Sălăjeanul, iunie 2005 (Anul 2, nr. 228-253)

2005-06-11 / nr. 237

j­ editorial Colectivizarea în zilele noastre Gabriela BARBUR Din ‘47, țăranii au fost colectivizați. Greșit, proprietățile lor au fost colec­tivizate. Mintea lor a rămas liberă de orice îngrădire, de orice manipulare. Vorba le-a devenit, doar, puțin mai ezitan­tă. îmi amintesc din copilărie cum bunicul se așeza pe un scăunel lângă un tranzistor zăblăgit, și-l chinuia, îl făcea să scârțâie până prindea Europa Liberă. La acea vreme, când nu știam și nu înțelegeam prea multe, zgomotul pe care-l scotea aparatul în căutarea frecvenței potrivite îmi era mai puțin drag decât sunetele pe care le percepeam din citirea cotelor apelor, mult mai intere­sante. Minte de copil! Bunica îl lua la unspe­ metri, că intra în casă mirosind o balegă și îmbrăcat cu hainele de lucru. Minte de femeie! Abia acum stau și mă gândesc dacă nu cumva era și spaima că Secu’ l-ar putea prinde și duce, din nou, la ocnă. Mult mai colectivizați sun­tem noi, populația zis și vădit urbană. Fără să rânim prin grajduri, curați, trecuți pe la duș și pe sub jetul deodorantelor, așezați la televizoare duhnim, poate mai rău, a bălegar. Nu de la noi vine danful, cât de-acolo de unde se încearcă, subtil, colectivizarea mentalului nostru, de unde suntem, subtil, educați pentru spiritul de docilitate al dobitoacelor. în fond și la urma urmei, țăranilor li s-au confiscat proprietățile, nouă ni se confiscă, sau cel puțin se încearcă, uzul rațiunii. Nu revin asupra exemplelor pe care mai demult sau mai curând le-au dat și alții, le-am dat și eu. Mă bucur doar că natura are modul ei de a se echilibra, de a-și resta­bili balansul, apa circulă în natură, ani­malele se elimină singure unele pe altele și, dacă s-a inventat televizorul, s-a inven­tat și telecomanda. Mă bucur că, dacă Lazarov și-a adus emisiunile pe tereurile din românia, s-a inventat și transmisia prin satelit, ca să putem urmări emisiuni de calitate pe canale de dincolo. Așa mai avem, unii dintre noi, șansa de a nu intra în colectivul uniformizat al creierelor spălate. Zalaul, la fel ca și orice alt oraș din România, are și el viața de zi și viața de noapte, cu nimic mai puțin agitată decât prin alte părți. Ba, poate, chiar mai agitată, dacă stăm să ne gândim că spre deosebire de occidentali noi petrecem și în timpul săptămânii, deci, uneori mai abitir decât în week­end, că nu degeaba s-a spus despre Zalău că ar fi orașul bisericilor și al „cârciumilor". A se considera că, având în vedere populația mică a Zalăului, în ciuda faptului că fiecare se laudă cu o clientelă gata formată, fidelă, selectată, din faptul că unii patroni ar cam vrea să facă puțin „spionaj comercial", putem afirma că există un mediu „concurențial" puter­nic, democratic și de piață liberă în domeniul potențialului de distracții „nocturne" al Zalăului. Bisericile Sălajului - Biserica Baptistă .Speranța’^ din Zalău Prima ediție­­ a Târgului de Carte la Elevii de a VIII-a au încheiat anul Din învățăturile­­ unui emigrant - scrisoare din curs valutar EURO 36 123 3,6123 USD AUR 29 533 402 144 2,9533 40,2144 vremea Sâmbătă Cer parțial noroi 'de: Maxim 15 ° C Sâmbătă noaptea Cer acoperit Minim 4 ° C

Next