Românul, aprilie 1915 (Anul 45, nr. 327-356)

1915-04-01 / nr. 327

ANUL 45-tea— No. 327 YOIEȘTE ȘI VE! PUTEA ANXJNCIUR1 Ltoța ccep 7 pe o coioanft to pagina II. Libia corp 7 pa o coloanft în pagto* IV. laser'll «1 reclame. în pagina III linia. • A se adres« fn ftouiiinr*» * la Administrația atsri ltu. a Pari* I to d-ni Jolm ?■ Jones & C-to, 81 bis mr du Faubourg Montmartre. (a Berlin ft Vtenn t la d-nli Rudolf Mosaa ft C-to La Geneva ■ to d-nil Haasenstaln ft Vogler și la toate agențiile de publicitate, REDACȚIA, STR. ACADEMIEI, Ho. 19 ADUIHISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI Ho. 17 60 bum 30 bufii 3 toi BUCUREȘTI, 21 MARTIE Pentru cei mulți - IM JURUL MASURILOR LUATE DE GUVERN ~ Criza europeană a găsit firește un trist răsunat și în țara noastră, împiedecarea­ importului pe apă și restrîngerea foarte simțită a celui pe uscat, perturbarea creditului, lipsa cîtorva materii prime pentru unele Industrii și pentru altele lipsa de muncitori, concurența strai­nă pe piața noastră și intervenția speculatorilor — inevitabili ca niș­te păsări de pradă în­­ vecinătatea stîrvurilor — toate aceste cauze au făcut ca viata economică nor­mală să sufere lovituri pe cit de adinei pe atît de dureroase. Dacii toată populația țării avea să le su­fere, în chip necesar, cei mai în­cercați erau totuși cei din pături­le largi ale populației muncitoa­re; aceasta se menține în vremuri normale în așa condițiuni de evi­dentă în­cit abia își poate duce traiul de astăzi pe m­îine; extrema scumpire a traiului a adus-o în a­­șa situație în­cît cea mai ușoară perturbare a condiUiunilor norma­le se traduce pentru ca într’un de­zechilibru total, cu urmări funeste. Din această cauză atenția guver­nului a fost dela început îndrepta­tă­ asupra măsurilor ce trebuesc luate pentru a face cît mai lesne de suportat pentru păturile largi ale populației noastre muncitoare criza atât de gravă ce bîntîi­e în­tregul continent european. *• Cea dîntîi dintre numeroasele măsuri luate în acest­ scop a fost prohibirea exportului unor produ­se absolut indispensabile pentru consumația noastră internă și, con­comitent cu această prohibire, în­­greuiarea condițiilor de export a­­le altor produse pentru ca piața noastră internă să nu fie istovită curând, încît amenințarea de foa­mete ce bîntuie ai are să cadă asu­pra țării noastre eminamente a­­gricole. Prin aceste măsuri însă c­­iud­a speculatorilor nu era cu totul paralizată: unii acaparaseră mari cantități de cereale, cu gândul de a le revinde în momentele celei mai intense cereri și cei mai mulți se puteau întemeia pe lipsa de con­curență din străinătate pentru a cere pe produsele lor prețuri fan­tastice. Pentru a preveni și aceste probabilități de speculare a popu­lației celei mai numeroase a țării guvernul a importat un număr su­ficient de vagoane de grîu, pe ca­re să le poată ținea în orice mo­ment la dispoziția consumatorilor pe un preț aproape de cel normal. In afară de aceasta, pentru a regu­la vînzarea acesor produse cu caro aprovizionarea în mare cantitate, fie de către Stat, fie de către Co­mune, e mult mai grea, guvernul a venit cu proectul de lege al fi­xării unor prețuri maximale pen­tru mărfurile de prima necesitate și în curînd legea votată în acest scop de Parlament va intra în vi­goare. Opera speculatorilor nu va mai fi cu putință, fiindcă fixarea preturilor maximale îi va sili să rămînă sub anumite preturi apro­piate de cele normale. Dacă apli­carea acestei legi a întîrziat pînă acum, este numai pentru că însăși condițiile vieții noastre economice mi au fost încă de așa natură în­cît să facă necesare cele mai ener­gice măsuri. In sfîrșit pentru a pune în cir­culație un capital important, din care să profite în primul loc bor­m­al populația săracă muncitoare, guvernul a luat disoziția de a se executa în acest anotimp lucrări publice în valoare de treizeci și cinci de milioane. Aceste lucrări vor fi alese dintre acele ce prezin­tă o absolută necesitate pentru Stat și, în acelaș timp, au nevoie de mai mulți muncitori și de o pe­rioadă mai lungă de lucru pentru efectuarea lor. Lucrările aceste nu vor duce la o „politică de palate“ și în acela­­­timp vor fi de u­n real ajutor pen­tru populația muncitoare. Astfel prin toate mijloacele care îi stau la dispoziție și cu toată pre­vederea pentru viitorul din ce în ce mai grav care se întrezărește guvernul caută să vină în ajutorul păturilor largi ale populației noas­tre pentru care, prin însăși che­marea sa, a dovedit­ totdeauna cea mai activă atențiune. „Vina rozbaiului de azi“ — întrebarea nu e cine a atacat, dar de CE A ATACAT ? — După atîtea luni de război­, mintea omenească nu poate înce­­ta să nu caute răspunsul la între­barea pe care și-a pus-o încă de la începutul groaznicei între mă­­celăriri la care asistăm: „A cui e vina deslănțuirii războiului de azi .. In însăși punerea continuă a întrebării acesteia e dovada profundă și dureroasă că războ­iul european a avut și are nein­terit influențe tragice asupra su­fletului omenesc, — atît de tra­gice, nicit nu poate să nu frămîn­te continuu întrebarea supremă, spre a-și găsi răspunsul, asupra cauzei determinate a celui mai groaznic cataclism pe care îl în­registrează istoria. În decurs de aproape opt luni de zile, răspunsurile date au fost fără îndoială numeroase... O în­țelegere între conștiințele cari veneau să judece evenimentele de acum, nu s’a putut însă produce fiindcă indivizii împărțiți în do­uă grupe, — una gem­ano­filă iar alta franco­filă, — nu voiau să cunoască decit punctele de ar­gumentare ale grupului înlău­n­­­rul căruia, cu voie sau prin su­gestie, mai ales, au fost înregi­mentați. Foarte rare ori și foarte putini sunt indivizii cari au ști­ut să-și aculte adversarul care voia să lămurească punctul de vedere al grupului sau totuși, a­­cești putini indivizi există. Din dialogul însă între un Teutofilus și un Gallomamis,—­ două tipuri re­prezentative ale celor două grupe așa cum ni-l prezintă, d. Ion Triva­lie, într’o broșură cu titlul „A cui e vina­ războiului de azi“,—nu poate să rezulte o idee hotărâtoare care să consimtă și Gallomanus și Teo­­tofilus. Motivul e foarte simplu. Ci­ne ar putea aprecia care a fost a­­cel popor care a deslănțuit răz­boiul european . Nimeni și nici o carte galbenă, sau portocalie, sau albă, sau etc. Pentru a se pro­duce o înțelegere între cele doua grupe ar trebui să ne punem între­barea, — spune Teutofilus, — nu cine a atacat mai întîiu, dar de ce a atacat. Dar, replica lui Gallo­manus, încurcă conștiințele și a­­ci. După Gallomanus, Germanii au atacat fiindcă suferă de boa­la imperialismului, fiindcă se cred un popor ales, fiindcă sunt puși sub călcîiul militarismului prusiac. După Teutofilus, Ger­manii au atacat fiindcă războiul era pentru ei o chestiune de via­ță. „Germania e proletarul flă­mând, — spune Teutofilus, care­­și proclamă cu patos vrednicia înăbușită de îngrădiri nedrepte și cere amenințător mai mult loc pentru dînsul sub soare; el cere dreptul lui la viață și îl cere cu tot­ cinismul fiindcă foamea nu-și poate permite luxul principiilor. Din potrivă, Tripla înțelegere e capitalistul sătul care vorbește tot­deauna solemn în numele sfinte­lor principii ale proprietății, le­galității internaționale etc. Așa­dar Gallomanus, pătruns de spiritul obiectivității ar con­chide : — războiul lumei întregi e o ciocnire de interese inunde.... Atunci, de care parte e drepta­tea ! Dreptatea ar fi de partea a­celuia care are cuvîntul ultim : Teutofilus. O singură argumen­tare în plus și Gallomanus ar fi a­vut dreptate. O singură argu­mentare în plus, care lipsește din cauza unui capriciu. Ast­fel în­trebarea chinuitoare : A cui e vi­na războiului de azi, rămîne des­chisă. Vremurile de azi și oame­nii vremurilor acestora, prea in­fluențați de ele, nu pot să dea răspunsul. Rămîne vremurilor și oamenilor de mai tîriu, să dea răspunsul pe care sufletul ome­nesc îl caută zadarnic de la înce­putul deslănțuirii războiului. Cu toate acestea, sufletul contempo­ran nu va desnădăjdui și va că­uta mereu, ca pînă acum, răspun­sul la întrebarea : A cui e vina războiului european ?... ARBITER g 8flW EXEMPLARUL Fondator : c. A. ROSETTI NEGRIJ PE ALB Eroii fără nume Este, titlul pe care „Gazeta Transilvaniei“ o dă primului său articol din numărul apărut în a­­junul Paștilor. Cu toată severitatea cenzurii de dincolo, articolul a apărut așa cum a f­ost scris, ceea ce dovedește că cu­prinsul lui nu era numai adevă­rat, dar nici măcar exagerat. Cine s-im­t însă, acești eroi fără nume !­­ine să fie alții de cit rominii de dincolo, pe care chiar împăratul Wilhelm i-a remarcat acordând crucea de fier unu­i întreg regi­ment, dar pe care însă, o parte din presa monarhiei, îi neglijează, tre­­cîndu-le sub tăcere, prezența­ și e­­roismul lor din jurul cetăței Prze­­mysl. Cunoscutul ziarist austriac Ho­da-Roda vorbind de ultimele zile de rezistență ale cetăței galțiene, pomenește de toate neamurile mo­narhiei, afară de romini. Și cu toa­te acestea lucrul este dovedit că ce­le mai crîncene atacuri pentru despresurarea­ cetăței au fost dat de viteaza divizie romînească din Vîrșeț care a fost înjumătățită la focurile și numărul colosal al Hu­șilor ! Ce l’a făcut„ oare pe Roda Voda să comită această lipsă de delica­tesă față de soldații romîni pe care la începutul războiului i-a lăuda, punîndu-le în evidență toate men­tele lor excepționale.... Articolul confratelui nostru di peste munți este plin de amărăciu­nea pe care n’o vezi de­cit la cei ne­dreptățiți. El cere pentru soldații de națio­nalitate romînâ, aceiași atenție ce și pentru soldații ce­lor­lal­­te națio­nalități din Monarhie. Soldații romîni de dincolo, nu cer nimic mai mult de­cit să le se facă și tot aceiași dreptate ca și ce­lor­lalți tovarăși de luptă. Toți luptă pentru aceiași cauză comu­nă a Monarhiei, pentru acelaș Mo­narh,­­pentru acelaș sceptru... Pen­tru ce oare atunci numele lor să fie șters de pe lista eroicilor apă­rători ai cetăței Przemysl . Să nu se mîhneascâ însă nedrep­tății de dincolo. Superiorii lor îi cunosc și îi judecă mai bine de­cît um ziarist oare­care ce-și culege impresiile din văzute. împăratul însuși îi a­­­­preciază și­ probă s­int crucile de­­ fier pe care Romîn­ii de dincolo, le-au primit ca mărturie a vitejii­lor. Divizia­ romînească din vest va rămîne insertect cu stere de aur în istoria războaelor monarhiei. Ea a fost la înălțimea­ celor care s'au luptat la Konigrat și la Custozza. Ea va rămîne o pildă vie pentru vitejia viitorilor combatanți și cînd se va scrie adevărata istorie, nu la articolul unui ziarist se va face apel, ci, la faptele sigure pe care nici o răutate omenească nu le va putea întuneca adevărata lor splendoare. -------------——ac...............i.i VESELE Nine și Grecii A isprăvit , cu romînii! Nici ignoranți, tovarășe, cari nu te iau în serios ! A terminat și cu evreii clientela cea mai credincioasă a ziarelor sale. Niște fricoși,­­domnu­le, cari s’au supărat pentru vreun război cu ori­ce preț ! că A, sfirșit-o și cu nemții, pe cari îi ad­­­mira atîta înainte și cu care se în­­­rodește. Niște sălbiateci, m­on­eher­i cari trebuesc exterminați ! Ei, și? ! S’a lepădat de toți — și acum ce­, face ! Ei, acum e ce e ! Văzînd că­ nu i-a mers eu nici unii, s’a apu­­­cat sa bage în sperieți pe greci!! Dar ce are eu ei ! Nici un neam, n’a fost persecutat de ziarele din­ str. Sărindar ca acela al lui Aris­­t­ide. Și pentru ce ? D. Miile cre­­­­dea, probabil, că ast­fel va face plă­cere clientelei sale evreești, con­­­ curența negustorilor eleni din țara­ noastră. Cum se ridica o voce în­ contra izraeliților, hop Miile de­ a­monstra că adevărat­ul pericol pen­­­tru țară ar fi simțițfi și băcanii urmași ai lui Perlele.. Și acum de­odată, s-a cuprins o dragoste subi­tă de fanarioții­­ pe care îi bleste­m­­a înainte pe toate locurile ! De­­ la clientela evreiască, pe care a­­reierdu­t-o în parte, vrea sa treac­ă se sigur — la cea grecească. In numărul de aseară al „Adevă­rului“ d. Mille vrea să scape de rezonoare Grecia, căreia îi poartă foarte mare grija. In acest scop le trage un perciar grecilor să se fa­că vestea ! Auziți, oameni buni, ci că ar fi vorba ca actualii locu­itori a­i Greciei să calce­­ pe urmele vechilor atheneieni și să se repe­te... crimele. Unde ar fi norocul ăla pentru bieții greci de azi să calce pe ur­mele strămoșilor lor, chiar cu ris­cul dezaprobării filosofului ma­léra din atr. Sărindar ! Pină una alta d. Miile le a dat un ultimatum cu du. adorabil da­că. Un simplu deu â și Grecia ră­m­­îne dezonorată pentru­ totdeau­na ! Credem­i că articolul d-lui Mille, va avea o influență covîrșitoare a­­supra poporului grec, întreaga națiune se va grăbi să-l asculte, cu o clu­pă mai înainte, și Kiria Mil­los își va avea statua ecvestră la Athena, drept recunoștință că în timp de pace a persecutat pe greci iar în timp de război le-a dat sfa­turi... inteligente. Văzînd gravitatea cu­ care s’a a­pucat să facă morală poporului grec, ori cît ar fi de nemilos, te apucă așa o milă de Kiria Millos că te podidesc lacrimile. ...Și așa s’a văzut, în zilele noas­tre, că de la Jupîn Smille și pină la Kiria Millos nu este d­e­cît un pas. Față de asemenea înfocat patri­otism — vorba șefului conservato­rilor — sufli și treci mai departe. W. HOH-Y-NOQR CALAMITATEA CHIRIILOR —Procectarea unora dintre proprietari e mai mult decât scandaloasa — Cu o regularitate demnă de cauză mai bună, la fie­care 23 A­­prilie și 26 Octombrie al fiecărui an, proprietarii de case de închi­riat din Capitală urcă chiriile, a­­șa că foarte multe apartamente, au parvenit în mai puțin de cinci ani de zile, să-și dubleze chiriile. Dacă pînă acum cea ce făceau unii dintre proprietari constituia o activitate pur și simplu scanda­loasă, procedarea din anul acesta, cîteva zile înainte de Sf. Gheorghe și în momentele critice prin care trece întreaga populațiune const­i­­tue o iritare a nebuniei. Intr’adevăr, nu poate fi de­cît nebunie, atunci cînd unii dintre proprietari pretind pentru niște ■adevărate cocioabe, case insalubre, ruinate, absolut nesănătoase, chi­rii de mii de lei anual. Am putea cita zeci și sute­ de exemple, cari ni se aduc zilnic la cunoștință și cari desvălue întrea­ga mentalitate hrăpăneasă a uno­ra dintre speculanții proprietari. Nu ne putem opri însă de a cita un singur exemplu, care este ti­pic. Intr’o stradă din vecinătatea str. Buzești, există o curte mare cu­ mai multe apartamente mici, închiriate unor oameni nevoiași. Toate aceste case sunt vechi, rui­nate, pline de egrasie și dacă ar fi să se facă un control sanitar rigu­ros ar trebui să fie dărâmate ca in­salubre. Ei bine pentru unul din aceste apartamente, «impus din două camere mici în dimensiune de trei metri pe patru și o bucătă­rie de doi metrtri pe trei, care pînă acum a fost închiriat cu 600 lei a­­­nual, proprietarul pretinde penifă­ viitor o chirie de 1000 lei anual. Judece ori­cine dacă fapta unui a­­semenea proprietar nu e pur și simplu o nebunie. Și cîte cazuri la fel cu cel de mai sus nu există în Capitală ? Dar ceea ce este mai trist e că chiriile se urcă în chip atît de scan­dalos, tocmai la imobilele mici ca­ri sunt ocupatte de populațiunea nevoiașe. Un biet om sărac care cîștigă între 3—4 lei pe zi, îi este absolut impasibil să mai poată trăi fiindcă toți ce cîștigă trebue să dea proprietarului casei unde locuește. O astfel de situațe nu mai poate fi tolerată și proprietarii fac rău că supun din ce în ce la o tot mai grea încercare răbdarea și a chi­riașilor și a organelor administra­tive cari au menirea de a ține cum până dreaptă a nevoilor tuturor. Cu această ocazie trebue să mai semnalăm încă un mijloc de spe­culă la cari se dedau unii dintre proprietarii caselor mici de închi­riat. Temîndu-se că evenimentele vor necesita poate o mobilizare și în țara noastră în care caz s’ar a­­mîna plata chiriilor pentru mobi­lizați, nici un proprietar nu mai vroește să iși închirieze casa, dacă nu i se plătește chiria înainte pe timp de ș­arse luni de zile. Cel puțin contra acestui din ur­mă soi de speculă, organele admi­nistrative ar putea să ia măsuri. T­ot. MIERCURI 1 APRILIE 1915 Rrj3r » LUMINEAZA-TE SI VEI FI­E­­ i V ț ____ * ^^S/TVlp/| ABONAMENTE­ ­■? fw* • • au an 18 lai , . . șaasm látó 8 tos strim­fttate . un an 3S lei . . . seane luui 13 to Abonauiei­tato încep la 1 și ÎS ale Se­rirei inni A­si adresat fa üuatsato t­o Administrația «torului și fa­utioUis poștale n* 1« .Ageoee Internationale de Jouru*ux Öorbaty». La VteiiMf la d-nul I, Battenhausen, StaaUbaUnhe La GenSvet Heinrich Masseln. TELEFON No. 57/20 și 22/39 DÂND RAPORTUL Telefonist belgian­ raportează asupra posițiunilor dussist­ului p Pe vremurile de azi, cînd forțe armate uriașe se ucid cu furie ne­bună neomeneasca, sălbatecă, problema războiului decisiv e vecinie de o strictă actualitate. A­ceasta nu ne poate împedica însă să nu ne întrebăm cum au fost răz­boaiele decisive în vremurile de altă dată. Să răsfoim istoria lup­telor pe cari le-au purtat popoa­rele, și vom găsi lucruri intere­sante. Iată: Luptătorii organizați din tim­purile istorice, adică la falangele grecești și macedonene și la legiu­nile romane bătălia decisivă păs­trează încă într’o largă măsură, caracterul acțiunei celor doi lup­tători singuratici și aceasta din cauza armelor de pe acele vre­muri, cari obliga, ca luptă să fie corp la corp și ca oamenii să fie înghesuiți pe un spațiu restrâns. In bătălia antică, luptătorii a­­șezați în linii dese, nu pot să ba­tă în retragere. Ei nu pot decis să fugă. Astfel, din momentul ce o aripă este luată în flanc, toa­tă linia este perdută; fiecare nu se gîndește, decît să scape indivi­dual, învingătorul urmărește și măcelărește. Luptei (praelium) succeda măcelărirea (coedes). Pi­erderile învingătorului sunt mi­nime pe cînd ale învinsului sunt enorme, aj un ghid chiar 80 la su­tă, și trebuește semnalat, că mai toate perderile sunt în m­orți, fo­arte puțini răniți și prizonieri. Așa, la Tigranoceris 14.000 Romani, gîtuiesc 80.000 de Perși. Din 86.000 Romani, cari luptase­ră contra lui Anibal la Cannae, numai 16.000 scăpară de masa­cru. Prin urmare, bătălia din an­tichitate este totdeauna decisivă, și­­ infrîngerea corespunde unui adevărat dezastru. Cu cît armamentul să perfecțio­neaza, caracterul propriu zis de măcelărie al bătăliei decisive di­s­pare, căci lupta începe și se dă dela distanțe din ce în ce mai mari. Măcelărirea nu mai există decît în lupta excepțională cu ar­ma albă, astfel că­ pierderile în­­tr’o bătălie descresc succesiv, pe măsură ce armamentul să perfec­ționează, pierderi care sunt re­­prezentate n­ai mult prin­ rim­iți decît prin morți. Nu numai atît, căci pe cînd în antichitate pierderile învingăto­rului erau absolut minime în ra­port cu cele ale învinsului, pe mă­sura ce armamentul se perfecțio­nează, pierderile învingătorului sunt în general mai mari, ceea ce însemnează, că prețul izbîndei devine din ce în ce mai costisitor. Cîteva date statistice luate după cursul de tactică a colonelului Balk, de la academia de răboiu din Berlin, ne vor lămuri și mai bine. Dela pierderile de 80 la su­tă din antichitate, pierderile se reduc în secolul al XVII­I-lea la 25 la sută în mijlociu și la 20 la sută în războaiele napoleoniene. La Sadowa (1866) pierderile să reduc la 6 la sută. In 1870, pi­erderile în mijlociu sunt ele 10 la sută, ele ridicîndu-se la maximum 17 la sută pentru bătăliile din ju­rul cetății Metz și la 10 la sută pentru bătălia de la Sedan. In războiul sud-african, aceste pier­deri sunt de 3 la sută, de 5 la su­tă și de 8 la sută. In războiul ruso-japonez, cu toate că bătăliile țin foarte mul­te zile, pierderile nu sunt decît de 13 la sută la Liao-tang de 10 la sută la Oha-ho și de 12 la sută la Mukden. In răboaiele moderne, propor­ția dintre morți și răniți este de 25 la sută. Astfel, în loc de pro­porția de 40 la sută, uciși din răz­boaiele din vechime cele din se­colul XVIII-lea nu dau decît 6 sută, iar cele din ziua de astăzi numai 2 la sută și 3 la sută. Prin urmare, cu toate că dura­ta bătăliilor s’a mărit cu mult, pierderile s’au micșorat. Și, cel mai bun mijloc de constatare este cel referitor pierderilor suferite în timpul unui ceas de luptă. A­­ceste pierderi mari erau de 4 la sută și 8 la sută în războaiele din scolul al XVIII-lea, s’au redus la 2 sută în răboaiele napoleo­­niane, la 1 la sută, și 1,5 la sută în 1866 și 1870, scăzînd la 0,1 la sută și 0,2 la sută, în războiul ruso-japonez. Cu aceste pierderi, după un timp nu prea îndelungat, lupta decisiv era dată, marile bătălii e­rau­ cîștigate în cîteva zile și duș­manul era înfrânt. E de ajuns să reamintim expedițiile lui Napo­leon care mai fiecare înseamnă o luptă decisivă calculată, e adevă­rat, dar care odată întreprinsă nu putea să piardă acest caracter, un interval de douăzeci și patr de ore, soarta era hotărîtă pen­tru unul sau altul din popoarel în luptă, de cele mai adesea or în favoarea Francezilor. Felul de luptă e cu totul altr decit înainte, decât felii de lupi, din războaiele cele mai recente numărul luptătorilor așezați pe fronturi imense e altul decât în trecut, și felul de luptă și numă­rul luptătorilor, prelungesc du­rata­ războiului și astfel, luptei decisive cari să aducă o tranșau a diferendelor de azi dintre po­poare, întîrzie. E chiar o proble­mă dacă în condiți­unite de lupți de azi acțiunile decisive sunt po­sibile. Mulți strategi se în­docs­­de această posibilitate. Popoare­le însă și mulți din conducători lor, cred în posibilitatea unei as­fel de acțiuni. De aceea, popoa­rele așteaptă cu inima neliniștită lupta decisivă care să aducă un sfîrșit războiului uriaș de azi Dar, în fond, date fiind desfășu­rările de pînă acum, de pe toate fronturile de luptă, așteptarea a­ceasta pare zadarnică. ag:mi RAZBOIUL DECISIV IN TRECUT POATE FI VORBA AZI DE UN RAZBOI DECISIV ? BETE - SUBUREȚI GREȘELI DE CORECTURA Din lumea celor muți — hi­loc­­hi din lumea celor­­ mulți. Logică... greșeală/ Cei mulți nu pot fi de­cît.. cei muți dacă nu, în­totdeauna, dar mai în­totdeauna! UNUIA CARE ȘI-A VÂNDUT ȘI DINȚII DE AUR DIN GURA Mai ascet ca sfinții — ! N’are patimă de aur. E-o comoară, un tezaur. Și-a păpat.... și dinții. ORID.

Next