Ciubotă, Viorel (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 25/2. (2008)
A. Istorie
în căutarea unor rădăcini inexistente. Arheologia identității în romanul postmodernist englez din Dover și mormântul prințesei Diana, veselul grup al lui Robin Hood și sosiile familiei regale. Sunt în ton cu noile vremuri, afirmă eroul, având în vedere că până și politica a îngenuncheat în fața legilor marketingului, iar cuvântul de ordine este același: satisfacerea dorințelor consumatorului. Jocul falsității și crearea marelui parc tematic îi permit lui Julian Barnes să descrie, în mod limpede, cu ironia ce-i este caracteristică, una dintre problemele centrale ale postmodernismului: trecerea de la corporal la imaterial, de la valoarea de folosire la valoarea de schimb. Insula Wight este un fel de „hiperloc”, unde, într-un mod mai evident și mai precis decât oriunde, se perfecționează tehnicile, formele îndeletnicirilor, cunoștințele și competențele, dovedind cum adevărata marfă a economiei informației, de care se ocupă în eseul său Lyotard, este reprezentată de dorința și sentimentele oamenilor. England, England confirmă că regulile pieței postmoderne prevăd o trecere de la real la artificial, pentru ca, ulterior, prin artificial, să facă să se nască o nouă realitate. Pentru a o spune cu cuvintele lui Sir Jack, „noi vrem ca vizitatorii noștri să simtă că au trecut dincolo de oglindă, că au lăsat lumea lor, pentru a intra într-una diferită, dar, în chip straniu, familiară, o lume în care lucrurile se petrec ca într-un vis”. Economiștii susțin că astăzi, între capital și muncă, pătrunde, într-un mod dominant, categoria „teritoriului”, a unui „local”, gata să dobândească valoare în măsura în care este artificial. Romanul lui Julian Barnes dovedește cum literații pot să perceapă și să rezume tendințele în desfășurare, fără a avea nevoie să recurgă la grafice și tabele. Poate pentru că, mai mult ca toți ceilalți, sunt obișnuiți să se măsoare cu falsul și deci reușesc mai bine ca alții să spună „minciuni sincere”. Ian McEwan asupra relației dintre trecut și prezent asupra minciunilor memoriei reflectează și Ian McEwan, după debutul său din anii ’70, încercând să ofere un portret, între macabru și grotesc, al unei copilării și adolescențe în confruntarea cu cele dintâi pulsiuni sexuale. McEwan (Aldershot, 1948), fiu de soldat, energic și lucid, posedând o cultură psihologică și sociologică rar întâlnite chiar și la romancierii englezi (Universitatea Sussex, 1970), adept al antropologiei culturale și a etnografiei americane, promovează o proză de un realism necruțător. Publică nuvele în American Review și în Transatlantic Papers, cuprinse mai târziu în volumul apărut concomitent în Anglia și SUA, intitulat Prima dragoste, ultimele ritualuri (1976). în The Child in Time (1987), punctul de plecare este dat de un eveniment dramatic: răpirea fiicei eroului, care dispare sub ochii tatălui său, într-un supermagazin. Căutările febrile ale poliției nu duc la nici un rezultat și astfel Stephen Lewis, autorul unor povestiri de succes pentru copii, este constrâns să ia viața de la capăt, după ce cunoaște toate stadiile durerii și ale unui doliu suspendat în lipsa de certitudini, în timp ce căsnicia sa se destramă sub povara sentimentelor de vinovăție. (11) Ca fundal al dramei personale a lui Stephen Lewis apare o Anglie conservatoare, pictată cu un penel mulat în vitriol, în care guvernul instituie comisii pentru a stabili regulile unei „sănătoase educații represive”, în care până și cerșetoria este reglementată, în care conformismul este împins la extrem, sub semnul unui timp însemnat, în virtutea alegerilor lui Margaret Thatcher, de deteriorarea structurii sociale și culturale a țării. în următorul roman, The Innocent (1989), scriitorul ne poartă în epoca Războiului Rece, oferind o confirmare definitivă asupra reliefului metaforic pe care spy story a știut să îl dobândească în perioada contemporană, după ce a izbutit să influențeze o literatură prin definiție „înaltă”. Leonard, eroul romanului, este omul obișnuit, inocent, cinic și disperat, în timp ce indivizii de diferite naționalități, care se mișcă în jurul lui într-un Berlin marcat de confruntarea dintre cele două blocuri, reprezintă corul ideal care descrie o lume lipsită de sens, unde doar întâmplarea hotărăște cine câștigă și cine, dimpotrivă, se pierde. McEwan exploatează convențiile spy-story, spre a oferi cititorului cronica unui coșmar cu valențe metafizice, relatarea unor eșecuri personale și colective, într-o Europă care își ascunde propriul gol interior în spatele unor false elanuri ideale, neliniștea unor bărbați și femei care nu mai sunt în stare să dea un sens vieții lor, împinși înainte doar de inerție. Istoria întregului continent în ultima jumătate de secol se află în centrul romanului Black Dogs (1992). Autorul urmărește evoluția relațiilor dintre doi îndrăgostiți, tineri comuniști, care, în 1946, se înscriu în partid, iar ulterior îl părăsesc, luându-o pe căi diferite: ea descoperă credința, el se 281