Saptamina, 1989 (Anul 19, nr. 2-50)

1989-09-15 / nr. 37

caietele princepelui VOLUMUL 8­­ fragmente din: Jacques Dubois, Francis Ede­line, Jean-Marie Kiinkertberg, Philippe Minguet, Francois Pire și Ha delin Trlnon : RETORICA GENERALA, — Charles Bruneau spunea că „în­­cepînd de pe la 1830, e preferabil să nu se mai vorbească de procedee clasice, ci să se întrebuințeze terme­nul de imagine, care desemnează un lucru prin însăși natura lui“. Exem­plul invocat: înlocuirea unui substan­tiv comun printr-un substantiv pro­priu (însoțit de un calificativ): sub­stantivului comun „prostituată“, Balzac îi substituie «Ninon de pe tro­tuar“. Prin ce diferă procedeul de trupul clasic, care făcea din Pamy „un Tibullus francez“ sau La Fon­taine, dintr-o pisică »Un Attila, biciul șoarecilor“ („fleau des rats") («bici“ servind mai ales la evitarea excesu­lui de asonanță). E o anatonomază și o metaforă. — Se încearcă o raportare a tenta­tivei actuale de restructurare a reto­ricii la obiectul și metoda stilisticii. — E greu de stabilit un punct de vedere unitar despre „știința stilului“. Aici, unii ar cuprinde estetica, reto­rica, estetica oratoriei, poetica operei, lingvistica. — Retorica — „artă a zicerii fru­moase“. — Retorii n-au fost, de la început, în bune relații cu filosofii. Odată cu raționalismul cartezian, divorțul categoric: numai demonstrația bazată­­ pe evidență va avea drept de cetate în filosofie. — Retorica era definită ca arta de a vorbi bine pentru a convinge. — Unii au limitat retorica la »arta de a distribui ornamente într-o operă în proză“. — Stilistică sau retorică va spune Novalis, unul dintre cei care au folo­sit pentru prima oară termenul. Pierre Guiraud, care amintește acest fapt, consideră că «retorica este sti­listica celor vechi­. Se poate spune că stilistica e retorica modernilor . — Frumosul, după spusele lui Bau­delaire, e întotdeauna bizar. — Poezia e literatura „redusă la esențialul principiului său activ“ (Paul Valéry). — Poezia — „artă a limbajului“. — E o absurditate, afirmă Cruce, să ne imaginăm că omul vorbește con­form vocabularului și gramaticii. * Jurnalul lui Codiță, scris cu laba stingă, în limba finească a canușilor Lourdaud mă supără. Crede că să-i meargă cu mine multă vreme. © Are ei noroc ca la București nu am unde să evadez, strada e plină de ma­șini și e și poluată. Nu aș putea face un pas în afara curții noastre, că aș fi imediat umflat și, de aici, certuri, suspendări de la bunătăți, cum ar fi frișca sau merele, ca să nu mai vor­besc de pepenii din vară. Plus plim­bările cu mașina, dar îl învăț eu minte ! Deocamdată, îi fac mizerii mici: câte un doi-doi în casă, ca să-l scot din sărite, un pișu-pișu pe per­dea și cu asta îi stric o zi. Degeaba, că el să se împace cu mine , seara, nu-1 aud, fac la sourde orcille, ca orice tip civilizat, îl ignor, adică cine e el ? Chiar dacă e șeful meu, ca să zic așa, nu mă respectă, doar l-am inspirat, doar i-am adus prestigiu, joc în filme de cinema, cum ar zice Ște­fa­nica, am trei contracte și chiar se întrevăd altele la orizont. Puțin îmi pasă de nervii lui, îl știu răzbunător, totuși trebue să fiu mai prudent, mi-e teamă că o să-mi facă și mie ce o să le facă celor doi cîini cu care lucrea­ză, care, la fel au început să-și ia lumea în cap, nici visînd ei că o să-i lase pe drumuri. Dar cu mine nu-i merge, la mine tine, parcă eu n-o simt ? Are o slăbiciune majoră ! E drept că și pe câinele ăla care nu-i mai slăbea cu telefoanele, pînă ce a luat patru premii la concursuri ca­nine, l-a scăpat din brațe după ce a fost ingrat cu el, dar cu mine e alt­ceva, eu sunt cîine de-adevărat plea, nu un fel de paiață, cu obiceiuri so­cratice detestabile, adică muiere sa­dea, de unde și lipsa de caracter. Eu l-aș apăra de inamici, nu ca ei, doi lătrători care-1 denigrează în oraș, acum, crezîndu-l mai slab. Nu îi cu­nosc ei laba lui grea, că eu am sim­țit-o de c­teva ori pe spinarea mea ! Or să vadă ei pe dracu, dar asta e treaba lor ! Treaba mea este să-l amuz și reușesc încă, îmi dă jumătate din porția lui de șuncă de dimineață. La cafea, nu mă invit, pentru că nu e genul meu. Șprițuri îmi lasă de voie în barul meu din baie, sau în cel din bucătărie, unde iau și masa de obicei. Altul e sus, unde mai mă adăp noaptea, după alergături prea multe, în căutare de logodnice. Tot el, Lour­­daud, rnde de mine, spunîndu-mi vî­­nător de fuste ! Dar ce, mă crede im­potent ? ! Am patru ani, în decembrie care vine, dacă Bubulina care m-a adus a făcut bine socoteala. Lour­­daud, din invidie, mă făcuse de patru ani și jumătate încă de anul trecut. Te cred și eu, vrea să se simtă și el mai tinăr, dar nu-i merge cu mine, am acte de naștere în regulă. Am martori. Am o mamă care mai trăiește și un tată care i-ar rupe deregățile dacă mi-ar face ceva. Ii întîlnesc și ne salutăm, cam rece, așa e cînd îți găsești altă familie. Mă resemnez cu Lour­da­ud, care are și părți bune. Adică, e o fire afectivă, sentimentală, e generos, cară oase de la restaurant Cînd își aduce aminte — și nu prea își aduce aminte — mă plimbă cînd scapă și el de la mașina de scris sau de la mașina de citit, așa afirmă, că e o mașină de citit, dar se laudă! E drept că roade, nu altceva, metri de cărți, le transcrie și face note, nu se uită la mine decit rar și cu destulă absență, deși eu îl iubesc în felul meu cîinesc, adică în măsura în care îmi dă adăpost și hrană și mai spune cste o vorbă bună. Numai obiceiul ăsta prost de a ține Jurnal, care mi-a fost trecut și mie, mă scoate din să­rite. Adică de ce să-ți pîrăști cățelul, ce, nu­mai ai ce scrie ? Nu mai ai ce compune ? Gata pe capul meu cu toca­teca aia de mașină ! Și cum mă face ? Merți, lui îi convine, asta e meseria lui, dar eu sunt un amator, de ce mă lasă Dumnezeu pe mine să mă întrec cu unul ca el ? Sigur că mă face cum Ii vine la gură, că nu mă vorbește de rău niciodată în oraș, dimpotrivă, e foarte mândru de mine, ceea ce mă măgulește, dar pe h­ir­tie , o nenorocire ! Toate alea în capul meu se sparg, că am făcut pișu la perdea, că am făcut doi-două, cum zice Ilonka, noua mea îngrijitoare. Ba că nu cînt ca aventuriera aia de Ro­zi­a — auziți nume ! — pe care am văzut-o într-o peliculă de epocă la o vînătoare, etniind de parcă ea se îm­­bătase, nu vînătorii! Ce idee regizo­rală : să pui o cățelușă, fină dealtfel, căreia i-aș face curte, dacă aș întîl­­ni-o, să cînte la un chef vînătoresc ! E cam deșuchiat pentru o doamnă cu care aș putea avea relații, dacă mi s-ar prilejui o întîlnire, chiar c­ntă­­reață, așa cum e ea, deci neinspirîn­­du-mi prea multe gînduri bune. In sfîrșit! Dar, de aici pînă la șantajul de care nu mai scap : — Auzi, Codiță, Rozica cum cintă ? Parcă eu aș fi cîntăreț de Operă ! De ce nu-l cheamă pe Pavaroti să-l cânte, de ce, tocmai eu să-l distrez ? N-are radio, că e plină casa de apa­rate de toate felurile și huruie fiecare pe rând, numai muzică simfonică, de mi-a făcut capul calendar ! Eu, ca un tânăr cățel de trei ani­ pe patru, pre­fer folkul sau beatileșii, dar el cum îi aude, cum îi râde cu butonul, nu poate să-i sufere, nu știu de ce! Zice, înjurînd: — La stînă, ciobanilor, duc, cu ur­letele voastre, cu stațiile voastre și cu cele două melodii și jumătate pe care le cîntați cu orice prilej ! eugen barbu (Va urma) p­e scurt • URAGANUL GABRIELLE ASIMOV ȘI ROBOTEI­ • A SE AMICI LA CATARAMA 126 DE ANI DE ÎNCHISOARE _ A apărut un interesant supliment "Ca­iete de vacanță", editat de Biroul de Tu­rism pentru Tineret • La Biblioteca­ română de­­ Paris. Dan Hatmanu a ex­pus » de lucrări de grafică, reunite sub­­ titlul ..Ctitorii vechi și noi" A într-o in­­sulă din nordul Norvegiei a fost descope­rită o clădire aparținînd vikingilor și da­ting din secolul al VII-lea. Ea se întinde pe o suprafață de 100 de metri, e lungă de S3 de metri și are Înălțimea interioară de 7 metri, ceea ce o face să fie cea mai mare construcție a vikingilor • Revista umanistă din Barcelona publică articolul Criticului Și istoricului literar, a ITsr MesCU :.Centenarul lui Mihai Eminescu, poet na­țional român" A că vor fi restaurate La Bagdad s-a anunțat Grădinile suspendate ale Semiramidei. S-a initiat $1 un premiu I pentru redescoperirea secretului dirijării­­ acel store terasele superioare utilizată in­­ vremea aceea îndepărtată . Coasta de est a S.U.A. a fost bintuită de uraganul Gabriel­le 5 viteza vântului a depășit 200 km ne o­­ră, pagubele sunt destul de însemnate. Te­melie insă protestează pentru atribuirea unor nume nevinovate unor astfel de fe­nomene devastatoare. Ce știm noi ce știm. . . Se pare că in curînd vom rămî­­ne fără marinari sau, cel puțin, fără ma­rinari brevetat! 1 Intre 4 si 6 pierderi de carnete de marinar sînt anunțate zilnic . Celebrul părinte al Comisarului Mai­­gret scriitorul belgian Georges Simenon a Încetat din viată la Lausanne, in vîrstă de 86 de ani . In statul indian Tamil Na­du, în zona râului Chauvery, au fost des­coperite zăcăminte de petrol. Potrivit spe­cialiștilor, zilnic vor putea fi extrasi #00 de barili de petrol si 100 000 metri cubi de gaze naturale • Excelent In Lumea, Panoramicul — „Columbia, ofensiva Împo­triva drogurilor" semnat de Anca Voican • Cabanele turistice si forestiere de pe Valea Gurghiului (județul Mures), frumoa­se si bine îngrijite, se armonizează perfect cu superbele păduri ale acestei zone, co­mori de neprețuit : ele sunt îngrijite cu șiig de pădurari pricepuți, oameni dăruiți naturii, printre care îi remarcăm și pe cei din satul Dulcea Cum e numele satu­lui, asa ie e si inima ! Felicităm­ celor care păstrează eu pasiune, nealterată, pu­ritatea minunatelor noastre păduri ! • Conform unor date publicate la Geneva de Biroul International al Muncii, în a­­nul~a afla—vor functionea în întreaga lume­­—■n­ milioane de roboti Deși cei care o îndrăgesc susțin că sunt preciși, inepuiza­bili, gata să îndeplinească cele mai grele și mai riscante munci, ca nu se tem de substanțe toxice, de radiații, de zgomote, de căldură și de vibrații și că nu refuză nici o muncă încredințată. în Japonia și S.U.A. s-au înregistrat mai multe cazuri de roboți agresivi care au atacat oameni, au devastat mașini sau încăperile în care lucrau. Să ne amintim de legile roboti­cii ..inventate" de Isaac Asimov și să-i infor­măm pe cei care nu o știu că însuși term­e­­nul de robotică a fost creat tot de omul de știință și scriitorul american . Versurile săptămînii . ..Junele ce pictase în martie trecut / sala de dans cu unele scene din / viata Plantelor Lacrimale I se amicise ia cataramă cu fata zmeoaicei / din podul tractirului si. / din punctul de vedere_al^ celor­ din cartier / era bine“. „(Marcel 3 /stolcea­ i „Cron") si : „faci semne lungi tt"^ mic—tren încărcat / Cu hainele pomilor ei înfloriți / De care le înțelegi ca ne niște semne clare, că ai mai fost/pe Aici". (a­­­celași autor, „Acolo, după valea de tran­dafiri“) . Conform unor date O.M.S., In fiecare an, se îmbolnăvesc de malarie pes­te 100 de milioane de oameni dintre ca­re­ »8 de milioane în Africa neagră . Pe autostrada Nürnberg — München, ln urma unei ploi torențiale brusc devansa­te, s-a produs o coliziune ín lant , nu mai puțin de 110 autovehicule au fost a­­variate . Dacă riscați să dați haine la curățat la Centrul de primire Nufărul din Șoseaua Mih­ai Bravu 288, ele vor suferi un „tratament“ deloc demn de numele instituției , vor fi aruncate pe jos, co­­lectînd praf și diverse Centrul de curățire din Bd. alte impurități. P­d ''87, sec­tor 6, le va restitui temerarului intr-o sta­re de murdărie mai avansată. Si asta con­tra cosL eticheta purtînd si­sta­mul în C­.T.C. Reproducem o știre, apărută in ,Trafsfonia liberă“ din 2 septembrie­. „O adevărată eludațiu­ie a fost descoperită re­cent la 100 km distanță sud-est de islama­bad. Intr-o roșie coaptă, cumpărată din­^­1­tr-un lot normal, la plată, dar probabil de dimensiuni mai mari, a apărut — cînd a­­ceasta a fost tăiata — un animal liliputan, cu patru picioare. Capul — cu ochi, nas și gură. Dacă i se apropia degetul deschi­dea gura ca să muște. Minuscula creatu­ră seamănă — potrivit știrii transmise din Pakistan — cu un cățel sau poate cu un... leu. Ideea că ar putea semăna cu un porc a fost înlăturată, deoarece are o coa­dă lungă spre deosebire de acesta. In roșie nu au fost găsite semințe și suc, ceea ce sugerează că acestea au consti­tuit hrana micului patruped“. Nu cumva 1­­ gtirea a fost difuzată de ziua năcăleților 7 i Ii. Intre 21—24 septembrie, la Tîrgu Mu­reș, se va desfășura Congresul Internațio­nal asupra magneziului, prestigioasă ma­nifestare științifică organizată sub auspici­ile Academiei de Stiinte Medicale și Uni­unii Societăților de Stiinte Medicale A Panseuri din revista „Teatrul“ sau Venturiano gelos de moarte­­ .»Aceasta Rică fost partea întâi, in care, conduși de gus­a­tul sigur si priceperea amfitrionului în­­tîlnirilor. Victor Parhon, am ajuns unde­va, foarte sus, pe culmile artei, acolo unde aerul este mai rar si uneori ti se taie răsuflarea“ („rentîlnirile cu cititorii“ consemnate de Doina Berchină) . Se face intens reclamă pentru valorifi­carea sticlelor și borcanelor goale. Auto­rii reclamei ne asigură câ toate magazine­le alimentare și de legume-fructe din mu­nicipiul București oferă trei posibilități avantajoase de a valorifica ambalajele din sticlă, la schimb, contra marfă și contra numerar. Noi putem indica numeroase a­­drese unde nu se pot valorifica ambalajele din sticlă contra numerar. Ca să nu mai vorbim de faptul că unele sorti­mente sunt respinse deși ele au fost achi­ziționate, evident pline, din același magazin . Un predicator care iși desfășura activi­tatea la televiziune, a fost condamnat de un tribunal din New York pentru detur­narea fondurilor publice ale instituției re­ligioase pe care o conducea la 126 de ani închisoare și S milioane de dolari amen­dă . In Valea Regilor din Egipt, a fost descoperit un mormînt faraonic cu sar­cofage din lemn și podoabe din aur. Nu înțelegem de ce colegii noștri care publică Știrea se minunează de faptul că „arheo­logul de ocazie­ a fost... un țăran. Oare n-au aflat că celebra statuie Primarul sa­tului, datînd tot din antichitatea egipteană, a fost descoperită de niște țărani, «a Tezaurul de la Pietroasa și încă multe al­­l­tele... A In urma Încălzirii climei terestre prin topirea ghețurilor. Insulele din Paci­ficul de Sud sunt puternic afectate de creșterea constantă a nivelului mării. De pildă, In Samoa de Vest, nivelul mării a crescut cu 101 cm in ultimul secol, iar în Insulele Cook, acesta crește anual cu 8.4 cm , întreprinderea Ascensorul care, printre mașinilor altele, se ocupă si cu repararea de scris (recunoaștem relația lift — mașină de scris ne scapa I) nu prea mai are timp să se ocupe de... ascensoare. După o revizie, se pot constata următoa­rele fenomene : ba cite un buton este scos din funcțiune ba pentru a porni trebuie apăsat de mai multe ori pe butonul cu pri­cina, ori să toei sirba , ba, se mai intim­­plu să circule cu viteză minimă cite două­­trei etaje. . A Acul si legea universurilor In expansiune. Nichita Danilov comentind . Acul si barosul“ povestirea lui Ion Creangă : „In viziunea sa. Acul (Sl scriem cu majusculă) atinge proporții monstru­oase. Acțiunea sa e o perorație, nu lip­sită totuși de elemente de logică formală și chiar și de elemente de bun-simț. Acul este de fapt motorul prim al lucrurilor de uz comun. O criză mondială de ace ac pu­tea duce omenirea cu mii de ani înapoi» Acul este un stu­p solid al civilizației u­­m­ane" A­ci mai Ia vale: .Scena unde pe­rorează Acul e probabil nicovala sau poa­te că e postamentul de lemn de care e fixată ea. Pe acest postament. Acul se simte in siguranță, este departe de loviturile ba­rosului. Cuvintele sale deși cu totul logi­ce, (sic !) au totuși ponderabilitate redu­să. Sunt asemenea unor oameni care s-ar plimba pe lună. Lipsa ponderabilității face ca materia să evadeze din formele ei sta­bile. Acul, in discursul său, urmează a­­ceeași lege. Legea universurilor in expan­siune. El este propulist in spațiu de pro­priul său discurs". A­re mică e vacanta mare­­ observator t cronica limbii românești apropo de o formulă maioresciană... Intr-un comentariu publicat de România literară (nr. 3/1989), criticul Eugen Simion se referă, pe larg, la recenta lucrare a reputatului exeget matematician Solomon Marcus. Invenție și descoperire. Aprecie­rile analistului sunt, în general, favorabile. Nu este, însă, de acord, mai ales, cu una dintre opiniile exprimate de autorul căr­ții, anume, aceea potrivit căreia actul cri­tic este «de o mare eterogenitate“, în al­cătuirea lui intiind «elemente științifice, artistice, filosofice, inginerești­ tehnologice, pragmatice etc.“. Așa crede și așa afirmă Solomon Marcus. Poți să-ți însușești ori nu ideea, fiind li­ber a o spune. Dar ce fel de atitudine ia criticul față de ea? El declara: «Ca și in cazul matematicianului care ascultă mu­zica (adi­că, fără ca el să fie astfel influ­ențat în lucrarea sa de specialitate), omul (adică, personalitatea umană a autorului cărții comentate) alunecă spre altceva“ — spre ideea privind, «aderența la substanța artistică a operei literare“, observația glo­satorului mi se oprește, însă, aici, căci zice, numaidecât : „autorul (Solomon Mar­cus) nu-i în chestiune, vorba lui Maio­rescu“. In legătură cu această aserțiune, sunt de făcut două remarci. In primul rînd, trebuie restabilită forma „vorbei“ lui Ma­iorescu. Marele critic a spus: nu e în chestie, iar nu­­ nu e in chestiune, nuanța semantică deosebitoare a celor două for­mule fiind evidentă. Apoi, nu poți face abstracție de contextele în care mento­rul Junimii a spus: nu e în chestie, si­tuații care, ele visele, scot în relief ca­racterul incisiv ironic al formulei. Este de ajuns, cred, să reamintim că apariția ei — și nu o singură dată, ci de unsprezece ori, ca tăișul unei lame — se află într-o expunere acut polemică a marelui critic — anume, în articolul Răspunsurile Revistei Contemporane, răspunsuri evazive față de observațiile pe care le făcuse referitor la unele flagrante erori de cultură ale unora dintre colaboratorii amintitei publicații. Socot că nu este lipsit de interes să ur­mărim împreună în ce fel de contexte a folosit Maiorescu faimoasa formulă. Aleg, la întâmplare, dintre cele unsprezece ca­zuri, numai două. Primul exemplu. Maio­rescu criticase afirmația eronată a lui V. Alexandrescu Ureche, potrivit căreia Am­­mi­anus Marceli­nus a trăit în vremea lui Atila. Cînd cel vizat pentru greșeala sa se apără, scriind că Amian Marcelin este autoritate pentru epoca aparițiunii Huni­lor și izgonirea Goților de către ei din Dacia, Maiorescu declară: «Nu este in chestie epoca aparițiunii Hunilor, nici iz­gonirea Goților“ — adică, in chestie este dacă Amian Marcelin a trăit în timpul lui Atilla — cum, eronat, afirmase Ureche. Al doilea exemplu: același Ureche făcu­se afirmația că „istoria de cercetător filo­sofic se născu cu Voltaire, abia în secolul XVII și xvii“„ Maiorescu întrebase: „Vol­taire istoric în secolul al 17-lea ? Dar Voltaire este de 6 ani cînd se sfir­­șește secolul al 17-lea, și în această virstă el de-abia ar fi putut scrie un tractat ca acela al d-lui Ureche, necum o istorie de caracter filosofic“. Ce răspundea Ureche la această observație, pe cît de judicioa­să, pe atît de tăioasă? El reproducea din­­tr-un manual francez de literatură aceste rînduri : „In secolii XVI și XVII luă is­toria caracterul filosofic propriu al său, Voltaire fiind primul care în Francia ii dete această direcțiune.“ Cu aceasta, Ma­iorescu dă replica următoare: „Istoria a putut să ia caracter filosofic în secolul 17 și 1«. Voltaire a putut să fie cel dinții care în Franța i-a dat această direcție : chestia nu e aici ! Chestia este dacă Isto­ria de caracter filosofic s-a născut cu Voltaire în seco­lul al XVII-lea ?“ și tot așa, mai departe. Maiorescu, încă de nouă ori, după ce semnalează abaterile autorilor în cauză de la erorile propriu­­zise săvirșite de el, zice de fiecare dată : nu e în chestie... Acum, întreb : ce caută în comentăriul din România literară cunoscuta formulă cri­­tic.tiranică maioresciană? Folosirea ei acolo este cu totul neadecvată, fiindcă ideea în legătură cu care se afirmă „nu e în ches­tiune“, nu constituie o lacună de cultură — cum este cazul celor dezvăluite de Ma­iorescu. Așadar, cînd, la un moment dat, Eugen Simion zice despre ajutorul cărții analizate că nu este In chestiune. în fapt, d-sa — vorba lui­ Maiorescu — nu e In chestie«* n. m.hăescu

Next