Românul, mai 1915 (Anul 46, nr. 357-387)
1915-05-01 / nr. 357
ANUL 45-Ieâ— No. 357 §T||VOIESTE ȘI VEI PUTEA% V- r_---j ANUNCIURI Linia corp 7 pe o coloană In pagina II. .63 tări Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV : .30 nani la Borfol «1 reclame în pagina Ini nia. . 3 lei Are adresa» In Romăniasta Atista.itrația ziarul». La í*«i*Sa* la d-nl John !•’. Jones & C-le, 81 big ru* da Faubotu'g Montmartre. La Bazilii» , Viana s la anii «adoli Mosse » C-le ! La «â © raăve s Ia d-nii Hnassystem & Vogler și la soate agențiile de publicitate. RIBISTIa, SÎR, ACADEMIEI, No. 19 ADlni^ISÎEA ÎA SIMŰA fILADEMIEI No. 17 ROMÂNUL Fundator : C. A. ROSETTI VINERI 1 MAI 1015 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE In țară , , un an 18 lai . . . șease Inul 9 Ir* in străinătate , an an 38 lei . . . șease luni 18 1« i Abonamentele încep la 1 și ÎS ale fiecărei luni A se adresat In Kiev ,nins la Administrația ziarului și la oficii poștale, un Pariat la «Agence Internationale de Jouran Gorbaty», La Vlenas la d-nnl I. Bettenhaosen, Staatsbeamte La Cenâve i Heinrich Masseln. TELEFON No. 87/20 și 22/89 BUCUREȘTI, 30 APRILIE INTERPRETARI ASUPRA LUPTELOR ACTUALE O flovada evidentă de indecizia luptelor actuale este faptul că rezultatele lor au nevoie de interpretări destul de complicate pentru a fi prețuite la justa lor valoare. Dintr-un lagăr și din celalt se exploatează in chip divers operațiile efectuate, incicind unii strigă: „Victorie!" — ceilalți răspund, cel mult: „Așteptați!" Așa se înfățișează mai cu seamă luptele de pe frontul oriental, din Galiția. După comunicatele germane și după unele din afirmațiile comunicatelor rusești, se poate afirma cu precizie că Hușii au fost nevoiți să se retragă pe frontul Carpaților, pină la Vistula, pe o adîncime de 40—50 km. și o lungime de 100 km. aproximativ. Această retragere a Hușilor este rezultatul unor lupte înverșunate, care se desfășoară de două săptămîni in regiunea Carpatilor, unde generalul Mackensen a izbutit să aibă și să mențină inițiativa operațiunilor într-un interval destul de lung. E drept că rușii execută contraofensive energice, dar afirmările lor asupra opririi ofensivei germane sunt destul de timide. Aceste rezultate ar fi desigur de un interes extrem, dacă ele nu ar avea nevoie să fie interpretate. Războiul, din cele mai vechi timpuri și pînă cind el va mai însângera țarina pe care locuim, a constat și va consta în mod esențial, in distrugerea forței adversarului. Cîtă vreme această forță nuste distrusă și făcută inofensiv înă vreme ea rămîne amenințătoare pentru luptătorul care a părut că învinge, nu se poate vorbi de victorie. Înaintări sau retrageri, sacrificii imense sau simple manevre, sunt deopotrivă de valoare dacă asigură rezultatul pozitiv, distrugerea adversarului, sau, cel puțin, pe cel negativ, conservarea propriilor forțe. Numai în lumina acestui scop general și indispensabil al operațiunilor militare se pot aprecia cu oarecare exactitate rezultatele de pînă acum. Hușii erau în ofensivă în Carpați și se apropiaseră în cîteva puncte de capetele sudice și apusene ale trecătorilor, părînd că nu e departe momentul cînd vor putea ajunge cu massele lor în cîmpia Ungariei. înaintarea Rușilor nu era prin sine însăși o victorie, căci armatele austro-german se retrăgeau, luptînd pas cu pas, cu pierderi enorme, dar fără să fie distruse ca efectiv, și fără să-și piardă ordinea de bătaie. Dacă înaintau sau dacă se mențineau în Carpați, aveau în avantagiul Ion unele poziții strategice prețioase pe care le-au pierdut. In orice caz uriașele lupte din Carpati nu avea să le dea succesul, prin ele înșile, ci numai să ușureze condițiile succesului, dintr’un anumit punct de vedere. Acum Rușii se retrag, dar se arată, după comunicatele germane chiar, de o rezistentă înverșunată și un spirit ofensiv destul de desvoltat, astfel încît retragerea lor nu poate fi comparată decît cu una din acele operații tactice care salvează o partidă, chiar dacă îi lipsește deocamdată strălucirea gloriei. Dacă victoriile nu se obțin prin retrageri, retragerile nu înseamnă în orice caz înfrîngeri. O experiență similară au făcut Germanii în Franța cînd s’au retras după bătălia de pe Marna Nu a fost o înfrîngere, fiindcă forțele lor au rămas capabile să continue cu toată vigoarea în alte linii, operațiile începute. Luptele actuale din Carpați păstrează acela caracter nedecis pe care la-u avut toate operațiile de pînă acum. Ele nu dau rezultate, ci de abia le pregătesc, creind nouă condițiuni strategice pentru operațiunile ulterioare. Pierderile sunt fără îndoială enorme, dar dacă le comparăm cu totalul efectivelor angajate, ele își pierd însemnătatea. Chiar dacă ar fi mai mari decît pierderile oricărei bătălii istorice de pînă acum, rezultatele rămîn mai mici decît ale unor simple ciocniri de avantgarde din campaniile napoleoniane. Singurul rezultat apreciabil — o condițiune pregătitoare a victoriei care va avea să vină mult mai tîrziu — este creiarea unor noui situațiuni strategice, a căror valoare relativă nu va putea fi stabilită, decît cînd actualele mișcări se vor fi precizat pe deplin în toate elementele lor. Pînă atunci ne reducem la „interpretări“, față de care trebuie să păstrăm o prudentă rezervă. 0 profeție științifică a răsboiului actual — CARTEA GENERALULUI BERNHARDI - Librăria internațională posedă o carte „La guerre d’aujourd’hui“, scrisă de Bernhardi, care e un mare tehnician militar al Germaniei. Ideile conținute în această carte, acea analiză amănunțită a lui labor teutonicus care a format Germania păcei, cum a format Germania războiului fac din cartea citată una din cele mai interesante scrieri militaro-politice ale timpului nostru. Bernhardi pornește în studiul său de la ideea că Germaniei îi trebue cu necesitate colonii, și pentru a le avea ea trebue să facă războiu. In ochii lui Bernhardi războiul devine o necesitate imperioasă. Făcând războiul Germania apără cele mai vitale interese ale sale. Așa se și explică de ce ea a făcut să trăiască una din cele mai puternice armate din Europa pentru care a făcut jertfe mari, jertfe nemai ușitate în alte timpuri, la alte națiuni. Bernhardi intră, apoi, în amănunt. Arată cum Germania a creiat o mare artilerie, și cum și-a făcut o infanterie cu totul superioară. O astfel de oștire, spune tehnicianul militar, nu este făcută pentru a i se retrage dindărătul tranșeelor; ea este făcută pentru a da lupte decisive, și de a da o ofensivă enormă. „Ea va lua așadar ofensiva și va învinge în cel mai scurt timp, adunîndu-se pe neașteptate și arunncîndu-se asupra adversarului la momentul oportun și la ora decisivă, cum făcu Japonia, care prin îndrăzneață ei inițiativă, parc liză pe Rusia. Alegerea acestui moment decisiv se va alege printro înțelegere între ministrul de războiu cu șeful statului major, împreună cu ministrul de externe. Căci armata nu este decît o anexă a politicei, și una fan «#w ge tm fnsstealtt. Pe unde se va da ofensiva? De la 1911, cînd apare pentru prima oară cartea, Bernhardi sfătuește ea ca să se dea cu toată violența și cu toată iuțeală în Belgia. Criticul militar nu uită că Germania vă avea doi adversari pe brațe, Franța și Rusia. Pentru a învinge, el consiliază Germania de a bate pe Francezi repede, înainte de a se pregăti temeinic Rușii. Căderea Parisului va fi de altfel decisivă. E posibil, însă, continuă specialistul ca în timp ce Francezii cad, Rușii să înainteze. Și poate sau Berlinul. Dar] Berlinul n’are importanța Parisului. „Chiar dacă Rușii ar intra în Berlin, Prusia ar continua să reziste“. Bernhardi n’are nici o încredere și nici o stimă pentru armata rusească. „Au știut ei oare, în lupta cu Japonia să profite de împrejurările favorabile ce se prezentau? Au putut să tragă, la Liao Yang sau la Chabo, profite mari de pe urma superiorităței lor numerice?“ La aceste întrebări Bernhardi răspunde negativ. Despre Anglia generalul Bernardi crede că ea va rămîne neutră. înțelegem prin faptele de acum cît de puțin sigure sunt profețiile ce se fac în timpuri normale! Dar din aceste amănunte date erhardiceese că război care a surprins, a înduioșat și îndoliat sufletele nu a fost și nu este o întîmplare. El a fost o operă a păcei, o operă la care s-au concentrat energiile atîtor minți, și știința sigură a atîtor savanți.In timpul păcei, războiul sef erei ape tăcute în toate statele mari din Europa. O ședință de tortură ZECEMII de cadavre! Străzile orașului sînt pline de afișe care ne poftesc in cutare sală, unde se proectează o peliculă cu... „zece mii de cadavre“. Să vezi un cadavru este tot ce poate fi mai grozav — cu deosebire cînd nu e împodobit cu poesia morții pe care o alcătuesc florile, făcliile, etc.,— să vezi un singur bou pe cîmp și e destul. Corpul unui cățel fără ochi, născut de două zile, îți stringi inima cînd îl vezi aruncat pe cărare, dar rămășițele pămîmtești ale unui semn al tău? Am socotit însă că este vorba de o simplă reclamă și ne-am grăbit să urmăm sfatul afișului spre a ne convinge. Ei bine, grozăviile pe care le-am văzut la acel cinematograf întrec orice închipuire! Cadavrele soldaților veneau în căruțe, cine peste grămadă, iar oameni negri— un fel de corbi monstruoși — le ridicau o clipă în sus, apoi le aminteau unul peste altul, apucînd pe acesta de un picior, pe celălalt de o mină, pe un altul de o ureche. Și bieții morți, aruncați ca niște zdrențe, în straele lor petecie, prezentau un spectacol înfiorător. Să îți plătească negustorul, nu să dai tu bani munciți, și să nu te duci să vezi asemenea grozăvii! Noi știm că scopul spectacolelor este moral, caz, distractiv, educativ și, în ot ce Apoi distracție e asta, or foc? Mai e încă un lucru ce nu poate fi trecut cu vederea. Este oare timpul ca să se arate publicului nostru asemenea lucruri, mai înfiorătoare pe pînză chiar decât în realitate? E bine să se vîre spaima nebună și disperarea în inimile celor care se duc și în inimile celor cari rămîn în urma lor? Ostașul să zică: — Așa o să ajung și eu, — ca ăștia! Iar nenorocita sa mamă: — Dacă și fiul meu va fi, peste cîtva timp, aruncat ca o cîrpă murdară dintr’o căruță de morți? Cine are interesul să ne trimeată grozăviile acestea? Cine ține cu cu orice preț să răspindească teama în rândurile noastre? Cine organizează asemenea spectacole criminale? Și pentru ce? Marți seara, cînd am văzut noi pelicula, spectatorii întorceau cu groază capul de la pînza pe care se proectau cele „zece mii de cadavre’iar pe femei le apucase tremuratul Acestea nu mai sunt spectacole, aciestea sunt ședințe de tortură, demne de perversiunea unui Tomas de Torquemada. In fața clipelor de seamă care ne așteaptă avem nevoe de o altă pregătire decît aceasta. Scene de vitejie, de eroism, — da. Să nu ni se arate însă partea cea mai hidoasă a războiului, căci interesul nostru nu este, în timpurile de față să popularizăm lucrurile acestea. Se înțelege că intimidările nu pot decît să oțelească și mai mult pe cei viteji, dar pentru unul singur mai slab și tot trebue să veghem. Patriotismul luminat, de care apărătorii țărei au făcut dovada ori de cite ori a trebuit, este pentru noi o garanție și nu un film o să ne ție în loc. Dar, în cele din urmă, numai de hatîrul bietelor cucoane și tot ar fi bine să fim scutiți de cele 10 mii de cadavre! R. 8 BANI EXEMPLARUL INIMICULUI Inimicul a luat un cimitir. (Telegramele) A luat un cimitir... Știi. Ca să scoale menții ’n șir, Și să ’i culce... pe cei vii. GRID. NEGBU PE ALB „Poetul are cuvîntul...“ Așa și-a sfîrșit discursul primarul orașului Genua cu prilejul desuelirei monumentului ridicat la Quarto pe faimoasa stîncă, de pa care Garibaldi și cei 1000 de soldați cu cămășile roșii s’au îmbarcat pentru independența Italiei. Poetul căruia i se da cuvîntul să celebreze acest mare era Gabriel d’Annunzio, act istoric, popularul cântăreț al Italiei moderne, poetul care cântase pînă aci gloria Veneției de altă dată, primăvara eternă a Florenței și splendoarea crescândă, a cetiăței bei Romulus.... Și poetul luînd cuvîntul, ca și un al doilea Crist care ar fi propovăduit fericirile zilei de mâine și-a sfîrșit discursul prin următoarele profetice fraze: Mult fericiți acei cari au mult, fiindcă pot da mult, mult fericiți acei cari au desprețuit dragostea stearpă pentru a fi găsiți virgini în aceasă primă și ultimă dragoste; mult fericiți acei cari strigînd omi în potriva evenimenteloru vor primi in tăcere înalta nevoe și ne mai voind să fie cei din urmă, vor fi cei Țintii mult fericiți tinerii cărora le-a fost foame de glorie, fiindcă ziua de mîine îi va îndestula de această glorie; mult fericiți acei ceri se vor întoarce învingători, fiindcă aceia vor vedea noua față a Romei, vor vedea din nou încununată fruntea lui Dante și noua frumusețe triumfală a Italiei eterne..." In gura unui alt om decît aceea a poetului d’Annunzio, aceste fraze ar fi părut simple sforăituri de circonstanță. Poetul însă le-a mobilat și le-a dat înariparea acea divină fără de care o frază or cît de meșteșugit ar fi croită n’ar putea pluti pînă acolo de unde încep avânturile supranaturale ale eforturilor pe care ziua de mîine le va încununa cu laurii eterni. Poeții de altfel au avut cuvîntul totdeauna, cînd împrejurările au marcat momente critice. Și ziua desvelirei monumentului din Quarto era pentru Italia o zi mare, nu atît fiică prăznuia un mare act al trecutului, dar fiindcă pregătea un și mai mare act pentru viitor. Și poetul a vorbit așa cum trebuia sau mai bine zis așa cum nu putea vorbi altfel. El a fost preotul care a celebrat eterna pomenire a Italiei născînde de ori și profetul care a statornicit apropiata splendoare a Italiei de mîine. Poetul a avut cuvîntul. Amir rămîne să ia cuvîntul diplomația și în urmă poate chiar armata KOH-Y-NOOR. FRONTIERA AUSTRQ-ITALIĂNA — Lămuririle unui critic militar francez - Un critic militar francez, scrie germane din marea Nordului pre următoarele asupra frontierei terată de insule contra atacurilor austro-italiene: Frontiera între Austria și Italia a fost stabilită în 1866. La acea epocă, Austria bătuse Italia pe uscat și pe apă, dar fuse nimicită de Prusia la Sadova, ceea ce contribui ca Austria să cedeze Italiei, Veneția. Ea fu totuși destul de puternică pentru a păstra în traseul frontierei avantagii strategice importante. Traseul arată că massa muntoasă a Trentinului se înfundă ca un colț spre valea Padului. Acesta e un dublu avantagiu pentru Austria: pe deoparte ea amenință Lombardia și Veneția, cele două provincii atît de bogate ale Italiei; pe de altă parte ea face foarte dificilă, pentru a nu spune imposibilă o invasiune italiană în Austria prin gîtul Tarvis, singura trecătoare comodă a regiunea acesteia, prin care Bonaparte a trecut în 1797. O armată italiană avansînd prin Padua, Treviso, Udin, ar avea flancul ei sting amenințat și ar risca de a fi tăiată de la baza sa din Bolonia. Din cauza acestui defect al gîtului Tarvis, armata italiană ar putea ataca direct Trentinul, întreprinderea, și aci, ar fi din cele mai penibile. Austriacii au avut abilitatea de a păstra pe teritoriul lor aproape toate capetele văilor; pe de altă parte ei au imbunătățit situația lor naturală favorabilă prin fortificațiuni formidabile; ei au în fine, avantagiul enorm, posedînd linia centrală a Adigelui superior, de a putea întrebuința manevra prin liniile interioare contra atacului italian, pe care traseul frontierei l-ar face excentric și dispersat. • * Frontiera maritimă, nu e pentru Italieni, mai avantagioasă. Coasta lor adriatică e dreaptă, e lipsită de porturi bune și de adăposturi naturale pentru o escadră. Intre Veneția și Tarent, a fost imposibil să se stabilească o bază navală serioasă. Austria din contră poate utiliza fracțiunile unei coaste tăiată pe care insulele nenumărate ale arhipelagului dalmațian o pune la adăpostul incursiunilor inimicului. Aci e o situațiune care nu e fără oarecare analogie cu aceia a coastei flotei engleze. La adăpostul acestei pînze, Austriacii se simt în siguranță, se știe că flota franceză cu toată valoarea și superioritatea ei numerică, nu a putut să ia Gattaro. Insulele dalmațiene sunt pentru ei ca un fel de trentin maritim și dacă spun că ar începe războiul, printr'un marș îndrăzneț și rapid de la Trentin spre Milan, ei nu ascund mai puțin intențiunea lor de a începe războiul maritim printr-un raid de crucișătoare rapide care ar tăia linia de drum de fier foarte importantă care merge dealungul Adriaticei, în timp ce cuirasatele lor ar bombarda Veneția. Aceste procese sunt descrise de revistele militare austriace. Dar dacă Austria are o excelentă pozițiune la frontiera italiană, ea poate fi totuși înfrântă, aceasta din cauza numărului inamicilor pe cari îi are și starea armatei sale. Cît despre italieni, superioritatea lor militară și navală asupra Austriei este astăzi atît de evidentă nicit ea e capabilă să compenseze în mod larg inferioritatea situațiu mei lor geografice. Aceasta ne și face să înțelegem de ce războiul austro-italian, azi aproape sigur, nu a putut izbucni mai curînd. Să ne gindim la greutățile războiului de iarnă în Vosgi, unde punctul cel mai înalt e de 1400 metrii. Or, din cîmpia italiană Alpii Bergamacului, Trentinului, Dolomitici și Carnici, ating înălțimea de 3000 metrii. Suntem însă acum în Aprilie și soldații alpini italieni, sunt demnii emuli ai camarazilor lor din Franța, eroii de la Hartmannswillerkopf. Dacă războiul austro-italian izbucnește, așa după cum pare aproape sigur, alpinii italieni vor marca toate trecătorile Trentinului și vor împiedica pe Austrieci să se miște din reduta aceasta formidabilă, grosul armatei italiene va merge prin gîtul Tarvis spre Klagenfurt și Graz, în timp ce un important corp de debarcare va ocupa una din insulele dalmațiene și va constitui acolo o bază de operațiuni militare și navale. Pentru a duce la bun sfîrșit această triplă însărcinare, dificultățile nu vor fi mai mici... Dar, italienii știu că pentru suflete viteze, nimic nu e imposibil. ORAȘE CUCERITE { PirvpcUYi orașului batulan Quant pe Mensa, HuiUU «și tmrmul de cifre garmani * MILITARE intre Statele Unite ș 1 Germania — Cum înțelege guvernul uman dreptul de visita și examen al vaselor și vinzarea manițuinilor — tartă de d. Bensdorf, plenipotențiarul Germaniei în Statele Unite, asupra blocasului englez și vînzararea de manciiuni de către germani. Guvernul american nu va părăsi nici un moment și în nici un chip, drepturile sale de neutru, nici unuia din beligeranții actiuali. El a recunoscut ca o axiomă dreptul de vizită și de examen, de asemeni dreptul de a aplica, regulele dreptului ginților referitoare la contrabanda de războiu la articolele comerciale. El a insistat într’adevăr asupra acestui punct, usagiul dreptului de vizită și examen necesar pentru a preveni pri m fuziune între vasele neutre , acelea cari aparțin inimicului. De asemeni a admis dreptul de blocaj dacă e exercitat în fapt și menținut eficace. In al doilea rând, guvernul american a încercat să obțină de la guvernele englez și german concesiuni mutuale în virtutea măsurilor adoptate respectiv de aceste două guverne pentru întreruperea comerțului pe ocean. Aceasta el nu a făcut-o în virtutea unui drept, dar în exercițiul privilegiilor sale de amic sincer al ambelor parțiale, indicînd bunăvoința sa imparțială. In al trelea rînd, se poate constata cu un sincer regret că discutînd vânzarea și exportațiunea de arme inimicilor Germaniei, Excelența voastră pare a rămîne sub impresiunea că ar fi în puterea guvernului Statelor Unite să interzică acest comerț și că faptul de a nu-i fi oprit, constitue o atitudine nedreaptă fată de Germania. Guvernul Statelor Unite susține teza că o schimbare oarecare in propriile sale legi de neutralitate in timp ce ostilitățile continuă, care ar afecta în mod vital relațiunile Statelor Unite cu națiunile în război", ar constitui o transgresiune injustificabilă a "mnevikului neuitralităței în, conformitatea căruia a căutat să dirijeze cu conștiință toate acțiunile sale. Prohibirea în momentele acestea a comerțului armelor, ar constitui o schimbare prin care se violează neutralitatea Statelor Unite și trebue să fie evident că guvernul Statelor Unite, n’ar putea să admită o astfel de procedare. Armata franceza In Colonii Ziarele franceze sosite ori publică următorul răspuns al guvernului american la o notă prezent de ofițeri cari sunt în număr de Efectivul de pace al armatei franceze e de 700.000 oameni, afară 29.000. Efectivul armatei active în timp de război este de 1.200.000 oameni. Armata activă franceză din colonii e formată astfel: a) In Indo-China : 3 regimente infanterie colonială total 10 batal.; 4 regimente infante tonehinoasă a 3 batalioane ; 1 regiment infante anamitfi a 4 batalioane ; 2 regimente artilerie colonială cu 6 baterii de cîmp; 6 baterii de munte și 7 baterii de coastă ; 2 companii de lucrători artileriști ; b) In China : Un regiment infanterie a 2 batalioane ; Una baterie (cîmp și munte) ; * e) In Africa de Est: 2 batalioane coloniali ; 3 regimente infante din Madagascar cu 10 batal.; 1 batalion Senegalez ; 1 regiment artilerie colonial; 2 companii de lucrători artileristici , d) In Africa de Vest ; 1 batalion infant, colonială a 3 companii; 4 regimente infant; senegaleză 11 batalioane; 3 batalioane senegaleze ; 1 escadron spahii senegalezi; 1 regiment artilerie colonial cu 5 baterii; 1 companie lucrători ; 1 secție geniu. e) In Africa ecuatorială : 2 regimente infanterie cu localnici— total 5 batal.; 2 batalioane infante cu localnici • total 12 companii; 1 isca fi a spahii senegalezi; 1 baterie de munte; f) In Foua Caledonie : 1 tataiba in tentorie a 2 companii. g) In :liIile : 2 compănii infanterie cocannlă ; 1 baie; e d* coastă ; teză ; £ h) In Africa de Nord: 1 escadron de spahii senegalezi; 6 compănii de transporturi: se*#gmkz.