Saptamina, 1989 (Anul 19, nr. 2-50)
1989-09-15 / nr. 37
caietele princepelui VOLUMUL 8 fragmente din: Jacques Dubois, Francis Edeline, Jean-Marie Kiinkertberg, Philippe Minguet, Francois Pire și Ha delin Trlnon : RETORICA GENERALA, — Charles Bruneau spunea că „începînd de pe la 1830, e preferabil să nu se mai vorbească de procedee clasice, ci să se întrebuințeze termenul de imagine, care desemnează un lucru prin însăși natura lui“. Exemplul invocat: înlocuirea unui substantiv comun printr-un substantiv propriu (însoțit de un calificativ): substantivului comun „prostituată“, Balzac îi substituie «Ninon de pe trotuar“. Prin ce diferă procedeul de trupul clasic, care făcea din Pamy „un Tibullus francez“ sau La Fontaine, dintr-o pisică »Un Attila, biciul șoarecilor“ („fleau des rats") («bici“ servind mai ales la evitarea excesului de asonanță). E o anatonomază și o metaforă. — Se încearcă o raportare a tentativei actuale de restructurare a retoricii la obiectul și metoda stilisticii. — E greu de stabilit un punct de vedere unitar despre „știința stilului“. Aici, unii ar cuprinde estetica, retorica, estetica oratoriei, poetica operei, lingvistica. — Retorica — „artă a zicerii frumoase“. — Retorii n-au fost, de la început, în bune relații cu filosofii. Odată cu raționalismul cartezian, divorțul categoric: numai demonstrația bazată pe evidență va avea drept de cetate în filosofie. — Retorica era definită ca arta de a vorbi bine pentru a convinge. — Unii au limitat retorica la »arta de a distribui ornamente într-o operă în proză“. — Stilistică sau retorică va spune Novalis, unul dintre cei care au folosit pentru prima oară termenul. Pierre Guiraud, care amintește acest fapt, consideră că «retorica este stilistica celor vechi. Se poate spune că stilistica e retorica modernilor . — Frumosul, după spusele lui Baudelaire, e întotdeauna bizar. — Poezia e literatura „redusă la esențialul principiului său activ“ (Paul Valéry). — Poezia — „artă a limbajului“. — E o absurditate, afirmă Cruce, să ne imaginăm că omul vorbește conform vocabularului și gramaticii. * Jurnalul lui Codiță, scris cu laba stingă, în limba finească a canușilor Lourdaud mă supără. Crede că să-i meargă cu mine multă vreme. © Are ei noroc ca la București nu am unde să evadez, strada e plină de mașini și e și poluată. Nu aș putea face un pas în afara curții noastre, că aș fi imediat umflat și, de aici, certuri, suspendări de la bunătăți, cum ar fi frișca sau merele, ca să nu mai vorbesc de pepenii din vară. Plus plimbările cu mașina, dar îl învăț eu minte ! Deocamdată, îi fac mizerii mici: câte un doi-doi în casă, ca să-l scot din sărite, un pișu-pișu pe perdea și cu asta îi stric o zi. Degeaba, că el să se împace cu mine , seara, nu-1 aud, fac la sourde orcille, ca orice tip civilizat, îl ignor, adică cine e el ? Chiar dacă e șeful meu, ca să zic așa, nu mă respectă, doar l-am inspirat, doar i-am adus prestigiu, joc în filme de cinema, cum ar zice Ștefanica, am trei contracte și chiar se întrevăd altele la orizont. Puțin îmi pasă de nervii lui, îl știu răzbunător, totuși trebue să fiu mai prudent, mi-e teamă că o să-mi facă și mie ce o să le facă celor doi cîini cu care lucrează, care, la fel au început să-și ia lumea în cap, nici visînd ei că o să-i lase pe drumuri. Dar cu mine nu-i merge, la mine tine, parcă eu n-o simt ? Are o slăbiciune majoră ! E drept că și pe câinele ăla care nu-i mai slăbea cu telefoanele, pînă ce a luat patru premii la concursuri canine, l-a scăpat din brațe după ce a fost ingrat cu el, dar cu mine e altceva, eu sunt cîine de-adevărat plea, nu un fel de paiață, cu obiceiuri socratice detestabile, adică muiere sadea, de unde și lipsa de caracter. Eu l-aș apăra de inamici, nu ca ei, doi lătrători care-1 denigrează în oraș, acum, crezîndu-l mai slab. Nu îi cunosc ei laba lui grea, că eu am simțit-o de cteva ori pe spinarea mea ! Or să vadă ei pe dracu, dar asta e treaba lor ! Treaba mea este să-l amuz și reușesc încă, îmi dă jumătate din porția lui de șuncă de dimineață. La cafea, nu mă invit, pentru că nu e genul meu. Șprițuri îmi lasă de voie în barul meu din baie, sau în cel din bucătărie, unde iau și masa de obicei. Altul e sus, unde mai mă adăp noaptea, după alergături prea multe, în căutare de logodnice. Tot el, Lourdaud, rnde de mine, spunîndu-mi vînător de fuste ! Dar ce, mă crede impotent ? ! Am patru ani, în decembrie care vine, dacă Bubulina care m-a adus a făcut bine socoteala. Lourdaud, din invidie, mă făcuse de patru ani și jumătate încă de anul trecut. Te cred și eu, vrea să se simtă și el mai tinăr, dar nu-i merge cu mine, am acte de naștere în regulă. Am martori. Am o mamă care mai trăiește și un tată care i-ar rupe deregățile dacă mi-ar face ceva. Ii întîlnesc și ne salutăm, cam rece, așa e cînd îți găsești altă familie. Mă resemnez cu Lourdaud, care are și părți bune. Adică, e o fire afectivă, sentimentală, e generos, cară oase de la restaurant Cînd își aduce aminte — și nu prea își aduce aminte — mă plimbă cînd scapă și el de la mașina de scris sau de la mașina de citit, așa afirmă, că e o mașină de citit, dar se laudă! E drept că roade, nu altceva, metri de cărți, le transcrie și face note, nu se uită la mine decit rar și cu destulă absență, deși eu îl iubesc în felul meu cîinesc, adică în măsura în care îmi dă adăpost și hrană și mai spune cste o vorbă bună. Numai obiceiul ăsta prost de a ține Jurnal, care mi-a fost trecut și mie, mă scoate din sărite. Adică de ce să-ți pîrăști cățelul, ce, numai ai ce scrie ? Nu mai ai ce compune ? Gata pe capul meu cu tocateca aia de mașină ! Și cum mă face ? Merți, lui îi convine, asta e meseria lui, dar eu sunt un amator, de ce mă lasă Dumnezeu pe mine să mă întrec cu unul ca el ? Sigur că mă face cum Ii vine la gură, că nu mă vorbește de rău niciodată în oraș, dimpotrivă, e foarte mândru de mine, ceea ce mă măgulește, dar pe hirtie , o nenorocire ! Toate alea în capul meu se sparg, că am făcut pișu la perdea, că am făcut doi-două, cum zice Ilonka, noua mea îngrijitoare. Ba că nu cînt ca aventuriera aia de Rozia — auziți nume ! — pe care am văzut-o într-o peliculă de epocă la o vînătoare, etniind de parcă ea se îmbătase, nu vînătorii! Ce idee regizorală : să pui o cățelușă, fină dealtfel, căreia i-aș face curte, dacă aș întîlni-o, să cînte la un chef vînătoresc ! E cam deșuchiat pentru o doamnă cu care aș putea avea relații, dacă mi s-ar prilejui o întîlnire, chiar cntăreață, așa cum e ea, deci neinspirîndu-mi prea multe gînduri bune. In sfîrșit! Dar, de aici pînă la șantajul de care nu mai scap : — Auzi, Codiță, Rozica cum cintă ? Parcă eu aș fi cîntăreț de Operă ! De ce nu-l cheamă pe Pavaroti să-l cânte, de ce, tocmai eu să-l distrez ? N-are radio, că e plină casa de aparate de toate felurile și huruie fiecare pe rând, numai muzică simfonică, de mi-a făcut capul calendar ! Eu, ca un tânăr cățel de trei ani pe patru, prefer folkul sau beatileșii, dar el cum îi aude, cum îi râde cu butonul, nu poate să-i sufere, nu știu de ce! Zice, înjurînd: — La stînă, ciobanilor, duc, cu urletele voastre, cu stațiile voastre și cu cele două melodii și jumătate pe care le cîntați cu orice prilej ! eugen barbu (Va urma) pe scurt • URAGANUL GABRIELLE ASIMOV ȘI ROBOTEI • A SE AMICI LA CATARAMA 126 DE ANI DE ÎNCHISOARE _ A apărut un interesant supliment "Caiete de vacanță", editat de Biroul de Turism pentru Tineret • La Biblioteca română de Paris. Dan Hatmanu a expus » de lucrări de grafică, reunite sub titlul ..Ctitorii vechi și noi" A într-o insulă din nordul Norvegiei a fost descoperită o clădire aparținînd vikingilor și dating din secolul al VII-lea. Ea se întinde pe o suprafață de 100 de metri, e lungă de S3 de metri și are Înălțimea interioară de 7 metri, ceea ce o face să fie cea mai mare construcție a vikingilor • Revista umanistă din Barcelona publică articolul Criticului Și istoricului literar, a ITsr MesCU :.Centenarul lui Mihai Eminescu, poet național român" A că vor fi restaurate La Bagdad s-a anunțat Grădinile suspendate ale Semiramidei. S-a initiat $1 un premiu I pentru redescoperirea secretului dirijării acel store terasele superioare utilizată in vremea aceea îndepărtată . Coasta de est a S.U.A. a fost bintuită de uraganul Gabrielle 5 viteza vântului a depășit 200 km ne oră, pagubele sunt destul de însemnate. Temelie insă protestează pentru atribuirea unor nume nevinovate unor astfel de fenomene devastatoare. Ce știm noi ce știm. . . Se pare că in curînd vom rămîne fără marinari sau, cel puțin, fără marinari brevetat! 1 Intre 4 si 6 pierderi de carnete de marinar sînt anunțate zilnic . Celebrul părinte al Comisarului Maigret scriitorul belgian Georges Simenon a Încetat din viată la Lausanne, in vîrstă de 86 de ani . In statul indian Tamil Nadu, în zona râului Chauvery, au fost descoperite zăcăminte de petrol. Potrivit specialiștilor, zilnic vor putea fi extrasi #00 de barili de petrol si 100 000 metri cubi de gaze naturale • Excelent In Lumea, Panoramicul — „Columbia, ofensiva Împotriva drogurilor" semnat de Anca Voican • Cabanele turistice si forestiere de pe Valea Gurghiului (județul Mures), frumoase si bine îngrijite, se armonizează perfect cu superbele păduri ale acestei zone, comori de neprețuit : ele sunt îngrijite cu șiig de pădurari pricepuți, oameni dăruiți naturii, printre care îi remarcăm și pe cei din satul Dulcea Cum e numele satului, asa ie e si inima ! Felicităm celor care păstrează eu pasiune, nealterată, puritatea minunatelor noastre păduri ! • Conform unor date publicate la Geneva de Biroul International al Muncii, în anul~a afla—vor functionea în întreaga lume—■n milioane de roboti Deși cei care o îndrăgesc susțin că sunt preciși, inepuizabili, gata să îndeplinească cele mai grele și mai riscante munci, ca nu se tem de substanțe toxice, de radiații, de zgomote, de căldură și de vibrații și că nu refuză nici o muncă încredințată. în Japonia și S.U.A. s-au înregistrat mai multe cazuri de roboți agresivi care au atacat oameni, au devastat mașini sau încăperile în care lucrau. Să ne amintim de legile roboticii ..inventate" de Isaac Asimov și să-i informăm pe cei care nu o știu că însuși termenul de robotică a fost creat tot de omul de știință și scriitorul american . Versurile săptămînii . ..Junele ce pictase în martie trecut / sala de dans cu unele scene din / viata Plantelor Lacrimale I se amicise ia cataramă cu fata zmeoaicei / din podul tractirului si. / din punctul de vedere_al^ celor din cartier / era bine“. „(Marcel 3 /stolcea i „Cron") si : „faci semne lungi tt"^ mic—tren încărcat / Cu hainele pomilor ei înfloriți / De care le înțelegi ca ne niște semne clare, că ai mai fost/pe Aici". (același autor, „Acolo, după valea de trandafiri“) . Conform unor date O.M.S., In fiecare an, se îmbolnăvesc de malarie peste 100 de milioane de oameni dintre care »8 de milioane în Africa neagră . Pe autostrada Nürnberg — München, ln urma unei ploi torențiale brusc devansate, s-a produs o coliziune ín lant , nu mai puțin de 110 autovehicule au fost avariate . Dacă riscați să dați haine la curățat la Centrul de primire Nufărul din Șoseaua Mihai Bravu 288, ele vor suferi un „tratament“ deloc demn de numele instituției , vor fi aruncate pe jos, colectînd praf și diverse Centrul de curățire din Bd. alte impurități. Pd ''87, sector 6, le va restitui temerarului intr-o stare de murdărie mai avansată. Si asta contra cosL eticheta purtînd sistamul în C.T.C. Reproducem o știre, apărută in ,Trafsfonia liberă“ din 2 septembrie. „O adevărată eludațiuie a fost descoperită recent la 100 km distanță sud-est de islamabad. Intr-o roșie coaptă, cumpărată din^1tr-un lot normal, la plată, dar probabil de dimensiuni mai mari, a apărut — cînd aceasta a fost tăiata — un animal liliputan, cu patru picioare. Capul — cu ochi, nas și gură. Dacă i se apropia degetul deschidea gura ca să muște. Minuscula creatură seamănă — potrivit știrii transmise din Pakistan — cu un cățel sau poate cu un... leu. Ideea că ar putea semăna cu un porc a fost înlăturată, deoarece are o coadă lungă spre deosebire de acesta. In roșie nu au fost găsite semințe și suc, ceea ce sugerează că acestea au constituit hrana micului patruped“. Nu cumva 1 gtirea a fost difuzată de ziua năcăleților 7 i Ii. Intre 21—24 septembrie, la Tîrgu Mureș, se va desfășura Congresul Internațional asupra magneziului, prestigioasă manifestare științifică organizată sub auspiciile Academiei de Stiinte Medicale și Uniunii Societăților de Stiinte Medicale A Panseuri din revista „Teatrul“ sau Venturiano gelos de moarte .»Aceasta Rică fost partea întâi, in care, conduși de gusatul sigur si priceperea amfitrionului întîlnirilor. Victor Parhon, am ajuns undeva, foarte sus, pe culmile artei, acolo unde aerul este mai rar si uneori ti se taie răsuflarea“ („rentîlnirile cu cititorii“ consemnate de Doina Berchină) . Se face intens reclamă pentru valorificarea sticlelor și borcanelor goale. Autorii reclamei ne asigură câ toate magazinele alimentare și de legume-fructe din municipiul București oferă trei posibilități avantajoase de a valorifica ambalajele din sticlă, la schimb, contra marfă și contra numerar. Noi putem indica numeroase adrese unde nu se pot valorifica ambalajele din sticlă contra numerar. Ca să nu mai vorbim de faptul că unele sortimente sunt respinse deși ele au fost achiziționate, evident pline, din același magazin . Un predicator care iși desfășura activitatea la televiziune, a fost condamnat de un tribunal din New York pentru deturnarea fondurilor publice ale instituției religioase pe care o conducea la 126 de ani închisoare și S milioane de dolari amendă . In Valea Regilor din Egipt, a fost descoperit un mormînt faraonic cu sarcofage din lemn și podoabe din aur. Nu înțelegem de ce colegii noștri care publică Știrea se minunează de faptul că „arheologul de ocazie a fost... un țăran. Oare n-au aflat că celebra statuie Primarul satului, datînd tot din antichitatea egipteană, a fost descoperită de niște țărani, «a Tezaurul de la Pietroasa și încă multe alltele... A In urma Încălzirii climei terestre prin topirea ghețurilor. Insulele din Pacificul de Sud sunt puternic afectate de creșterea constantă a nivelului mării. De pildă, In Samoa de Vest, nivelul mării a crescut cu 101 cm in ultimul secol, iar în Insulele Cook, acesta crește anual cu 8.4 cm , întreprinderea Ascensorul care, printre mașinilor altele, se ocupă si cu repararea de scris (recunoaștem relația lift — mașină de scris ne scapa I) nu prea mai are timp să se ocupe de... ascensoare. După o revizie, se pot constata următoarele fenomene : ba cite un buton este scos din funcțiune ba pentru a porni trebuie apăsat de mai multe ori pe butonul cu pricina, ori să toei sirba , ba, se mai intimplu să circule cu viteză minimă cite douătrei etaje. . A Acul si legea universurilor In expansiune. Nichita Danilov comentind . Acul si barosul“ povestirea lui Ion Creangă : „In viziunea sa. Acul (Sl scriem cu majusculă) atinge proporții monstruoase. Acțiunea sa e o perorație, nu lipsită totuși de elemente de logică formală și chiar și de elemente de bun-simț. Acul este de fapt motorul prim al lucrurilor de uz comun. O criză mondială de ace ac putea duce omenirea cu mii de ani înapoi» Acul este un stup solid al civilizației umane" Aci mai Ia vale: .Scena unde perorează Acul e probabil nicovala sau poate că e postamentul de lemn de care e fixată ea. Pe acest postament. Acul se simte in siguranță, este departe de loviturile barosului. Cuvintele sale deși cu totul logice, (sic !) au totuși ponderabilitate redusă. Sunt asemenea unor oameni care s-ar plimba pe lună. Lipsa ponderabilității face ca materia să evadeze din formele ei stabile. Acul, in discursul său, urmează aceeași lege. Legea universurilor in expansiune. El este propulist in spațiu de propriul său discurs". Are mică e vacanta mare observator t cronica limbii românești apropo de o formulă maioresciană... Intr-un comentariu publicat de România literară (nr. 3/1989), criticul Eugen Simion se referă, pe larg, la recenta lucrare a reputatului exeget matematician Solomon Marcus. Invenție și descoperire. Aprecierile analistului sunt, în general, favorabile. Nu este, însă, de acord, mai ales, cu una dintre opiniile exprimate de autorul cărții, anume, aceea potrivit căreia actul critic este «de o mare eterogenitate“, în alcătuirea lui intiind «elemente științifice, artistice, filosofice, inginerești tehnologice, pragmatice etc.“. Așa crede și așa afirmă Solomon Marcus. Poți să-ți însușești ori nu ideea, fiind liber a o spune. Dar ce fel de atitudine ia criticul față de ea? El declara: «Ca și in cazul matematicianului care ascultă muzica (adică, fără ca el să fie astfel influențat în lucrarea sa de specialitate), omul (adică, personalitatea umană a autorului cărții comentate) alunecă spre altceva“ — spre ideea privind, «aderența la substanța artistică a operei literare“, observația glosatorului mi se oprește, însă, aici, căci zice, numaidecât : „autorul (Solomon Marcus) nu-i în chestiune, vorba lui Maiorescu“. In legătură cu această aserțiune, sunt de făcut două remarci. In primul rînd, trebuie restabilită forma „vorbei“ lui Maiorescu. Marele critic a spus: nu e în chestie, iar nu nu e in chestiune, nuanța semantică deosebitoare a celor două formule fiind evidentă. Apoi, nu poți face abstracție de contextele în care mentorul Junimii a spus: nu e în chestie, situații care, ele visele, scot în relief caracterul incisiv ironic al formulei. Este de ajuns, cred, să reamintim că apariția ei — și nu o singură dată, ci de unsprezece ori, ca tăișul unei lame — se află într-o expunere acut polemică a marelui critic — anume, în articolul Răspunsurile Revistei Contemporane, răspunsuri evazive față de observațiile pe care le făcuse referitor la unele flagrante erori de cultură ale unora dintre colaboratorii amintitei publicații. Socot că nu este lipsit de interes să urmărim împreună în ce fel de contexte a folosit Maiorescu faimoasa formulă. Aleg, la întâmplare, dintre cele unsprezece cazuri, numai două. Primul exemplu. Maiorescu criticase afirmația eronată a lui V. Alexandrescu Ureche, potrivit căreia Ammianus Marcelinus a trăit în vremea lui Atila. Cînd cel vizat pentru greșeala sa se apără, scriind că Amian Marcelin este autoritate pentru epoca aparițiunii Hunilor și izgonirea Goților de către ei din Dacia, Maiorescu declară: «Nu este in chestie epoca aparițiunii Hunilor, nici izgonirea Goților“ — adică, in chestie este dacă Amian Marcelin a trăit în timpul lui Atilla — cum, eronat, afirmase Ureche. Al doilea exemplu: același Ureche făcuse afirmația că „istoria de cercetător filosofic se născu cu Voltaire, abia în secolul XVII și xvii“„ Maiorescu întrebase: „Voltaire istoric în secolul al 17-lea ? Dar Voltaire este de 6 ani cînd se sfirșește secolul al 17-lea, și în această virstă el de-abia ar fi putut scrie un tractat ca acela al d-lui Ureche, necum o istorie de caracter filosofic“. Ce răspundea Ureche la această observație, pe cît de judicioasă, pe atît de tăioasă? El reproducea dintr-un manual francez de literatură aceste rînduri : „In secolii XVI și XVII luă istoria caracterul filosofic propriu al său, Voltaire fiind primul care în Francia ii dete această direcțiune.“ Cu aceasta, Maiorescu dă replica următoare: „Istoria a putut să ia caracter filosofic în secolul 17 și 1«. Voltaire a putut să fie cel dinții care în Franța i-a dat această direcție : chestia nu e aici ! Chestia este dacă Istoria de caracter filosofic s-a născut cu Voltaire în secolul al XVII-lea ?“ și tot așa, mai departe. Maiorescu, încă de nouă ori, după ce semnalează abaterile autorilor în cauză de la erorile propriuzise săvirșite de el, zice de fiecare dată : nu e în chestie... Acum, întreb : ce caută în comentăriul din România literară cunoscuta formulă critic.tiranică maioresciană? Folosirea ei acolo este cu totul neadecvată, fiindcă ideea în legătură cu care se afirmă „nu e în chestiune“, nu constituie o lacună de cultură — cum este cazul celor dezvăluite de Maiorescu. Așadar, cînd, la un moment dat, Eugen Simion zice despre ajutorul cărții analizate că nu este In chestiune. în fapt, d-sa — vorba lui Maiorescu — nu e In chestie«* n. m.hăescu