Românul, ianuarie-decembrie 1935 (Anul 3, nr. 90-141)

1935-01-14 / nr. 91

* y “V ANUL 111. — No. 91 Abonamente: Anual .................................................................. 2 ©0 lei Săteni, preoți, învățători și studenți... 60 „ Autorități și instituții..............................1.000 „ EXEMPLARUL 2 LEI Organ al Tineretului Național Liberal . Anunțuri comerciale: Redacția și Administrația. Se primesc direct La Administrația ziarului APARE sffpimm București I, — Calea Victoriei No. 34, — București BUGETUL Fără a fi prea gravă, situația-i presiune, de visternicii noștrii nea bugetului rămâne totuși în‘ Ne dăm seama cât de intelegrijorătoare. Nu avem pretenția de a deține taina leacurilor infailibile, dar se pare că Ministerul de Finanțe nu a făcut încă tot ce avea de făcut pentru salvarea bugetului. Ministerul de Finanțe ezită și astăzi să ia taurul de coarne, să procedeze cu ultima energie la deparazitarea bugetului de toate excrescențele absolut inutile (subvenții, burse nejustificate, suplimente scandaloase de lefuri — Vezi cazul Banciu — etc.). _ Cele ce s’au petrecut primavara trecută cu prilejul întocmirei bugetului ne stau și acum înfipte în minte. Cine nu-și amintește, de pildă, pretențiile exorbitante ale anumitor ministere și mai ales amenințările unui anumit șef de departament care ar fi dorit să afecteze întreg bugetul țarii la promovarea politicei „d-sale pe construcții ? Ministerul de Finanțe a rezistat atunci, dar a rezistat puțin, și bugetul ministerului cu pricina s’a umflat și a continuat sa senul, primejdia care se arată, mai umfle încă prin împrumut Cine nu înțelege, peste borde turi ulterioare acceptate, sub 1 ----------------------------—rante și autoritare sunt unele din excelențele noastre. Dar când funia a ajuns la gât și când trebuie să găsești un mijloc suprem de scăpare, cnuil de strălucită pregătire și de pură onestitate sufletească , care este actualul nostru visternic are datoria să renunțe la vizitările d-sale perfect explicabile și punând piciorul în prag să o explice clar și respirat tuturor, acestor domni că, oricâit de acemonitoare ar fi politica ce o urmăresc, suntem astăzi la un foarte greu impas care ne cere suprema a tuturor resurselor concentrare bugetare pentru a face față necesităților vitale ale Statului. Când vasul e în primejdie, când furtuna devine amenințătoare, care comandant și-ar permite luxul să îngădue șefilor de echipie să lucreze fiecare pe cont propriu? Toți la mașini, la cârmă și pe punte, contopiți într-un singur gând, gata să execute o singură comandă, pregătiți să înfrunte unul ca toți și toți ca u- Manuscrisele «epubSE sale se distrug. Telefon 3 • 8 0 • 3 _ __________________ _____ ________ ____ _______________________________________________________________________________ Strigoii Cooperației Venirea partidului național-liberal la cârma țării a însemnat m toate domeniile de activitate publică, înlăturarea unor experiențe ți inutile și costisitoare pentru țară însă cu multe avantagii conducătorilor. . . Amintirea unei reforme administrative cu nenumărați fefești noiii impozite nu sa șters încă. Iar pacostea regiilor autonome atât de numeroase că nu mai ajungeau literile alfabetului pentru a le denumi, transformase această bogată țară într’o nesfârșită uzină a căpătuelii. Dar despre morți... Dacă totul morții i-ar reaparea sub formă de strigoi! Atunci firește că suntem îndreptățiți să trecăm ușorii cu usturoi, să aprindem făclii și să alungăm arătările în mormânturi. Scriam într'unul din numerile trecute ale acestui ziar cum a început cooperația, cât entuziasm au depus inițiatorii în frunte cu Harol și Duca spre a se ajunge la „marea reformă țărănistă“ a legendarelor consilii de administrație cu și mai legendare tantieme. Nădăjduiam în acelaș articol în îndreptarea acestei situații intolerabile și ne exprimam încrederea deplină în reușita actinei întreprinsă de d-l ministru Negură la cooperație. Este cunoscută de toți lupta pe care o duce d-sa pe acest teren, întâlnind pretutindeni adversități și multă neînțelegere, adesea — de ce n’am spune-o — chiar din partea prietenilor. Totuș proiectul unei noui legi a cooperației așteaptă numai să fie votat... In acest timp profitorii se mișcă, agitanulu-se la început în umbră, mai apoi ieșind la lumină pe calea presei. Strigoii cooperației de tristă amintire, Cezar Partheniu, preot V. Nicolescu, N. Niculescu-Limgu Căpătineanu, Pițigoi și alții emsdem farinae scot o revistă . Acțiunea cooperatistă, tipărită pe cea mai bună hârtie — micile economii — cu titlul verde, cum stă bine unor țărăniști și (mai cu seamă) cu foarte reușitele fotografii ale acestor domni „cooperatori“. Pentru a-i ridica însemnătatea și mai mult, nu lipsește articolul d-lui Trancu-Iași... D-l Iulian e lăudat în acelaș număr în care profilul d-lui De Re e însoțit de cele mai bine plătite adjective. La atât se reduce „acțiunea cooperatistă“. Plus înjurăturile la adresa d-hui M. Negură. Strigoii simt primejdia, se vede și pentru a se dovedi pe lângă cooperatori și diplomați încearcă acele ieftine intrigi pe cari numai puținătatea minții lor le poate născoci. Un moment însă căci în curând „va bate miezul nopții ” și-ar dispărea strigoii. MIHAI PARPALA refillieri im Frământările fără sfârit ce au loc astăzi în sânul partidului național-țarănist dovedesc cu suficientă cât de hibridă a fost împerecherea între cele două ramuri componente a acestui partid : ramura naționalistă deoparte și cea țărănistă de altă parte. In adevăr, partidul national-tărănist, astfel împerechiat chiar de la început a suferit de racile adânci și mari, cari desigur nu puteau să i aducă decât aci. Că partidul astfel împerechiat a putut trăi atâta vreme și că divorțul între cele două ramuri a început atât de târziu ,desigur că ne miră, dar în acelaș timp ne explicăm și înțelegem adevăratele motive pentru cari guvernele național-țărăniste au reprezentat pentru țară, adevărate dezastre. Când șeful acestui partid în calitătiele ce le avea, adecă în calitate de șef de guvern și de partid a trăit într’o veșnică divergentă și cu partidul dar și cu guvernul al cărui președinte era divergentă nu numai din punct de vedere tactic dar chiar din punct de vedere al programului de realizat desigur că rezultatul nu putea fi decât acela pe care l-am trăit cu toții : întâi dezastru general pentru țara condusă de un guvern fără program și în al doilea rând sfărimitarea partidului împerechiat nu pe baza unor idei comune ce trebuiau realizate, ci în vederea unor interese cu totul străine de interesele țării. Cine nu-și amintește de vremea când d. Maniu demisionând din fruntea guvernului, în loc să fie urmat de întreg partidul, era să ' v' ■' < '-V'" -- ‘v---*u~-- .„ - sat ca singr să ia drumul Bădăcinului pentru ca locul acestuia să-l ia când d-l Vaida, când d-l Mironescu. Program de realizat . Nu au avut niciodată. A spus-o deslușit d- Mihalache la Congresul din Câmpulung în 1933, a repetat-o d. Vaida la Cluj la începutul acestui an și a confirmat-o și d. Maniu prin discursul ce a ținut la Bădăeni. Și cuvântul lor nu trebue pus la îndoială, nu trebue discutat, el trebue crezut, căci doi — d. Vaida și d. Maniu sunt foști președinți ai partidului și președinți de consiliu, iar d. Mihalache este în momentul acesta șeful necontestat al partidului. Fără program nu se poate guverna. Și până azi nimeni nu a îndrăznit să ceară puterea fără să arate mai întâi ce program va avea de realizat. Ori partidul national-țărănist a făcut-o. A fost pentru țară o experiență grea și consecințele acestei experiențe le trăim și azi. A doua experiență însă socotim că nu se va mai repeta. Căci dacă până acum am bănuit că partidul nationaltărănist nu are program, de acum o știm. O știm din gura d-lui Mihalache și a d-lui Vaida, iar acum în urmă am auzit-o și din gura i-lui Maniu. Iată de ce partidul național-tă•ăuist, partid fără program pierde lin zi în zi șansele de a se mai rândi la o succesiune, atâta vreme șiât va dăinui convingerea că paridul acesta e un partid fără program. Í Ci T>!»TV1»TT«3fiTT 1 Luni 14 Ianuarie 1935 Marea diversiune... Aveți griji de partid! Politica și partidele i pretutindeni dușmani t< mai numeroși. 'politicianismului Păcate cai :sunt aceleași bbs toate ț zile și am fost aceleași în toate vremurile sunt aruncate în seama democrației, cu o stranfilare a relelor pentr ■cari au pierit alte reg ■muri, nu mai departe de scât înTn secolul trecut. Detractorii libertății, i !măsura în care sunt inte îgenți și de bârnă credință, ar h‘ebm să răspuns la două întrebări : Se pite conduce un Stat săi politică ? A existat cam :ws5 undeva, în afară de strapiile asiatice, o asemenea stăpânire? ! Tăria politică a unei țri stă în tăria și unitatea partidelor. Acolo sendee degenerează în claust» în coterii, în „bisericuțe nu maii poate exista mai putelică sănătoasă și prăbușirea este aproape. E căudat că însăși partidele politice se lasă întârite ale propaganda adresărilor. Im locul unei efi meritație de convingere care să ducă până la fans fism pentru principii partidului și până la ce au mai camaradească frați flt . pentru membrii I*®!, ne dejdem la aceia cari au dcri bandit prin partid situați fă" și posibilități de înfăptuie» re, um fel de sfială, de rude, și ne pare că de a se deda nu la oameni de partid, fie Psihologia meseistrului*u care se crede ajuns la paii»1 isforiu numai prin mers e- fele sale sau prin ungere« duhului sfânt, ar merit, în sau studiu amănunțit du te ® partea unui psihiatru ca ma re ar fi dublat de um unic dă rist. Pe câți dintre aceș sa fiu nu i-am auzit spunâm ră că „Ea minister nas fac psih litică“ ? Politica e buni ia dear ca să»i ridice acolo ie» sus, de unde li se par atâ de mici aceia pe umerilă» cărora s’au ridicat cale de Ce să mai vorbim ape armata „specialiștiilor", cari își îmbracă îns« în eficiența în diplome și lipsă și de curaj politic în fară» «nulele unei savante ne rozii? Ei cunoașteți cu zeliții, și galeria lor prezinți ia tipuri infinit de vesele ei Sunt oameni pe cari ni se» întâlnești niciodată în zia»rele grele ale luptei, dar a» sunt cei dintâiu în anticare BBGs*a victoriei. sa A venit momentul si t pwKer a hotărât că trebuiee cumuil cu sistemul sees» 'sa. Și pentru că vorbim între noi și despre partidul nostru, să ne dăm seama că, nu zilele grele cari se pregătesc, rsu de „specia» Lisîi" avem lipsă, ci de lup tăios* i. Partidul națiomal-liberal este de un an la putere. Joe s’a făcut în acesti sitei* jvai pentru întărirea lui ? Care s’a preocupat de presa partidului ? Ce s’au r ® țjanizat pentru inarmarea lui în lupta care îl așteaptă mâine ? Ce, pentru co chesiunea lui sufletească ? Cari elemente noul și capsbile s’au recrutat ? Cum a fost încurajat tineretul? Cine se preocupă de asemeinea chestiuni. Vintilă Brătianu și Been Duca au lucrat o viață pentru partid, fiindcă vesteau întrânsul cel mai puternic instrument pentru întărirea nației. Ce fac urma șii ? E o întrebare pe care toți liberalii hotărâți și-o pun, dela un capăt la aljtfel ai țării, dela șefii de sector până la membrii parlamentului. Și e aceastata o întrebare pe care ni» Btieni nu trebue s-o nesocotească. S. ȘERBESCU Polemica, pe care d-l Virgil Madgearu a intentat-o îninistrarii de finanțe, conține în afară de latura tehnică și o parte de intențiuni doctrinare, asupra căreia merită să ne oprim. D-l Madgearu vorbește în această parte de burghezia românească și de fluctuație, confundând termenii și aruncând fulgere în această clasă socială „pe care partidul liberal și-a clădit toată forța sa“.Un emul al fostului ministru de finanțe național-țărănist, d-l Petre Pandrea, într’un editorial din ziarul „Adevărul“, comentând ca inițiat, declarațiile acestea, vorbește de „clasa noastră dominantă plutocratică“ și o numește burghezie, lăsând să se înțeleagă că sfârșitul păturii burgheze este apropiat și că acest sfârșit va fi pregătit de chiar partidul național-țărănesc. Cine urmărește în acelaș timp și oficiosul național-țărănesc „Dreptatea“ va îi văzui că gustul revoluționar al partidului național-țărănesc nu se oprește numai la critica burgheziei urbane, ci alunecă mai departe în distincțiuni forțate ale massei rurale unde ochiul leninist al teoreticianului naționalțărănist vede pălmași și „chiaburi“. Concluzia logică a acestei tendințe nu poate fi decât adoptarea tezei lui Șerban Voinea și declararea partidului național-țărănesc drept stejar al unui proletariat românesc ipotetic, compus din muncitorimea proletară a orașelor și din „proletariatul“ satelor. Spre această alianță, care să dea lovitura de grație burgheziei se orientează destul de vizibil doctrina național-țărănistă. Lucrul pare paradoxal în raport cu structura și ideologia oficială a partidului național-țărănesc, cari nu sunt deloc antitetice clar selor si ideologiilor de centru. Astăzi însă acest partid trece printr’o prefacere destul de serioasă fi atitudinea lui față de clasa burgheză este de prea veche , dată ca să nu ne intereseze. In primul loc trebuie să observăm confuzia voită, pe care dictatorul economic al national-țărănismului o face între burghezie și plutocratic cu scopul evident de a compromite clasa noastră de mijloc. Plutocrația este dominația abjentă a banului, forța anonimă, anarhică, secretă, care isbutește să dirijeze ocult politica unei țări , sau mai exact a tuturor țărilor. Intre această ocultă și burgheziile diferitelor state nu există nici-o legătură. Sau există aceiași legătură ca și între plutocratic și proletariat. Nu este un fapt stabilit că majoritatea foilor socialiste și revoluționare, unde se duc cele mai teribile campanii în contra bogaților, sunt întreținute de os cultele plutocratice ? Realitatea este că nu există nici un fel de apropiere între noțiunea de burghezie și cea de plutocrație astfel cum ar vrea să o dovedească d-l Madgearu . Burghezia este din contra clasa pe care se poate funda armătura unui stat. Renan spunea, vorbind de burghezia franceză în Études d’histoire religieuse : „O clasă de oameni politici cu totul nouă, nedatorindu-și importanța decât meritului său și sforțărilor sale personale"... Pătura de mijloc este fără îndoială acela care întrunește activitatea și inteligența, aceia de unde se recrutează cadrele unui stat și valorile politice. O evoluțiune lentă se petrece în scara claselor sociale. Elementele primelor straturi trec în straturile superioare, asigurându-le vitalitatea și stabilind un curent necesar solidarității și echilibrului social. Burghezia română, de pildă, are adânci legături cu țărănimea. Fiecare generație dă un nou contingent de burghezi, ridicat din pătura țărănească. Cum este posibil atunci să condamni clasa burgheză, care nu este decât o necesitate socială ? Partidul național-țărănesc nu este oare un partid burghez ? In orice caz teoriile d-lui Madgearu sunt în totală contradicție, cu structura lui. Ceiace însă trebuie amintit cu această ocazie și ceiace constituie pentru mulți o îngrijorare este lipsa conștiinței de clasă, în burghezie. Poate d-l Madgearu et comp. să persifleze, să lovească, să amenințe clasa burgheză, nimeni nu reacționează. Burghezul român este dispus să se creadă cu totul altceva decât „burghez“. Pentru el, ca și pentru Flaubert, „burghezul“ e un filistin. De aceia românii sunt sau „aristocrați“ sau mahalagii însă burghezi nu. Iată singurul lucru, care se poate reproșa clasei noastre de mijloc: nu crede destul în drepturile ei , deci nu s o susține cu destulă putere. Faptul este grav, fiindcă o clasă de oameni lipsiți de energie și de voința de a lupta, poartă în ea însăș stigmatul pieirii. A nu riposta la atacuri, a nu revendica însemnează a ceda, a accepta să fii învins, să dispari Or burghezia românească prin indolența cu care primește totul se angajează pe un drum fatal. Conștiința obligațiilor și a drepturilor, precum și forța de a le realiza însemnează vitalitatea păturii sociale. Această conștiință este încă oarecum confuză în burghezia noastră. Este însă momentul ca situația să fie schimbată. Nu are sens să continuie o asemenea stare amorfă. Burghezia are la noi și o misiune națională. Ea este păstrătoarea liniilor naționale în viața statului. De aceia dacă atacurile d-lui Madgearu sunt cu totul false din punctul de vedere istoric și social, ele sunt juste acolo unde lovesc în inerția clasei burgheze. Și prima dovadă o face categoria burgheză a partidului național - țărănesc, care primește să fie discutată și renegată la fiecare prilej, de către conducerea partidului. Sau poate în partidul naționalțărănesc toate programele, ideile, polemicile sunt numai așa, pentru galerie ? numai PMB- BURGHEZIA M. FARCASANU - --------- h’HITO'Tzt'JWBIiim.MI—1—Smwwii i Acum câțiva ani, marele ziar „Frankfurte, Zeitung“ într’un editorial al său întitulat „Was fangen wir mit unsere jugent an?“ se întreba ce ocupație lucrativă s’ar putea [ da tineretului, ca sa poată fi scos j . din preocupările politice. Se pare că gruparea „Wandervongel“ găsise soluția; ea trimise în Bulgaria pentru munca câmpului, o grupă de membrii ai Asociației, care în fiecare an își făcea o plăcere din această îndeletnicire. Aci — fără îndoială — trebue noi , să căutăm și să găsim originea a Icelor „Arbeitslager“ introduse de regimul național-social și. Această măsură pe lângă aspectul economic, are și o utilitate de pregătire militară.. Dar ceia ce pe ei îi interesează, în mod cu totul special, este faptul că pot avea astfel în serviciul lor, oameni, care leagă mare (25 pfenigi pe zi) fără pot face lucrări de utilitate publică. Dar mai interesant decât aspectul economic este aspectul moral, social și mai cu seamă politic. Scopul educativ ce se propune în aceste campanii temporare — unde se pot întâlni, pentru perioade varabile studenți, țărani, lucrători, șomeri, etc. are de scop ridicarea moralului oamenilor de jos. Se speră, apoi, că, din acest contact se pot schimbări de idei, aprecieri, efectua unde să se atenueze antagonismele sociale și urile politice Tdela este minunată, dar cu greu se poate ajunge la ridicarea moralului oamenilor de jos și la atenuareal antagonismelor sociale. Am avut ocazia de a asista la aceste lucrări. Ei bine, intelectualii formau grupe iâiparte, iar muncitorimea de profesie, era izolată. Se părea că punctul de contact se poate efectua cu acele mici cuvântări pazionale rostite de studenți. Totuși studențimea, în majoritate este atât de puțin înțelegătoare de rolul ei social, încât în mod expres, încarcă cuvântările de cuvinte latinești și grecești, în scopul ca ceea ce spun ei să constitue apanagiul superiorității lor intelectuale și să se sape o mai profundă prăpastie între cei cu caste și cei fără caste. De aci se naște o situație bizară, dar naturală: țăranii și lucrătorii se conving că sunt inferiorii intelectualilor, așa că se țip în rezervă, dar au totuși conștiința forței lor fizice, iar tinerii intelectuali izolându-se fac cerc în jurul unui decent, care caută să le arate cât de slab sunt construiți intelectualii, pentru o muncă manuală. De aci reese clar că antagonismele sociale în loc să dispară se subliniază. Totuși se naște, aci, în aceste lagăre de muncă colectivă — un spirit de front. Un spirit de front care de data asta este pus în serviciul operei constructive și nu a destrucției. Căci trebue să știm, că acest tineret german, simte nevoia instinctivă de educație militară — des soldatische Geist — adică pe bază de camaraderie. Este interesantă pentru noi acea mobilizare a tineretului pe câmpul de muncă. Eug. Roxenstock, în a sa lucrare întitulată „Archsitsdienst — Heeresdienst“ (serviciu de muncă—serviciu militar) pretinde că șomajul nu este oare un economist englez nu pretindea, că chiar în cazul unei ere prospere, vor rămâne totuși, în Germania, circa un milion de șomeri? Această „armată de rezervă industrială“ cum o numește Karl Marx, provine de acolo că populația industrială germană crește, iar progresele tehnice raționalizează astfel lucrurile, încât reduce numărul de lucrători. Este deci nevoie ca Statul să se ocupe de această armată de rezerve dacă nu voește să aibe surprizele unei revoluții comuniste. Iată cauza pentru care Germania de astăzi și-a mobilizat tineretul intelectual și pe șomeri, în lagărele de muncă, în care trebue să vedem desvoltarea unui spirit de front, dar de data asta în serviciul op«rei con» structive. RADU CERNEA Berlin, Ianuarie 1935. SCRISORI DIN BERLIN SPIRITUL DE FRONT