Românul, iulie 1914 (Anul 44, nr. 62-87)
1914-07-02 / nr. 62
ÁNüL ÁL 44-ba—No. 62 VOIEȘTE 81 VEI PUTEA ANUNCIURT Linia corp 7 pe o coloană în pagina III.' J ' 50 Gam Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. $ , 30 ban’ Inserții și reclame în pagina III linia, | ’iții lo* A se adresa: In România î la Administrația ziarului. ;La Paris, la d-nii John F. Jones & C-ie, 31 bis 108 du Faubourg Montmartre. La Berlin , Vienai la d-nii Rudolf Mosso & Cio. La Geneves la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 i*utId&2?tt, 1 IULIE La P. P. Carp era cuvântat.... "Frumoasa serbare de la Țibănești cătreia d. Carp nu i-a dat un caracter politic a fost fără îndoială privită cu simpatie de către toți Romînii care caută setoși în manifestările vieții noastre de partide și elemente de moralitate simplă și primitivă. Simpatia și recunoștința pentru un om care, deocamdată, este cu totul ineficace în politică, sunt desigur semnele unei desvoltări oarecare a sentimentelor ce bagă pe om în chip dezinteresat de aproapele său și ca atare fac onoare d-lui Filipescu — care a intrat probabil în vîrsta cind omul sătul de distrugere răscolește melancolic ruinele trecutului... — și d-lui Marghiloman — care era în chip calomnios socotit că nu are explozii senitimentale decît pentru caii, mai mult ,sau chiar mai puțin pursang. Au lipsit manifestațiile sentimentale ale d-lui Maiorescu, lucrul nu e de mirat: în automatismul existenții venerabilului om de Stat ziua de 29 Iunie nu a fost marcată prin nimic care să-l îndemne la reacțiuni sentimentale, aflîndu-se în țara nemțească d-sa nu a găsit la forța respectivă din calendarul papistășesc nici o indicație asupra apostolului Petre și, cum d-sa nu meditează niciodată fără un amănunțit program, n’a avut motiv să-și amintească de Petre Carp. Să nu se înțeleagă deci că absența totală a d-lui Maiorescu s’ar datori unei oarecare inconstante în caracter și în sentimentele pe care le-a nutrit totdeauna pentru d. Carp, chiar dacă a fost vorba — d. Carp a zis — de ingratitudine și felonie. Ingratitudinea fiind în tradiția junimistă, d. Maiorescu a fost și este consecvent. Aceste inimoase sentimente au dus la elogioase panegirice, care trebuie să-l fi măgulit în special pe venerabilul om politic, ce se apropie de cinstita vîrstă a lui Abraam cînd Dumnezeu a binecuvîntat legătura lui cu Sera. Interpecular. Mitică Greceanu a cuvîntat: „Recuoștința noastră ți-o datorăm (cităm după Epoca) pentru că faci parte dintre acei oameni, rari în viața unui popor, care pot fi considerați în lumea morală ca și în cea fizică, ca generatori! „Pentru că avînd o valoare superioară și decizivă, dînșii aduc în urma lor marea mulțime a caracterelor, avînd afinități firești dar nehotărîte“. D. Carp poate fi considerat ca generator, în lumea fizică, d. Carp trage după sine caracterele avînd nu numai afinitățile firești (ceea ce e încă onorabil), dar întrH nv xindvile »pilotării © variabile deci in anumite limite (ceia ce e uimitor). Entuziasmul d-lui Greceanu (Mitică) atît de inteligent relatat de „Epoca", ne reamintește o scenă din Chantecler. Cocoșul Chantecler, în cazul de față simbolizând pe d. P. P. Carp, trădat de ai săi batjocorit și învins de adversar, se înnalță deodată gigantici! cînd simte trecînd pe deasupra-i aripa progresului reformator și toată suflarea păsărească (păunii, gânsacii, cocoșeii internaționali și celelalte galinacee conservatoare) se stringei stribulită în juru-i și tremură de frica pierzării și, înăbușind toate gîrîiturile izolate, alcătuiește un singur cor de disperare sburătoare (trădători și transfugi) și o singură masă de pene (fie chiar și panașe primiare)... înfiorate de fîlfîiturile de aripă a progresului ce se înalță spre soare... Așa s’au strîns toți sub aripa protectoare a d-lui P. P. Carp, care singur e socotit că poate înfrunta vremile cele noni și poate menține încă în vigoare iluzia reacționară. Conservatorii au înțeles, fie numai cu Instinctul — care e încă un rudiment de inteligență — această atitudine a d-lui Carp, dar d-sa a ținut să le-o lămurească mai limpede — crezînd, pe drept cuvînt, că e așa de greu uneori să fii înțeles... — și a zis: „Iar dacă pentru mine e vreun merit , că am lăsat împrejurările să treacă pe lîngă mine, iară eu să rămîn ceia ce sunt“. Și, ca să fie și mai explicit încă, a adăugat: „Vă urez... ca și voi să puteți zice că veacurile s’au schimbat, dar că voi ați rămas aceiași!“. Aplauze entuziaste, ovațiuni — cărora parcul bătrîn al Țibăneștilor le deschidea perspective rustice păstorești..., s — au subliniat aceste extraordinare declarații. Cei ce aplaudau au voit să se înșele. D. Carp n’a fost ironic, d-sa nu le-a tradus în proză acelor schimbători prieteni versurile de bronz ale lui .Horațiu care preamăresc pe Fortemac tenacepi propositi Virum.. pe care nici chiar cerul prăbușindu-se n- ar putea să-l înspăimînte. d. Carp nu a făcut o aluzie, ca de obiceiu malițioasă, la grăbitele schimbări de atitudini, de relații și de păreri ale foștilor săi partizani politici; d-sa nu s’a gîndit la statornicia filosofico-morală, pe care vremile nu o pot schimba, numai ca să strice digestia d-lor Filipescu, Marghiloman și altora, ci a vorbit de Constanța în opiniile politice. Oricum s’ar schimba împrejurările, omul de stat trebuie să rămînă ca un poet visător închis în turnul său de fildeș, să-și creeze acolo o realitate socială asupra căreia să raționeze cum elevii lui Maiorescu rațicinează cu figurile silogistice, să nu observe nimic din tendințele și din cererile vremii de acum, ei să se încrusteze, cu o crizalidă ce vegetează, în formule politice găsite, și poate aplicabile, acum jumătate cu veac și să muncească această îngustime de suflet și de simpatie omenească virtute și statornicie politică. Asemenea oameni sterili, din care acum partidul conservator își face un model și tui ideal, au existat în toate vremile și peste toți vremile au trecut fără să se împiedice în mersul lor fatal. D. Carp ar fi regretat sub Ludovic al XIV bunele iremi ale lui Henric al IV-lea și sub Revoluție gloria Regelui Soare... La noi a regretat cu toti junimiștii săi, bunele vremi ale Regulamentului organic și, după patruzeci de ani, regretă cînd e vorba de colegiul unic, admirabila Constituție actuală. D-sa e omul destinat să regrete trecurtul, fără să poată desființa prezentul și să ponegrească viitorul fără să-l poată spori ln foc. Acesta e sufletul adevăratu- IN VINO VERIT Ale lui reacționar, din care conservatorii își face față în zilele noastre. Noi îi facem o singură urare d-lui I P. P. Carp. Să fie încă destulă vreme sănătos și atent ca și acum și, păstrîndu-și statornic temperamentul său politic, să regrete colegiul unic, cînd tot liberalii vor „raida“ țara introducînd sufragiul universal. OXOH, IN ALBANIA UN COMENTAI? AL LUI ESSAD-PAȘA Essad Pașa, fiind la Paris, a fost intervievat de ur ziar francez asupra situației din Albania. Eroul de la Scutari a făcut declarațiuni foarte interesante. „Părerea mea, a zis Essad Pașa, e că prințul de Wied nu se va putea menține. A comis greșeli peste greșeli, dintre cari cea mai mare e că a făcut pe Albanezii musulmani să creadă că nu sunt bine văzuți de dînsul. Principele de Wied pare a nu-și manifesta încredere decît în albanezii creștini și asta explică indignarea din rîndurile Albanezilor musulmani. Apoi un păcat originar al domniei principelui de Wied , faptul că a fost impusă de Europa Albanezilor fără să fie consultați. Să nu credeți că Europa e rău văzută de poporul albanez. Toți albanezii, pilă la țăranul cel mai incult, au un respect deosebit pentru hotărîrea Europei. Dovadă că comisia internațională guvernează cu multă ușurință. Dar în ce privește alegerea Suveranului, trebuia ca Albanezii să fie întrebați. Să nu credeți de asemenea că poporul albanez în marea lui majoritate e un principiu în contra unui principe creștin. Să-l întrebe Europa și să-i dea un principe energic, om de acțiune, și atunci acesta va domni fără greutăți.” După cum se vede, Essad Pașa, a revenit dacă n’a fost, un dușman ireductibil al principelui de Wied. Faptul acesta îngreuiază mult situațiunea principelui de Wied. Dar mai mari sunt dificultățile pe cari îi le creiază Epiroții și rebeli. Epiroții au sfîșiat pactul de la Corfu și ,batalioanele sacre“ au pus din nou stăp mire pe ținuturile pe cari le-au stăpînit înainte de acest pact. Rebelii, la rîndul lor, continuă să amenințe orașul Durazzo. Nu se știe precis de ce temporizează cu atacul. Probabil teama de intervenția vaselor de război europene îi îndeamnă la această atitudine. Dar după cît pare Europa se va mărgini numai ca paza personală a principelui. Pînă și Italia și Austro- Invazia nu’l mai susțin cu tărie. În definitiv situația principelui deced e gravă, dar nu e iremediabil pierdută. Suveranul Albaniei continuă să spere într-o întorsătură favorabilă a evenimentelor. i --------------------------0X0---------------- II. NEGRU PE ALB Pe călduri dese Pe calduri de Iulie și pe pavaturile sus prea încălzite ale Capitalei. Vremea se pierde totuși ca și pe frigul lui Decembrie sau ca și îngerul Bobotezei. Dacă omul s’ar putea pricepe cum să-și cîștige toate clipele pe care este, oricum, ursit să le piardă, poate că iarna n’ar mai fi atîta de frig, — iar vara nici prin gînd nu i-ar trece să găsească o căldură înăbușitoare... Dar e cald..., Și mai cu seamă enervat de cald. Stau, și mă gîndesc că trebue să scriu un articol, dar soarele dogorește, și în casă e cald, ca în interiorul unui transatlantic^ enorm aproape de cazane... Stau și mă gîndesc că orice aș face, articolul trebue să-l termin la ora trei — și deși e ora două nu mă voi opri de a constata că e o neînchipuit de mare căldură... Și mi-e somn, sau mi-e lene — și creionul n’are vîrf iar haina mă strînge în spate ambiționînd să mi se lipească de piele... Și e ora două și un sfert... Soarele s'a plecat pe bolta umbrei, numai cu un deget, dar arde cu aceleași, zeci de mii de calorii... De ce singură numai vremea nu suferă de căldura aceasta ? Vremea și doamnele romane caritabile! Mi se' —re neînchipuit, — cum acum cind orice putere de muncă a omului una și cea din urmă resursă de voință a lui, par amorțite de căldură, numai femeile sunt în stare înfințind totul, să ia inspinare cele 28 de grade celsius, mulțumită neînchipuitei bunătăți a sufletului lor... E un supliciu... Și poate e unul dintre cele mai moderne mijloace, printe cei wri, noul martiri ai omenirii cată să-și atragă luarea aminte a semenilor lor. O ! martirii caritătei... și vai! căldurile de Iulie.... Căci e atît de cald, încît nu-mi închipui cum mai poate străbate străzile încinse ale Capitalei noastre, atîta cu conet cantabil... Numai de dragul de a se martiriza... Dar e o nenorocire! Și e un supliciu și pentru noi — cei cari socoteam că suntem numai martirii caidurilor de holie, KON-y-NOOR 6 BANI EXEMPLARUL Fundator: €• A. ROSETTI -0X0- PRINȚUL DE 3ÜLOW Șl POLITICA GERMANA () lucrare însemnată asupra „Politicei Germane“ datorită Prințului de Bülow, fostul cancelar al Imperiului German, a apărut acum cîtăva vreme. Prințul de Bülow este fără îndoiala una din personalitățile politice cele mai în vază din puternicul imperiu al Europei Centrale. Nu fără un deosebit interes se vor citi prin urmare paginele scrise de fostul Cancelar asupra politicei unui mare Stat, cum este Germania, a cărui înrîurire asupra politicei mondiale este desigur, covîrșitoare. Volumul d-lui de Bülow, tradus în franțuzește de d-nul Maurice Herbiette, ministru plenipotențiar, a apărut zilele acestea în Paris și are o prefață scrisă de d-nul de Selves, fostul ministru al afacerilor străine din Franța. Prințul de Bulow vorbește în lucrarea sa și de raporturile dintre Franța și Germania, apreciind însemnătatea politicei coloniale franceze, a cărei activitate dovedește și rapiditatea și intensitatea spiritului de întreprindere, reînflorit în Franța, după dezastrul din 1870. 1r . Germania însăși înțelegea, după ultimul sîngeros conflict dintre ea și Franța, să împingă pe puternicul său vecin, a cărui largă rană rămînea deschis!, spre o activă politică colonială, tocmai pentru a-i îndepărta o constantă preocupare de la provinciile pierdute și a da astfel imperiului German, abia constituit, liniștea necesara pentru întărirea sa internă. Fostul Cancelar al Germaniei, nu-și face însă ilusiuni în această privință. Franța, spune el, oricâtă intensă activitate ar desfășura în imensele sale posesiuni coloniale, nu-și poate întoarce ochii „de la linia albastră” a Vosgilor". O violentă manifestare a sentimentului național adînc rănit — datorită împrejurărilor neprevăzute—poate isca din nou un conflict, care în situațiunea internațională de astăzi, ar avea toată gravitatea unei conflagrațiuni generale. Prințul de Bulow, gîndind la această eventualitate, se exprimă astfel: „Un eveniment care trebue să intre în orice calcul politic, este războiul. Nici un om înțelept nu-l dorește. Orice guvern conștiincios încearcă, din toate puterile să-l împiedice, atît timp cît onoarea și interesele vitale ale natiunei o permite. ORI CE STAT INSA TREBUE ASTFEL CONDUS. IN TOATE PĂRȚILE SALE, CA ȘI CÎND MÂINE AR AVEA DE ÎNFRUNTAT UN RĂZBOICuvintele înțelepte ale fostului Cancelar al Germaniei, trebuesc să facă obiectul mediațiunei tuturor. Și noi mai ales, trăind într’o țara cărei viață poate fi tulburată și de lăcomia vecinilor și de evenimentele grave deslănțuite, prin cauze a căror ivire este în afară de puterea și de voința noastră, trebue să gîndim neîncetat la întărirea noastră internă, pentru a putea înfrunta primejdiile silmii 3,e_j £:íüt: ‘ ’ "Acestei preocupări, răspunde desigur înfăptuirea reformelor, cari vor face obiectul discutiunilor Adunărilor noastre Constituante. Nu trebue să uităm că... Orice Sfat trebue astfel condus. NN TOATE PARTILE LUI, ca și cînd mîine ap area de a I înfruntat un război,iB-A - ÎNSEMNĂRI POLITICE Sterilitate politică A sosit vacanța binefăcătoare pentru opoziția conservatorilor, căci de asudat, amenințat și înjurat s-au săturat și ei și ajungeau să-și exaspereze cu totul clienții dacă nu le ofereau drept variație, dăcar un, reludie de la spectacolul zilnic întrerupt de venirea căldurilor caniculare. S’au plătit puțin, dar tocmai în momentul cînd spumegantele torente de injurii încep să reintre în matca a unui număr mic de coloane din „Epoca“ — înainte le ocupau pe toate — apare mai limpede sărăcia bagajiului politic al oamenilor ce combat reformele liberale. Chestia alegerilor trebuie să se închidă; chestiile personale de asemeni nu se puteau prelungi la infinit fără să ajungă grotești cei ce le tot țineau la ordinea zilei; micile polemici de toată ziua nu mai pot alimenta decît rubrici mărunte; comisiunile parlamentare și-au început lucrările; acea mult dorită preciziune a programului liberal se înfăptuește și totuși oamenii politici conservatori, ziarele și revistele conservatoare plutesc încă în vag de negațiuni și amenințări confuze și la toate punctele de teorii și doctrină ridicate de discuția reformelor se mulțumesc să înregistreze monumentalele discursuri ale.... d-lui Vericeanu sau studiile asupra „inconștienței universale“ a d-lui dr.... X sau impresiile fugitive asupra... impozitului pe piane ale d-lui profesor,... X. E o sărăcie intelectuală cu greu de imaginat pentru un partid care se pretinde un partid de... intelectuali. Se mulțumeau să fie.... fini. La această ,dineță“ se adaugă chiar și o voce conservator democrată. Finețea constă permite în a se afirma mereu că guvernul nu a precizat punctul său de vedere. Dar acest punct de vedere... neprecizat e combătut în chip categoric de d-nii Marghiloman și Take Ionescu. Nu e straniu că acești serioși bărbați politici să se declare în contra unei reforme pe care n’o cunosc ? De unde știmP că va fi rea, dacă n’o cunosc, fiindcă nu e precizată ? Sunt atîtea chestiuni vaste la ordinea zilei, la care conservatorii ar putea să mediteze altfel de cit cu... căldură, încît citind gazetele lor și ascultînd discursurile și impresia penibilă a unei iremediabile suilități politice. SPECTATOR -0X0-* LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE in țară în un an 18 lei . « 7 șease fant "9 Tot In străinătate , un an 36 lei . 7 . șease luni 18 la Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecarei lup* ...... _ A se adresa: /■ * * /j l România, la Administrația ziarului și la oficiulfpostale. "<Sista ,Inaris s la «Agenco Internationale de Journau* î„* , •' -~>>\ Gorbaty». r 'i/vSC' ?- La. Wno * la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahnhof ?), -ț .*/ ,(tájnévé s Heinrich Massein\ A " w*f*í£P* ' '4-1 f I v >>' TELEFON No. 22/39 și 57/20 KINO-POLITIC VKCWNT^ *>OlaITIG#v SPORTUL DE VARA AL D-LUI FILIPESCU. IUBITA POETULUI POEZIILE Veronicăi Jurite ADMIRATOAREA ȘI IUBITA POETULUI A FOST EA INSAȘI O POETA „EMINESCIANA“ Broșura din mai multe privințe interesantă a d-lui Octav Minar, consacrată vieței Veronicăi Micle, ne-a reîmprospătat unele foarte interesante poesiij aproape uitate ale iubitei lui Eminescu. Iată o poezie ce exprima mulțumirea sufletească a amantei :, Frumoasă, sfîntă poezie Ce ai fost unicu-mi Dumnezi, Pe dulcea ta zădărnicie Cît preț a pus sufletul meu ! Cît îmi părea că sunt de mari Că idol eu, mi te-am ales. i Cu ce avînt și adorare Prinos adusu-ți-am adesi rAdînca mea cucernicie De mitul tău cînd s’a legatt Pe dulcea ta zădărnicie, Sufletu-mi jertfă ti l’a dat, /Veronica Micle era admiratoarea chipului de o seninătate olimpiană a poetului: Privindu-ți fața de farmec plină, Luci o rază în al meu sin. Crudă tu însă a ei lumină, Din pieptu-mi scoase un lung suspin! Dară suspinul cu nălucire Sbura ca vîntul ce-a adiați N’a sburat însă și acea simțire , Ce adînc în suflet l’a deșteptat, * Și acum mă’ntreb eu: simțire adîncd, Cum de se naște pentr’un portret?. Căci nu văzusem ochii tăi încă Știam atîta că ești poet". Pesimismul maestrului o influențează și găsește în sufletul ei un puternic ecou: fără tot ce ne’nconjoară e în scurta noastră minte. Lumea e reprezentarea unui creer încîlcit. Noi nu știm ce e aevea și în umbre infinite Ne petrecem toată viața prin ajungem în morminte. — Căci stă bine’n patru scînduri omul cel nemărginit.* Printre miile de tomuri pe hîrtie înegrija Stă prostia omenească și nebunele gîndiri, Pasiuni fără de margini într’o clipă mărginită Ce îi zbuciumă ființa și a sa minte rătăcită Printre negura de vise pe un pustiu de năluciri. In a bazinurilor țară, în pustia arzătoare își ridică o moschee vîrful minim către Cer. Și zărescu-se în noapte ca fantame’n depărtare Piramidele bătrîne, mărturii neperitoare Unor, fapte care pierd Cu fruntea plecată pe volume învechite. Printre scrieri ne’nțelese și hrisoave mucezite, In templul Semilunei stă preotul păgîn. Căutînd urzeala lumii, se împiedică de-o ■umbră Și cuprins de îndoială el exclamă’n noaptea sumbră: — Coranul e minciună, Alah este nebun! Metrică rezonată, factura’ versului atîta de nou al lui Eminescu îl regăsim în poezia Veronicăi Micle. E o apropiere care poate forma interesante observațiuni psihologice unui viitor critic sau biograf al lui Emineșeru % ~ •' MERCURI 2 IULIÍÍ l £ il ANCHETEI CONTRA SCUMPINIEI TRAIULUI — SE SIMTE NEVOIA ÎNFIINȚAREI IN CAPITALA A UNEI BURSE DE ARTICOLE ALIMENTARE -- Traiul în capitală devine din ce în ce mai insuportabil, mai cu seamă pentru populațiunea nevoiașe și pentru acesti cari trebuesc să se mărginească într’un buget fix. Cu deosebire articolele alimentare se scumpesc pe fiecare zi aproape tot mai mult, fără ca această scumpire să fie justificată cu ceva fenomenal datorîndu-se numai dorului de cîștiguri ilicite ale unor speculanți. Contra apucăturilor hrăpărețe ale acestor speculatori, autoritățile au datoria să ia măsuri serioase. Populațiunea trebuește să fie ferită, mai cu seamă cea nevoiașe, de a cădea victimă unor astfel de operațiuni necinstite. Ceea ce se petrece în capitală, cu parte din articolele alimentare, cu deosebire a celor alimentare, constitue un adevărat abuz, depășind marginile oricărei toleranțe. Așa de pildă, prețurile cu cari s-a vînd pe piețe și pe strade zarzavatulrile, acest aliment tot atît de necesar atît bogatului cît și săracului, au ajuns un adevărat scandal. In urma ploilor cari au căzut că destulă abundență, recolta zarzavaturilor este destul de mare. Producătorii de zarzavaturi își vînd produsele lori negustorilor angrosiști cu prețuri ridicole de scăzute, negustorii însă vînd consumatorilor această marfă cu prețțuri de zece, douăzeci de ori mai mari decît le-au cumpărat ei deja producă«to țile . sa . Autoritatea comunală are obligațiunea de a interveni și a pune capăt unei stări de lucruri care a început să dispere populațiunea, care nu trebuește lăsată pradă unor speculatori fără scrupule. In primul rînd, 'după cum exist!» pentru pîine și carne, să se facă și pentru zarzavaturi, care este un articol de prima necesitate ca și cele două dinții. Autoritatea comunală să întocmească cote zilnice de prețurile cu care negustorii au dreptul să vîndă acest aliment. Aceste cote ar putea fi întocmite cu mai multă ușurință dacă s-ar interzice transacțiuniie ce se fac pe la barierele orașului dimineața, între grădinari zarzavagii și negustorii acestui aliment Aceste transacțiuni să nu se permită a se face decît în piețele publice și în prezența unui agent al autorității comunale. Știindu-se prețul cu care negustorii cumpără marfă dela producători ușor s-ar putea fixa prețurile cu care acest aliment ar trebui să se vîndă publicului consumator, dîndu-se, bine înțeles negustorilor un legal și rațional cîștig. Nimeni nu are pretenția că negustorii sa nu cîștige nimic la mărfurile covinci, dar iarăși nu este permis cara niște asemenea negustori să-și facă desap și să speculeze populațiunea, ceiind pe mărfuri de zece ori prețul car 1 n costa pe ei. * '. Negustorii cinstiți și conștiîndic ei singuri ar trebui să ceară să se în mțeze o bursă a pieței pentru ca blicul să poată fi convins că prețul cu cari se vînd mărfurile este drept legal. De îndată ce se va ști că prețuite alimentelor de prima necesitat jnt fixate de autoritatea comunală,tunci vor înceta și desele conflicte se ivesc între negustori și consuntori-Cl astfel de măsura existam toate o’-*rașele civilizate și nu vedem pentru care cuvînt nu s’ar aplica și la noi Așa de pildă, pe piețele din Paris!) De care negustor de articole alimentare, are afișate în magazinele lor, liste de prețurile cu cari se vînd acele produse, verificate și vizate de municipalitate. Nici un negustor nu are dreptul de a cere prețuri mai mari decit cele prevăzute în acele cote, m »Sperăm că actuala administrație munala a capitalei, care a dat destule dovezi de grija ce o poartă intereselor cetățenilor, se va gindi serios și această Chestiune și va găsi în CUrin’iJr soluția care să liniștească populațiunea destul de alarmantă, de exagerata scumpire a celor mai importante îuț Borda alimentare, ST. ARGU& --a ■ [UNK] ■ ipu