Satul Socialist, noiembrie 1969 (Anul 1, nr. 156-181)

1969-11-01 / nr. 156

­ (Continuare în pag. a 5-a) PISCICULTURA -ramură de producţie cu largi posibilităţi CONSTANTIN DASCĂLESCU prim-secretar al Comitetului judeţean Galaţi al P.C.R. Aliment tradiţional, bogat In substanţe nutritive, ieftin totoda­tă, atit sub raportul costului de producţie, cit şi al preţului de des­facere, peştele constituie o mare avuţie a apelor ţării şi o sursă de cîştiguri pentru cei care se înde­letnicesc cu creşterea lui. Intr-o amenajare piscicolă din judeţ s-a realizat kilogramul de peşte cu un preţ de cost de numai 5,30 lei. Şi mai relevantă mi se pare însă va­loarea unui alt indicator. Mă re­fer la consumul de furaje.­ In a­­ceeaşi crescătorie, cu două kilo­grame de nutreţuri specifice s-a obţinut un kilogram de peşte. Per­sonal nu cunosc mamifer sau pa­săre care să transforme în carne jumătate din furajele administrate. Dacă mergem mai departe, obser­văm că în competiţia cu alte spe­cii, peştele mai prezintă un avan­taj. Raportul dintre cantitatea uti­lă de carne pe care omul o poa­te consuma şi greutatea totală este mai mare la peşte decît la mamifere şi păsări. Am subliniat aceste avantaje, cu­noscute desigur de toţi cei care vin în contact cu piscicultura, pentru că am impresia că ele sunt ignora­te adesea în practică. Aşa se şi explică, în parte, de ce apele in­terioare sunt puţin folosite pentru creşterea peştelui. In al doilea rînd, piscicultura suportă şi consecinţe­le, să le zicem nefaste, ale divi­zării ei între mai multe organe centrale — Ministerul Industriei Alimentare, Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Pro­ducţie, recent înfiinţatul Minister al Agriculturii şi Silviculturii — fără ca vreunul din acestea să-şi asume cu suficien­tă răspundere ro­lul de coordonator. Ministerul Industriei Alimenta­re şi-a concentrat atenţia spre pes­cuitul oceanic şi în Deltă, sectorul de stat din agricultură nu prea a­cordă atenţie amenajărilor piscico­le din incintele îndiguite, coopera­tivele agricole întreprind prea pu­ţin pentru crearea de crescătorii din lipsă de proiecte, de puiet sau de preocupare, iar toate acestea au dus la întîrzierea aplicării ori la aplicarea incompletă a unor măsuri Aş mînca un măr, Luca Foni. — La alegere. E tocmai vre­mea lor. — Nu oricare. Vreau un măr de Voineşti. Un măr neaoş. Un măr de Dîmboviţa. Ştii povestea lui ? — Ascult. — I se zice (oare degeaba ?) Frumosul de Voineşti, măr omo­logat ca soi de sine stătător şi înscris sub acest nume în tabele­le internaţionale ale mărului. E dîmboviţean la origine, vine din fabulosul vad fructifer unde e­­xultă 1 500 000 de pomi in dez­lănţuită rodire. — E un loc pe care îl ştiu din lecturi, confirmă Luca Foni.­­ Marul veritabilă gură de rai. Îşi dau a­colo mîna şesul cu zona monta­nă, alcătuind un fericit echilibru climatic. Soarele se cheltuie con­stant, ploile se rotesc cu frec­venţe echilibrate, plaiurile sînt ferite de bicele vîntului şi de fu­­ioarele despletite ale curenţilor din văi. Pe scurt, e un tărim­ armonic constituit, brîu carpatin care stă în bună măsură sub sem­nul Pomului. — Exact. Acestea sînt argu­mentele ştiinţei. E şi motivul pentru care s-a întemeiat aici în urmă cu două decenii o staţiune experimentală pomicolă. O mînă de ingineri agronomi, dăruiţi unei munci nespectaculare, absorbiţi de studiu şi cercetare, îşi tran­sferă eforturile pe solul practicii. Instrumentele lor : demonstraţia, schimbul de experienţă, difuziu­nea învăţăturii în elevi (există un liceu agricol) şi în largile pături ţărăneşti (cursuri, vizite, asisten­ţă). Dezvoltarea „forţei de iradi­ere ştiinţifică“ către fermele a­­gricole, întreprinderi şi cooperato­rii de pe spaţii de sute de kile- POP SIMION (Continuare în pag. a 2-a) I • Un raport al O.N.U. publicat la New York subliniază * Joi la amiază au părăsit Capitala preşedintei* Consi­liului de Miniştri al Olandei, Piet J. S. de Jong, şi minis­trul afacerilor externe, Joseph M.A.H. Luns, care împreună cu alte persoane oficiale au fâcut o vizită în țara noastră la invitaţia guvernului Republicii Socialiste România. * La Praga se desfășoară începînd de joi consfătuirea miniştrilor de externe ai târilor socialiste, membre ale Tra­tatului de la Varşovia, semnatare ale Apelului de la Buda­pesta — R. P. Bulgaria, R. S Cehoslovacă, R. D. Ger­mană, R. P. Polon, Republica Socialistă România, R P. Ungară, U R.S.S Consfătuirea este dedicată discutării unor probleme legate de pregătirea conferinţei privind securitatea europeană. EVENIMENTE * La invitaţia preşedintelui Consiliului de Miniştri al Re­­publicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, primul ministru al Republicii Congo (Brazzaville), comandantul Alfred Raoul, va face o vizita oficială în România în pri­ma jumătate a lunii noiembrie 1969, că, „potrivit celor mai rezonabile previziuni", populaţia lumii va atinge cifra de 6 130 000 000 persoane în anul 2­000. In 1967, Terra era locuită de 3 420 000 000 persoane Documentul apreciază că ritmul de creştere a populaţiei va fi de 2—2,1 la sută anual, începînd din 1970, populaţia lumii urmînd să se ridice la aproximativ 5 miliarde locuitori în anul 1985. • Colectivele unităţilor industriale din judeţul Hunedoara au realizat de la începutul anului și pînâ acum 70 429 000 lei beneficii peste plan, ceea ce reprezintâ depășirea cu 10 milioane a angajamentului anual, asumat în întrecerea socialistă. SMIL SOCIUISI . Cotidian editat­ele •• Newcheia.» Coop^tive.pr Agricol.V Produci] ANUL I Nr. 150 SÎMBÃTA 1 NOIEMBRIE 1969 6 pagini — 30 bani Am intrat în luna noiembrie.Încheiaţi grabnic TOATE LUCRĂRILE DE SEZON ! La 30 octombrie, în toamna anului trecut, recol­tatul porumbului se efectuase pe 79 la sută din su­prafaţă. Acum, aşa cum se desprinde şi din harta de faţă, culesul s-a realizat — în cooperativele a­­gricole — în proporţie de 92 la sută. Este un suc­ces, dar nu pe măsura posibilităţilor de care dis­pune agricultura noastră cooperatistă, a timpului excelent de lucru din această toamnă. In fapt a mai rămas de cules porumbul de­­pe o suprafaţă ce depăşeşte 148 000 hectare. Normal, după încheierea însâmînţârilor de toam­nă era de aşteptat o creştere a vitezei de lucru la recoltat. Dar nu s-a întîmplat aşa. Astfel că, da­că în sâptâmîna de la 16 la 23 octombrie s-au re­alizatul? procente, în sâptâmîna pe care o înche­iem ritmul de lucru a scăzut la 10 procente. în timp ce în unele judeţe viteza de lucru a crescut — la Vaslui de la 28 procente în săptâmîna anterioa­ră, la 34 procente, iar la Tulcea de la 13 la 17 pro­cente — într-un număr de judeţe în care au mai rămas mari suprafeţe cu recoltă, vitezele de lucru au scăzut îngrijorător. Este cazul judeţului Cluj, un­(Continuare in nan, a 5­ nt Efectele mecanizării se fac simţite şi la baza de recepţie Urziceni, unde transportul în pătule se e­­fectueaza pe benzi rulante Foto :PAUL TANJALA Cifrele înscrise pe hartă reprezintă procentul în care a fost recoltat porum­bul, la data de 30 octombrie, în cooperativele agricole POVESTE CU STRÎMBALEMNE BUN CA PUNEA CALDĂ — O fi bună pîinea cal­dă, ne spunea deunăzi Strim­bă-lemne, dar cînd auzi că omul are inima ca pîinea, încît din ea poate mînca oricine, trebuie să te întrebi mai întîi dacă aluatul din care e făcută îi aparține. Altfel... Dar să vă povestesc un „caz". Trei ciobani parti­culari, pe numele lor Du­mitru Blacioti, Tudor Blacioti şi Gheorghe Cea­ră, mai mult negustori decît ciobani (de altfel unul din ei a fost pînă mai de curînd mandata­rul bufetului „Doi brazi" din Constanţa), avînd fie­care cite 150—200 de oi şi cîte 7—8 porci, îşi „in­stalează" turmele pe te­renul Cooperativei agrico­le de producţie Viile Noi — Constanţa. Pasă­­mi­te, aflaseră ei că pre­şedintele cooperativei are inimă bună, ca pîinea cal­dă. In felul acesta, în a­­fară de faptul că terenul respectiv a rămas necul­tivat, cei trei ciobănei, cu oi şi purcei, mai făceau scăpate din cînd în cînd vitele pe tarlalele vecine, de unde mîncau pe sătu­rate. Şi treaba a mers grozav de bine din mo­ment ce toţi trei s-au chivernisit zdravăn, deve­nind ciobani-şoferi cu maşini proprii. Numai că astă-van, cooperatorii au pus pi­ciorul în prag. — O avea preşedintele inima bună ca pîinea dar pîinea e a noastră. Ne-o distrug particularii cu vi­tele. Şi, cu sprijinul or­ganelor de stat, au dărî­­mat saivanele şi coteţele. Particularii s-au mutat... cu o sută de metri mai în­colo, pe tarlaua Centrului judeţean de reproducţie şi selecţie a animalelor, pe un teren şi mai bun. Atît de bun încît au avut la dispoziţie lanurile de porumb ale centrului cu pricina dar şi lanurile cooperativei agricole la care cei trei ciobani nu vor să renunţe nici în ruptul capului. La insistenţele contabi­lului şef al centrului, Tă­­nase Gheorghe, directo­rul centrului, inginerul Mircea Frum, a cerut Di­recţiei agricole şi organe­lor de miliţie ajutor pen­tru evacuarea pripăşiţi­lor. Dar, de la o vreme, i s-a făcut milă. Vezi bine, inima lui se făcuse între timp mai bună ca pîinea caldă. O fi de caş, mai ştii ? Dar, din caşul cui ? GEORGE MIHAESCU Staţiunea experimentală­­ agri­colă Suceava pune la dispozi­ţia cooperativelor agricole în­semnate cantităţi de seminţe valoroase. In clişeu , se verifi­că calitatea seminţelor ce ur­mează a fi livrate Altă „ŢARĂ DE PIATRĂ“ Cine a parcurs filele uneia din­tre capodoperele literaturii româ­neşti, Ţara de piatră de Geo Bog­­za, n-a uitat (şi nici nu poate uita) un pasaj în care scriitorul n-a fă­cut altceva decât să reproducă o statistică întocmită de către auto­rităţile de la primăria unei co­mune de pe frumoasa Vale a A­­rieşului, îmi îngădui să reproduc acel inventar şi, în rînd­urile aces­tor însemnări, să-l confrunt cu unul pe care l-am consemnat a­­cum citeva zile. Deschid volumul Anii împotrivirii la pagina 151 şi transcriu­­ „Case mici de bîrne, cimitir cu nenumăraţi brazi împo­dobiţi cu lină roşie, ceea ce în­seamnă mulţi morţi tineri in ul­timii ani. In comună există următoarea avere : 83 de cai ; 305 vite cornute ; 479 oi ; 22 porci ; 37 capre ; 380 găini ; 16 stupi". Mă aflam cu puţine zile în ur­mă în comuna Lupşa, adică exact pe locurile cutreierate şi descrise cu atîta dramatism de Geo Bogza. Secretarul Consiliului popular co­munal, Ioan Vlad, îmi dădea a­­mabil date cu ajutorul cărora am alcătui ad-hoc statistica de azi a comunei : 100 de cai ; 3 200 vite comute ; 6 500 oi ; 1 240 porci ; 50 capre ; 7 000 găini ; 41 stupi. Dar, la Lupșa, reporterul sau statisticianul nu se poate rezuma la inventarul de mai sus. Aria de investigaţie e infinit mai mare. In /Vimnni» ovIodS влл15 w/wl o­v« « vii.uuu UU/UUi UC АД» P. SITEŞTI (Continuare in pag. a 2-a) •­­­ • RESPECTAREA OBLIGAȚIILOR CONTRACTUAle $1 SUPLIMENTAREA LIVRĂRILOR -datorie de onoare față de societate Răspuns la eforturile statului • Cooperativele agricole din judeţul Timiş au livrat în plus pînă la 30 octombrie : 1 059 vagoane de grîu, orz şi floarea-soarelui ; 686 300 litri lapte ; 100 va­goane cînepă pentru fuior * Pînă la 31 decembrie vor mai livra peste preve­derile iniţiale : 800 vagoane cu grîu ; 1 000 vagoane porumb boabe ; 450 000 litri lapte ; 10 000 porci îngrăşaţi ; 100 vagoane cu struguri şi fructe Cooperatorii din judeţul Timiş au înţeles să răs­pundă şi în acest an prin citeva realizări demne de consemnat, eforturilor permanente pe care statul nos­tru le face pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a agriculturii. O primă obligaţie îndeplinită in ter­menul fixat a fost aceea a achitării sarcinilor de con­tract la cereale, imediat după recoltarea păioaselor. IOSIF VASILE (Continuare în pag. a 5-a) In grădinile de legume există încă produse pentru piaţă Să recunoaştem, încă o dată, că au existat condiţii naturale difici­le Ele şi-au lăsat am­prenta asupra producţi­ei legumicole. Numai că acolo unde au lu­crat gospodari pricepuţi şi cele mai nefavorabi­le condiţii au fost în­­frunte. Ne demonstrea­ză aceasta multe coope­rative din judeţul Te­leorman. Deşi grădina i-a fost puternic cala­­mitată la mijloc de an, în iunie, cooperativa a­­gricolă din Roşiorii de Vede şi-a realizat valo­ric şi calitativ produc­ţia legumicolă prevă­zută, livrînd la fondul de stat importante can­tităţi de legume peste plan. La varză, bună­oară, au fost livrate în plus peste 80 de tone. Cooperativa din Buzes­­cu şi-a depăşit planul cu cîte 60 de tone la tomate şi mazăre de grădina. Cooperativa a­­gricolă Cernetu, unita­te care, de asemenea, nu a fost scutită de vi­tregiile naturii, şi-a de­păşit planul la produc­­ţia-marfă livrată I.L.F.­­ului cu peste 11 la sută. Spre deosebire de a­­ceste unităţi, alte coo­perative din judeţ n-au avut de înfruntat condi­ţii climatice vitrege, dacă exceptăm greută-. file întîmpinate în pri­ma parte a primăverii cînd prelungirea iernii a întîrziat scoaterea ră­sadurilor in cîmp. Cu toate acestea, unele din aceste unităţi se numă­ră printre restanţieri la realizarea obligaţii­lor contractuale. Pentru a nu abuza de exemple, ne oprim doar la cazul cooperativei „7 Noiem­brie“ din Viişoara. Cît timp ce apa a fost în stadiu de cultură, uni­tatea a aplicat doar parțial lucrările de în­ BARBU SOMESAN (Continuare în pag. a 5-a) Note externe U­n scandal de proporţii gigan­tice..." Acesta este calificati­vul pe care ziarul italian Corriere della Sera îl atribuia in­tr-un recent articol, macabrei afa­ceri în care au fost implicaţi opt membri ai „Forţelor speciale" a­­mericane din Vietnamul de sud. Caz nemaiîntîlnit în istoria mon­struosului război dus de Statele fi­nite împotriva poporului vietna­mez, nu cu multă vreme în urmă opt „supermeni", opt faimoși pur­tători de berete verzi, au fost ares-II SCANDALUL „BERETELOR VERZI" taţi sub învinuirea de a fi ucis un sud-vietnamez aflat în serviciul ar­matei americane. Tuturor acestora — printre cei arestaţi se numărau şase ofiţeri şi doi subofiţeri şi în­suşi comandantul detaşamentului respectiv — li s-au dresat acte de trimitere în judecată, urmînd ca ei să compară în faţa tribunalului. Cazul, cum am spus, este unic şi a stîrnit multă ,vîlvă nu numai în presă, ci şi în cercurile politice a­­mericane. Unic, nemaiîntîlnit, de necrezut chiar este faptul de care ne ocupăm prin aceea că un grup de militari americani sînt traşi la răspundere sub acuzaţia de crimă. Nemaiîntîlnit, de necrezut chiar, pentru că în Vietnam, trupele ame­ricane au secerat în decursul anilor de război multe sute de mii de vieţi şi au pustiit sate şi oraşe cu miile. Dar, totul a fost, după cum avea să se constate ulterior, o simplă mascaradă. Să rememorăm episoadele. La 19 septembrie, ştiri parvenite de la Saigon anunţau ca indubita­bil faptul că comandantul forţelor S.U.A. din capitala sud-vietnameză a decis trimiterea în faţa curţii marţiale a celor opt militari acu­zaţi de ucidere deliberată. Proce­sul urma să înceapă în următoa­rele trei săptămîni. Tot în preajma aceleiaşi date, din Washington se anunţa că pro­cesul a fost suspendat în cele din urmă, întrucît mai mulţi membri ai serviciului de spionaj american N. POPESCU-BOGDANEŞTI (Continuare in pag. a 6-a) A

Next