Românul, iunie 1915 (Anul 46, nr. 388-417)
1915-06-12 / nr. 399
ANUL 46-Iea— No. 390 VOIEȘTE 81 VEI PUTEA ANUNCIURI Linia corp pe o coloană in pagina II. . 50 bani Linia cop 7 pe o coloană in pagina IV. .30 bani luBerti »1 reclame in pagina III linia. . 3 lei A se adresai In nomapnnat la Administrația ziarului. La Paris i la d-ni John F. Jones A C-ie, 31 lei« ru dn Faubourg Montmartre. La »erlln & Vienai la d-nii Rudolf Mosse & C-ie La Génévé * la d-nii Haasenstein & Vogler și la toate agențiile de publicitate. REBiCJIA, 8TR. ACADEMIEI, No. 18 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Un mare rezultat al ofensivei austro-germane în Galiția a fost atins. Lembergul a fost reocupat Ar fi cu totul dezorientat să încercăm a urmări importanța acestui eveniment militar după comunicatele oficiale ale beligeranților, fiindcă punctul lor de vedere depinde de faptul că Lembergul intră sau trece din stăpînirea unuia în a celuilalt. Astfel pe cînd la cucerirea Lembergului de carte Ruși Austriacii arătau că acest oraș descoperit nu are nici o importantă strategică, acum, tot pentru Austriaci recucerirea lui e un eveniment care domină situațiunea actuală prin considerabila sa importanță. E rîndul Rușilor ca să execute oarecare variație în opiniile lor asupra importanței Lembergului. Le aceia numai un scurt istoric al desfășurărei evenimentelor ne poate da o apreciere mai exactă a punctului culminant la care a ajuns ofensiva austro-germană în Galiția. Lembergul a căzut în stăpînirea Rușilor la 20 August 1914, după lupte crîncene al căror rezultat a fost retragerea Austriacilor din Galiția pină la zidul Carpaților, pe care Rușii au încercat zadarnic să-l treacă apoi în decursul lunilor următoare. De atunci Rușii au intrat în stăpînirea aproape a întregei Galiți, ajungînd pînă în apropierea datatei Cracovia. Desfășurarea operațiilor pe teatrul din Polonia, silind pe Ruși să se retragă pînă în preajma Varșoviei a avut ca consecință și retragerea armatelor care înaintaseră spre Silezia, dar în privința terenului Galiției pînă la Tarnow, spre Nord și Neu Sandeck spre sud ei nu au cedat timp de nouă luni nici un pas. In acest timp, cu toate dificultățile iernei, campania continua cu cea mai mare înverșunare avînd drept obiect, din partea Rușilor, ocupația păsurilor Dukla și Majock prin care se putea răzbate în cîmpia Ungariei, unde marile mase rusești aveau să găsească un teren foarte favorabil pentru o desfășurare cu urmări capitale asupra continuării operațiunilor. Cu sacrificii imense, și din această cauză cu o deosebită încetineală. Rușii au pus stăpînire pe linia de coaste a munților, iar în pasul Isztock ajunseseră pînă aproape de ieșirea defileului în spre Ungara. Aceste rezultate erau obținute pînă în primăvară și consolidate prin luptele grele din cursul primăverei. Acum șapte-opt săptămîni a început să se precizeze însă caracterul dominant al ofensivei austrogermane. Un mare număr de trupe germane veniseră să reconstitue frontul austriac. Germanii aveau în fața lor primejdia unei înaintări a Rușilor în Ungaria, care ar fi amenințat grav imperiul German prin partea de sud și ar fi creiat un front nou de luptă în conditiuni de teren nefavorabile pentru imperiile centrale. De aceia au dat luptelor din Galitia o importantă decisivă și au acumulat mari mase de trupe germane și mai cu seamă o formidabilă artilerie pe frontul galician. In această artilerie erau un număr considerabil de tunuri de mare calibru, care au cauzat Rușilor pierderi mari și au făcut necesară o retragere. Atacul de front al trupelor generalului Makensen a început deplasarea trupelor rusești înspre Est. Această deplasare a fost continuată cu toată îndîrjita rezistență a Rușilor, încet pretutindeni Rușii au fost desprinși de lanțul Carpatilor și îndrumați către frontieră. Căderea cetătei Przemysl iarăși în mina austro-germanilor și reocuparea recentă a Lembergului sunt momentele cele mai importante ale acestei ofensive austro-germane. Precum se vede armata austriacă, după înfrîngerile de acum zece luni s-a refăcut și a reocupat Galica, cu ajutorul austro-germanilor. Această reocupare nu a dus însă la distrugerea armatei rusești, încît luptele de pînă acum nu au un caracter decisiv cu toată extrema lor violentă. Refrenul: războiul continuă, e de același tragică actualitate de care se bucură de unsprezece luni. In acelaș timp operațiile din Galitia arată importanta capitală a artileriei și a munitiunilor — căci succesul germanilor se datorește în primul loc artileriilor grele și fantasticei cantități de munițiunî pe care au întrebuințat-o. BUCUREȘTI, 11 IUNIE LEKBERG UN REZULTAT AL OFENSIVEI AUSTRO GERMANE VARIETATI APARAREA Contra bombelor asfixiante — INJECȚII de atropină sunt suverane - Mefisto care conduce acest răz nu are decît să se pregătească bolii cu o siguranță în fapte rele mai dinainte cu o soluție făcută de e vrednică a pune în uimire ții pe bunul Dumnezeu, a născocit și sistemul bombelor asfixiante, după cum tot el e acela care a inventat la Francezi minunatele avioane. Pentru a se lua măsuri contra relelor produse de aceste bombe, toată știința ce a inventat: Mai întâiu s’a întrebuințat cu succes măscile protectoare. Dar prefectura din Paris a propus și alte măsuri de precauție, pe care le-a afișat spre știința tuturor. ar La vestea unui Zeppelin care veni ca un balaur din poveste, cu o serie de bombe asfixiante, trebue să se deschidă imediat toate ferestrele apartamentelor. Și aceasta pentru că ± _ eu cît o bombă — fie ea chiar fără gaz asfixiant — cade într un loc închis, cuatita ea este mai periculoasă. De aceea ,faimosul Sar-Péladan Péladan în dorința de a conserva monumentele artistice propunea a se scoate imediat toate geamurile de la catedrale pentru ca efectul obuselor să fie minim. Vaporii toxici întrebuințați de germani sunt de trei feluri: clor, brom și exiclorură de carbon. Trei sunt tributari ai acelorași reactivi alcalini: soda și amoniacul. Amoniacul poate fi utilizat în inhalații, dar ele sunt foarte neplăcute. Soda din potrivă, este în special comod de întrebuințată sub forma sărurilor sale: sau bicarbonat. Fiecare iposulfit familie (SEMPER dintr-un litru de apă și 100 grame de iposulfit sau de bicarbonat de sodă. Dacă o bombă asfixiantă eclozează întrun apartament, repede un tampon de vată îmbibată în această soluție și ținută în gură va opri vaporii periculoși să pătrundă în mucoasele nasului și bronșiilor. De altfel chiar dacă cineva nevoit ar fi să respire gazele asfixiante, e mijloc de a se vindeca prin infecțiuni de atropină. O interesantă comunicare a fost făcută în acest sens la Academia de medicină din Londra de către profesorul Douglas din Cambridge. Rezultă că o injecție de atropină îmbunătățește cu o repeziciune uimitoare simptomele provocate de gazele asfixiante. Experiențele făcute asupra epurilor de casă au dovedit în chip precis.acest rezultat terapeutic pordus de atropină La unele din aceste animale injecția cu atropină nu s’a făcut decît după două ore de la absorție. Și chiar în acest caz efectele ei au fost foarte bune. Din toate acestea rezultă că știința este ca o armă ciudată. Poate lovi, dar poate în acelaș timp remedia relele pe care ea însăși le produce. Nu ar fi fost mai bine, însă, ca acest spirit inventiv să se fi cheltuit în opere filantropice, decît în distragere , întrebarea are răspunsul implicit. 8 BANI EXEMPLARUL Fondator : C. A. ROSETTI Numărul școalelor particulare1 din țară este foarte mare. Nu există aproape oraș în care să nu se găsească una sau mai multe din aceste școale. Faptul acesta este, fără îndoială foarte îmbucurător pentru toți acei cari se interesează de progresul cultural al țărei. In afară de această constatare așa de importantă, școalele particulare sunt o mare ușurare pentru Stat. In adevăr, cu cît se vor înființa mai multe școale de acestea, cu atât Statul își va putea economisi forțele bănești, căci va fi nevoe de tot mai puține școli publice, cel puțin la orașe. Cu modul acesta, bugetul țarei ușurat de sarcina de la orașe. Statul își va putea împlini mai bine obligațiunile pe care i le impune învățămîntul rural. Cu alte cuvinte, cu cît Statul va fi nevoit să cheltuiască mai puțin cu învățămîntul urban, cu aut va putea crea mai multe școale la sate pentru luminarea poporului rural. * 1 i 11 Ii: i Șr se știe că la noi nu este de nimic mai multă nevoe ca, de școale rurale, singurele în măsură a stirpi sau, cel puțin, a micșora cît mai mult numărul mare al neștiutorilor de carte de la țară. În acest punct de vedere deci, care interesează toată lumea conștientă și dornică de progresul cultural al țărei, am dori să vedem înființate cît mai multe școale particulare primare, profesionale și secundare. Va fi un mare bine și pentru învățămînt în general, pentru bugetul țărei în special. Pentru ca învățămîntul particular să fie însă cu adevărat folositor și să producă roadele frumoase și îmbelșugate pe care le dorim ca totul, este absolută nevoe să fie bine organizat și mai ales foarte conștiincios condus. De organizarea temeinică a unui învățămînt depind în primul rînd, rezultatele pe care le va mitea da. Cu cît învățămîntul particular va fi mai bine organizat, cu atît va da roade mai frumoase. Acest lucru l-a avut în vedere marele Spiru Haret, în dorința lui arzătoare de a vedea țara propășind cît mai mult pe terenul cultural, cînd îșî pusese în gînd să dea o nouă organizare învătămîntului particular. In acest scop neuitatul Haret, a întocmit, pe la sfîrșitul ultimului său ministeriat, un proces de regulament al acestui învătămînt. La acest regulament, după cu ne aducem aminte a colaborat și d. M. Brătilă, fost pe acea vreme și actual director al învățămîntului particular. De asemenea suntem în măsură de a ști că în planul de activitate al d-lui I. G. Duca, ministrul cultelor și instrucțiunea, figurează, pe lingă atîtea alte îmbunătățiri de adus învățământului în general, și organizarea școalelor particulare. Dorința vie a actualului ministru de culte și instrucțiune publică, este de a îndruma pe căile cele mai bune și mai sigure învățămîntul nostru de toate categoriile. Au survenit însă evenimentele externe, cel mai crîncen războiu european, așa că toate năzuințele nobile au fost încătușate. Asemenea vremuri, ca acelea prin care trecem de un an încoace, sunt cu totul neprielnice pentru înfăptuirea oricărui fel de reformă. De aceea, pînă cînd starea aceasta anormală nu va înceta, nu se va putea face nici o îmbunătățire și nici o reformă nouă a învățămîntului nostru. Este în afară de orice discuție, după cum am arătat în cele precedente, că învățămîntul particular este de un mare și netăgăduit folos pentru țară. In ceea ce privește însă organizarea actuală și mai ales conducerea în mare parte a acestui învătțămînt, ele lasă foarte mult de dorit. Un învățămînt pentru ca să dea roade bune și să fie cu adevărat folositor țarei, are absolută nevoe de o organizare temeinică și o conducere scrupuloasă, cinstită și cît se va putea mai mult lipsită de egoism. Din nefericire nu se cam petrec astfel lucrurile în învățămîntul nostru particular. Proprietarii sau directorii de școale, vorbim de majoritatea cazurilor, sunt prea stăpîniți de o dorință exagerată de cîștig. Așa că toate celelalte chestiuni ca: învățământul, supravegherea, educația, etc. sunt lăsate pe al doilea plan. Un alt rău, care contribue in măsură foarte largă la starea aceasta de lucruri, este și tratamentul personalului didactic. Acest personal fiind adesea insuficient și prost plătit, nu se poate devota Și nici nu poate lucra cu toată conștiințiozitatea cerută de învățământ. O dată însă cu noua organizare se vor avea în vedere, fără îndoială, toate anoesterele de care dolesc școalele particulare. Oricine poate înțelege deci că un învățămînt bine organizat ar putea face adevărate minuni pentru propășirea culturală a țărei. DELA GALAȚI. CHESTIUNI CULTURALE Școalele particulare — UN INVATAMANT DE MARE FOLOS PENTRU ȚARA - Mir fljllizează In elipse de seamă prin care trecem. „Adevărul” găsește condee serioase ca să combată în chestiunile la ordinea zilei. Așa, de pildă, aseară s’a învîrtit de o pană ilustră care a stilizat, stilizează și va stiliza cu o îndemînare demnă de o cauză mai veselă. Virgilică profesorul a scris un articol cu portret și iscălitură. Iată cum începe: „Asigurat de un negustor fruntaș neamț din nordul Ardealului, că o să pot călători fără supărări, prin ținuturile lor, m’am înzestrat (ca o fată mare!) cu un pașaport cu poză și cu viza legațiunei austriace din București, cum și cu o doză bună de curaj și am pornit acum patru săptămîni la drum în tovărășia acelui prieten de ocazie”. Onoare ție, Virgilică! Ai făcut rost de un „pașaport cu poză” și cu... doză și ai plecat în tovărășia unui prieten de ocazie, care — din mefericîne pentru „Adevărul” — era german! Observăm o „doză de naivitate la stilistul Virgilică, a pornit-o cu acelaș prieten de ocazie care îl asigurase. Se înțelege că era să-l asigure dacă odată au pornit-o amîndoi! Stilistul Virgilică ar fi auzit în tren cum erau numiți „puturoșii de valahi“, grațiozitate care l-a hotărît să se afunde și mai adine în fotoliul pe care îl ocupa. După ce a fost capabil de o asemenea înghițitură, în loc să tacă se mai dă în stambă la gazetă. Valoros bărbat și d. Miile ăsta! Pe bietul Speranția—autorul lui „Are sabie sau n’are“ l-a făcut mare diplomat și războinic, pe Valerian l-a pus să scrie politică externă, iar pe d. Costa-Foru să ne îndemne s să cedăm măcar o parte din teritoriul țărei noastre, că doar le-o veni și altora gustul să ne cedeze și nouă ceva. Stilistul Virgilică— ori cum se cade — cel puțin nu ocărește, ci se mulțumește să spună ce a pățit cînd a pornit-o la drum cu un prieten de ocazie, cu „pașaport cu poză” și cu o doză de curaj. Rău face conul. Virgilică! Dacă avea ceva impresii de drum, putea să le trimită la „ziarul Călătoriilor”, nu să umfle „Adevărul“ și să-i dea prilej lui Mille să scrie pa aceiași pagină cu dînsul articole incendiare. Nu e de demnitatea unui profesor ,a d. Virgiliu Popescu, să scrie alături de un om care luptă înpotriva intereselor noastre naționale. Ce, crude sunt uneori ironiile soartei. Să te cheme Virgiliu și să te prostească un Chițibuș oarecare! W. Răsboiul aerian ACTIVITATEA ZEPELINURILOR ASUPRA ANGLIEI Ziarele engleze fac următorul bilanț asupra operei îndeplinită de Zeppelinuri în Anglia. Iată: In districtul Colchester, au căzut 4 bombe; un mort la o populație de 43.500 oameni; la Donoses, 1 bombă; nici un mort, populația 43.500 oameni; în districtul Ipswich, 25 bombe, nici un mort, populația 74.000; la Favershaw, 8 bombe, nici un mort, 10.500 locuitori; la Lowestaff, 14 bombe, nici un mort, 34.000 locuitori; la Ramsgate, 20 bombe, 2 morți, 29.500 locuitori; la Southeul (de două ori), 200 bombe, 3 morți, 62.500 locuitori; la Tyneside, 34 bombe, nici un mort, 750.000 locuitori; la Jarmouth, 12 bombe, 4 morți, 56.000 locuitori; Londra și împrejurimile 90 bombe 6 morți, 7.250.000 locuitori. Total: 408 bombe, 16 morți, 8.353.500 locuitori. Proporția e inferioară de 1 la 500.000. Datele aceste, spun ziarele engleze, dovedesc așadar infima parte a pericolului pe care-l aduc excursiunile Zeppelbank»* pa coasta Angliei. BIBLIOTECA '* ONIVE^SETIlȚIS I VINERI 12 IUNIE 1915 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE Into țn* • . an an 10 lei . . . șease luni 9 lei in străinătate . an eu 33 lei . . . șease luni 18 lei Abonamentele Încap la 1 și 15 ale fiecarul Iuni A ta a tresai In *. I.maßl»! la Adminstrația iiarului și la oficiii poștale, L« P«ri*! la «Agence Internationale de journau Gorbaty». La Vlena t la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahnha La Genévet Heinrich Masseln. TELEFON No. 57/20 și 22/39 ȘEFI DE SP/AMIfl Trei marocani, șefi de spahii, la uniforma lor națională, — azi In serviciul Franței PAGINI DE ACTUALITATE Educația în Germania Intr-o lucrare a căpitanului Stănciulescu, asupra unor „chestiuni de educație și învățămînt militar“ găsim cîteva lămuriri cu deosebire interesante asupra educației germane. Transcriem următoarele: Nu este numai un cuvînt că Germania este țara conștiinței, a ordinei și a disciplinei. Este un fapt. Aci ordinea și disciplina nu sunt considerate ca fiind apanajul, monopolul milităriei, ci ordinea și disciplina formează baza educației în familie și societate. Individul, familia și societatea supimîndu-ise prin ordine și disciplină unor anumite legi și reguli, urmează cea mai naturală și sănătoasă cale de evoluție spre progres. Aci, libertatea nu e anarhie, supunerea nu e sclavie, civilizația nu e rafinărie bolnăvicioasă, cultura nu e pedantism, autoritatea nu e tiranie. Aci, acțiunile individului, ale familiei, ale societăței, sumate tind spre binele și progresul națiunei. Individul, familia, societatea, își dau sau nu-și dau seama de direcția acțiunelor; ace! însă care dirijează aceste acțiuni prin educație își dau perfect seama, au lucrat și lucrează din răsputeri în direcția sănătoasă. • * * In Germania familia este baza educației. Fiecare membru al familiei îșî dă seama de rostul lui: tatăl pentru grijile din afară, mama pentru grijile dinăuntru, îndeplinindu-și cu conștiință și dragoste de marea ei naturală, concretizată așa de bine de un împărat german în 3 cuvinte: „Kinder, Kirche und Kürche“, negîndind la „emancipări“ rău înțelese. Copii, ascultători și supuși, urmează pe măsură ce se fac mai mar calea trasă de exemplul părinților lor. Ordinea, supunerea, elemente ale disciplinei, pornesc de la familie. Familia îșî dă seama de rostul eî în societate și aceasta este rostul eî în Stat. Individ, familie, societate se simt mari și tari prin mărirea și puterea Germaniei; de aceea Germanul e mîndru, mai ales Prusianul. Toți au credința, că mărirea patriei lor e datorită armatei și împăratului. De aceea armata nu e respectată numai fiindcă e privită ca cea dintîia instituție în Stat și fiindcă ocupă cea mai înaltă treaptă socială, ci pentru credința că mărirea Patriei se datorește tăriei ei. De aceea orice membru al armatei se bucură în toate straturile sociale de un respect și o iubire sinceră care merge pînă la admirație. Dacă iubirea pentru împărat și Dinastie nu merge în Germania pînă la fanatism, ca a japonezilor pentru Mikadou, nu e mai puțin adevărat însă, că merge pînă la adorație. Nu știm dacă există în lume unde n’am văzut lipsind fie bustul mic al împăratului sau portretul Lui, dar chipul împăratului și ale membrilor Dinastiei există în orice casă a civililor, în fiecare local public. In multe hoteluri am văzut aceste chipuri în fiecare cameră de hotel. Nu știm dacă există în lume vreun popor, care să aibă cultul oamenilor mari, în special al marilor conducători de oaste, ca Germanii. Alături de nenumăratele statui și portrete ale Hohenzollernilor se găsesc și chipurile lui Moltke, Bismark, Gneisenau, Scharnhornst, etc. Prin aceasta pe de oparte ei îșî arată recunoștința pentru oamenii cari au adus mărirea Germaniei, iar pe de altă parte formează un solid mijloc de educație. Se observă, că acest cult pentru oamenii mari se îndreaptă mai mult către acei, cari prin fapte pozitive, concrete, mai ales către acei cari cu riscul vieței au contribuit la mărirea Patriei. Acest cult se îndreaptă mai puțin către acei, cari au contribuit la aceasta prin idei abstracte, prin literatură, artă, etc. De aceea pe lingă nenumăratele și marile statui ale oamenilor mari, care au purtat o sabie sau au învîrtit o diplomație, se găsesc foarte puține și mici — comparativ — statuile unui Goethe, Schiller, Kant, Dürer, Leibnitz, etc. Sunt oameni practici și pozitivi. Nu se încîntă sau greu se incintă de vorbe goale. Nu există entusiasmuri mari la început cu stingeri abia ce au fost aprinse în meseria, situația, funcția sa, fiecare se simte dator să dea maximum ce poate. Distracțiile sunt din cele mai nevinovate. Nu vorbesc de excepții care nu pot forma o caracterizare generală. Am luat parte la tot felul de petreceri, în societate și public. Majoritatea distracțiilor o formează jocurile, sporturile, excursiile și mai ales muzica. Oamenii înaintați în cultură, cu anumite idei prea înaintate, mai ales cînd acești oameni ocupă o situație educativă, se feresc a manifesta aceste idei către acei cari știu că nu le-ar înțelege, că le-ar înțelege greșit sau periculos societății. Ceva și mai mult, acești oameni manifestă adesea contrariul ideilor lor, cînd știu că aceste idei contrare sunt mai folositoare pentru timpul în care trăesc și mai ales pentru cultura oamenilor în mijlocul cărora trăesc. De aceea, nu e de mirare că oamenii de știință vin Duminecile și în celelalte zile de sărbătoare la biserică, cîntă în cor alături cu toți cîntece religioase... pe cînd, poate, ei cred altfel. Toate lucrurile sunt luate în serios. Această seriozitate se manifestă chiar la tineri, pînă și la copii, la care pare o precocitate. 9 * * *■ •* Sentimentul răspunderii personale este în Germania foarte desvoltat, atît în familie, societate, cît și în funcțiunile publice. Acest sentiment se manifestă nu prin a arunca această răspundere pe spinarea altuia mai mic, nu prin a căuta să se scape de ea, ci prin a o lua toată acel căruia s’a dat și a căuta să lucreze în așa fel, ca oricînd și orice s’ar întîmpla, să poată ține fruntea sus. Dar nu Sentimentul răspunderii personale e partea frumoasă, ci acel al respectului răspunderii altuia, prin acțiunea pe toate căile de a înlesni luarea de către un mai mare sau mai mic a unor răspunderi, a nu-1 pune niciodată în încurcătură, a-1 ajuta prin supunere, ordine, disciplină, să-și înplinească chemarea. Omul cel mai bine situat, cel mai bogat, cel mai învățat, niciodată nu trece peste răspunderea unuia ori cît de jos ar fi situat, ori cît de sărac și oricît de incult. In fața îndeplinirei datoriei unui om, fiecare îșî pleacă capul și se supune. Nu e o supunere față de om, ci față de funcție. Sergentul de vardiști (Schutzmann) din Posdamerplatz din Berlin, oprește pentru minute întregi cu o singură ridicătură de mînă zeci de tramvae, trăsuri, automobile, căruțe, cari se opresc ca la comandă. '• ....STKr’“; "* * Dar mai presus de toate e aci conștiința, cinstea manifestată și în cele mai mici lucruri. Fiecare își îndeplinește datoria lui fără control, fără presiune, fără imbold. S’au scris despre Germania, ca de altfel despre fiecare țară, volume și chiar biblioteci întregi, mai ales asupra Renașterii ei de la 1806 încoace. Spre a nu ieși din cadrul unor note, vom concretiza cele arătate pînă aci. Efectele educației în Germania sunt: cinstea în toate acțiunile lor, conștiința tăriei Germaniei, cultul pentru religie, oameni mari, dinastie și armată, disciplina socială, militară și familiară, ordine și regulă, curățenie, sentimentul răspunderii personale și respectul răspunderii altuia, cultură practică și pozitivă, civilizație curată și sănătoasă. BEȚE-TE CULMEA Citim într’un ziar un apel caritabil : „Pentru orbul Ieremia“. Să fiî orb și să te cheme și... Ieremia, MINUNAT Curagiosul nostru amic circum... d. Maximin, epiloghează un articol așa : „Ah, ce vis cu adevărat visul lui Mihai Bravul!“ Maximin și... Mihai Bravul! Nici nu se putea un vis-a-vis mai minunat!_______