Sălajul Orizont, ianuarie-martie 1994 (Anul 4, nr. 230-253)
1994-01-04 / nr. 230
jZIAR INDEPENDENT Formularea tradițională „An Nou fericit“ ar putea însemna pentru noi, anul regăsirii noastre, românii. Ni-l dorim ca atare, din toată inima. Ce ar presupune asta? In primul rând să ne regăsim rudele, colegii și prietenii. Nu știu de ce, dar am impresia că Revelionul il vom petrece mai ales 1995 cu prietenii. Va fi semnul intrării noastre în normalitate. Ne-am urât suficient în ultimii patru ani pentru a mai continua acest spectacol îngrozitor al suspectării, lovirilor pe la spate, șoaptelor veninoase, spectacolul degradării noastre morale. Pace și intre oameni bună învoire, de aici începe totul. Pe aceste coordonate putem construi sau reconstrui — termen mult mai acceptabil în cazul nostru. Dorim ca 1994 să fie ANUL REGĂSIRII NOASTRE La cumpăna dintre anii 1993—1994, am fost martorul unor întâmplări fără precedent în Sălaj și de neimaginat pentru un bucureștean, bunăoară. S-au colindat și au spus la mulți ani ÎMȘI PREUNA, oameni de cele mai diverse condiții, profesii și culori sau atitudini politice. Și-au dat mâna, și-au spus vorbe frumoase, s-au îmbrățișat, au cântat și glumit ÎMPREUNA ingineri, muncitori, medici, profesori, preoți, militari, S.R.I.iști, polițiști, petineriști și udemeriști, reprezentanți ai administrației și ai celor care sunt administrați, oameni de vârste și etnii Demnitarii la aceeași diferite, cu alegătorii lor. Totul masă s-a derulat în pace și liniște, voie bună și înțelegere. Văzând toate acestea, un demnitar bucureștean prezent, întâmplător, la acest carnaval al înțelepciunii a spus, la un moment dat, următoarele cuvinte: „Voi, sălăjenii, sunteți anormal de normali“. Și cred că avea dreptate, din perspectiva lui judecând opturată de grosolănia datului din coate, lupta oarbă pentru putere și bani, atitudini proprii altui mediu decât al nostru, al sălăjenilor. Nu că am noi mai deștepți sau mai cufi minți decât alții, nu că am fi noi mai bogați sau mai săraci decât alții, nici câ am fi mai înțelepți sau îndărătnici decât alții, în mod sigur. Insă, cred că am ajuns să fim mai toleranți unii cu alții. Este un prim pas, un semn de bun augur. Fie ca în anul 1994 să-l facem pe cel mai important: să ne împăcăm cu noi înșine, să ne regăsim prietenii, să spulberăm orice urmă de ură și îndoială, să fim mai încrezători unii în alții, mai încrezători în ziua de mâine. Să fie un an al regăsirii noastre totale. Restul vine de la sine. EUGEN TEGLAȘ Revelionul și Everechiada ' Balul și Revelionul Televiziunii, transmise în direct pe programul 1 în noaptea nopților, au fost de-a dreptul penibile. Dacă scenaristul acestui spectacol — Moș Everac — nu a fost înjurat suficient în timpul anului, fie pe pace că de data aceasta i s-a umplut paharul. Cred că dacă bucureștenii nu aveau acces la emisiunea de Revelion de pe programul 2 ar fi dat foc Televiziunii. Dar noi, provincialii a trebuit să suportăm cu stoicism toate mofturile pului. Drept pentru care, în Țaloc de urarea sa mai mare, nu-i vom adresa decât propria-i replică băgată în gura unui unui personaj dintr-o scenetă: „Pupa ne-ar în fund“, (A.P.) Mulțumiri și : „LA MULȚI ANI! Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, Crăciunul și Anul Nou, la redacție ne-au sosit multe, foarte multe felicitări, însoțite de urări de bine, sănătate, și succes în anul 1994. Printre cei care au ținut să ne felicite amintim pe Leontin Badea — prefectul județului Sălaj, Victor Hălmăjan — președintele Consiliului județean Sălaj, Iosif Vigrari — subprefect, Laurențiu Barna și Ioan Hațegan — vicepreședinți ai Consiliului județean, Doru Nicorici — director general al Prefecturii, Mircea Chișu — secretar al Consiliului județean, Augustin Crecan — senator, Miron Chichișan — primar al Municipiului Zalău, Stelian Petrovița — secretar al Primăriei Zalău, Banca Comercială Română, Inspectoratul Școlar Județean, Camera de Comerț și Industrie Sălaj, lt. col. Alexandru Șerban, Direcția de Poștă Sălaj, Filiala de Rețele Electrice Zalău, S.C. „Commer“ S.A. Zalău, S.C. „Industrializarea Laptelui“ Șimleu Silvaniei, Casa Corpului Didactic Zalău, Sucursala „Asirom“ Sălaj, S.C. „Combisălaj“ S.A., Sucursala Județeană C.E.C., S.C. „Alber" S.A. etc. Mulțumim tuturor pentru urările adresate și promitem că în anul 1994 vom fi și mai „pe fază“ la toate evenimentele din județ, și nu numai, încercând astfel să răspundem cerințelor și exigențelor cititorilor. Redația ,.SĂLAJUL“ Din declarația recentă a lui ILIE ILAȘCUI „In realitate eu nu sunt decât: român, frontist, unionist, bărbos, membru al Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, antiimperialist și anticomunist înverșunat (nu am fost niciodată comunist, nici atunci când acesta era la modă). Iar dacă acei care luptă împotriva comunismului, separatismului, căzăcimii, smirnoviștilor și a altor lepădători sunt teroriști, naționaliști, criminali de stat, bandiți, atunci eu sunt și terorist, și naționalist și criminal de stat, și bandit al „statului nistrean”. O veste bună pentru cititorii noștri Mică publicitate — gratuit Colegiul director al Ziarului „SĂLAJUL“ a hotărât ca, începând cu acest an să publice — gratuit — anunțuri de mică publicitate pentru • ABONAȚII ZIARULUI . • PENSIONARI • VETERANI DE RĂZBOI • PERSOANE HANDICAPATE • ȘOMERI. öpü .4 m - UN ZIAR LA DISPOZIȚIA DUMNEAVOASTRĂ I l AUZ! UNA! După un Revelion petrecut la o familie : — Mulțumim pentru toate, dar nu vă mai deranjați să ne conduceți. — Dar nu e nici un deranj, e o adevărată plăcere ! în timp ce declarațiile lui Jirinovschi au făcut vâlvă, în urma rezultatelor alegerilor din Rusia, alte semnale de „regie“ apar la orizont. Și tot pe aici, prin centrul Europei. Agențiile de pronostichează o inevitabilă presă înrăutățire a relațiilor — și așa tensionate — dintre Ungaria și Slovacia. Motivul: cererea ungurilor din Slovacia de creare în sud-ves ULTIMA O RI tul țării a unei regiuni autonome cu drepturi speciale ! Pentru unguri, se înțelege: Oficialitățile slovace văd în această cerere a minorității maghiare o manifestare de iredentism menită să ducă la modificarea frontierelor din Europa stabilite la Trianon. După Crăciun, l-am colindat, în cuvinte și melodii ce vin din vremuri, pe unul dintre gospodarii cei mai vrednici ai obștii sătești din Aghireș, Meleg Petru, am ajuns și sfârșit la 83 de ani, plugar din în fiu, trecut prin lagăre față de muncă, de prizonieri și celulele Gherlei. De data aceasta nu i-am zis colinde la fereastra casei, ci petrecându-l la groapă, prilej de meditație, de a vorbi cu mine însumi, asupra rostului vieții. VORBIND SINGUR în cimitir, citind pe cruci numele sălășluitorilor din morminte, n-a fost greu de înțeles cum satul de plugari s-a mutat aici... Trăirea acelor clipe m-a transportat din zgomotele vieții într-o lume în care avuția ca și sărăcia, adevărul ca și minciuna, dreptatea ca și nedreptatea au pierit. Acolo nu mai sunt case cu etaj și nici demnitari apăruți peste noapte; nu sunt buticuri sau avuții de păzit, fiecare „locatar“ la fel, câte doi metri de având pământ. Nici Caritas-ul nu există; acolo sunt toți o apă și un pământ. Da, acolo sunt TOȚI, aproape toți lucrătorii pământului de odinioară, în timp ce n-au mai apărut, ori au alții cât-o, dar puțini. Chiar și făcu această Lege a pământului... IOAN LUPA P.S. Dar oare câte dintre satele sălăjene, și nu numai, nu au aceeași soartă?... Și nu în ultimul rând, se speculații pe seama unei noi fac orientări politice a Ungariei după decesul primului ministru Joszef Antal. Orientare spre naționalism. Este la modă. Depinde de scenariul care ar dirija orientarea: cine, de unde, pentru cine etc. în orice caz pentru țările din regiune, nu. (IOAN LUPA) hzM