Românul, iunie 1914 (Anul 44, nr. 31-60)
1914-06-25 / nr. 55
W ATxUL AIj' 44-leä—NöT Si \m. ^ „ ■—> VOIEȘTE ȘI VEI PUTEM ANUNCIURI Linia Corp 7 pe o coloană în pagina III. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. Inserii și reclame în pagina III linia I A se adresa: .In România t la Administrația ziarului. La Paris : la d-nii John F. Jones & C-ie, 31 Mi m. du Faubourg Montmartre. La Berlin & VIcna > la d-nii Rudolf Mosso & C-ifV La Génévé s la d-nii Haasenstein & Voglee Si la toate agențiile do oublicitato. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 : :act>ani , 30 baui 2 lei BUCUREȘTI, 24 IUliE DOUA REVOLUȚII Anarhismul conservator al d-lui Filipescu și socialismul revoluționar al muncitorime. D. N. Filipescu avea să fie numărul de senzație al întrunirii pentru care partidul conservator a adunat cu atîtea osteneli unele categorii de indivizi din țara întreagă. Cu temperamentul său de gladiator, cu gesturile sale enorme de-o comică gravitate și cu elocvența sa de-o convulsivă și noroioasă îmbelșugare, d-sa este indicat să fie eroul reuniunilor în care vin oameni de tot felul, prea puțin pretențioși față de cugetarea și forma oratorilor de ocazie. Cuvintele celorlalți oratori au fost primite cu rezervă și chiar cu nerăbdare. D. Filipescu a fost însă îndelung ovațional și vorbele sale au mers de-a dreptul la inima adunării; e drept însă că și d-sa s’au întrecut pe sine însuși. Simțindu-se la larg a întins coarda personalității sale pînă at cea mai mare intensitate de tremur și a creiat într’adevăr ceva măreț și gretesc • revoluția conservatoare. D. Filipescu, și după el întreaga adunare și probabil că întregul partid conservator vor să oprească înfăptuirea reformelor liberale ridicînd strada împotriva guvernului și, cu un cadavru sau două, silindu-l să plece pentru ca actuala Constituție să rămînă cu vechile ei nedreptăți. i Vom avea deci o revoluție la toamnă ; vom avea revoluția celor cîțiva privilegiați reacționari, cari nici în massa corpului electoral de acum nu nu decît o importanță cu totul redusa și care vor să conserve prin forță brutală ceea ce alții vor să modifice pe cale de drept. „Orice mijloace“ și, în speță, forța caracterizează pe anarhiștii Cari vor să distrugă actualul drept. Violența este arma acelor mulți cari se simt nedreptățiți, cari înfrîng o disciplină cu puterea lor reală și impun o legalitate nouă și care ajung astfel la un acord mai exact al formei politice cu fondul social. In ce țară din lume ei au făcut însă revoluții ale celor puțini cari să impună pe această cale voința lor întregului stat? Intrigi, comploturi și conspirație, mistificări și diversiuni — acestea sunt mijloacele întrebuințate de minoritățile fără scrupul și fără conștiință pentru a profita de situații anormale și injuste; le-au întrebuințat îndeajuns și îndelungă vreme vechii noștri boeri și în proporții mai mici le întrebuințează și presupușii lor reprezentanți de astăzi; dar acestea nu alcătuesc desigur „revoluția“ realului luptător conservator N. Filipescu; ci s’a gîndit la o ridicare a... masselor conservatoare, a celor cîteva mii de privilegiați miopi pentru a înăbuși cu forța cererea de dreptate, avîntul spre o viață mai bună, a celor câteva milioane de țărani. Disproporția de forțe e atît de enormă nncit un hohot imens de rîs ar întâmpina svîrcolirile celor cîțiva boerași și ci ocolași debili cari, cu mușchii lor de ață și nervii lor criză, vor să sdrobească voința țării întregi. Dacă îl înlîns’em totuși aceste svîrcoliri, r j jp pentru că sunt mulți cei ce pot lua violența lor drept forță și țipetele lor drept amenințări primejdioase . "Aceștia nu văd ridiculul situației — căci nu sînt esteți amatori — ci văd partea tragică a conflictului de forțe din societatea romînească: cîțiva beneficiari egoiști, strîns legați în jurul privilegiilor lor cărora vor să le facă zid de apărare din orice mijloace, de o parte, și de altă parte numărul cel mare al muncitorilor și apărătorilor țării al căror glas nu se aude din cauza țipetelor disperate ale celor cîțiva. Aceștia nu înțeleg să jongleze cu principiile și să facă din credințele și darurile lor de mai bine un politicianism lingust și sterp, ci vor să le vadă înfiripate în instituții sociale și, cînd un partid politic alcătuit din privilegiați, îmbrățișează spre onoarea lui cauza celor mulți și nedreptățiți, aceștia îi dau toată încrederea și toată puterea lor și-o pun în serviciul lui. Văzînd că se recurge la mijloace violente, la forță, din partea celor puțini, aceștia vor fi încurajați în mod fatal să reacționeze și conflictul violent inspirat, instigat și exasperat de către conservatori poate avea urmări de care „apărătorii Constituției“ din partidul conservator să se îngrozească atunci cînd faptele îi vor trezi din inconștiența lor actuală. Socialiștii, deocamdată, au anunțat să răspundă la acel genul „La revedere la toamnă“ al d-lui Filipescu cu manifestații de stradă, cari nu vor fi desigur mai amabile decât ale conservatorilor, își iau „apărătorii Constituției“ răspunderea exemplului pe care-l dau grupărilor noastre politice și simplilor cetățeni . I. RADU -0X0- Onoarea și conștiința Ședea liniștit la Tîrgoviște taica popa Alexe, cu gîndul la alte vremuri, cînd a primit de la d. Nicolae Eleva următorul răvaș, copiat dintr’un cântăreț fără noroc de pe timpul lor: „De ce tu nici odată nu vii prin adunanțe? „De ce singurătatea este mireasa mea ? „Ești june, lasă zborul suavelor speranțe! „Tot contemplînd a uide nici nu vei mai putea“. Epistola a avut darul să trezească din amorțire pe cuvioșia sa. Și-a frecat giubeaua cu benzină, iî-H îftera sintcfipia cu îngrijire și, apoi, și-a îndreptat toiagul în direcția cetății lui Bucur. Avea intenția nobilă să dea jos cârmuirea. S’a dus la Dacia, unde a spus între altele: „Reformele de azi dacă ar fi făcute pentru țărănime ași merita să fiu împușcat fiindcă vorbesc înpotriva lor. Dar reformele actuale au de scop numai interesul meschin al unui partid. — Vă afirm pe onoarea și conștiința mea de preot că reformele anunțate nu sunt pentru interesul țărănimei“. Ați auzit, oameni buni ? Pe onoarea și pe conștiința sa de preot! Și nu s’a încins antireul pe el ! Și potcapul nu i-a căzut de rușine ! Este convins că reformele au de scop interesul meschin, iar sfinția sa urmărește interesul general ! „Aș merita să fiu împușcat!“ Tu zici! — cum spunea Iristos. Fii liniștit, părinte, că nu te împușcă nimeni ! Intoarce-te la Tîrgoviște, dacă pricini mai serioase nu te rețin în Capitală și, de mai este cu putință, ai grije de sufletele drept credincioșilor. Nu te mai duce la întrunirile politice, că n’ai chemare,nu mai vorbi de marile reforme, odată ce ai dat dovadă că nu le înțelegi, și mai ales, nu te mai jura pe onoare și pe conștiință, părinte, că e păcat de Dumnezeu ! Odată întors acasă, dacă patima politică ete însă atît de mare, poți blestema în voe între cei patru pereți ai chiliei tale— ca să te răcorești — după cîntărețul fără noroc din vremea d-lui Nicolae Fleva: „Pe urma tea s’alerge, cu pași grei de teroare: „Hiene, urși, lupi, tigrii, vampiri, basilici, ioi! „Vipera crud să-ți sugă hidoasele picioare, „Boua să te restrîngă, pe ochi să verși schîntei! Vei merita tot atîta compătimire, — dar, cel puțin nu te va vedea nimeni! C. R. NEGRU PE ALE SCRISORI DIN TINEREȚE Un confrate de la Iași, publică de citeva zile, fragmente din niște pretinse scrisori din tinerețe atribuite poetului Panait Cerna. Se poate ca scrisorile să fie adevărate, adică, ele să fi fost cu adevărat scrise de Cerna. Nu înțeleg însă necesitatea publicării lor, mai ales cind, voind să pui o nouă aureolă pe numele literar al defunctului poet, nu reușești decît să i-o întuneci și pe cea cîștigată în timpul vieței. Dar pentru ce publicarea acestor scrisori din tinerețe ? Mai întîi Corna nu a murit la o vîrstă așa de înaintată că între opera lui definitivă și începuturile din tinerețe să existe acea diferență pe care poshirnii o studiază cu titlul de document. Și al doilea, scrisorile acestea sunt de ordin intim, și atît de slabe că n’au nici un legâmînt cu literatura propriu zisă și pun pe poet într’o lumină slabă, față de care cele mai bune poezii ale lui Cerna, pălesc de rușine. Și acum mă întreb: Ce o fi urmărit inițiatorul acestor publicații ? A vrut să adaoge ceva la gloria lui Cerna sau din contră, a voit să-l coboare ? Se consideră ca un admirator al lui Cerna, sau voește să-și ia revanșa tocmai acum asupra cine știe ce resentimente de de mult?.... r Iată un lucru pe care eu nu-l înțeleg: < KOH-Y-NOOR > •• | ——0X0-— ------—. -0X0- ou Afll Fondator: C. A. ROSETTî Joe Chamberlain UN OM CARE A sJURIT DE DOUĂ ORI în mijlocul încordărilor internaționale, a trecut neobservată moartea unui om care a ocupat scena lumei timr> de mai bine de patruzeci de ani. Joe Chamberlain a murit acum trei zile la Londra și — semn exterior al indiferenței care a învăluit sfârșitul vieței acestui luptător — cadavrul a stat întins timp de douăsprezece ore fără ca moartea lui să fie știută de marele public. Explicația acestei constatări nu stă numai în faptul că Joe Chamberlain a bolit în cursul ultimelor opt ani. Țintuit de un atac de paralizie, Chamberlain a stat departe de orice activitate publică. Cu toate acestea chiar dacă nu’l lovea această nenorocire fizică, Chamberlain n’ar mai fi însemnat mult în politica țării sale, fiindcă înainte de a’și pierde forțele fizice își pierduse pe cele politice. Ultimul act politic al acestui agitateil a fost proclamarea imperialismului economic care, întemeiat pe un protecționism vamal, avea să facă din Anglia și coloniile sale, un tot economic armonic. Dar proclamarea protecționismului în țara liber-schimbismului tradițional a provocat o așa vîlvă iicit chiar tovarășii săi din partidul conservator nu l’au urmat. Cît despre elementele liberale și democratice, se înțelege că ele au opus o rezistență înverșunată proectului lui Chamberlain care dacă s’ar fi realizat ar fi provocat o scumpire exorbitantă a traiului și Anglia a rămas la politici ei liber — schimbistă, iar Chamberlain s’a retras, ca un mare izolat, la Birmingham, orașul care l’a ales necurmat în Parlament. De atunci datează și moartea politică a lui Chamberlain. Ca figură politică a avut un relief foarte pronunțat. A început ca agitator radical, a trecut apoi în rândurile partidului liberal, pe care însă l-a părăsit în 1886. Cînd Gladstone a venit cu primul proect de autonomie a Irlandei. Părăsind pe liberali, Chamberlain, însoțit de un număr de partizani personali, a trecut în partidul conservator unde a alcătuit o grupare distinctă, a unioniștilor, adică a partizanilor Uniunei Angliei cu Irlanda. Stînd în partidul conservator, Chamberlain și-a însușit mentalitatea și ideile conservatoare, ocupînd un loc însemnat între fruntașii acestui partid. După moartea lui, Salisbury, a fost vorba ca să fie proclamat șef al partidului conservator. Dar i-a luat-o înnainte Balfour. Atît în cabinetul liberal prezidat de Gladstone, cît și în cabinetele conservatoare prezidate de Salisburg Balfour, Chamberlain a condus departitamentul coloniilor, pentru care avea o preferință deosebită. Grație lui, ministerul coloniilor a luat o preponderență conservatoare-Orator mare, agitator și mai mare, Joe Chamberlain lasă un nume strălucit în istoria politică a Angliei. De acest nume se mai leagă cuceferirea Transvaalului. Chamberlain a murit la vîrsta de 78 ani. FOREIGN i -oxo NSEIMNAf?E POLITICE :cordul partidelor și armonia socială Două lucruri deosebite pe care apărătorii interesați ai actualelor alcătuiri economice și sociale vor să le confunde cu orice preț, împing impietatea lor până la a interpreta și cuvintele regale adresate comisiunilor Camerei și Senatului, în sensul că Maiestatea Sa a făcut apel la acest faimos „acord“. Fără îndoială, pentru acei obicinuiți cu înțelegerea adevărată a sensului noțiunilor, confuzia, e vădită. Iată de ce: ideea de armonie între clasele sociale cere întotdeauna ca suveranitatea națională să nu fie exercitată în chip exclusiv de o singură clasă socială. Ideea unui acord între partide cuprinde întotdeauna înțelegerea între aceste alcătuiri politice recrutate din aceiași clasă socială pentru a-și face concesiuni reciproce. E aci, deci, o diferență care nu poate fi trecută, cu vederea de aceia cari pornesc cu sinceritate în studierea problemelor politice și sociale. Mai mult, Armonia socială, se poate realiza fără acel acord al partidelor. "Dovada "acestei afirmări o face fără îndoială faptul că marile reforme interne — exproprierea și colegiul unic, — sunt concesie ale unei clase privilegiate, și reținînd actualmente toată puterea politică, făcute către clasa lipsită astăzi de pămînt și vot. Concesiunile acestea vor fi aduse la îndeplinire de către un singur partid — partidul liberal, — și fără acord cu partidul advers, vor întări, fără îndoială, armonia socială. Dacă partidele noastre ar fi partidele clasă, un cord al lor ar însemna, și armonizare socială. Cum însă partidele de clasă nu-și au nici o utilitate ntr’o țară în care un partid, cum e el liberal în țara noastră, — îmbrățișează nu numai interesele unei clase ale tuturor claselor sociale tocmai pentru a le armoniza în vederea intenselor superioare ale Statului, un dezacord al partidelor existente nu pate să aducă nici cea mai mică știrbire armoniei sociale pe care o urmărește mrtidul liberal prin realizarea refornelor anunțate. - - • . ----De aceia ar fi bine ca partidul conservator de la noi să nu caute o continuă cu intenție, înțelesul acestor două noțiuni. 4 . înțelesul lor e cu totul "diferit" SPECTATOR " a ■ 1... ——OSQ — —v y .v. . f ■ MIERCURI 25 IUNIE 190 LUMINEAZA-TE ȘI VEI B ABONAMENTE^ V-’-C"' 3p țară V un an 18 lei . . . șease luni 9 îei •' 'j!'An* străinătate : un an 38 lei . . . șease luni 18 V .-u / Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni. A se adresa: In Romania: U Administrația ziariului si la oficiile postale. La Barle, la «Agence Internationale de Journaul Gorbaty». La Aílenn: la d-nul i. Bettenbauson, Staatsbabahol La Gcn£ve: Heinrich Masseln, TELEFON No. 22/39 si 57,2'* KINO-iOLITIC BANCHETUL CERCULUI DE STUDII CONSERVATOI? DISCURSUL PRESEDINTELUI JIRGENTO JßPäU veele, la d. Filipescu. Copii, v’am dat gogoși și apă chioară, cărămizile și i CHEST!? animal .. . ȘI Vom IMPORTANȚk ABAUTE §1 PICTURA DE mm!LE Ne grăbim să spunem că nu e vorba de acea intervenție cu totul neașteptată a unui asin, pus de candidați respinși la un concurs de pictură, ct să zugrăvească el cu coada lui un si subiect... simbolic! Aceea a fost o farsă, care nu se pot și te spune că a fost lipsită de humor. ’ * altceva la mijloc. E vorba de subiecttele de animale cari sunt luate de pictori pentru a impresiona esteticește. Unii dintre pictorii „animalieri“, Barye,a fost unul din cei mai curioși și mai nemarcabili. Un model expus în 1833 făcu pe criticul de la Revue des Deux Mondee să scrie : „Acest leu, — căci Barye expuses ie „Regele animalelor“ — este spăimîntător ca și în natură. Ce vigoare și ce adevăr ! Acest leu mugește, icest șarpe flueră. Unde a găsit d. Brye arta de-a face să pozeze aceste modele? Oare atelierul său e în Africa I sau în pădurea Hindustanului?“ Acest critic care vorbea astfel despre Barye se numește... Alfred da Musset! Gloria lui Barye mergea crescîndă Thiers, pe atunci în minister, îi pre puse să facă un vultur gigantic pentru Arcul de triumf. Barye adoptă e entusiasm această idee. i Vulturul să le bronz era înalt de 20 metri; el o lăsa în jos, cu aripele întinse, pe grămadă de trofee și de tunuri. Dar cu acea schimbare în opinii , adesea se observă în lume, gloria lu Barye cunoscu și eclipse. Erau detractorii ce-l trimiteau la menajerie, și lila saloanele de pictură. Atunci modestul Barye exclamă: „A, oare Lapit ci forme robuste și simple, frumoase a idealul, adevărat ca natură, ar fi putut să figureze pe Pantheon“. Cel c scria aceste rînduri era Theophil Gautier, și Lapit cu Centaurul era o operă a animatarului Barye. Dar acum Barye a încetat. Paieta sa nu va mai produce nimic, și arta va pierde mult. Arta lui Barye va fi din ce în ce mai mult prețuită, pentru că subiectul în artă tinde să’și piardă importanța față de felul de a’l trata, iar animalele prin omenescul ce’l imită ș prin sâlbătăcia ce-o manifestă, sunt aparițiuni aproape misterioase vrednice de-a încînta, de-a inspira, de-a fi nemuritoare în poze aproape ieratice de către artiști. Pictura va fi astfel din ce în ce mai mult o comprehensivă icoană a naturii înconjurătoare cu toate aspectele ei. GEMPER Și ai în RRCHETI I SCOALA ’ HARMATA ț LA ȘCOALELE DE ADULȚI DIN CAZARME SA SE INTRODUCĂ ȘI STUDIUL AGRICULTURE! Se știe că în urma unui înțelegeri intervenite între ministerul de război și ministerul instrucțiunei, s-a luat dispoziția ca în fiecare cazarmă să se înnființeze câte o școală de adulți, sub conducerea a cite unui institutor de la școalele publice, și în care școli să se predea soldaților, neștiutori de carte, noțiunele celor patru clase primare, sau cel puțin să fie puși în stare de a ști să știe să scrie, să citească și să socotească Desigur că nimănui nu-i va scapa importanța acestei instituțiuni și rezultatele fericite ce li va avea asupra culturei generale a poporului. Școala de adulți în cazărmi vor contribui într’o măsură la micșorarea procentului de analfabeți, care din nefe-* H’re este încă destul de respectabil ini noastră. mp de doi ani de zile atît cu sol’» sînt ținuți în serviciul activ al ei, este suficient ca cei care n’au cunoștință de carte, să fie însăț scrie să citească și să socoteasă cum și să li se predea oarecare» de geografie și de istoria țărilor cari n-ar avea cursul proiect- că li se complecteze cu acestui curs, unele corpuri de trupă s-au asemenea școli iar la toaim îai rămîne nici o cazarmă) mi existe o școală de adulți.» Cu chipul acesta, armata nu va mai avea numai rolul de apărare a țărei, ci va fi și o instituțiune culturală a marelor mase populare. Dacă din nenorocire, pentru un moment, resursele bugetare ale statului nu permit să se înființeze atîtea școlii primare la sate, de cite se simte nevoe, serviciul militar trebuește să-l facă toți cetățenii, așa că cei cari din diferite cauze n-au putut urma la școală în copilăria lor, o dată intrați în oștii,re, pe lingă meșteșugul mînuirei aromelor, vor învăța și carte, iar rezultatul va fi că în foarte scurtă vreme noi vom putea mîndri și noi cont mai mic de analfabeți, cu un proț așa după cum este și cum trebue să fie o țară civilizată. Dar pentru că vorbim despre școalele de adulți în oștire, credem util să sugerăm autorităților competente, fideia transmisă nouă de un om de bine. Țara noastră fiind o țară agricolă) principala ocupațiune a marei majorități a populațiunei este agricultura. Așa fiind trebue să ne îngrijim de a da o cât mai complectă educațiune agricolă plugarilor noștri. După cum în școalele primare de la țară se predau noțiuni asupra științei agricole și se face practică asupra agriculturei și în special supra grădinăriei, tot așa s-ar putea ca și la școalele de adulți ce se vor înființa în caizărmi, să se introducă, pe lângă altei studii, și studiul agriculturei. S’ar putea preda soldaților elevi noțiuni științifice despre agricultură și s-ar putea face și practică pe teren. In ceea ce privește practica agricolă, ea nu ar fi tocmai greu de făcut) mai cu seamă în ceea ce privește grădinăritul. Pe o bucată din terenul, da 3 care nu este lipsită orice cazarmăs-ar putea înființa câte o grădină de zarzavaturi, unde cultura ar fi făcută în chip științific de către soldații elevi ai școalelor de adulți, sub conducerea unui agronom. Această practică au mai avea și un rezultat economic căci ar procura corpurilor de trupă zarzavaturile necesare hranei soldaților, ci o neînsemnată cheltuială relativ și in tot cazul mult mai mică decit cea dat astăzi cînd zarzavaturi necesare Hranei trupelor se cumpără de pe diverse piețe. Supunem această idele, organelor competente și în special celor însărcinați cu organizarea și conducerea școalelor de adulți în cazărmi, pentru al reflecta serios asupra ei și a o puni în practică dacă o găsesc utilă. ST. ARGUS