Românul, iunie 1914 (Anul 44, nr. 31-60)

1914-06-10 / nr. 40

'V ÍKtnC SL EFlés^lTó. a VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Linia corp 7 pe o coloană în pagina Hr^..T'T 50 Gani Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. 15 . 30 bani inserții și reclame în pagina III linia. • .» • 2 lei A se adresa: in România , la Administrația ziarului.­ La Paris , la d-nii John V. Jones & C-ie, ai DiS rue du Faubourg Montmartre: la Berlin , Viena: la d-nii Rudolf Mosse.& C-i<u ha Geneve : la d-nii Hansenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 BUCUREȘTI 9 IUNIE delicvenții conservatori Cum nu vii tu, Țepeș-Doamne Cu de-a­ sila să-i aduni? Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni! De patru zile, de cînd­­ sînt deschise Camerele Constituante, parlamenta­rismul român e pîngărit de o acțiune Eatilinară a partidului conservator. Reprezentanții acestui partid, pă­trunși în Parlament prin conrupțiune și teroare, se dedau acolo unor acte despre cari nu știm ce să credem, dacă sunt mai mult faptele unor demenți sau ale unor criminali. Ei au înlocuit dis­cuțiile cu violențe, argumentate cu Invective, polemicile cu brutalități fi­zice. Cînd nu insultă­­ cu trivialitate, atacă și amenință, transformed imu­nitatea de care se bucură într’un ins­trument de Tortură. Ultragiind fără curmare, ei încearcă să coboare Parla­mentul la­ nivelul mijloacelor reproba­bile prin cari au extorcat mandate, iar majoritățile parlamentare, conștiente de menirea lor înaltă, se văd osîndite să asiste cu resemnare la aceste ex­plozii furioase, după cum asiști în­că­­cere la accesele unui epileptic. Dar partidul conservator nu se mul­țumește cu acțiunea lui nemernică din sinul Corpurilor legiuitoare. El orga­nizează și bande cari, postate pe tro­­tuare, ațin calea miniștrilor și împie­dică pe mandatarii Națiunei să mear­gă la îndeplinirea datoriei lor.­­Această îndoită acțiune are o sin­gură explicație: exasperarea ce a cu­prins pe conservatori văzîndu-se ne­putincioși de a opri înfăptuirea unor refo­me în a căror realizare văd des­ti­­­țarea lor politică, N­eizbutind să înșele corpul electo­ral cu făgăduelile lor, neputînd să-l spei'ie cu intimidările lor și puțind și îmi puțin să-l cumpere cu banii lor, conservatorii, prin cei cîțiva repre­­zen­tanți pe cari i-au putut trimite în Parlament grație unor manopere con­damnabile, sa răzbună încercînd să fie la loc lucrările Constituantei. Iar ca at­u­dinea lor să aibă măcar aparența unui sprijin din partea opiniei publi­ce, ei organizează bande particulare cf i­i să joace rolul unor mase în ac­­­um .­ Le-am văzut aceste mase, alcă­tuite din îmbuibații unor chiverniseli trecute și din flămînzii chiverniselelor ,viitoare, înșirate pe trotuarele străzi­lor, aceste bande, cu figuri sinistre, au a­sp­ectul unor pirați cari așteaptă pra­da și în mijlocul cărora nu te poți a­­ventura decit înarmat ca în codru. Se înșeală însă conducătorii parti­­dului conservator dacă își închipue că sf­era lor de delicvenți va putea ză­dărnici lucrările Constituantei. Majo­­ritățile parlamentare sînt înarmate f cu răbdare, dar și cu hotărîrea fermă­­ de a infringe toate greutățile, așa că turbulența conservatoare se va izbi de filocul unui partid care își va îndeplini­­ datoria înfăptuind reformele recunos­cute de întreaga țară ca necesare. Turbulența conservatorilor nu poa­te decis să le ia și ultimul rest de cre­dit de care se mai bucură în fața opi­niei publice. "Azi opinia publică vede ca par­tidul conservator nu e compus din­­ oameni politici cari să poată fi, la un­­ m­oi ient dat, preocupați de nevoile ță­­­rii. Ea vede că acest partid nu e de­­ficit expresia pornirilor unor primitivi cari au concepția pumnului și instinc­tul spoliațiunei. Opoziția conservatoare din Parla­­m­ent nu e un organizm politic, ci o bandă organizată de delicvenți conș­tienți și inconștienți. Numai impună­­tatea parlamentară, îi ferește să fie internați, precum merită, în temniți sau în ospicii de nebuni. Lor li se aplică imprecația lui Emi­­pescu dată ca motto acestui articol. In loc al lui Țepeș Vodă, zădarnic iov. cat, va veni ceasul sancțiunilor fărîi milă pentru partidul conserva­tor ­ÜXÄ— S BAN! EXEMPLARUL Fondator: Ca A. ROSETTI KINO-POLITIC D. AL. MARGHILOMAN: Iată-mă, în sfirșit! La stploul șefiei. ! Pâră îndoială­­ că avem, astăzi, ’de îndeplinit o mare datorie. Nu s’a stins cu totul focul, ale că­rui văpăi, însângeraseră, acum cîte­va luni, cerul peninsulei balcanice. De sub cenușa lui, încă caldă, scapă văi, — din cînd, în cînd — scântei ame­nințătoare. Nu se știe, ce poate aduce ziua­­ de mîine. La celelalte fruntarii, ale țărei noa­stre, stau în sufletele popoarelor — cari ne înconjură — patimi aprinse și toată înfierbîntarea unor interese, a căror ciocnire, nu prevestesc zile de li­niște. ........... Conștiința clară, a acestei situațiuni, ne impune de­sigur mari îndatoriri. Nu fără interes, prin urmare s’a ci­tit, de curînd, în unele ziare un apel, a cărui caldă elocință, punea în vie lumină toată însemnătatea momente­lor, ce ne sunt date să trăim. Cu drept cuvînt, autorul apelului — apel care s’a citit de toți, cu o legitimă îngrijorare, dată fiind mai ales impor­tanța situațiunei politice a aceluia, ca­­re-l semna — sfătuia încordarea sfor­țărilor noastre ale tuturor, pentru spo­rirea puterilor țărei noastre. Pornind tocmai de la o dreaptă con­­cepțiune a nevoilor mari, cărora Româ­nia trebuie să facă față, într’un vii­tor — poate nu prea depărtat — par­tidul liberal a înțeles să vite întreaga sa putere de muncă și toată căldura patriotismului său, pentru înfăptui­rea celor două mari reforme anunțate. Prin realizarea lor, înălțînd stratu­rile adinei ale poporului, pe umerii că­rora stă întreaga viață a Statului, vom putea privi viitorul cu încrederea, pe care n’o poate da, decit conștiința lim­pede a puterilor noastre sporite. Nu poate fi vorba, prin urmare,­­de vre-un sacrificiu greu, care s’ar cere actualei clase conducătoare, atu­­­ci cînd înfăptuirea reformelor, constitue o adevărată operă națională. Ce ar mai rămîne, din situațiunea privilegiată a acestei clase, dacă în mijlocul evenimentelor grave de mîi­ne, ne am prezenta slăbiți prin organi­­zațiunea socială nedreaptă de astăzi și lipsiți de solidaritatea, care singură face puterea unui neam?. Am fi învinși de mai înainte, iar înfrîngerea ar îngropa fără nici o în­doială toate interesele și întreaga situa­țiune a unei clase dominante, care n’a știut să fie prevăzătoare. Apelul, de care am vorbit, este prin urmare, bine­venit, iar sinceritatea sforțărilor noastre comune, trebuie să fie întreagă. Căci dacă este absolut necesar să nu ne ascundem gravitatea situațiunei internaționale r de astăzi, ar fi însă un mare păcat — dacă pentru meschine considerațiuni­­ de oportunitate politi­că — ne am servi de aceași situațiune internațională, numai pentru a tulbura conștiințele, și a slăbi din eficacitatea unor reforme, a căror­ mare însemnă­tate trebuie să treacă peste interesele de partid. După 4.000 de ani Le-au­ cunoscut armele de luptă: în a­­legeri ciomagul, piatra și pistolul; în parlament tichiile de pușcărie și înjură­turile de periferie; în ziare ocările cele mai de rînd, în fața Senatului huiduelile, scandalurile... anarhia. Prin ajutorul aces­tor nobile mijloace ale civilizației mo­derne, un partid al cărui leagăn­­ a fost mișcarea literară de la Iași, un partid al­cătuit din oameni ce se socotesc intelec­tuali, aristocrați ai genealogiei și ai gîn­­dirii, vor să răspundă la programul îm­brățișat de țara întreagă al partidului național liberal. Au trecut aproape 4.000 de anii de cînd un înțelept al literaturii sanscrite atît de fn mos tălmăcit de maestrul George Coș­­tuc, spunea: „Cînd Dumnezeu te are drag, „Și te ia­m paza milei sfinte, „Ca arme de a lupta nainte , J­u-ti dă nici pietre, nici ciomag —* „Cînd Dumnezeu te are drag­oști dă pricepere și minte. Cum? Ceea ce știa acum 4.000 de ani po­porul sudic, n’au aflat’o nici acum conser­vatorii noștri? Armele de luptă — piatra și ciomagul — pe care le osîndeau poe­tul de acum 4.000 de ani, sînt și astăzi nouă pentru eleganții partizani ai prea elegantului șef de partid Alexandru Mar­ghiloman? Așa conservatism, da! După patru mii de ani ei au rămas tot cu reteveiul și cu bolovanul ca să arate că respectă tradi­ția! Dar și acum patru mii de ani măcar, acele arme erau­­ pentru acei pe cari „Dumnezeu nu-i avea dragi și nu-i lua în paza milei sfinte“ de­oarece și atunci se spunea: „Nu ți dă nici pietre nici ciomag „Cînd Dumnezeu te are drag „Iti dă pricepere și minte Dar cîte sute de veacuri vor mai treze? C. R. . -----------0X0-----------­ NEGRU PE ALB ALt interview Un tînăr artist, pictor, venit de curînd de la Paris, acordă un interview unui con­frate artistic. De obicei, interviewurile asupra artei, sunt totdeauna juste, picante și plăcute la cetit. N’am văzut pînă azi nici un ar­tist venit din Paris sau eștt din școala noastră de belle arte, care să nu se lase a fi intervievat și n’am cetit nici un in­terview care să fi fost lipsit de interes. Tinerii noștri artiști cînd se hotăresc să spună ceva, eu sunt încredințat mai di­nainte că au ce spune și că spun chiar frumos. Păcatul cel mare constă însă în altce­va de­cît în cele spuse în interview. Artiștii noștri uită că mai înainte de a deveni persoane la ordinea zilei după ca­re se țin ziariștii cu rugămintea să-l in­­tervieveze, trebue să devină, ceea ce în­­ limbajul obișnuit se chiamă „artist . Artiștii noștri spun toți lucruri frumoa­se, dar cînd e vorba, de realizat, se cam încurcă. Fie­care își are teoria sa artis­tică aparte, fie­care critică maniera con­fratelui care nu simte romînește și copia­ză pe X sau pe Y din Franța sau din Ger­mania, fie­care deplînge trista stare a picturei din țara noastră și la urma ur­melor, fie­care expune cite o „cruță“ pe care nu-ți poți odihni ochii nici măcar un sfert din timpul pe care Vai perdut cetin­­au-i admirabilul interview. Sa nu se supere artiștii noștri,­­dar prea multă vorbărie se face mai ales între pic­tori. Dacă am vizita „Salonul oficial“ și am nota toate semnăturile din josul pîn­­zelor, am vedea că numai două, trei, nu ș’au pretat încă a fi intervievate. Și dacă iarăși am, compara ceea­ ce am citit, cu cea ce am văzut, de­sigur că ne-ar coprinde și o tristețe personală și o rușine comună. Romanul se naște artist, dar cu defectul neînsemnat al totalei lipse­ de­ bun simt. TACTICA D-LUI MARGHILOMAN 1EQUCEREI1IMINTEI fi-lHI TAKE IONESCU , să se asigure o altă situație convatorilor Pe cînd un parlament conservatorii încearcă să dea lecții de morală poli­tică, vorbind cu un dispreț suveran de transfugi, d. Alex. Marghiloman își­­­ r­­au­guroasă șefia cu o goană nebună după partizani, reîntronînd sistemul de la 1911. Cu aceiaș lipsă de pudoare politică, care la 1911 a făcut urîta celebritate a ministrului de interne Marghiloman, jo+­ul de azi al conservatorilor ține să-și ilustreze debuturile la șefie a­lergînd mai cu osebire după partizanii d-lui Take Ionescu. Așa proceda la 1911, cînd deschisese mezatul de conștiințe, așa procedează astăzi, socotind că va spori astfel te­meinic rîndurile partidului, pe care­­ prezidează. Prima încercare a făcut-o cu un ta­­kist de la Rîmnicu-Sărat, d. Al. Ale­­xandrescu, a cărui retragere din par­tidul conservator-democrat presa con­servatoare o anunța cu multă gălăgie, fiindcă d. Alexandrescu ar fi cerut în același timp înscrierea la conservatori. S’a întîmplat, însă, că d. Alexan­­drescu a venit cu o desmințire și „E­­poca“ a trebuit s’o înregistreze, cu re­gretul unei deziluzii. * ■In schimb, aseară, la clubul conser­vator din Iași s’a înregimentat un ta­­kist, care trecea printre sectarii par­tidului d-lui Take Ionescu; — e vorba de fostul deputat și senator Lascăr Antoniu, pe care d. Marghiloman l’a convins desigur cu... tăria principiilor conservatoare. Pe de altă parte la Prahova, se în­cearcă, — și pînă acum pare că încer­cai­le nu au rămas fără efect, — tre­­cerea la conservatori a takistului Do­­brescu Geanabet de la Ploești. Și această goană a conservatorilor după așa de mult huliții amici politici, ai șefului conservatorilor democrați, se repetă în toate județele cu o persis­tență, care n’ar trebui să lase indife­rent pe d. Take Ionescu: * Ce urmărește d. Marghiloman cu tac­tica aceasta, nu e prea greu de priceput. Șeful conservatorilor pornește de la un interes cu totul personal. I­. Mar­ghiloman înțelege sa slăbească cit mai mult și cît mai repede partidul d-lui Take Ionescu, tocmai ca să scadă și din puterea politică a șefului conser­vat­rilor-democrați. De cel D. Take Ionescu mai are, în fața d-lui Marghiloman, și calitatea de pretendent cu drepturi la șefia con­servatoare; — prin urmare între acei cari i ar putea contesta cîndva șefia, e și actualul șef al takiștilor. Or, d. Marghiloman înțelege că pe măsura ce organizația partidului con­servator-democrat ar slăbi, în aceiași măsură s’ar reduce importanța reven­dicărilor eventuale ale d-lui Take Io­nescu la șefia conservatoare. Dar slăbirea partidului d-lui Take Ionescu mai are și un alt înțeles po­­ltic pentru d. Marghiloman: să treacă partidului conservator pasul asupra conservatorilor­ democrați în raportu­rile și înțelegerile dintre partide. ^Rămîne acum ca d. Take Ionescu să înțeleagă tactica d-lui Marghiloman și gu-äi ia măsuri in consecință. fÎHEORGIÎE ROATJI LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI 2­ ABONAMENTE la­­ țară »­­­ , un an 18 lei . * « sease lâni 91* fi» străinătate , un an 36 lei » •­­ șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fie­cărei luni A se adresa: în Romania: la Administrația ziarului și la oficiile poștale La Paris: la «Agence Internationale de Journainl Gorbaty». La Viena: la d-nul I. Bettenhausen, Staatsb ähnln*? La Geneve : Heinrich Massein. TELEFON No. 22/39 și 57/2(1 ȘTIIHȚfl. „ 1 BHTfPSTIElt D. ȚIȚEICA despre Haret CONSIDERAȚIUNILE DE ORDIN GENERAL PE CARE NOUL A­­CADEMICIAN LE FACE A­­SUPRA MATEMATICEI­ I '' Atunci cînd Poincare, poate cel mai­­ mare matematic al vremurilor noas­­tre a intrat în Academie, discursul pro­­tocolar de recepție l’a ținut Masson, nu mai puțin ilustrul istoric al lui Na­poleon. Ce putea spune însă, un admirabil istoric despre știința lui Poincaré, de­spre valoare unui creer care a dus mai departe­ știința lui Leibnitz, și-a în­chegat în formele superabstracte func­țiuni de mișcare închipuite numai prin fantazia unui poet — matema­tician? Ce putea spune el altceva de­cît că Poincaré s’a ridicat la înălțimi unde nu p­oate fi urmărit de nimeni, și doar atît se vede că acolo sus e un drapel francez! Matematica este o știință de acest fel. E o știință care nu poate fi înțe­leasă de cei cari n’au avut înclinarea înăscută și pregătirea șirilor de ani. Iată de ce discursul d-lui Țițeica, rostit în Academie, prin care s’a slăvit scumpa memorie a lui Haret este ins­pirat de conștiința că puțini pot înțe­lege și deci, iubi matematica. „Mă găsesc printre D-voastră ca re­prezentantul unei științe, pe care cei mai mulți o socotesc mohorîtă, pen­tru care lumea are o deosebită groază, față de care chiar respectul unora nu e lipsit de un fior­ care ține pe om la depărtare; în scurt, reprezint o știin­ță puțin simpatică: matematica. Trebuie să recunosc că așa e. Știința matematică nu e legată de nici unul din resorturile noastre sufletești care să o facă iubită. Istoria cu scrutarea și reînvierea trecutului, literatura cu bo­găția de închipuire și strălucirea de expresii, geologia, chimia, biologia cu problemele lor de interes practic și na­țional, n’au nevoie să-și dovedească fo­loasele. Fiecare din reprezentanții lor aici înfățișează cite o bogăție a țării : bogăție de gîndire, bogăție de energii. Singură matematica nu are și nu poa­te avea o însemnătate națională. De Așa este. Dar aceste sunt — este­ in­­expresiunea — cochetării de sa­vant. Matematica n’are legături direc­te cu viața, deci și cu viața națională, matematicianul, însă, ca savant are o patrie pe care o servește în chip ad­mirabil prin studiile sale. Căci un lu­cru nu trebuie uitat. Un Haret, chiar dacă n’ar fi brăzdat viața largă poli­tică cu marile lui fapte, ar fi rămas mare prin îndrăsneala susținută de un rar talent de­ a aborda toate marile pro­bleme matematice. Iar matematica, prin spiritul ei de precisiune, prin înălți­mea abstracțiilor ei, prin simplificarea ce-o aduce problemelor vieței. — („E a­­tîta știință într’o cunoștință, cită ma­tematică e în ea“, spunea Kant) — prin aceste carecteristice și calități, devine un mijloc de înălțare a spiritului ra­sei, o educație a națiunei. Elogiul d-lui S. Țițeica adus lui Ha­ret, ca matematician, e cel mai frumos din prinosurile ce se pot înălța mare­lui suflet dispărut. »_—.---OXO----------­ SEMPER însemnări Dnii spun ca accesele de furie ale d-lui Nicu Filipescu și tovarășilor săi scoboară nivelul parlamentului nostru. Eu sunt mai optimist. Cred că aceste scandaluri nu pot de­cît să ridice presti­giul Constituantei,— să i-1 ridice cu desă­vârșire. Acum am înțeles rostul provocărilor conservatoare. Văzînd că nu găsesc motive să invali­deze mandatele aleșilor liberali, d-l Fili­­pescu și tovarășii săi și-au pus în gînd să lase invalizi măcar pe mandatari. Șefie conservatoare: tren de lux în ca­re nu se căsătorește de­cît gratis, cu bilet de liber parcurs eliberat de d. Nicu Fili­pescu, valabil numai cît tine o toană a a­­cestuia. Cînd te sui în acest tren însă trebue să-ți faci testam­antul, fiind­ca mașinistul e nebun.­­ Nu e primejdios să iubești sau să urăș­ti pe d-l Filipescu, e primejdios să-l ei în seamă. Cine-i ia în seamă se prăpădește. L’a luat în seamă Lahovari, ca adver­sar,— și a pierit, l’au luat în seamă d-nii Carp și Maiorescu, ca prieten,— și au pie­­rit. De unde însă Lahovari își supraviețu­­ește fiind­că a avut nenorocul să fie ad­versarul d-lui Filipescu, d-nii Carp și Maiorescu au murit, înainte de a înceta din viată, findcă au avut norocul să fie prietenii acestuia. De aceea, prefer să aud pe id­n Filipescu strigîndu-mi mizerabil de­cît să-l văd fă­­cîndu-mă șef al partidului conservator si gîndu-mi un genunchi. . lü .-»?.-*-"" . ——— v . ȘopândauăA MARȚI 10 TONTE­ngij 7SNEMEȚEI TRENURILE* „de plăcere" — CE ÎMBUNĂTĂȚII AR FI DE ADUS — încă cîte­va zile de agitație, de dis4­cuții parlamentare mai mult sau mai puțin violente, și vacanța va începe. De­ pe acuma școlile statului și-au încetat cursurile, examenele particulare și ce­le de la conservator sunt aproape di sfirșit, parlamentul nu mai are de cit cite­va zile. Subiectul de mai sus e doi ci de actualitate. Trenurile de plăcere, pe cari dire­c­țiunea căilor ferate le pune în circular­­ție de la 18 Iunie st. v. sau 1 Iulie s. n., sunt mijlocul prin care nu numai cei mulți și lipsiți de mijloace își pot petrece o zi două de vilegiatură în sta­­țiile balneare și climaterice, dar ele con­stitue și legătura dintre familiile în­­stalate la băi sau la munte, și membrii lor rămași în Capitală, din lipsă de­­ concediu. Iată de ce am întreprins o anchetă printre obicinuiții trenurilor de plăce­­re. Unul din ei ne-a făcut declarații interesante: — „In general vorbind, ne-a spus interlocutorul nostru, trenurile de va­­ră, sau „de plăcere“ sunt bine organi­­zate, și nu e nevoie să mai insist asu­­pra marilor servicii pe cari le aduc vești­lor cari nu-și pot permite luxul unei vilegiaturi continue și permanente de o lună de zile, ci sunt siliți să împace utilul cu plăcutul, să guste o zi doar pe săptămînă din bine­facerile vilegiat turei. „Bine­înțeles că cele mai frecventate și mai utile sunt trenurile pe distan­­țele scurte: București—C.­Lung, Pui­cioasa, Slănic-Prahova, etc. și mai cu­ seamă cele de pe linia București—Pre­deal, semănată cu atîtea stațiuni climă­terice și chiar balneare. „Dată fiind distanța relativ­­ scurt­ care desparte aceste stațiuni climateri­­ce și balneare de pe valea Prahovei cu capitala, publicul care uzează de tren nunile de plăcere e foarte numeros. E așa de mare aglomerație în aceste trenuri, de cele mai multe ori, în­cît a ajuns proverbială „înghesuiala“ din­­­­ceste trenuri. „Aglomerația aceasta face nu numai călătoria cu totul neplăcută, dacă nu­ insuportabilă, dar dă naștere la numărate incidente tragi-comice, cară dacă pot face subiectul unor schițe u­­moristice apoi te asigur că pentru cel care le sufere, nu sunt de loc vesele. „In primul rînd deci, dacă direcția căilor ferate s’ar gîndi la o îmbunată­­țire de făcut în serviciul trenurilor cu plăcere, ar fi înmulțirea vagoanelor pe linia București—Predeal. „Știu că se simte lipsa de vagoane de călători. Cu puțină bună voință în­ să, și cu o repartizare­ rațională a stau cului disponibil, tot s’ar găsi. A doua îmbunătățire reală, cred­ eu, ar fi crearea unui tren de plăcere direct, care să nu mai treacă prin ga­ra Ploești, ci să treacă pe linia „regală“ și care să se oprească num, de la Cîmpina în sus la toate stațiil­­’ar cîștiga, cred, aproape o oră de mers, ceea ce este simțitor. Sunt sigu că nici călătorii din Ploești n’ar avea nimic de pierdut, căci au alte trenuri! „Circulația între București—Cîmpi­­na — Sinaia —Bușteni — Azuga —Prei­deal e destul de intensă pentru ca să asii­gure acestui tren de plăcere direct, aci­celerat sau expres, cum vreți să-i zi­­ceți, o clientelă suficientă. Timpul / bani, — și un ceas mai puțin de mers e un folos real. .. „Pînă la Cîmpina există linie m ăi mers dublă, așa nicit dificultăți de ordin tehnic nu cred să existe contră acestei idei. . / „In al treilea rînd, cred că ar trebui să se înființeze pe timpul celor doiă luni de vară abonamente cu un prețț mai redus, valabile numai la trenurile de plăcere. Se dau, ce e dreptul, abonat­mente și acuma, ele fiind însă valabili la toate trenurile, și posesorul lor pri­­tind face un mare număr de călătorii prețul lor este ridicat, cu drept cuvin/ „Abonații la trenurile de plăcere, —< cari nu vor fi în nici un caz cunoscu­­ții „voiajori“ ce abuzează așa de mult de biletul pe care-l plătesc, — nu ar putea să circule de­cît odată pe săptă­­mină, adică atunci cînd sunt trenuri de plăcere. Bine­înțeles prețul unui semenea abonament ar fi calculat în­cît să reprezinte o reducere asup­­ostului „fie­cărei călătorii în parte1 Cam acestea sunt cele cîte­va propu­neri de îmbunătățiri, pe cari ni le-a­m părtășit convorbitorul nostru* Le s­punem celor în drept* fi 0X0- "­­ Rq

Next