială pentru a-și face concesiuni reciproce. E aci, deci, o diferență care nu poa­te fi trecută, cu vederea de aceia cari pornesc cu sinceritate în studierea problemelor politice și sociale. Mai mult, Armonia socială, se poate realiza fără acel acord al partidelor. "Dovada "acestei afirmări o face fără îndoială faptul că marile reforme interne — ex­proprierea și colegiul unic, — sunt concesie ale unei clase privilegiate, și reținînd actualmente toată puterea po­litică, făcute către clasa lipsită astăzi de pămînt și vot. Concesiunile acestea vor fi aduse la îndeplinire de către un singur partid — partidul liberal, — și fără acord cu partidul advers, vor în­tări, fără îndoială, armonia socială. Dacă partidele noastre ar fi partide­le clasă, un cord al lor ar însemna, și­­ armonizare socială. Cum însă parti­dele de clasă nu-și au nici o utilitate ntr’o țară în care un partid, cum e­­ el liberal în țara noastră, — îmbrăți­șează nu numai interesele unei clase­­ ale tuturor claselor sociale tocmai pentru a le armoniza în vederea inte­nselor superioare ale Statului, un de­zacord al partidelor existente nu pat­e să aducă nici cea mai mică știrbire armoniei sociale pe care o urmărește mrtidul liberal prin realizarea refor­­nelor anunțate. - - • . ----­De aceia ar fi bine ca partidul con­servator de la noi să nu caute o con­­tinuă cu intenție, înțelesul acestor două noțiuni. 4 . înțelesul lor e cu totul "diferit" SPECTATOR " a ■ 1... ——OSQ — —v y .v. . f ■ MIERCURI 25 IUNIE 190 LUMINEAZA-TE ȘI VEI B ABONAMENTE^ V-’-C"' 3p țară V un an 18 lei . . . șease luni 9 îei •' 'j!'A­­n­* străinătate : un an 38 lei . . . șease luni 18 V .-u / Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni. A se adresa: In Romania: U Administrația ziariului si la oficiile postale. La Barle, la «Agence Internationale de Journaul­ Gorbaty». La Aílenn: la d-nul i. Bettenbauson, Staatsbabahol La Gcn£ve: Heinrich Masseln, TELEFON No. 22/39 si 57,2'* KINO-iOLITIC BANCHETUL CERCULUI DE STUDII CONSERVATOI? DISCURSUL PRESEDINTELUI JIRGENTO JßPäU veele, la d. Filipescu. Copii, v’am dat gogoși și apă chioară, cărămizile și i CHEST!? animal .. . ȘI V­om IMPORTANȚk A­BAUTE §1 PICTURA DE mm!LE Ne grăbim să spunem că nu e vo­rba de acea intervenție cu totul nea­ș­tepta­tă a unui asin, pus de candidaț­i respinși la un concurs de pictură, c­­t să zugrăvească el cu coada lui un si s­ubiect... simbolic! Aceea a fost o farsă, care nu se pot și te spune că a fost lipsită de humor. ’ * altceva la mijloc. E vorba de subiec­t­tele de animale cari sunt luate de pic­­­tori pentru a impresiona esteticește. Un­ii dintre pictorii „animalieri“, Barye,­­a fost unul din cei mai curioși și mai n­e­­­marca­bili. Un model expus în 1833 făcu pe cr­i­ticul de la Revue des Deux Monde­e­­ să scrie : „Acest leu, — căci Barye expuses i­­e „Regele animalelor“ — este spă­imîntător ca și în natură. Ce vigoar­e și ce adevăr ! Acest leu mugește, i­­­cest șarpe flueră. Unde a găsit d. B­­­­rye arta de-a face să pozeze aceste mo­­­dele? Oare atelierul său e în Afric­a I sau în pădurea Hindustanului?“ Acest critic care vorbea astfel des­­­pre Barye se numește...­ Alfred d­­­a Musset! Gloria lui Barye mergea crescînd­ă Thiers, pe atunci în minister, îi pre puse să facă un vultur gigantic pen­tru Arcul de triumf. Barye adoptă e entusiasm această idee. i Vulturul să le bronz era înalt de 20 metri; el o lăsa în jos, cu aripele întinse, pe grămadă de trofee și de tunuri. Dar cu acea schimbare în opinii , adesea se observă în lume, gloria lu Barye cunoscu și eclipse. Erau detrac­torii ce-l trimiteau la menajerie, și li­la saloanele de pictură. Atunci mode­stul Barye exclamă: „A, oare Lapit ci forme robuste și simple, frumoase a idealul, adevărat ca natură, ar fi pu­tut să figureze pe Pantheon“. Cel c scria aceste rînduri era Theophil Gautier, și Lapit cu Centaurul era­­ o operă a animatarului Barye. Dar acum Barye a încetat. Paieta sa nu va mai produce nimic, și arta va pierde mult. Arta lui Barye va fi din ce în ce mai mult prețuită, pentru că subiec­tul în artă tinde să’și piardă impor­tan­ța față de felul de a’l trata, iar animalele prin omenescul ce’l imită ș prin sâlbătăcia ce-o manifestă, sunt a­parițiuni aproape misterioase vredni­ce de-a încînta, de-a inspira, de-a fi ne­muritoare în poze aproape ieratice de către artiști. Pictura va fi astfel din ce în ce mai mult o com­prehensivă icoană a natu­rii înconjurătoare cu toate aspectele ei. GEMPER Și ai în RRCHETI I SCOALA ’ HARMATA ț LA ȘCOALELE DE ADULȚI DIN CAZARME SA SE IN­TRODUCĂ ȘI STUDIUL AGRICULTURE! Se știe că în urma unui înțelegeri in­tervenite între ministerul de război și ministerul instrucțiunei, s-a luat dis­poziția ca în fiecare cazarmă să se în­n­ființeze câte o școală de adulți, sub con­ducerea a cite unui institutor de la școalele publice, și în care școli să se predea soldaților, neștiutori de carte, noțiunele celor patru clase primare, sau cel puțin să fie puși în stare de­ a ști să știe să scrie, să citească și s­ă socotească De­sigur că nimănui nu-i va scapa importanța acestei instituțiuni și re­zultatele fericite ce li va avea asupra culturei generale a poporului. Școala de adulți în cazărmi vor con­­tribui într’o măsură la micșorarea pro­­centului de analfabeți, care din nefe­-* H­’re este încă destul de respectabil ini noastră. mp de doi ani de zile atît cu­ sol’­» sînt ținuți în serviciul activ al ei, este suficient ca ce­i care n’au­ cunoștință de carte, să fie însă­ț scrie să citească și să socoteas­ă cum și să li se predea oare­care» de geografie și de istoria țăr­ilor cari n-ar avea cursul pr­­oiect- că li se complecteze cu­ acestui curs, unele corpuri de trupă s-au­ asemenea școli iar la toaim îai rămîne nici o cazarmă) mi existe o școală de adulți.» Cu chipul acesta, armata nu va mai avea numai rolul de apărare a țărei, ci­ va fi și o instituțiune culturală a ma­­relor mase populare. Dacă din nenorocire, pentru un mo­ment, resursele bugetare ale statului­ nu permit să se înființeze atîtea școlii primare la sate, de cite se simte ne­­voe, serviciul militar trebuește să-l fa­­că toți cetățenii, așa că cei cari din di­ferite cauze n-au putut urma la școală în copilăria lor, o dată intrați în oștii,­re, pe lingă meșteșugul mînuirei aro­melor, vor învăța și carte, iar rezulta­­tul va fi că în foarte scurtă vreme noi vom putea mîndri și noi cont mai mic de analfabeți, cu un proț așa după­ cum este și cum trebue să fie o țară c­i­vilizată. Dar pentru că vorbim despre școale­­le de adulți în oștire, credem util să sugerăm autorităților competente, f­i­deia transmisă nouă de un om de bine. Țara noastră fiind o țară agricolă) principala ocupațiune a marei majo­rități a populațiunei este agricultura. Așa fiind trebue să ne îngrijim de a da o cât mai complectă educațiune a­­gricolă plugarilor noștri. După cum în școalele primare de la­ țară se predau noțiuni asupra științei agricole și se face practică asupra a­­­griculturei și în special supra grădi­­­năriei, tot așa s-ar putea ca și la școa­­lele de adulți ce se vor înființa în ca­i­zărmi, să se introducă, pe lângă altei studii, și studiul agriculturei. S’ar pu­tea preda soldaților elevi noțiuni ști­ințifice despre agricultură și s-ar pu­tea face și practică pe teren. In ceea ce privește practica agrico­lă, ea nu ar fi tocmai greu de făcut) mai cu seamă în ceea ce privește gră­dinăritul. Pe o bucată din terenul, da 3 care nu este lipsită ori­ce cazarmă­­s-ar putea înființa câte o grădină de­ zarzavaturi, unde cultura ar fi făcută în chip științific de către soldații elevi ai școalelor de adulți, sub conducerea­ unui agronom. Această practică au­ mai avea și un rezultat economic căci ar procura corpurilor de trupă zarza­vaturile necesare hranei soldaților, ci­ o neînsemnată cheltuială relativ și in t­­ot cazul mult mai mică de­cit cea dat astăzi cînd zarzavaturi necesare Hra­nei trupelor se cumpără de pe diver­se piețe. Supunem această idele, organelor competente și în special celor însărci­nați cu organizarea și conducerea școal­elor de adulți în cazărmi, pentru al reflecta serios asupra ei și a o puni în practică dacă o găsesc utilă. ST. ARGUS

Next