Românul, iunie 1915 (Anul 46, nr. 388-417)
1915-06-01 / nr. 388
ANUL 46-Iea— No. 388 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Lin»« corp pe o coloană In pagina II. .60 bani Linia co p 7 pe o coloană In pagina IV. . 30 bani inserti și reclame în pagina III linia. . 2 lei Are adresa: Instomintat la Administrația elerului. La Paris I la d-ni John F. Jones A C-le, 31 bis m du Faubourg Montmartre. La Berlin & Vienat la d-nii Rudolf Mosse & C-le La Seleve « la d-nii Heusenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. minilk, SIR. ACADEMIEI, No. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Iarăși „atrada“ vrea să aibă cuvîntul în politica externă. Așa reese cel puțin din demonstrațiile ce se pregătesc pentru astăzi în Capitală, ca și cum întîlnimi intimplătoare ți manifestațiile cîtorva sgomotoși care n’au altă distracție în zilele de repaos duminical ar fi elemente determinante pentru atitudinea Romîniei în conflictul european. Interesant este că aceiași oameni și aceleaș gazete, care vor astăzi să audă „glasul poporului“ în manifestațiile de stradă, se comandau cu toată hotărîrea atunci cînd asemenea manifestații voiau să ajungă, în toamna și iarna trecută, la ieșirea din neutralitate. Socialiștii și gazetele apărute într-un chip misterios, în romînește, la Bukarest, erau atunci alături de oamenii calmi, hotărîți și conștienți care nu ascultau strada cu sgomotele ei entuziaste și generoase. Patronilor nemărturisiți și inspiratorilor suspecți ai sus zișilor oameni și misterioaselor gazete nu le convenea atunci politica străzii și aveau principii formidabile în privința „absurdelor tendințe ale unor anonimi de a dicta guvernului o atitudine în politica externă. Pe atunci aceiași oameni aplaudau plini de admirație măsura guvernului Salandra de a fi oprit in Italia orice fel de manifestații, fie pentru, fie contra războiului — și făceau în privința politicei de stradă o astfel de expunere de motive în favoarea interzicerii lor în cîz orice guvern nu ar fi avut decât să copieze „înțeleptele“ considerente ale suspectelor forte pentru a se apăra cu toată energia împotriva intrușilor, care vor pe calea străzii, să-i dea inspirații. Pe atunci strada era incompetentă în materie de politică externă. Astăzi însă lucrurile s’au schimbat. Strada reprezintă pentru aceiași oameni și aceiași fițuici „voința poporului“ și demonstrațiile întîmplătoare ale oamenilor sunt ultima înțelepciune a neamului romînesc... Coloanele acelor fițuici și discursurile acelorași oratori , sunt pline de laude pentru cei această dată negau, ironizau sau batjocoreau cu toată „înțeleaptă“ lor severitate. E destul să observăm această necioplită șurupărie diplomaticească pentru ca să ne dăm seama de valoarea morală a demonstrațiilor care se pun la cale și se desfășoară cu zgomot acum. In privința demonstrațiunilor de stradă pentru a se dicta atitudini jn politica externă părerea noastră a fost dela început bine stabilită. Am considerat aceste demonstrații ca o imixtiune cu totul nejustificată, dacă trecea de exprimarea unei stări de spirit generale și căuta să fixeze atitudini diplomatice și să dea lecțiuni de politică externă. Opinia publică nu a fost socotită de către noi ca putind fi confundată cu cele cîteva voci discordante, dar sgomotoase, care voiau să-și dea un prestigiu de generalitate ce le lipsea cu desăvîrșire. Spiritul public era pentru noi determinat de marile direcții ale desvoltării noastre naționale în veacul al XIX-lea, de întreaga noastră educație sufletească, literară, istorică și politică, de opinia surdă a marei mase populare, care a fost peste veacuri păstrătoarea naționalității române. De acestea și de interesele esențiale ale vieței romînești aveam să ținem seamă și nu de sporadicele manifestații ale căror sgomote nu opresc în drum decît pe trecătorii grăbiți — pentru cîteva clipe. De aceea sgomotele socialiste internaționaliste, filomarckiste și de alte asemenea inspirații, nu sînt decît încercări de mistificare, amețeli ale naivilor de către farsorii cu pretenții de generozitate și nimic mai mult. El ar vrea să fie și o sfărîmare a unității noastre sufletești din aceste clipe — dar nu sunt și une nu vor fi. BUCUREȘTI, 31 MAI MANIFESTAȚII, ÎNTRUNIRI, CORTEGII ETC. — SOCIALI Un popor care se neide a vorba de poporul francez care Își micșorează an cum, numărul excedentelor de nașteri. Așa în 1830 excedentul numărului nașterilor a fost de 200.000 In 1885, excedentul atingea o cifră mai mare de 100.000; diferența față de 1830, era însă enormă. De la 1885, excedentul s’a coborit continuu, la o mijlocie de 38.000 pînă în 1905, apoi la o mijlocie de 26.000 dela 1905 pînă la 1913. In 1914, an tragic pentru populațiunea franceză, primul semestru arăta un deficit la nașteri un număr de 25.000. Dacă lucrurile continuă astfel, se poate spune că poporul francez, după o sută de ani, va înceta să mai existe Din Franța, a poporului francez, va rămîne doar amintirea amestecată poate cu un sentiment de respect, pentru un popor care adus imense servicii progresului omenesc. Și cu toate acestea Franța nu trebue să dispere. Să voiasca numai și răul poate fi înlăturat. Franța dacă ar voi, ar putea dacă nu să întreacă populațiunea Germaniei, să o egaleze totuși așa cum s’au egalat numărul populațiunilor franceze și germană, in 1871. Franța ar trebui atunci să înlăture celibatul și sterilitatea voluntară, ar trebui să se gîndească mai puțin la viața liniștită, asigurată prin economii, să fie mai puțin stringătoare de bani dar să fie și mai puțin dominată de tendința de a înlătura frumusețea, maternităței pentru a avea, pe aceea a corpului steril. Franța ar trebui să voiască aceasta, cu atît mai mult azi, fiindcă numărul celora capabli să perpetueze poporul francez va fi redus, rupt războini cu vre-o 400 de mii pînă la 500.000 oameni, fiindcă descreșterea populațiunei, ar duce um popor nobil și de geniu la pieire, fiindcă, pentru însăși progresul omenirei, aceasta nu trebue să se întâmple. Vor voi însă francezii să înlăture răul ? Transformarea profund sufletească prin care trece azi poporul francez, tendința spre viața serioasă și solidară pe care o maniifestă înlăuntrul claselor lui, pot fi indicațiv și că, în cele din urmă poporul francez, va vedea marele pericol, — cel mai mare pericol care-l amenință, și va înlătura voluntar răul, așa cum voluntar Va lăsat să se încuibeze în toate că minunile franceze. Altminteri poporul francez va fi singurul în istoria civilizațiunei care, — după expresiunea bruinia și tragică a lui Gustave Hervé, — se va fi ucis singur... I. PODARU. Solemnitatea de la Academie DISCURSUL REGELUI Cuvîntarea rostită de M. S. Regele, în sînul Academiei Române, a atras a tuturor luare aminte. Bogata în frumuseți literare, vorbirea Suveranului a impresionat în deosebi prin dragostea pentru trecutul neamului nostru, pentru cultura noastră și pentru conducătorii noștri pe cărarea luminei. M. 8. Regele Ferdinand n’a uitat cuvintele lui Cogălniceanu : Noi, bătrînii, ne ducem, dar salutăm pe junele Principe ale cărui forțe ne vor întineri în restul zilelor noastre și vor îmbărbăta la muncă pe cei cari rămîn în urma noastră. Dar cine ar fi putut să uite aceste vorbe ? ici n’a uitat Suveranul nici pe M. S. Regele Carol I, a cărui amintire a strălucit o clipă în „Academia Română“, nici pe ilustra poetă Carmen Sylva. Poetica este mai cu seamă partea în care ne vorbește de intrarea M. S. Reginei în Academie: „In aceste zile de grele griji și uriașă răpundere mi-a fost o adîncă mîngîiere sufletească, cînd am aflat că sesiunea anuală de ăstimp a fost inaugurată prin proclamarea mea ca protector și președinte de onoare, și încă prin o rezoluțiune cu totul gingașă, aceea de a primi pe Regina, prea iubita mea soție, între membrii de onoare“. Se știe că M. S. Regina a protejat toate artele, pictura, literatura, broderia națională, etc. Iată de ce cuvintele Suveranului au fost primite cu vii aprobări în Academie și în marele public, unde au ajuns pe calea tiparului. Suntem mîndri de sentimentele pe care le-a arătat și de astă dată M. S. Regele, al cărui discurs va fi un îndemn, îndemn cu atît mai stăruitor cu cît vine mai de sus. Și nu vor fi repede uitate cuvintele alese pe care le-a rostit Regele Ferdinand în sinul Academiei Române. Ce fericiți trebue să fie membrii Academiei cu un asemenea Coleg R. — o — g BANI EXEMPLARUL Fundator : < c. £ R0SETT1 OFIȚER indian Un ofițer indian în parcul unui castel din nordul Franței Războiul în caricatură Povestirile faptelor războiului,cel mare” de azi, sau arătarea situațiunilor în care se află popoarele beligerante, prin mijlocul caricaturei, nu sunt nici „diective" nici nevinovate... Cu toate acestea ele sunt întotdeauna amuzante și, pentru vremurile triști prin care trece întreaga omeniri contribue adesea, să ni se descrețească fruntea pentru cîteva clipie numai. In ultimul număr din „Stoire“ găsim între altele urmăoarea caricatură : ea reprezintă Austro-Ungaria prin Franz Joseph, ale cărui brațe și picioare sunt tăiate. Wilhelm, împăratul Germaniei, îi prezintă pergamenul spre a semna pacea, în zadar, fiind fără mâini și picioare, fiind desmembrată, Austria nu are cum să semneze pacea. O caricatură austriacă, de pildă, reprezintă aacul Germanilor, Austriacilor și Turcilor contra Rusiei. Rusia e înfățișată printr’un om de zăpadă, cu un măturoi în mină ; austriecii, germanii și turcii, aruncă, cu bulgări de zăpadă într’însul. Mai expresive sunt însă caricaturile de „actualitate“ ale Englezilor. Răsfoindu-le am găsi istoria „în caricatură“ — și fără îndoială interpretarea engleză, — a războiului de azi. Să răsfoim această istorie. Iată violarea teritoriului Belgiei, „Westminster Gazette“, o reprezintă printr’o caricatură cu următorul titlu . Impui și mielul; legenda e apoi următoarea : Cum ți-ai putut permite să strigi că te omor? In „Daily Express“, o altă caricatură, cu mențiunea : „pentru Kaiser și Crucea de fer“ și care arată o împușcătură a infanteriștilor germani contra bonelor și cărucioarelor de copii; — o altă caricatură din „People“, reprezintă pe Wilhelm II, decorînd pe unul din amiralii săi : „amirale, Mine Kaiserul, vă confer aceasă cruce de fier pe care o veți purta pe piept, pentru curagiul de care ați dat dovadă poruncind să se mitralieze pe coasta engleză emei și copii și ceastălaltă cruce de fier pe care o veți purta... pe aceia ce ați arătat vaselor engleze. Daily Mirror” caricaturizează : „Daily Graphic“ își ride de profesorul, reprezentant al „kulturei“ germane, e gros și gras, cu ochelari de aur, merge la războiu și încearcă să surprindă adversarul arborând, la chipiu, insigna „Crucei Roșii și finind în mina stingă drapelul alb al parlamentarului, iar în mina dreaptă fiind cu teamă o pușcă; geanta îi e plină de gloanțe dum-dum. „London Opinion“ reprezintă nouăi recruți germani printr’un bătrîn cu ochelari și cu barbă albă. Aide, îi spune sergentul de stradă, la cazarmă. In „London ’ Mail“, buldogul englez ține de 1 pantaloni un neamț și mormăie I intre dinți: „Nu-i voi scăpa. Cu atît mai rău dacă operațiunea costă scump sau e mai lungă. In „Daily Graphic“, se răspunde de către Lloyd George: aceasta înseamnă o cheltuială de 2 milioane livre pe zi. — Nu e scump îi răspunse John Bull, dacă voim să nimicim militarismul german. John Bull ține cu un aer satisfăcut termometrele războiului, cu mina dreaptă acela al „nervului“ asupra căruia veghiază Lloyd George și care arată 25 milioane de livre; în mina stingă e termometrul „mușchiului“ care veghează atent pe lordul Kitchener și se ridică pînă la 1 milion de oameni. „Sketch“ pe reprezintă un gentlemen strălucitor de elegant, în fața toaletei, aplicîndu-și pe un nas înroșit pentru întotdeauna de whisky și sodă, o mare cantitate de pudră de orez. „Pentru a se păzi de Zeppelinurii subliniază caricatura, autoritățile britanice au ordonat stingerea tuturor felinarelor, lămpilor și globurilor Regatului Unit. Iată un nobil lord care se conformează norilor regulamente!...“ Din „Punch”, voiți să vă angaja, spune unui bătrîn gras, comandantul unui ciclu : un băețaș de cinci ani, cu o cască în cap, spune cu seriozitate sorei mai mici, arătindu-i un bătrîn : „Moșul și cu mine suntem în același regiment“. * Pildele despre caricaturile războiului, care să ne facă să mai rîdem puțin, în vremurile noastre de înfrigurare generală, s’ar putea înmulți la infinit, fiindcă humorul omenesc și răutatea omenească se îmbină azi cu o fecunditate mai mare ca oricînd fiindcă istoria războiului în carificatură a fost povestită în timp de zece luni în icoane nenumărate , și în cite va mai fi povestită și de aci încolo... E de ajuns însă să relevăm numai cîteva din povestirile acestea spre a vedea ce înseamnă războiul în caricatură și cum spuneam, spre a mai ride puțin , fără îndoială, cu nevinovăție, biurou de recrutare, dar n’aveți talia reglementară. Oh ! răspunde celalți ași putea mă prezint ca mascotă... „Evening Telegram“ reprezintă pe Kaiser un porumbel sburînd de-a lungul Germaniei: „De la Vistula la Meusa, de la Marea de Nord la Carpați, pe tot parcursul își pierde penele“. In „Daily Mirror“ , deghizările vasului „Emden“, fața Domnilor și Doamnelor, spune nasul crucișător a devenit succes Willy îmbrăcat ca luptător, veți siv un cuirasat franco-anglo-bel, vedea cu altă ușurință vom tragă japonez, cu 10 coșuri și aproa- versa Calais și Paris“, pe tot atîtea pavilioane, apoi ,d în fine, o caricatură ansă, — în balenă, un șarpe de mare și un „Novoie Vremia“ ; ea arată clasa icebergs , J din 1932 din Germania la exer-• NEGRU PE ALB AVIATORI HOSTRI Vreau să vorbesc de frumoasa performanță pe care aviatorii noștri au stabilit-o săptămîna trecută cu ocazia, raidului București- Curtea de Argeș-Cîmpulung și înnapoi. Ceea ce regret însă, este faptul că de data asta, prin expresia „aviatorii noștri“ nu voi putea înțelege decît pe aceia care sub conducerea principelui Bibescu, al câinesc „Liga minimală aeriană de la Băneasa și că voi fi nevoit să las de oprte pe cei de la Cotroceni care în ultimul timp s’au manifestat foarte puțin ca să nu zic. aproape de loc. Există o singură excepție acolo locotenentul Zorileanu. Acesta însă, dacă nu mă înșel lucrează pe contul său propriu. Și afară de aceasta, cum nu vrei să fac personalități, voi reveni la cei de la Băneasa, adică la aceia despre care vorbește impresionanta dare de seamă a sus citatului mic încoronat de suces. Ași fi banal, strigător de banal dacă ași părea că mă entusiasmez de îndrăzneala aviatorilor noștri de la Băneasa și de marile și profitabilele rezultate obținute cu această ocazie. Nu voi face aceasta, fiindcă astăzi suntem aproape cu toții siguri de ceea ce pot aviatorii noștri și suntem cu atît mai siguri cu cît, dacă nu mi-ar fi teamă că sunt prea pretențios, ași putea afirma, că romanul care odată se năștea „poet" astăzi se naște aviator. Uimirea noastră ar fi fost legitimă în primele zile de viață ale existenței aviației la noi. Astăzi însă ea a făcut atîtea progrese că aproape nimic nu o mai deosibește de progresele și rezultatele obținute în străinătate. Cui se datorește această înflorire? De sigur că în primul rînd, celor care și-au luat nobila sarcină de îndrumători și apoi tuturor piloților noștri, ale căror calități sufletești și tehnice au trecut de mult în domeniul cunoștinței publice. Raidul de săptămâna, trecută a fost ceva mai mult decît o încercare. Aviatorii noștri au dat probe îndestulătoare de ceea ce pot face... Să trăiască!... KOHYNOOR. LUNI 1 IUNIE 1915 . LUMINEAZA-TE ȘI VEI Fi ‘ íiwiueLUTESA 1 ABONAMENTE > UN,^,T*T«jf W . .an a„ ,8 le, . . . 8e*80 , » In itritnfti&te , un an 36 lal . . , șease luni 18 pi Abonamentele încep la 1 ți 15 ale fie e&rei luni A se adresai In RuntCnia! la Administrația «fanului si la oficiu poștale, um Pârtii la «Agence Internationale de Jouran Gorbaty», La Vienat la d-nul I, Bettenhausen, Staatsbahnes La Gendve , Heinrich Masseln. TELEFON No. 57/20 și 22/39 WKE&&Z71 Cîțiva oameni de legi și nu moraliști îngăduitori au emis opinie, care actualmente are aproape unanimitatea adesiunilor Ta susținut de către acești filar,tropi ca aceia cari au fost condamnați de justiție, dar cari au sunt încorporați și luptă în războiu, să fie cu desăvârșire reabilitației făcînd dovada supremă jertfei. Această umanitară opinie e ci atît mai răspîndită și îmbrățișați azi, eu cu firește întreaga atențiune și toată încordarea minte e îndreptată, spre pericolul extern, spre frontieră și la război. Totuși contra acestei concepti generoase, care cere să se ierte aceia ce fac dovada patriotismulu lor, se ridică un publicist paradoxal și spiritual, bun patriot , mare stilist, Urbain Gohier can scrie : ,,In timp de pace, strămoșii noștri mențineau oarecare distanță între oamenii onești și ceilalți, între omul care n’a păcătuit nici o dată și omul care a cedat relelor instincte. Strămoșii noștri, chiar părinții noștri, erau Francezi intacți, cari nu erau otrăviți de sofisme morbide, și cari nu învățaseră de la Tolstoi, de la Dostoievski, de la Gorki, că trebue să te fi cufundat în toate cloacele pentru a deveni interesant. Atunci, cînd un om cinstit își făcuse datoria de soldat și cînd un răufăcător făcuse de asemeni datoria de soldat, distanța între ei nu se schimbă. La două cantități inegale adăugau o aceiași cantitate, inegalitatea nu se schimbă. Morala se potrivește în privința aceasta cu aritmetica. Dar morala și aritmetica politicianului nu sunt ca ale noastre. Ceea ce politicianul vede, este că și războiul îi distruge pe electori, și că trebue să restabilească efectiivul trupei , iar cel mai ușor mijloc este de a face o listă de nouni alegători din cei degradați piuă i 1- acuma“. Și publicistul Gohier insistă cu i humor asupra acestei măsuri egaalitare : „Iată, de exemplu, un om care a furat o sută de mii de franci ă :ila un vicleșug de la un tânăr agia- Hoțul și păgubașul se găsesc . în front, salvează Franța, intră triumfători la Berlin. Sunt amîndoi eroi, egali înaintea, admirației publice. Nu mai e nevoe a se desimormînta trecutul : în față au rămas doi oameni cinstiți. Numai că hoțul are o sută de mii .. de franci în plus, și păgubașul o a o sută de mii de lei în minus“. Opiniile lui Gohier sunt interesante, dar ca toate cele ce nu , susțin prin jocul de artificiu al logicei, și prin spirit, păcătuește prin generalitatea criticei. Nimeni nu a putut să considere că trebuee puși pe același nivel cei ce sunt radicalmente deosebiți din punct de vedere moral. Dar simt unele ■ mici fapte, comise în tinerețe, ■ cari pot fi puse pe socoteala neexperienței. Și cînd un astfel de delicvent vine și se jertfește pentru țară , cînd el nu-și tirguește sângele și viața, ar fi o cruzime din partea Statului pentru care ii el s’a luptat de a nu-l ierta. Marea lege prin care omul devine superior este aceea a iertă• rect. Și ar fi desigur o mare nedreptate ca aceia ce au făcut tot ce au putut pentru a dovedi că sunt buni patrioți, buni cetățeni,buni fii ai patriei, să nu poată obține nici prin bravură iertarea unui delict comis în împrejurări triste într’un trecut de tinerețe ! SEMPER DIN PROBLEMELE VREMEI Reabilitarea condamnaților PRIN RASBOI ° V<>CE CONTRA NIVELAREI CELOR PEDEPSIȚI CU CEI MORALI ^ STT Transportat pe calea ferata VAGON AUTOMOTOR ÎNCHIS ERMETIC. NULL LEGTâLC AL KHEDIVULUI — Incontestabil că ingineria este una din cele mai frumoase științe care a făcut pînă acum progrese cu adevărat uimitoare. Așa, acum de curînd s’au înlocuit în America, pe unele linii cu trafic slab, trenurile grele care circulau la intervale mari, prin vagoane automotoare cu esență sau electrice care circulă la intervale scurte. Tracțiunea electrică a luat acolo mare dezvoltare, așa că numeroase linii ferate care aveau trafic intens cu locomotive cu aburi, s-au transformat spre a putea face tracțiunea cu locomotive electrice sau cu vagoane electromotoare. Vagoanele automotoare cu benzină în Europa n’au prea avut un succes durabil. In Statele Unite însă aceste vagoane au avut o aplicațiune mai largă, căci mai toate companiile de căi ferate le au adoptat de la început. Și am putea spune ca, după rezultatele obținute pînă acum, companiile în chestiune n’au greșit de loc. De altfel America este țara celor mai îndrăznețe încercări și întreprinderi tehnice. Acum de curînd s’a pus în circulație, în Statele Unite, un fel de vagoane automotoare, construite din tablă de oțel și căptușite pe dinăuntru cu lemn. Vagoanele acestea au o formă cu totul originală spre a micșora rezistența aerului și a evita praful, fiind ascuțite în față și ermetic închise. Lungimea vagoanelor este de peste 21 metri iar lățimea de aproape 3 metri. Sunt împărțite în trei compartimente: unul pentru nefumători cu 40 locuri, altul pentru fumători cu 16 locuri și compartimentul pentru bagaje. Motorul este cu benzină și are 200 cai putere, cu o iuțeală de la 70--104 ktm. pe oră. Luminatul se face cu ajutorul lămpilor de gazolină iar încălzitul se obține prin apa de la motor care circulă în serpentine. Ușile de vitare sunt la mijlocul vagonului și de ambele părți, dispoziție care înlesnește mișcarea călătorilor și mai ales salvarea lor în cazuri de ciocnire. In asemenea accidente călătorii sunt mai apărați, puțind să se retragă de la partea ciocnită și să iasă prin ușa de mijloc, lucru ce ar fi imposibil cînd ușa ar fi la capătul vagonului și prin urmare astupată. Ventilarea vagoanelor se face prin aspirația aerului curat luat dinaintea vehiculelor. Aerul este dus și evacuat printr-un ventilator în acoperiș, deoarece ușile și ferestrele sunt închise ermetic prin rondele și benzi de cauciuc. Un asemenea vagon ar putea trece prin apă ca un submarin, fără a fi inundat de cit prin locurile lăsate în acoperiș pentru ventilație.In aceste vagoane călătorul ajunge la destinațiile cele mai depărtate tot așa de curat cum a intrat în vagon, nefiind expus nici la praful nici la fumul sau scînteele inevitabile ale mașinei. Ochiurile geamurilor sunt așezate așa de apropiate nicit călătorul are vedere afară în orice loc stă.Dacă Americanii fac sforțări de acest fel, apoi nici Englezii nu vor să se lase mai prejos. In adevăr, o companie engleză de cale ferată a construit de curînd pentru Khedivul Egiptului un tren compus din două automotoare petroleo-electrice. Prima este o trăsură-salon a Khedivului și persoanelor din societatea înaltă; a doua este rezervată suitei. Fiecare trăsură este mișcată de câte un motor de 120 cai putere, legate la un dinamo cu curent continuu de 300 volți, care acționează la rîndul lor două motoare electrice așezate pe osiile dinainte. Comanda grupului electrogen se poate face de la ambele capete ale trenului. Aceste automotoare pot merge și separate. Cînd sunt legate fornăind un tren, el poate merge cu o iuțeală de 65 ktm, pe o linie orizontală. Chiar cînd motorul de la unul din vagoane n’ar funcționa sau ar avea o deranjare, trenul tot poate merge însă cu iuțeală redusă. Vagonul salon este mobilat foarte simplu : o masă lungă la mijloc, un birou, două fotoliuri și cîteva scaune mobile în piele. Vagonul mai are un mic compartiment pentru Khediv, în care sunt instante o bibliotecă, o masă pliantă, un fotoliu și un scaun. Vagonul pentru suită este împărțit în două compartimente dle persoane, și un compartiment furgon pentru bagaje și un spălător. Asemenea trenuri ușoare sunt de mare folos în orice țară. •mi ______D.L. G. TRE