Românul, septembrie 1914 (Anul 44, nr. 124-149)
1914-09-02 / nr. 124
ANUL 44-lea — No. 124 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI 1 Linia corp 7 pe o coloană în pagina III. Linia corp 7 pe o coloană in pagina IV. Inserții și reclame în pagina III linia. . A se adresa: In România s la Administrația ziarului. La I*a«îs s la d-nii John F. Jones - C-ie, 31 bis rue du Faubourg Montmartre. La Berlin , Viena: la d-nii Rudolf Mosse & C-ie La Geneve : la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate, REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victoriei No. 56 50 bani 30 bani 2 lei BUCUREȘTI, 1 SEPTEMVRIE IN FAZA ZVONQRILOR ! Nimeni nu știe de unde răsar, dar toată lumea le discută: nimeni din cei ce le spun pentru întâia oară nu se cred, dar toți cei ce le ascultă le pun drept baze diplomatice ale speculațiunilor lor despre viitorul Europei; toate sunt date ca provenind cel puțin de la un ministru plenipotențiar și toate sunt de primă sursă... Niciodată „cineva“, „o persoană demnă de toată încrederea“, și „un prieten al meu, care—“ nu s’au bucurat de mai multă considerațiurce ca în împrejurările de acum. Ei, anonimii misterioși și atotștiutorii sunt marii ■ furnizori ai știrilor de sensație, care revoluționează conștiințele și «produc mari mișcări oratorice în anumite amurguri bucureștene... Faima crește mergind și cum fiecare informator nou care primește știrea cel puțin de la un ministru plenipotențiar mai adaugă ceva din propria sa personalitate, după propriile sale dorințe și profeții, siomurile ajung la o siguranță, o precizie și o bogăție de amănunte, de rămîi într’adevăr uimit că mai pot fi oameni atît de naivi cari să-și închipuie că există o carieră diplomatică — în timp ce Talleyranzi și Bismarki cu minunate puteri răsar la fiece colțișor de stradă, la fie ce masă de cafenea... Tooți cei ce vorbesc, repetând stereotipa asigurare „după informațiile mele“ trăesc numai în intimitatea ppalatelor din toate capitalele europene și știu, cum nu s’a știut niciodată, fie ce vorbă și fie ce gest al suveranilor, rămași atît de discreți pină acum... Și svonurile circulă, ca niște curenți electrici de mare intensitate, producînd tot felul de sguduiri în opinia noastră publică, fără fie cineva să le poată restabili veracitatea, să le poată înlănțui în prozaicele legături ale argumentărilor vujlgare și să le dea pe fată toată zădărnicia. Neantul nu se poate nici discuta, nici distruge — și toate svonurile zilelor acestora sunt închiegate din neant. Totuși ar putea să li se opună o judecată liniștită și bărbătească, pe care am concretiza-o în felul următor: Oamenii de guvern din aceste momente sunt tot aceiași care au ascultat sau au inspirat marea mișcare națională din 1913 și au știut să răspundă cerințelor profunde și drepte ale întregului popor romînesc. Ce schimbare se va fi produs de atunci ? — Nici una. Atunci ? Mai presus și eu totul In afară de svonurile care circulă oamenii de guvern din aceste momente știu probabil lucruri pe care încă numai ei le dețin și atitudinea lor patriotică e în legătură cu acestea mai mult firește decât cu cele ce culeg trecătorii pe trotuarul Căii Victoriei. Aceasta e clar. De ce dar să tragem cu urechia la svonuri și să șoptim într’o parte sau să vociferăm într'altra? Suntem Românii, suntem uniți prin așteptări și credințe și trebuie să credem că suntem tot atît de buni Romîni cu toțil. Iar svonurile să sboare zadarnice în vint. Affirma când rivalitatea din Anglia și Germania este o rivalitate de supremație pe mare, și o luptă de anihilare a vastului comerț mondial peste Oceanele și Mările lumei, este de actualitate să cunoaștem câte ceva din dedesupturile vieței de expansiune și de comerț maritim german. Un mijloc prin care companiile germane de navigație au devenit forțe colosale economice, a fost transportul emigranților din Europa, mai ales în America. Pentru că acești emigranți veniți din toate părțile lumei în Hamburg aduceau în acest oraș toate mizeriile și toate boalele, Germanii cu spiritul lor metodic au creiat un vast Sanatorium, în care nenorociții din toată lumea sunt ospitalizați pînă în ziua plecărei vaporului, cei bolnavi sunt reținuți și izolați de cei sănătoși. Iată și alte amănunte date de Jules Huret în cartea: In Germania („De Hamsbourg au mareches de Pologne“). „Numărul emigranților crescînd mereu — se ridică la 144.382 în 1891 — guvernul din Hamburg recunoscu nevoia, de a ospitaliza pe acești nenorociți. "Compania Hamburg-Amerika construi, sub controlul Statului își al medicilor, un total de 15 corpuri de clădiri înzestrate cu tot confortul necesar și al instalațiilor igienice cele mai perfecționate. Astăzi emigranții sosind la Hamburg nu sunt nevoiți să străbată orașul, căci sunt direct conduși la Sanatoriul printr-o linie de drum de fer. Ei sunt despărțiți în două categorii : una cuprinzînd oameni ceva mai cu dare de mină care stau într’un fel de otel cu camere separate ; cealaltă compusă din simpli emigranți supuși regulamentului comun. Cei ce sosesc își dau numele, spun ce vor, unde merg. Dimineața toți cei sosiți noaptea iau O baie, un duș și vestmintele lor sunt desinfectate în timpul cit sau baia. Se spînzură nenorocitele lor moarfe în interiorul unui vas autoclar unde se face desinfectia. In timpul băiei are loc vizita medicală. Cei recunoscuți sănătoși trec în altă parte a clădirei. Cei dubioși sunt ținuți în observație, în lazaret... Sunt aci două refectoare separate, pentru evrei jiși creștini. Mîncările evreești se prepară după ritul religiei lor. Jntr’un pavilion de muzică se dă un concert în fiecare zi. Două biserici — catolică și protestantă — și o sinagogă stau la dispoziția emigranților. Toate aceste îngrijiri ce se dau la sute de oameni, femei și copii, prezintă spectacolul unei turme... Sunt îngrămădiți ca niște animale periculoase. Ei poartă numele ca osîndiți. Nici unul nu poate ieși din locul destinat fără bilet de voie!“ In acest tîrg imens, toată mizeria omenească apare, deși spiritul metodic și organizator al Companiilor din Hamburg a căutat pe cit omenește posibil să o acopere. Dar sărăcia și desnădejdea celor ce n’au un cămin e mai mare decit voința și priceperea germană. ...Și spectacolul sutelor de mii de emigranți, conduși ca vitele spre țările necunoscute de dincolo de Ocean, e unul din cele mai tragice ce le poate oferi înfrigurata viață a lumei de azi! Semper TRAGEDIILE VIEȚEI Emigranții în Hamburg — SUTE DE MII DE NENOROCIȚI ÎNGRIJIȚI DE MARILE COMPANII NAVALE — -0X0- -oxo 5 BAM8 EXEMPLARUL •$mmBÉ^mai Mmmmammaauu33im»easier. Fundator : C. A. RUSETTI Desmințirea tranzitării vagoanelor austriace Din sursă autorizată s’a desmințit svonul că un mare număr de vagoane austriace ar fi trecut din Nțeam prin România pentru a reintra în Ungaria prin pasul Ghimeș. Acest svon prinsese oarecare consistență și ca multe alte svonuri de acelaș fel produsese rumoare în opinia publică și servise drept bază unei lungi inștrări de deducții care erau false de la început. Desmințirea dată din sursă autorizată e menită să aducă tot calmul necesar acestor zile de mari încercări și să dea în acelaș timp o semnificativă pildă de încrederea ce trebuește acordată svonurilor cari pleacă de la cafenele pentru a se oglindi în ediții speciale și a se întoarce apoi la obirșia lor. România fiind de fapt în neutralitate nu favorizează pe nici unul din beligeranți în dauna altuia și păstrează cu toată realitatatea atitudinea pe care și-a impus-o față de anumite împrejurări. Firește însă că guvernul are altceva mai bun de făcut decît să urmărească toate svonurile isvorîte din fantazia cutărui reporter nesăturat de știri senzaționale „diplomat“ de ocazie, care ține să aranjeze într’un chip original viitoarea hartă a continentului european ; desmințirile se dau sine ori, dar nu se pot da în fiece zi pentru fiece nouă invențiune. Publicul avizat e dator însă să controleze singur ceia ce este senzațional și fals în svonurile puse în circulație, servindu-se de cele cîteva exxemple foarte limpezi ce s’au dat. „Trecerea vagoanelor austriace“ este una din trecerile din domeniul realităței în al fantaziei, în care nimeni nu trebue să se lase ademenit. Lucrurile la locul lor Ziarul „Evenimentul“ din Iași publică uneori știri și articole cu totul nepotrivite cu rostul vremei. Dar care din ziarele de provincie nu greșesc nicicînd ? Așa este, însă „Evenimentul“, dă aproape cu regularitate cste o informație de la locul ei. Așa, în numărul de ori am cetit următoarele la rubrica „Informații:“ „Aflăm că doamnele care lucrează cămeșile pentru soldații de la Regimentul XIII Ștefan cel Mare, au refuzat să continue lucrul, din cauză că pînza este cu totul putredă, și e departe să fie de calitatea unei pînze de 75 bani metrul, cum s’a plătit“. Socotim că această știre nu trebuia tipărită chiar dacă ar corespunde unui adevăr. Pentru ce să spunem lumei că soldații noștri ar avea cămăși de piată putredă, cînd acesta este un neadevăr? Se știe doar că ostașii noștri sunt cit se poate de bine echipați, și că au îmbrăcăminte igienică și potrivită anotimpului. atunci ? B. BEȚE 51ȘUBUBEȚE LIBERAREA UKRAINEI (7-kranienii, printr’un apel adresat poporului bulgar, declară, că urmăresc să-și scoată... craniul de sub jugul rusesc. ÎNTREBARE A mai apărut un ziar de ocazie: „Patria“ — proprietatea și sub direcțiunea unui domn Casimir. Atunci, de care patrie e vorba? ... De Polonia?... MAI MULT Se deschide anul judiciar. Față cu evenimentele externe pare a fi mai mult un an... prejudiciar pentru avocați. -0X0- Masuri de prevedere — cum ar trebui organizate AJUTOARELE - Am vorbit despre modul cum ar trebui organizate ajutoarele pentru familiile celor concentrați a-și face instrucția militarii. Cu acel prilej am arătat că, în împrejurările prin care trecem, se impune să se ia măsuri de prevedere pentru toate eventualitățile. In urma acestora a venit măsura patriotică a d-lui Al. Radovici, miniștrii industriei și comerțului. In ceea ce privește ajutorul bănesc, pentru familiile lipsite de mijloace ale celor concentrați, sunem siguri că acel comitet de financiari, comerciantă și industriași își va face toată datoria. Credem că se impune ca acemecomitete să reînființeze în neal toate oraele și anume: unul pentru oraș, sub președinția primarului și altul pentru județ sub președinția prefectului. In afară însă de comitetele pentru distribuire de ajutoare bănești, ar mai trebui înființate comitete speciale pentru procurare de lucru celor rămași acasă. In aceste comitete ar trebui să figureze, în afară de industriași mari și mici, întreprinzători de lucrări, etc., și mai multe doamne, care ar avea grijă să procure de lucru femeilor și fetelor, băeților și bătrînilor. Sunt atîtea ființe care ar fi mult mai bucuroase să-și câștige existența muncind, decit să aștepte să îi se distribue ajutoare în bani și alimente în mod gratuit. Romanul, aste se știe de toată lumea, este mândru din firea lui, așa că preferă să rabde de foame, decit să ceară milă, fie chiar unui comitet constituit cu misiunea de a ajuta pe toți cei în lipsă. Comitetele acestea — cele pentru ajutoare bănești ca și cele pentru procurare de lucru — trebue să-și dea toate silințele spre a-și atinge scopul. Ajutoarele trebuesc dată după o minuțioasă cercetare, pentru ca să nu profite cei cari nu merită sau nu au nevoe de ajutor, în detrimentul celor cu cu adevărat lipsiți de mijloace și în neputință de a-și putea cîștiga pîinea zilnică. Numai așa se va putea face o adevărată operă de ajutor și de solidaritate socială. Numai astfel ajutorul și binefacerea vor merge la acei cari merită cu adevărat sprijinul publicului. Este atîta lume lipsită de mijiloace, atîtea ființe nevinovate care suferă și trăesc în mizerie, încît ar fi o crimă să fie părăsite în starea asta. De aceea comitetele de ajutor vor avea o misiune grea dar patriotică și umanitară în gradul cel mai înalt. Trebuesc deci luate din vreme toate măsurile de prevedere, pentru ca să nu ne surprindă evenimentele nepregătiți. Orice măsură de ajutor luată tîrziu, va putea aduce o mare tulburare în mersul regulat al lucrurilor. Este o datorie patriotică pentru toată lumea de a contribui, cît va puea și cum va putea, la această operă de prevedere și solidaritate socială. Din pustiirile răîbniulii Podiși do _Winé cttstmis do belgieni; srocon^iinxlree Iul căti . ionlerii germani MARTI 2 SEPTEMVRIE 1914 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țară" . . un an 18 lei . . . «ease luni 9 lei In străinătate , un an 36 lei . . . șase luni 18 lei Abonamentele încep la, 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresa:r——ln «»mânia, la Administrația ziarului și la oficiile lor * poștale. %£/■,■> ,ijjri&\P«*rts: la «Agsence Internationale de journaux Gorbaty». Aliena: la d-mil I. Bettenhausen, StaatsbahnheF táenéve: Heinrich Massein. ț$ț0** ■&/ TELEFON No. 22/39 și 57/20 t ... «i V' DATE STATISTICE DE ACTUALITATE PENTRU CE LE FIRIMELE — CÂȚI OAI*IEN! ȘI CÂTE PARALE COSTA UN RAZBOI — Pentru ce se fac razboaiele ? Iată o întrebare la care nu poți răspunde de-odată, deoarece razboaiele deși sunt aceleași, cauzele care le provoacă sunt diferite. Necesitatea unui război, se poate motiva între o sută și o mie de feluri. Cel care declară războiul, îl declară fiindcă este forțat, pe drept sau pe nedrept, să recurgă la această supremă soluție, pe care toate popoarele o detestă dar la care toate fac apel în cazuri extreme. Iată după o interesantă statistică franceză, cauzele cele mai principale pentru care s-au declarat diferitele războaie cu începere de la Constantin cel Mare, împăratul Bizanțului. Din 286 de războaie, 44 au fost făcute pentru măriri de teritoriu, 22 pentru scăpare de tribut, 24 pentru potoliri de revolte, 8 pentru chestiuni de onoare și prerogative, 6 pentru contestațiuni teritoriale, 41 pentru pretențiuni dinastice, 30 pentru intervenție armată, 23 pentru diferite rivalități și influențe politice, 5 pentru afaceri comerciale, 55 așa zise războaie civile, iar 28 printre care intră și Cruciadele, războaie religioase. In această statistică nu intră însă războaiele cu popoarele sălbatice sau simplele revolte. Molinari spune că adevărata statistică a războaielor cuprinde: războaiele religioase, comerciale, politice și civile. • Or care ar fi cauza care provoacă un război, el este totdeauna urmat de acea consecință fatală care se numește depopulațiune. Cifrele or cît de minuțios ar fi ele strînse, nu pot da în mod exact ravagiile făcute de războaie, și aceasta nu numai în timpurile vechi dar și în cele moderne. Cele mai mari pierderi de oameni le-a provocat războaiele care au urmat după marea revoluție franceză, și cele din timpul primului imperiu. După Francis d’Ivernois, Franța ar fi pierdut ea singură până la anul 1799 peste 1.500.000 de oameni. Războaiele lui Napoleon Bonaparte au provocat moartea a 8 milioane de oameni, dintre care 3 milioane de francezi și 5 milioane de austriaci, ruși, și germani. Charles Richet, în opera sa „Les guerres et la Paix“ stabilește cu cifre controlate că pierderile totale cauzate de războaiele secolului XIX se ridică la 15 milioane de oameni, ceea ce ar veni cam 300 de morți pe zi. Iată bunioară o enumerație de pierderile războaielor mari recente : Războiul din Crimeea contează după datele oficiale 784.991 de morți în care intră rușii în primul rînd, apoi francezii, englezii, piemontezii și turcii. Războaiele pentru unitatea Italiei au costat pe Italieni, Francezi și Austriaci 45.000 de oameni. Războiul germano-danez pentru Schleswig-Holstein i-a trimiși pe lumea cealaltă decît 3500 de soldați. Războiul germano-austriac care se închee cu dezastrul de la Sadova contează cu 43.000 de morți. Pierderi considerabile însă se citează in războaiele celor două Americi. Războiul Americii de Nord a provocat moartea a 381.000 de oameni iar cel din America de Sud, 519.000 de oameni. Numai aceste cifre adunate ne dau suma de 1.843.491 de morți care reprezintă întreaga populațiune masculină a Olandei. Dar pierderile cauzate de războaie nu se reduc numai la indivizi dar și la parale. Iată o mică statistică a cîtorva războaie mai recente. Războiul din Crimeea a costat pe Ruși și pe aliați 8 miliarde 500 de milioane. Războiul Italiei nu a costat decît 1 miliard 500 de milioane și cel germano-danez și mai puțin adică numai 180 de milioane de lei. Dar sume nebune s’au cheltuit cu războaiele celor două Americi, America de Nord, a costat pe Englezi și pe Jankes 23 de miliarde 500 de milioane de lei iar America de Sud, 11 miliarde 500 de milioane. Aceste sume adunate la un foc, ar reprezenta a treia parte din bogăția mobiliară și imobiliară a Franței sau a Germaniei cu. Apatria împreună. Un războiu cu deosebire important a fost cel de la 1870. El a costat pe Franța 156.000 de oameni morți sau răniți iar pe Germani 44.000 de morți și 127.000 de răniți. Se știe că Franța a plătit ca despăgubire de război 5 miliarde de lei. Dar în afară de această sumă războiul a mai costat-o încă 6 miliarde de lei. Germanii estimează cheltuelile lor de război la 2 miliarde și jumătate. *lata ce ne răspund cifrele oficiale cînd sunt întrebate cît costa un război ca oameni și ca parale. Nu avem la îndemînă sumele războaielor romîno-ruso-ture, nici ale războiului ruso-japonez, care desigur trebue să atingă cifre fantastice. Punctul culminant însă îl va atinge fără îndoială actualul război care se desfășoară pe fronturi gigantice și care pune față în față cele mai puternice imperii ale Europei. Războiul care s-a deslănțuit în Europa cu tot cortegiul său de fatalități, a adus în discuție, în lumea noastră comercială, o chestiune foarte importantă. De unde își vor procura comercianții noștri mărfurile pe cari le importa pină acum din străinătate ? Chestiunea este extrem de importantă întrucît de ea depinde în mare parte existenta bomerțului nostru interior. Pînă acum și de un lung șir de ani, comerțul nootru interior se aproviziona în cea mai mare parte în ceea ce privea mărfurile de import, fie ca materie primă, fie ca obiecte confecționate, mai mult din Germania și Austro-Ungaria și foarte puțin din celelalte țări industriale. Din cauza războiului crâncen însă pe care îl duc aceste două state, industria din Germania și din Austro-Ungaria dacă nu este complect distrusă în tot cazul se găsește într-o stare extrem de precară. Din cauza chemării sub drapel aproape a tuturor cetățenilor valizi, cea mai mare parte din fabricile germane și austriace din lipsă de lucrători și-au încetat activitatea și nu mai produc nimic. Această stare de lucruri merge progresînd și de sigur că ea nu va înceta o dată cu războiul, ci va trece încă multă vreme până ce atît industria germană și austriacă își vor relua cursul lor normal și vor ajunge iarăși la starea de prosperitate la care se găseau înainte de declararea războiului. Intr’o astfel de stare de fapt, comercianții notri obișnuiți de a se aproviziona, fie cu materia primă, fie cu obiecte confecționate, numai din Germania și Austria, sînt îngrijorați, cu drept cuvînt, și caută o soluțiune a chestiunei. Pare însă că situația comercianților noștri, cari importă mărfuri din străinătate, nu ar fi tocmai așa de periclitată cum s-a crezut în primul moment, iar soluțiunea găsită sau mai bine zis care a început să fie discutată în cercurile noastre comerciale, cu multă seriozitate, va avea drept rezultat a face ca aceste cercuri să nu mai fie atît de pesimiste, în ceea ce privește viitorul lor. Cu privire la această chestiune, 3 iată ce mi spunea, un mare comerciant, și care importa anual o mare cantitate de mărfuri. „Noi comrrcianții care importăm mărfuri din străinătate, ne aprovizionăm din Germania și Austria. Faptul acesta se datorește următoarelor două motive: In primul rând ambele țări se găsesc mai apropiate de noi și în al doilea rînd ne bucuram pînă acum da credite destul de largi, atît pe piața Berlinului cît și pe aceea a Vienei. Aceste două avantage, importante de altfel, ne-a făcut să negbijem industriile similare din alte țări și anume Anglia, Franța, Italia și chiar Rusia, deși poate multe din produsele similare, de pildă din Anglia, sunt superioare în calitate celor din Germania. Mai adăugați apele, și faptul că industriașii celor patru țări de mai sus, nu au făcut nimic până acum ca să ne atragă, și atunci vă veți explica ușor de ce eram atrași mai mult spre cele două piețe, Germană și Austriacă. Astăzi insă cînd industria germană și Austriacă stagnează și cine știe cît timp îi va mai trebui pînă să revie la starea normală, ne vom adresa forțați altor industrii străine. Se va zice poate: Cele patru țări, trei dintre ele, Anglia, Franța și Rusia, nu se găsesc și ele în război ca și Germania și Austro- Ungaria? E însă aci o deosebim Anglia deși în război, activitatea ei economică nu a fost mult stingherită. .Neposedând o armată propriu zis teritorială și având pe 3 ® asupra și toate cărțlle de export deschise, își continuă activitatea economică în liniște. De asemenea și Rusia din cauza imensității ei teritoriale, iarăși nu prea suferă din punct de vedere economic. Ca fiind, — conchise convorbitorul meu —, vom fi siliți n în viitor, nu se știe pentru cît timp, să părăsim piețele germană și austriacă și să ne îndreptăm privirile spre alte surse de aprovizionare După cum se poate ușor deduce din cele de mai sus, războiul european pe lingă alte consecințe, — vorbim de consecințele mai imediate — va avea și pe aceia de a schimba axa, de pînă acum, a comerțului astru de import. ST. ECONOMICE Comerțul nostru de import — DE UNDE S’AR PUTEA APROVIZIONA COMERCIANȚII NOȘTRI CU MĂRFURILE NECESARE IMPORTULUI