Sălajul, august-decembrie 1990 (Anul 1, nr. 2-21)

1990-08-15 / nr. 2

Scrisoare deschisă F­iți-vă, domnule prefect! Fac parte — iertată fie-mi lipsa de modestie — din aces­­ „comitet de acțiune“ care v-a lansat chemarea de a reveni­i acasă. Sălajul, mai ales în acele momente de cumpănă ce au urmat imediat după Revoluția din Decembrie 1989 avea nevoie de oameni tari, nepătați, competenți și cumpătați, legați trup­­ și suflet de aceste locuri (de conducători din „import" eram sătui). De astfel de oameni are nevoie și acum Sălajul. Vă mulțumim, deci, că ați venit, dar, mai cu seamă, vă mulțumim , pentru că ați­­ rămas. , Da, știm foarte bine că după alegerile din mai puteați să vă luați mandatul de deputat în buzunar și să vă reîntoarceți la­­ București, în finul familiei, cum se spune: Să ocupați un foto­liu călduț în Camera Deputaților, să ne zîmbiți la televizor și doar din cînd în cînd să ne mai vizitați. Vă putea condamna cineva?Nu. Pentru că noi v-am dat votul. Dar, iată, ați refuzat­­ această postură. Ați preferat­ să fiți și în continuare alături de noi, zi de zi, semn că altruismul Dumneavoastră față de Sălaj , și sălăjeni nu a fost și nu este o simplă spoială. Dar, destul cu­­ cuvintele de măgulire, nu-i vremea lor și am convingerea că nici nu tînjiți după ele. Și nici eu n-aș dori să cad în păcat... V-a fi asumat o răspundere grea, domnule prefect, aceea de a pune umărul la renașterea, la adevărata renaștere a vetrei sălăjene. Cite sunt de făcut, în toate sectoarele de activitate, știm bine. Multe, foarte multe. Dar tot atît de bine știm că sălăjenii — ingineri, tehnicieni, maiștri, muncitori, profesori, medici, agronomi, țărani care și-au regăsit vocația natalului — nu vor da bir cu fugiții. Pe ei, pe cei mulți, onești și cinstiți, bazați-vă, domnule prefect. De ceilalți, feriți-vă! Feriți-vă de „revoluționarii" apăruți ca ciupercile după ploaie, de camieriștii care, și ieri și azi nu au făcut și nu fac altceva decit să dea din gură și din coate pentru a-și menține scau­nele, de cei care una zic și alta... fumează, de cei care sînt numai zîmbet și miere, fără coloană verte­brală, gata oricînd — chiar și atunci cînd nu aveți dreptate — să vă aprobe și să vă aplaude. Că toți aceștia sînt rafinați, unși cu toate alifiile, cum se zice, este adevărat, ani de zile au făcut exercițiu in acest sens, dar incet, încet trebuie depistați (ca să nu spun demascați) și puși la respectul cuvenit. La vremuri noi, oameni noi . Promovarea cinstei și compe­tenței nu trebuie să rămînă doar o stearpă lozincă. Și va fi bine, domnule prefect. Am îndrăznit prea mult? Cer respectuos iertare. Dar nu sunt singur. Am de partea mea pe Măriă-Sa­ opinia publică. Cu deosebită stimă, Aurel PÂVȘAN Jî în numărul de azi:­ ­ • Foiletonul săptămînii — Hoțul de la procu­ratură • Carne avem. Dar de ce nu se vede ? •­­ Din însemnările unui polițist • Sport • Cuvinte încrucișate în numărul viitor: • Foiletonul săptămînii — Sfîntă­ birocrație redivivus • Peripețiile unor . .. turciți • Sport • Informații *Note V ABILITATEA Abilitatea este ocazia a­­propiată a înșelătoriei: de la una la alta pasul e alu­necos; minciuna constituie singura deosebire dintre ele; dacă-i adăugată la abi­litate, avem înșelătoria. Din Dicționarul înțe­lepciunii Sfinta Maria-MAMA, FEMEIA, FECIOARA " „. .. Intru adormire lumea nu ai părăsit, de Dum­nezeu Născătoare ... și cu rugăciunile tale izbăvește din moarte sufletele noastre“. (Din troparul Adormirii Maicii Domnului) Românii dreptcredincioși au cinstit întotdeauna pe­ Maica Domnului. Din cele mai vechi timpuri, pămîntul locuit de po­porul român era numit pentru frumusețea lui, metaforic, „Grădina Maicii Domnului“, iar locurile cele mai frumoase erau închinate Maicii Domnu­lui, zidindu-se altare și mă­năstiri, unde se adunau­­ și trăiau în sfințenie, lăudînd pe Maica Domnului, cei mai curați și mai buni fii și fiice a Bisericii noastre. Firea noastră românească nu are nimic sălbatic în ea, nici păgîn, pentru că poporul român s-a născut creștin. De aceea, românii întotdeauna au respectat: Mama, Femeia, Fe­cioara. Iar Maica Domnului, în care sunt întruchipate toa­te­­ cele trei calități, s-a bucu­rat mereu de cea mai mare cinste din­ partea­ credincioși­lor noștri. Cinstea deosebită pe care creștinii ortodocși români au dat-o Maicii Domnului, ,i-a făcut așa de frumoși la suflet," așa de senini la chip, așa de buni la inimă, așa de înțele­gători față de semenii lor, fa­ța de cei de un neam și de o lege cu ei și față de străini, l­egea nescrisă, legea ome­niei, care a fost o lege sfîntă pentru poporul român, ocro­tea pe oricine intra cu gînduri curate în casa noastră. în trecut, in casa românească, la loc de cinste strălucea i­­coana Maicii Domnului cu Fiul ei, Domnul Nostru Iisus Hristos în brațe, și aceasta asigura pe orice om, că atîta timp cît se află în casa în ca­re raza ocrotitoare a Maicii Domnului luminează viața oa­menilor, nu i se poate întîm­­pla nici un rău. Ca­ și în trecut, și acum, un creștin care cinstește cu a­­devărat pe Maica Domnului, este omul în sinul căruia în­florește sfințenia, respectul și dragostea față de toți cei ce iubesc adevărul și dreptatea. Și în acest an, în ziua delii August, prăznuim cu evlavie și credință Adormirea Maicii Domnului sau Sfînta Marie Mare cum îi spun credincioșii noștri din popor. După înălțarea la Cer a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, Sfinții Apostoli au rămas în grija Maicii Domnu­lui, drept dovadă, în Ziua Cinzecim­ii (Pogorîrea Sfințu­lui Duh). Maica Domnului era în mijlocul lor stăruind in rugăciune. De acum Maica Domnului va fi cu vreme și fără de vreme, alături de A­­postoli, alături de cei sufe­rinzi și întristați, alături de toți bîntuiții sorții, mîngîind pe cei scârbiți și întărind pe cei slabi, dar mai ales rugîn­­du-s­e neîncetat pentru turma Păstorului celui Bun. Viața Maicii Domnului a fost sfîntă, iar moartea ei a fost dumnezeiască, pentru că, de fapt, n-a fost moarte, ci o adormire lină. Cea care a năs­cut pe „Domnul Vieții“ n-a fost cutremurată de umbrele morții, pentru că dincolo de aceasta, vedea cum Hristos, Fiul ei o așteaptă plin de lu­mină și bucurie, spre a o așe­za la dreapta Sa, după cuvîn­­tul psalmistului ce zice: „Stă­tut-a împărăteasă de-a dreap­ta ta, îmbrăcată in haină au­rită și prea înfrumusețată" (Psalm 44, 11). Preot Ananie POJAR In pagina a IV-a: M­ERS LA ADORMIRE­A MAICII DOMNULUI Ce facem, domnule primar, cu abuzurile, dezordinea și anarhia? Vineri, 10 august, 1990. In cu­rtea~școlii îm­irBtre în mii nu­­­meroși cetățeni așteaptă la rînd să-și primească porția din noua recoltă de griu. Grăma­da de boabe, acoperită parțial cu folie (n-am înțeles de ce ... trebuia „depozitat“ griul cerut liber din moment sub ce sunt magazii destinate acestui Scop) scade pe măsură ce sa­cii beneficiarilor (era să spun de drept, dar m-am oprit la timp și o să vedeți de ce) se umplu ca pe vremuri la alte, întreb cum se face împărțeala și mi se răspunde că „după lege“. Care lege, veți afla i­­mediat. Firesc, întreb dacă câ­­­neva din partea cooperativei sau, mă rog, a celor care au semănat, se află pe acolo. Ni­meni. Fin prim semn de între­bare: cum, adică, tocmai cei ce au semănat sa lipsească de la împărțeală ? Asta e, constat,­­și încerc sâ­­ aflu "a­­mănunte despre starea de spi­rit din comună, întrebînd în dreapta și stînga. Și aflu că în Bogdana oamenii își văd de treabă în pace și înțelegere, că domnește calmul și în Sîni giorz sau Rastolț, că el este oarecum relativ în Bodia, dar că în Buciumi, centrul de co­mună, tensiunea este aproape de limita maximă. Cele două tabere (cam 50"» de-o parte, 50»­, de cealaltă), sînt intr-un război nedeclarat, dar care debutat în formele lui subtile , încă din iarnă, de la împărți­tul pămîntului. O parte s-au declarat nemembri cooperatori,­­și-au luat animalele (cele mai bune, din cite am aflat), au intrat, pe pămînturi (iarăși cele mai bune), s-au făcut stă­­pîni și proprietari (!?!) după criterii... locale, parte a mai continuat Cealaltă forma de activitate în cooperativă, cu ce și pe ce a mai rămas. De aici, o tensiune care ame­nință să degenereze în altceva, dacă nu se intervine la timp. Dar să vedem, deocamdată, cum împart recolta cei care, de fapt, au împărțit și pă­mîntul, tot după criterii loca­le. Adică, dacă ți-a fost re­partizată o parcelă în terenul cultivat (de cine nu mai are nici o importanță în ochii ... severei comisii) cu grîu, pri­mești cantitatea din produsul respectiv în raport de suprafa­ță. S-au stabilit 8 kg/ar. Ai a­­vut, să zicem, „ghinionul" să-ți fie repartizați 90 de ari în lo­tul semincer, n-ai decit să te ppintești acum și să transporți acasă, cum știi, 720 kile de grîu. — Bine­ bine, dar Decretul- Iepe nr. 42/1990 precede clar că suprafețele cultivate cu pă­roase nu intră în discuție a­­cum. Cu atît mai puțin re­colta. Va t­eni Ienea fondului funciar (să vină odată !) și mai vedem. Dar pînă atunci, corect este să recolteze cei ce au semănat, să se plătească mun­cile S.M.A să se mai dea cite Continuare in pag. a 111-a • La Buciumi, tensiunea nu scade • Unii au arat și semănat, alții culeg și împart • Pe fondul interimatului, greșeli în lanț • Abuzurile, imediat curmate ! • Ori­éit de locale, criteriile de apreciere se subordonează or­dinii de drept.

Next