Românul, octombrie 1915 (Anul 46, nr. 510-539)
1915-10-24 / nr. 533
ANUL 46-Iea—No. 533 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANTINCIURI !Linia corp 8 pe o coloană In pagina II. ^Lina corp 1 pe o coloană la pagina IV . Innerii și reclame In pagina III linia. . A pe adresa: In Hotnfnul» t la Administrația ziarului, ba Pari» * la d-ni John P. Jones A C-le, 31 bl» r» dn Faubourg Montmartre. La Berlin & Viena s la d-nii Rudolf Moșea & C-ie La Geneve 5 la d-nii Haasenetem & Vogler și ia toate agențiile de publicitate. REDACȚIA: STR. ACADEMIEI, Ho. 19 ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI flo. 17 Sui bani 30 naii ■i tal BANI 8 CLARUL Fundator : C. A. ROSETTI SAMBATA 24 OCTOMBRIE 1915 LUMINEAZĂ-TE 81 VEI FI fi ABONAMENTE în țară , un an 18 lai . . . scade Inal Sle le ftrăinătate , un în 83$ lei ... seasa 1 58 se Abonamantele încapis X și îS ala Gdoarei lant .4 se adresat un A' »■«■•»*» * 1« 'Anministratia aianului *51« poștale. u* Psartffis 1» «Agence Interi azionale de Imuman Gorbaty». La Viennt la d-nul I. Bettenhaueen, St&atftb&hoh* La Genévei Heinrich Maeaeln. TELEFON No. 57/20 și 22/39 BUCUREȘTI 23 OCTOMBRIE La Roumanie publică un articol asupra anchetei cerute de d. Filipescu în privința administrației ministerului de războiu. E un articol amabil. Era într'adevăr cu totul straniu ca ceilaltă jumătate a Fuziunei să păstreze o filosofică tăcere, asupra unei chestiuni, în c ./e d. N. Filipescu desfășura toate resursele, violenței sale și ale ingeniozității samsarilor de care erau furnizat cu inspirații. La Roumanie a trebuit să spună ceva. Și o spune, fără să se angajeze, dar cu amabilitate și nuanțe multe,face toată cheltuiala de prietenie pe care putea so facă pentru clientul său fuzionist. Cităm : „Președintele Federației Unioniste, fost ministru de Război a cerut o anchetă, la care va veni să-și aducă bănuelile și dovezile sale. „Cunoaștem prea bine patriotismul d-lui Nicolae Filipescu ca să nu știm că va fi cel mai fericit dintre muritori, dacă areși din această anchetă că nu e nimic de imputat administrațiunea ministerului de Război. Persoanele supt cu totul indiferente d-lui N. Filipeseu. E cu totul inadmisibil să-și închipue cineva că d-sa urmărește un resentiment sau o antipatie. D. Filipescu n’a făcut decit să critice și să denunțe actele ministerului; aceste acte privesc înainte de toate pe cel ce e răspunzător, pe ministrul de Război, care se presupune că ar fi lucrat singur la ministerul său, atîta vreme cît nu se poate stabili contrariul“. Vedeți prin urmare că atunci cină Epoca spumegă pe șapte coloane — cu titluri de o savoare pe care și d. Take Ionescu o apreciază, îndeajuns : „hoț“, „pușcărie“, „parchet“" etc. — La Roumanie se „ mulțumește, să constate că s’ar putea descoperi oarecare [UNK] nereguli la Ministerul de războiu. Dar cum rămîne atunci documentele d-lui Filipescu ! Ele nu au ajuns să convingă nici măcar pe d. Take Ionescu . Pe cînd d. Filipescu scrie sub proprie semnătură, că vrea să ia „pe hoți de gît“, d. Take Ionescu găsește cu o ironie destul de puțin amabilă, că d. Filipescu ar fi omul cel mai fericit dacă s’ar dovedi că cele spuse de Epoca sunt false. Această fericire i-a procurat-o d-lui Filipescu prezintarea de documente în coloanele Viitorului și ale noastre... Totuși d. Filipescu, în loc de a se mărturisi că e un om fericit, spumegă mai amarnic voind să ia pe hoți de gît... Dar acordul între cei doi fuzionați este atît de departe împins, încit La Boumanie contestă, cu delicatețe, — mereu cu delicatețe scrie La Boumanie în această chestiune — chiar OPORTUNITATEA campaniei nesăbuite în care se îndoiază „activitatea“ d-lui Filipescu. Și scrie La Roumanie : „Chestiunea de a se ști dacă d. N. Filipescu, crezînd sincer într’o rea gestiune, ar fi fost mai bine inspirat dacă s’ar fi prefăcut că nu știe nimic, nu are nimic a face cu situațiunea, așa cum a fost creată astăzi“. Va să zică nu numai că d. Take Ionescu se îndoește de veridicitatea documentelor confratelui său fuzionist, dar încă se întreabă — cu o tîrzie melancolie — dacă nu ar fi fost mai bine ca d. Filipescu să... fi rămas filosof. La Roumanie ar trebui s-o spună verde cum o spun toți oamenii dezinteresați în campania d-lui Filipescu : — Dacă ar fi tăcut, rămînea... patriot. ANCHETA O AMABILITATE A ZIARULUI „LA ROUMANIE“ H1 DIN ORIENTUL EUROPEAN MENTALITATEA EXTRAEUROPEANA — Burghizia musulmană consideră cinsmatograful calm joc de pervertire a moravurilor — Ne aducem aminte de acele ditir ambile elogii pe care un scriitor încîntat de orient, le sătjea cu privire la Turci. El se numește Loti, vrăjitorul care a deschis în fața orizontului intelectual european, lumea japoneză, mirajul Bosforului și misterele lumei Indiane. Pentru P. Loti, Turcii sunt elementul poetic al Europei, sunt factorul pitoresc, care prin felul de a trăi, constitue un contrast agreabil fată de rigiditatea lumei europene. Pălăria înaltă și fesul sunt două antiteze și două simboluri. Dar nici un artist nu va prefera cilindrul lucios și tare, comodului fes cu ciucuri! Chestiune de optică și de estetică. Dar dacă facem abstracție de elementul poetic și pitoresc, nu se poate nega faptul că Turcii sunt refractarii culturei europeene. Este interesant a reproduce aci cîteva rînduri dintr’un studiu al lui Frideric Madler (publicat în „La revue hebdomadaire“) din care reese eîtă grije au Turcii ca moravurile europeene, cele mai inofensive, să se introducă la ei. Scena se petrece la Smirna. „Un impresarii austriac deschisese un cinema în cartierul turcesc, sunt acum trei ani; autoritatea locală permisese ca Vinerile, să se țină , matineuri rezervate numai damelor. Antreprenorul cinematografului obținuse ca doi agenți de poliție să supravegheze vecinătățile cinematografului, pentru a se evita orice scandal. Filmele erau cercetate de censură; ele reprezentau, de altfel, subiecte foarte inofensive, unele scene de mici comedii, mici drame,, vederi de europeene , interiorurile ce erau reprezentate acolo se deosibeau firește de cele din casele turcești, mobilele nu erau așezat în același mod ; pe scurt, damele turcoaice se inspirau de ceea ce vedeau pe cinema, și dedeau un alt aranjament salonului lor sau diverselor camere, pînă chiar și interiorul camerelor de culoare. Burghezii turci începură să se îngrijească și făcură apel la autoritățile publice. Ordin fu dat de a se închide sala de cinema. Și damele turcoaice fură pentru totdeauna lipsite de cinematograf. O singură dată și aceasta cu titlu excepțional, ele fură îngăduite de a asista la o reprezentație de gală, în 1914, dată în folosul Semilunei roșii . Reese din acest simplu fapt, cît de refractari sunt Turcii mentalitate europeene. Pentru ei, de ceea ce vine din occident este putred; este nefast; este dăunător rassei. Evident că această mentalitate nu este cea mai de lăudat, întrucît progresul este un rezultat al schimbului de idei, de moravuri, de concepțiuni între popoare. Dar spiritul unui popor rămîne așa cum este, și el nu se poate schimba după anumite idealuri sau deziderate. Turcii sunt, cum sunt, ca și Englezii ce umblă cu pantalonii suflecați jos cînd voiajară în Egipt, pentru că la ei acasă e noroi pe jos ! Numai că Turcii duc prea departe spiritul lor conservativ. SEMPER. i VESELE Unde sunt lichelele ?—Ppocupbile în alb și mamelucismul pasiv. Ideile dumnealor.—Zădărnicia cuvîntului „Epoca“ pretinde că în magistratură sunt lichele. Lumea susține că ele sunt în altă parte. Cine ne va cere să precizăm unde? * ♦ * Ilustrul bărbat de stat și de con deî. d. Ionaș, a mai scris un articol în „Epoca“ de el, după ce cu mare greutate îl apărase conul Pătru Grădișteanu, care ne ceruse să fim mai indulgent cu un om ca.... lobul găurit. Să-l ascultăm: „In împrejurări ca cele de fată, procurele în alb nu pot fi primite și mamelucismul pasiv și orb este o adevărată crimă“. Procurele în alb ca procurele în alb, dar ce e cu mamelucismul pasiv? Cine ar putea fi, după d. Ionaș, mamelucismul activ? Mister și... cercei! De cînd colaborează la „Epoca“ d-nii Grigore Filipescu și Ionaș Grădișteanu, pisălogii „Adevărului“ au trecut pe al doilea plan. Declarăm cu mina pe conștiință că preferăm pe Costa Foru, pe Ciurcu, pe Dașcian și pe Valeriaim ! D. Miile vorbește cu Franța! Săracul! Ca mîine o să-l vezi stînd de vorbă cu Maria Stuart, cu Sfîntul Petre și cu Papa de la Roma! • * • D. Basserab Brîncoveanu a spus la Caracal că un guvern ideal trebue să împărtășească ideilor dumnecilor. Dar care sunt acelea? Cele de ieri, cele de azi, sau cele de mîine? • * * D. Octavian Goga concurînd pe d. Costa Foru: „In starea asta ciudată de ură militare sufletească îmi razim coatele pe masa de ieri* (ce lucru important!) și mă conving tot mai mult de zădărnicia cuvîntului“. Și noi ne convingem de acelaș lucru cînd citim „Epoca". * • • „Epoca“ pune pe un străin să afirme că „Românii sunt pomanagii“. Păi sigur, pomanagiî, lichele, boți... așa ne descrie ziarul d-lui Filipescu in fața străinătății. ...D. Miile trebue să-i fie recunoscător! * * * Sfaturile „Epoceî“: „N. Red.— D. Iovin întreabă, ce să facă? Să se înarmeze cu un revolver și cînd va mai fi atacat, să tragă“. Ea poate să tragă și cînd n’o fi atacat. Ce-l împiedică să afirme că a fost atacat de 12 bandiți? W. BEH NEGRU PE ALB Arta și trama Sunt cele două colonade antice, clasice și eterne, care sprijinesc frontul templului vieței noastre a tuturor. * Sunt cele două colonade pe care se sprijnă rațiunea existenței noastre și fără de care viața ar părea un templu, părăsit, năruit de vreme și condamnat să fie șters de pe suprafața pămîntului la cel dinții uragan divin. Dacă arta nu ne pasionează deopotrivă pe toți îi>tichim,b. dragostea, așa cum e de înțeleasă de fiecare în parte, formează motivul principal al im ituloi sbuciumărilor din viață, fie că ele încep într’o vîrstă timpurie, fie că ele întîrzie pînă ce se prezintă prilejul și celor mai puțin grăbiți. Amîndouă însă formează resursa principală a celor care tălmăcesc în scris curiozitățile și diferitele ipostase ale umanității. Ultima piesă reprezentată de compania dramatică Voiculescu și Bulandra, învederează și mai bine cea ce ne-am propus să reîmprospătăm și noi în cîteva cuvinte. „Fluture de noapte“ nu este desigur cea mai bună piesă de teatru a lui Bataille, în schimb însă ea este una din cele mai impresionante, din cele mai conforme adevărului și poate din cele mai suprapuse acelui caz special pe care strămoșii noștri îl formulaseră în fraza „Ars longa, vita brevis“. Subiectul se cunoaște: O fată tînără iubește viața și arta. Și una și alta însă îi sunt dușmane fiindcă e o boală care nu iartă, a condamnat-o să nu se poată folosi de dragoste și să nu poată nici odată desăvîrși în arta ceea ce visele sale plăismuiseră în lumea idealului. De aci desnădejdea, suprema resemnare și renunțarea și la una sa la alta. In loc să fie a omului care o iubește și pe care îl iubește ea se dă primului venit. Și în loc să continue sculptura ea sfărîmă ultima operă care era poate menită să-i treacă numele la nemurire. * m • Nu este o dramă obișnuită. Este ceva mai mult. Este o tragedie antică aproape, o tragedie în care plutește suflul fatalității de care cei vechi se temeau așa de mult și pe care modernii par a fi scoș-o de la ordinea zilei. Și iată cum, în fața neputinței de a statornici aceste două colonade, frontonul templului se dărîmăi și viața se stinge ca un lucru de nimic, ca ceva insignifiant ca un biet fluture de noapte ce-șî arde singur aripile la flacărea spre care îl atrăsese neputința de a o învinge. Fluturile acesta, a fost d-na Marioara Voiculescu... Or, alte comentarii le credem de prisos. KOH-Y-NOOR. Vărsămintele de aur - H.A. CEC FOLOSESC - In articolul cu titlul „Nevoia de aur în timp de războiu“ — pe care d. I. Th. Aslan îl publică în ultimul număr al revistei „Democrația“, ni se dau următoarele interesante lămuriri cu privire la folosul vărsămintelor de aur. In teorie pură financiară, este evident că fiecare bilet pe care-l emite o bancă de emisiune, reprezintă aur și oricine are dreptul să se prezinte la Bancă și să ceară ca biletul lui să fie plătit în aur Prin urmare în pivnițile Băncii ar trebui să fie atîta aur cît reprezintă valoarea biletelor de bancă puse în circulațiune. In practică însă cum nu se prezintă deodată toți cari posedă bilete de bancă să le preschimbe în aur, de aceea s-a admis ca rezerva metalică în aur să fie numai de 40 la sută din valoarea biletelor emise, putîndu-se reduce în cazul exceptional la 33 la sută. Aceasta este o măsură convențională admisă în toate țările, fără ca printre aceasta să înceteze de a fi considerate ca foarte solide băncile de emisiune cari se conformează acestui principiu. Prin urmare nu poate fi nici un pericol dacă s’ar admite ca la un moment dat stocul de aur al Băncii să fie mărit cu monete de aur lingouri pe cari Banca ar fi obligată după un timp oarecare să le restitue, din momentul ce odată cu restituirea acelui aur se retrage din circulațiune bilete de bancă cari au fost emise pentru dînsele. Am convingerea că după acest războiu, se vor face multe prefaceri pe terenul economic, și una din aceste prefaceri va fi și aceea de a se da o altă bază solidității biletului de bancă, decît acea decurgând din o anumită rezervă metalică convențională în aur, care trebue să fie în pivnițele Băncii pentru a garanta soliditatea biletului de bancă. Astăzi însă cînd rezerva metalică în abservă la măsurarea puterei de emisiune a unei bănci, trebue ca prin toate mijloacele să facem să intre cît mai mult aur la bancă și de aceea toți cari posedă aur, ori de cît de puțin ar fi, fac un act patriotic de a nu-1 ține ascuns, ci să se ducă la bancă și să-l preschimbe în bilete, pu modul acesta nu îndeplinesc numai o datorie patriotică, dar fac și un act de conservare și întărire a țărei, căci îi dă putința de a continua cheltuelile pentru înarmarea ei. Nu trebue să uităm că în trecutul nostru istoric avem exemple cînd Doamnele și Domnițele dăruiau giuvaericalele lor pentru a se continua războaiele, sau pentru a se termina clădiri de biserici. Dacă asemenea acte de dărnicie nu se cer de la generațiunea de astăzi, se poate însă cere să nu împingă egoismul pînă acolo, iu cît să stea indiferentă la un apel pe care-l face Statul de a-i da un mic ajutor cînd poate să-l dea. Toți caii au aur să-l verse Bancei Naționale, căci nu-l dau bancei, ci Statului. Pînă acum Banca Națională a acordat Statului un împrumut de 300 miloane, și din această sumă Statul a primit deja 269 milioane, mai rămîn numai 31 milioane și prin urmare în curând suma de 300 milioane va fi întreagă epuizată. Nu este clar exclusă posibilitatea ca Statul să ceară Băncei un nou împrumut de 100 milioane, și pentru ca Banca să-l poate acorda, are nevoe de aur, căci rezerva metalică în aur trebue să reprezinte cel puțin a treia parte din suma biletelor emise. Astăzi emisiunea biletelor de bancă a ajuns la 743 milioane, dar mîine cînd se va cere încă 100 milioane va trebui ca stocul de aur să fie mai mare, de aceea publicul trebue să se grăbească ca să dea putința Băncei să satisfacă nevoile Statului. Fiindcă toți trebue să facă sacrificii, am credința că, precum acționarii Băncei au consimțit să reducă dobînda de 4 la sută la 3 la sută la împrumutul de 300 milioane, tot asemenea cînd Statul va avea nevoe încă de 100 milioane, acționarii Băncei vor consimți să vină în ajutorul Statului reducînd dobînda la întreg împrumutul de 400 milioane la 2 jum. sau chiar 2 la sută, astfel ca Statul să nu plătească in realitate decît o dobîndă de 1.40 la sută, căci din dobînda de 8 milioane, ar reveni Statului 2.400.000 lei, care reprezintă beneficiul Statului 30 la sută în operațiunile Băncei, și cu modul acesta dobînda efectivă pe care ar plăti-o Statul nu ar fi nici de 1 jum. la sută. PE FRONTUL DE VEST Vărsați aurul vostru la Banca Națională In vremurile grele ce străbatem astăzi, prevederea și prudența trebue să fie primele noastre datorii, împrejurările politice ale războiului mondial au provocat izolarea noastră comercială, ceea ce a avut o influență covîrșitoare asupra întregei noastre activități economice. Nu am avut libertatea de a vinde produsele pămîntului nostru, nici nu am putut cumpăra din acele articole ce nu ne puteau face în țară. Stînjenirea comercială a avut în mod fatal o adîncă influență asupra organizărei noastre financiare. Mai tot, producătorii, neputînd să-și valorifice produsele lor, au recurs la ajutorul institutelor de credit pentru a căpăta mijloacele de exploatare necesare pentru întreprinderile lor. Astfel agricultorii, pentru a nu aminti decit de o singură categorie de producători, au angajat recoltele lor diferitelor bănci, pentru a putea avea capitalul rulant necesar noilor munci agricole. Toate institutele noastre de credit în frunte cu Banca Națională a României au deschis în acest scop credite speciale pentru agricultori. De asemenea Casele de împrumut pe gaj au ajutorat mult agricultorii, negustori și industriașii noștri, acordându-le creditele necesare. Dar toate aceste sporiri de credite ale băncilor este și ale Caselor de împrumut pe gaj aduceau cu sine o fatală sporire a biletelor de banca pusie în circulație de Banca Națională a României. Institutul nostru de emisiune, in dorința de a ajuta ci mai efectiv toate ramurile noastre de producție și-a sporit circulația sa de bilete, pentru a putea pune astfel la dispoziția băncilor de credit, numerarul de care au nevoe. Este destul să amintim, că de unde la 1 Iulie 1914 circulația biletelor de bancăe se urca la 414 milioane lei, la 3 Octombrie 1915 ea se urca la 743 milioane lei, ceea ce înseamnă un spor de peste 300 milioane lei. Această sporire a circulației biletelor a provocat micșorarea proporției acoperite metalice. Stocul nostru de aur, deși a înregistrat creșteri însemnate și anume de la 210 milioane lei, cit era la 5 Iulie 1914, la aproape 283 milioane lei, cît era la 30 Octombrie 1915, nu va permite în viitor o sporire prea mare a emisiune de bilete, așa că Banca Națională a României nu va mai avea putința de a da producătorilor tot sprijinul de care vor avea nevoe. Dacă Banca Națională a României capătă noul resurse, ea va putea să-și mărească mai departe (emisiunea de bilete) și cu aceasta poate să pună la dispoziția agriculturei, industriei și comerțului noul mijloacec financiare. Citind exemple din alte țări, ziarele noastre au făcut apel la toțî locuitorii tărei, îndemnîndu-i să depună la ghișeurile Băncei, aurul de care dispun, în schimbul căruia va căpăta o valoare egală în bancnote. Unei tezaurări nefolositoare a metalului prețios se pade - a se preferi în aceste vremuri grele prin care trecem, depunerea lui imediată la institutul nostru, de emisiune, unde poate căpăta o întrebuințare de folos general. Primele vărsăminte de aur făcute pînă acum la Banca Națională a României, îndreptățesc speranțele inițiatorilor acestei mișcări. Credem însă că rezultatele de pînă acum nu sunt decît niște începuturi modeste și că înțelegerea nevoilor momentului și patriotismul dezinteresat vor continua să se manifesteze prin noul și importante vărsăminte. Grecia cumpără cereale în 1$d9*ria — Un comentariu al ziarului Echo de Bulgarie asupra raporturilor grecobulgare — Sofia, 21 Octombrie. — Comentînd contractul încheiat între comitetul de prevedere socială și comisiunea de funcționari elenici, conform căruia Grecia va primi o mie de vagoane de cereale a căror expediere va începe la 20 de zile după iscălirea contractului, Echo de Bulgarie scrie : Faptul că guvernul din Atena i se adresează la Sofia pentru a primi merindele a căror lipsă se simte puternic din cauza condițiunilor nesuferite ce flota Înțelegerii creată în Mediterana, constitue prin el însuși probă de raporturile de încredere a ce există între cele două capitale. Primirea grăbită ce propunerea greacă a găsit în cercurile noastre diriginte arată la rîndu-i că cele mai bune dispozițiuni, trebue să constatăm, există nu numai în cercurile politice dar — și aceasta nu este fără importanță — în opiniunea publică. Ziua în care Grecia, conștientă de situațiunea ei și de marile interese ale viitorului ei și-a precizat atitudinea în conflictul sîrbo-bulgar, relațiunile dintre Atena și Sofia au intrat pe calea ce niciodată n’ar fi trebuit să părăsească. Fără mari sforțări ele vor continua a se desvolta spre un acord sincer și durabil deoarece suprafețele de frecare dintre cele două țări sunt neînsemnate. Rivalitatea greco-bulgară nu mai are motive serioase de a fi ea este făcută acum mai mult din prejudecăți decît de o opunere reală, între interese. Cele două rase au certurile lor naționale și cu regularea oarecăror cestiuni rămase în dispensiune nu le va mai rămânea decît a cultiva relațiuni de bună vecinătate. Pe terenul economic ambele popoare se complectează în mod fericit și, în era de muncă pacinică ce va deschide în Europa această colosală lichidare care este războiul actual, grecii și bulgarii vor putea deveni un factor puternic. Logica lucrurilor care regulează în definitiv raporturile dintre națiuni, impune grecilor și bulgarilor lichidarea complectă a trecutului și strînsă unire pe viitor. (Agenția bulgară).