Românul, iunie 1915 (Anul 46, nr. 388-417)
1915-06-25 / nr. 412
ANUL 46-lea— No. 412 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIURI Lilnia corp pe o coloană in pagina II. ,50 bani Linia cop 7 pe o coloană in patina IV . ,30 bani insert n reclame in pagina Illinia. . 3 lei A re adresai In România * la Administrația alantral. La Parist la d-ni John F. Jones & Oie, El bisra du Faubourg Montmartre. La Berlin & Vienoi la d-nii Rudolf Mosse A 0-1* La cenevet la d-nii Haasenstein - Vogler și la toate agențiile de publicitate. BHDâglia, STR. ACADEMIEI, Ho. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI Ho. 17 BUCUREȘTI 24 IUNIE Am relevat ori articolul cu aprecieri cuminți din Epoca apărută cu o zi mai înainte. Trecem peste faptul că Epoca regretă momentul ei de luciditate și caută în numărul său de ori să revină asupra înțelesului foarte limpede al articolului pe care l-am citat. Nu se putea ca Epoca să nu dezavueze un articol ce distrugea șubreda bază teoretică a întregii sale campanii — zgomotoasă și superficială — din vremile eroice ale Acțiunii Naționale. N’ar fi fost consecventă și — se știe — consecvența în opinii a fost o însușire constantă a ziarului conservator. E drept însă că constatările cele, prin excepție, cuminți — ale Epocei erau atât de limpezi, încit nu au putut fi desmințite, cum se pot desminți afirmările dubioase sau disimulate; ele au fost desmințite prin declarația Epocei că își menține opinia ei anterioară în privința zoririi „momentului“ (declarația e făcută personal de directorul gazetei — ale cărui opinii în politica externă sunt cele mai puțin interesante între toate opiniile neinteresante ale contimporanilor noștri). Ceea ce e greu pentru un om cu oarecare justețe de spirit ac să înțeleagă cum se pot împăca ale două opriii exprimate de Epoca la Interval de o zi. Luni spunea că „armata rusă nu va putea reîncepe o ofensivă în cursul acestei veri“ și Marți afirmă cu convingere că operațiile desfășurate în Galiția nu au nici o însemnătate pentru desnodămîntul final al războiului. Se poate să aibă dreptate Epoca din punctul său de vedere... Atît numai că războiul se poartă și cu calendarul; el e și o chestiune de DURATA și dacă această durată e considerabilă, atunci e o adevărată... copilărie — vorba e a regretatului șef conservator I. Lahovary — să alergi după „moment“. Acest considerent nu împiedică însă Epoca în declamațiile sale, cu care rămîne mai departe drept unică atitudine politica. A fost un gest cuminte — dar se vede că timid și... greșit, pe care Epoca îl regretă și îl dezavuează. Totuși dacă e încă decisă să mai facă asemenea greșite gesturi cuminți, îi aducem în ajutor declarațiile făcute la o întrunire de cetățeni londonezi de către șeful guvernului britanic, d. Asquith și șeful partidului conservator, d. Bonnar Law. „Cheltuelile noastre în acest an — a declarat prmul-ministru — se ridică la um miliard de lire sterline (douăzeci și cinci de miliarde de lei). MULTE LUNI DE AICI ÎNAINTE IN CA ele vor fi de vre-o trei milioane de lire sterline pe zi. Pentru mtîia oara în istoria noastră financiară nu s’a fixat nici o limită totalului împrumutului pentru ca fiecare cetățean să poate subscrie cut îi stă în putere și să ne ajute astfel să ajungem la o victorie grabnică și decizivă.... „Refuzăm să facem sacrificiul acelor bunuri care fac ca viața noastră națională să merite a fi trăită și preferăm să luptăm pina la sfîrșit, pînă la ultimul nostru ban, pînă la ultima picătură a ultimei noastre forțe, pînă la ultima noastră, picătură de ringe“. Aceste declarații ale primului ministru englez sunt o întărire a declarațiilor analoage făcute în Senatul francez de d. Vivian în chestiunea munițiunilor și a mobilizării financiare și ele pot completa cu mult folos preciziunile strategice ale Epocei în privința războiului. Ar putea fi Interesant subiect de meditație pentru Epoca, dacă ziarul conservator vrea să mai greșească din cînd în cînd trecînd și în cîmpul constatărilor nu lipsit de înțelepciune. PREGĂTIRI DE VIITOR — COMPLETĂRI pentru un articol al „EPOCEI“ — VARIETĂȚI din rAsboiu UMANITATE SI USA — UN PREVESTITOR AL RAZBOIULUI ACTUAL — DESINFECTAREA CÂMPIILOR -GLOANȚELE NARCOTICE — Printre cei ce au scris despre razboki în genere, și despre cel de acuma în particular, nici unul nu merită a fi mai des citat decît Bernhardt, care cu o competență ce nu i-o contestă nici vrășmașii săi firești, francezii, a arătat pînă în cele mai mici amănunte milioanele de luptă din războiu. El cel dîntîiu a arătat oare e valoarea bombelor asfixiante în războiu; el a arătat care va fi rolul automobilelor, drumurilor de fer militare, telegrafiei fără fir. Despre aeronautică Bernhardi arată cum aeroplanele vor juca un rol imens, rectificând tirul artileriei, aruncînd explosibile de la înălțimi mari. „Se va vedea spune el, dîndu-se lupte înverșunate în aer și că, deci, e nevoe ca aeroplanele germane să aibă o mare forță ofensivă“. Infanteria, în viitorul războiu — căci Bernhardi a scris înainte de războiul actual — va avea o forță ofensivă enormă. Generalisimul va avea mare rol în războiu, căci nu este puțin lucru de sigur a conduce milioane de oameni după o singură voință, după un singur gînd. Războiul în ochii lui Bernhardi „este o necesitate socială“, o exigență morală, un act artistic. O lungă pace înmoaie resorturile sufletului și slăbește calitățile bárbătești. După patru luni de la publicarea acestor articole războiul isbueni. Bernhardi, contrar dictonului obișnuit a fost un profet în țara lui ! Gloanțele narcotice: Humphren in Pittsburg în Pensilvania, a ventat un proiectil căruia i a t numele de „glonț narcotic“ și dre în momentul cînd atinge raliul îl adoarme. Efectul anesteze este produs de o mică cantitate morfină ascunsă, într’o capita aderentă glonțului și care se ischide cînd glonțul a luat shell. Conținutul capsulei se răsădește în țesuturile organice și nofțind sensibilitatea. Invenția se poate adapta la orice fel * arme,la și la revolver. Cum vedem progresul se caracterisă printr’o paralelă justă între sălbătăcia atacurilor și mijloacele omenești de a le atenua ciudata mincă de Sisif care consistă in a perde pe o parte, ceea ce s’a cîștigat pe alta. Desinfectarea cîmpurilor de bătaie. In aceiași ordine de idei avem de citat mijloacele igienice, dictate de știință pentru ca boalele molipsitoare să nu se întindă printre trape. Muștele sunt cele care infectează mai mult. Pentru a stârpi oiele și larvele, învățatul Roubaud, într-o notă prezentată Academiei de științe, indică întrebuințarea creșitului, ca și a păcurei, care e cu mult superioară des infectantelor obișnuite cu calce, formol, etc. E curios astfel cum dărmanul ereer omenesc este mișcat în două i direcțiuni opuse: spre bine și spre rău, dovedindu-se astfel adîncul înțeles — tâlcul — legendei antice și persane a luptei dintre Ahriman și Ormuz, între geniul binelui și geniul răului. Cînd oare vom fi martorii triumfului celui d’întîiul SEMPER. BETE - CUBUBEȚE ANONIMUL ISCAU r „Epoca“ de alaltă eri a publicat un articol care era o... gafă pentru politica urmărită de inspiratorii ei. D. Pisanis a declarat eri că acel articol era scris de d-sa. Absolut inutil s’o mai spună, de vreme ce era o... aptă. Se ghicea de la sine autorul. Se cunoaște și opinia d-lui Filipescu asupra castului... VISURILE D-LUI MILLE D. Miile ne mai găsind în realitate motive pentru cotidienele sale înjurături, s’a apucat să înjure pentru că a avut un vis urîrt. Nici visurile acestui veninos cretin nu pot fi decît urite. 8 BANI EXEMPLARUL Fondator : C. A. ROSETTI NEGRU PE ALB S. S. R. — — ■ Cu începere de Duminică, societatea scriitorilor romîni, are un nou comitet și după cele hotărîte în această adunare generală, chiar o nouă directivă da activitate în viitor. Creată acum șeapte ani, pentru a răspunde unei necesități imediate pe care scriitorii noștriî, răsleți și adesea ori învrăjbiți, o~ simțeau tot mai vie în ultimul timp, societatea scriitorilor romîni a trecut prin aitea faze antipadice, a trebuit să sară atîtea hopuri periculoase și a trebuit să țină piept ctitor furtuni din afară și chiar dinăuntru, că aproape este de mirat, cum s’a putut menține pînă azi intactă și mai ales urmată de acelaș neștirbit prestigiu moral. Un scriitor este greu să se împace cu altul. Cu atît mai greu era clar să se poată împăca toți scriitorii noștriî, unii mai mari decît alții, talente felurite, personalități distincte și mai ales, temperamente variate. Printr’o minune însă, s’a făcut și lucrul acesta. Și trebue să recunoaștem că spre onoarea bunului renume al scriitorilor noștri, societatea aceasta în șapte ani de zile s’a manifestat totdeauna la înălțimea aureolei membrilor ei. Mulți dintre cei porniți în pribegie s'ai întors înapoi ca și biblicul copil risipitor. Cei mai vechi au deschis porțile celor mai noui și astăzi societatea scriitorilor romini, am putea spune că adăpostește în sinul ei, tot ceea ce literatura romînâ, numără mai de seamă, fie printre cei mai bătrîni, fie printre cei mai tineri, fie printre cei tradiționali, și printre revoluționari. • • Anul trecut, activitatea societăței de și destul de fecundă, nu s’a putut totuși manifesta conform programului ei, din cauza împrejurărilor vitregi create de cursul evenimentelor. Vom aminti însă că societatea și-a îndeplinit cu sfințenie datoria către doi mari dispăruți ai literaturei noastre și că prăsnuirea lui Eminescu și Crdungă a fost făcută cu tarifă pietatea datorită celor mari de către cei mici. Anul acestă, societatea va întreprinde o serie de șezători literare în țără cu care ocazie, suntem siguri că scriitorii noștriî vor găsi un nou debușeu de... admirație prin diferitele orașe neprielnice literaturei, pe unde cărțile și numele lor n’au pătruns încă. Să urăm dar societățea scriitorilor romîni, un an bun și odată cu îndeplinirea acestui progrm,care pînă la un punct oare care constitue chiar un apostolat, să-î mai stram să strîngă în final ei cît mai multe forțe reale. KOH-Y-NOOR Compania sa contra „ADEjVARULUI Grele timpuri .Am apucat! Nu poate să mai trăiască un patriot în țară ! Cum își dă pe față naționalismul este luat în primire și i se dă la cap din toate părțile. Așa a pățit bietul Miile — bătrîn neofijit și bolnav; — așa a pățit-o poetul Tănase — tânăr vestel și.... distrat ; — așa a pâțit-o Valerian — diplomat de mina întâia ; — așa a pățit-o Sperantia — ăl eu „stăm ca niște idiot!“, măscărici strategic, — așa a pățit-o Honigman — ăi cu ouăle, cu apartamente de închiriat și cu palmele ; — așa a pățit-o Circu și Costa. Fani și d-rul Dascian Sara Amară și ceilalți. Mare nedreptate, domnule! Auzi, să n’ai d-ta voe să conduci țara de la... judecătorie, de la sanatoriu, de la samsarlîcul ,cu ouă sau de la Capșa! E de necrezut! Dar cine s’o conducă? Cei cari gîndesc, cari au dragoste de neam și răspundere în fața țării ? Dar de unde au ei monopolul conducerii? Ce Sperantia nu e destul de tare odată ce ne-a făcut idioți în bloc? Honnigman nu și-a dovedit patriotismul cu oule? Sub chirurgul ei, M Duscian nu și-a arătat sentimentele, ocărindu-ne de la adăpostul graniței unei țări vecine? Apoi mai mai’e patriot ca Miile, care înjură de sus pînă jos, cine poate fi? Ara patriotismul altă culme de cut înjurătura și... casa de sănătate? De un răstimp s’a pornit o campanie înverșunată înpotriva patrioților de la „Adevărul“ și, ceea ce e mai grav, prin ziarele cele mai cetite. Iată cum caracteriză „Universul“ de eri pa colaboratul-tip al „Adevărului”, suf., numele sa gestul de „harbărul“. „Are șiretenia vulpei, lăcomia hienei, îndărătnicia catîrului, și lașitatea soborului. E inteligent ca boul și lingușitor ca o pisică. E dăruit de natură cu curățenia porcului și tot ca porcul e silit citeodată să-și înghită prisosul propriilor sale scremete intelectuale. Are cinismul pupezel care își spurcă cuibul și furia cîinelui turbat . Cam, pe șleau, nu e vorbă, dar tot un atît de pe șleau ca faimosul lui de comicării Tudorică Disparanție. Noi protestăm în mod sincer în contra energicei campanii ce s’a început împotriva patrioților de la ziarele din str. Sărindar, cărora presa populară le zice harbărî, mahări, samsari, etc. Relațiunile lor cu „Ica” s’au uitat, prin urmare de ce să mai deschidem o chestie veche. Că fac pe mijlocitorii, ce are a face ? Acestea îi împiedică de-a fi naționaliști? Ei, Doamne ! Dar rea mai este lumea. Unindu-ne glasul puternic cu vocile ceva mai pițigăiate ale tovarășilor din str. Sărindar, strigăm: — Trăiască marii patrioți de la „Adevărul“, jos întreaga presă romînă ! ”. JOI 25 IUNIE 1915 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE in țară . . nn an 18 lei . . . șease luni 9 lei in Străinătate . nn an 38 lei . . . șease luni 18 la Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresat luiLiirâniat la Administrația ziarului și baficiii poștale. La IVrls« la cAgeuee Internationale de journal! Qorbaty». La Vlenat la d-nul I. Bettenhausen, Staatsbahnhc La Genévei Heinrich MasseiD, TELEFON No. 57/20 și 22/39 Suedia și râsboiul - O SCRISOARE A UNUI SUEDEZ - mul timp sa pus în circulație sgo | (]in punct de vedere realist;ae-Suedezul Erik Sjpeatedt, pu Sverige, revistă lunară cu un pu fost făcută în Laponia Tocmai afirmam ziarul Le Figaro, urmăriire cititor prea restrîns. Directo- aceasta politică de bun vecin a detoarea scrisoare: ] rul revistei n’are nici o pozițiune terminat atacurile mnicei, dar foar Voitî să neimitezî nuni Snne ! autorizată, el nu aparține Paria j te violentei fracțiuni a conserva«g] agâtatoritorilor pangermaniști. In ochii expu ce detitudini Suediei în Falelor, orice apropiere cu Rusia nu tominîn ^ acești propagandiști izol« decît o cursă. Nimic nu poate să timpul crizei actuale . In altii lați nu exercită nici o influență înlăture neîncrederea lor în primare cu privire la presiunile pe cari le exercitează Germania la Stockholm, pentru a ne face sa luăm parte la conflict. Presiunile acestea, chiar dacă s‘ar fi produs, n’au nici o influență asupra mediurilor responsabile în Suedia și dacă ar lua, — ceea ce e mai puțin posibil, o înfățișare cominatorie, ele n’ar avea alt rezultat decît acela de a confirm Suedia în hotărârea sa de a apăra prin toate mijloacele neutralitatea. Sunt în toată țara doi factori decisivi pentru întreaga ei politică. De o parte, guvernul, parlamentul, mediurile politice responsabile. De altă parte, opinia publică și presa. Or, sinceritatea politicei de neutralitate a guvernului suedez n’a putut fi pusă la îndoială nici un moment. In parlament, majoritatea aparține stângei, radicalii și socialiști, elemente esențial pacifice, mimice oricărei politici avem tubiere, de altfel simpatici prin toate convingerile lor politice și sexuale puterilor occidentale Franța și Anglia. Și adaug că dintre conservatorii din parlament nici o voce nu s’a ridicat spre a contesta necesitatea unei politici de neutralitate absolută. Ministerul actual e compus din conservatori; menținerea sa la putere poate deci să fie considerată ca un fel de anomalie pentru că trebue să se spriine pe o majoritate stângă și dacă aceasta își menține încrederea sa, — se explică prin aceea că politica externă pentru moment domină tor și că majoritatea e în perfect acord cu guvernul pentru politica sa de neutralitate. Guvernul acesta e condus de marile capacități pe care le are Suedia în domeniul chestiunilor internaționale. D. de Hamma rentăm ca niște idioți” al profesorii hidld, președintele consiliului, este eminentul jurisconsult al dreptului internațional, care a fost supra-arbitru în afacerea Casablanca, în care a dat dreptate Franței. D. Kunt Wallenberg, ministrul de externe, este cel mai mare financiar al Suediei moderne și a lucrat mai mult ca oricare altul pentru rapoartele economice între Franța și Suedia: încrederea Parlamentului în acești oameni de mare experiență este absolută și Camerele au luat de curînd vacanță lăsînd guvernului întreaga direcțiune a politicei noastre de neutralitate. Această separare a camerelor a fost efectuată puțin timp după un atac al conservatorilor germaniști contra ministrului de externe, acuzat de tendințe prea prietenești către Rusia, în ziarul Narațiunea lor nu poate face să devieze cu un deget politica guvernului sprijinită pe unanimitatea parlamentară. Se poate din contra în număra în cîmpul advers, infinit mai numeros, pe Hjalenar Bearding, directorul ziarului din Stockholm Social Demokraten Beauting, și cel mai mare apărător al puterilor liberale, Franța și Anglia, dar d. Beauting reprezintă în același timp cea mai mare forță realistă și parlamentară, fiindcă el e leaderul partidului socialist și, oarecum, al tuturor partidelor din stingă. Le vedem acum ziarele și opinia publică. In Suedia, ca pretutindeni, Germania a știut să menajeze pe agitatorii foarte activi. Ea a știut să-și dobîndească organe în presă. Nu pun la îndoială buna credință a acestora din urmă. Germania a știut să-i cîștige exploatând teama, de Rusia, nutrită încă de o parte a opiniei publice suedeze. Vreau să notez numai că Rusia a dat în timpul anilor cari au precedat, războiul oarecari aparențe pe cari Germania, a știut patente pe cari Germania a știut să le exploateze miraculos. De la începutul războiului, relațiunile între Suedia și Rusia au devenit mai sigure și mai cordiale. Suedezii au oferit cea mai generoasă ospitalitate la 60.000 refugiați ruși cari au traversat la ________ ____ la noastră, Suedia pentru a evita scrisoarea sa asupra Suediei și neînțelegeri a retras trupele sale războiul și publicată de ziarul Le de la frontiera finlandeză, jonctia Figaronea căilor ferate sudeze și ruse a vmța proectelor de viitor ale puternicei noastre vecine. In toate țările neutre s-au format partide germanofile și partide devotate Aliaților. Pretutindeni, germanofilii se disting printr-o activitate sgomotoasă, și amicii aliaților prin modestia lor poate exagerată, căci nu au fost susținuți și încadrați, așa cum a făcut Germania cu ceilalți. Același lucru e în Suedia. De altfel, cele mai mari organe populare din Suedia, sunt hotărât în favoarea aliaților. In ultimul timp, o frumoasă serbare de binefacere a fost organizată la Stockholm, pentru a veni în ajutorul artiștilor francezi. A fost o manifestație de cea mai călduroasă simpatie. Marele nostru autor dramatic, Ion Hedberg, director al Teatrului Regal, fu printr’un discurs măreț, interpretul asistenței. „Am venit, spuse el, să plătim o parte minima din imensa recunoștință pe care o datorăm Franței“. Pretutindeni se manifestează simpatii pentru cultura franceza. Un fapt e de notat: campania care se desemnează, din partea conservatorilor cât și din partea socialiștilor, pentru restabilirea limbei franceze în vechiul ei rang în învățămîntul public. Germaniștii au strigat grea tare, reacțiuunea e pe drum“. Așa închee d. Erik Sjoestedt IN ORELE LIBERE O lupta da m pa frontal anistat; în orala iiDura soldații anulezi sa ocupa en sporturile CARTI BIOTII Istoria teatrului In Moldova de T. BURADA Lucrările cari cuprind în paginile lor istoricul manifestărilor noastre culturale, sunt o oglindă a străduințelor noastre spre mai mult adevăr și spre mai frumos— atunci cînd sunt făcute cu conștiințiozitate științifică și dragoste pentru manifestările culturale ale neamului nostru. Cartea d-lui I. Burada, e o astfel de oglindă. Cartea d-lui Burada, spune d. N. Iorga în „revista istorică” (Anul Iiu, No. 6), care e nouă în multe părți, arată că și la 70 de nî, și în România mai ales, se pot face cărți de stăruință și de organisare. Avem întîiu un capitel despre vechiul teatru popular al Irozilor. D. Gaster pretindea că el ar fi de obîrșiie apuseană, și anume săsească, adus din Ardeal abia în veacul al XVII-lea. D. Burada respinge ipoteza împrumutului de la Iași. Un argument incontestabil însă îî lipsea, îl avem. Textul pe care îl vom cita nu doveidește că „Irozii nu sunt în legătură cu „jocririle” cu „misterele” religioase ale Occidentului, dar că încă în vremea lui Vasile Lupu catolicii din. Moldova se obișnuiau fără ca lumea cealaltă să se mire. Iată, în’ adevăr, ce zice cunoscutul visitator apostolic Bandini (Analele Academiei Române, XVI, p. 319) vorbind despre datinele de la Anul Nou în Moldova : „După ce s’au isprăvit toate, Mitropolitul cu Vlădicii lui întovărăși pe Domn la Curte, de care fură primiți La masă și tratați din belșug, iar alți călugări și popi se întoarseră acasă butuc și fără nici o rînduială. Iar noi, cu doisprezece ucenici, cu trei Crai de La Rasărit îmbrăcați în veștmînt regal nou și cu icoana Maicei Domnului în ordine întorcîndu-ne, cîntînd romînește și latinește, am dus pînă la. parohia noastră o parte nu mică a acelei mulțimi învălmășite”. La jocul păpușilor imitație a teatrului de marionette turcesc, al „caraghiosului”, trebuie să se observe că el a venit în epoca Fanarioților din lumea Orientului, și anume întîiu la București. Apoi „nunta țărănească”, „sorcova” munteană (cu interesanta descriere a lui Cesar Boliac, din Trompeta Carpaților, pe 1875 : Logofătul de obiceuri „sorcovind” pe Vodă), Turca și Capra (cu însemnarea că e descrisă și la Canteanir și la Sulzer) , îmi iaiduc bine aminte că această „Cloanță” face parte din obiceiurile populare turcești, avînd și indecența care le caracterizează pe acestea. Călușarii (cu toată mențiunea în vechile izvoare) ocupă mai multe pagini , dar descrierea din „Komis Ilona” a lui Daniil Dózsa nu trebuie adusă înnainte ; nu e un „op istoric”, ci un roman istoric. De teatru e vorba însă de la p. 89 înainte. „Actorii“ din descrierea, în autobiografia lui Ioan Kemény, a nunții Măriei lui Vasile Lupu, sunt, de fapt, pehlivani, iar ceaușii lui Sulzer sunt păpușari. Mențiunea actorilor germani ce au trecut, prin 1795, pe la Fălticeni în Rusia, am crede-o cu greu. Fălticenii erau abia în curs de întemeiere. După spusele lui Manolachi Drăghici se vorbește de testul turcesc în Iași la 1802 și de represintațiile europene cu „umbre Chinese” la 1806. Se reproduc actele privitoare la represinrtațiile date pentru Ruși de Gaetano Maggi (nu Madji) în 1810. Se ajunge apoi la represintațiile școlarilor din pensioare, tot după mărturia lui Drăghici și la „Serdarul de Orbeiu“, descoperit de Alexandri. De aici înainte suntem în epoca lui Asachi, în care mai aflăm însă și ciudățenii ca represintația în rusește (și în românește în afiș) a lui Maléra la 1821, de o trupă rusească. Afișul din 1826 al „dracilor” „companiei franțuzești“ ar trebui fotografiat în Arhivele din Berlin, unde nu află și reprodus. De aici se urmărește, după afișuri, broșuri, dări de seamă în ziare, piese de arhive, cu o admirabilă îngrijire tot, ce privește istoria Teatrului romînesc și străin pînă la 1848. Nici un cercetător al literaturii noastre nu se va putea scuzi da a cerceta cu cea mai mare atenție acest prețios volum, alcătuit cu atâta osteneală și cu o râvnă așa de lăudabilă. Dese reproduceri de afișe cresc și mai mult valoarea însemnatei Lucrări.