Satul Socialist, aprilie 1971 (Anul 3, nr. 590-615)

1971-04-22 / nr. 608

PAGU­MA 2 Consacrîndu-şi viaţa luptei pen­tru eliberarea socială şi naţională a popoarelor din Rusia ţaristă, cauzei revoluţiei proletare şi fău­ririi comunismului, V. X. Lenin a îmbogăţit cu teze şi concluzii noi, de o excepţională valoare, tezau­rul teoriei şi practicii revoluţio­nare. Analizînd ştiinţific, pe baza materialismului dialectic şi istoric, societatea rusă de la sfîrşitul seco­lului al XIX-lea şi începutul seco­lului al XX-lea, cit şi particulari­tăţile şi stadiul de dezvoltare a ţărilor capitaliste avansate, Lenin a elaborat principiile organizatori­ce, politice şi ideologice ale parti­dului de tip nou capabil să mo­bilizeze şi să conducă la victorie clasa muncitoare, masele populare împotriva exploatării. Lenin s-a afirmat, totodată, ca un remarcabil organizator şi con­ducător al proletariatului. Sub conducerea directă a lui Lenin, Partidul Comunist bolşevic a reu­şit pentru prima oară în istoria omenirii să răstoarne clasele ex­ploatatoare de la putere şi să fău­rească statul nou al muncitorilor şi ţăranilor. Victoria Marii Revo­luţii Socialiste din Octombrie a deschis epoca revoluţiilor proleta­re, a trecerii omenirii de la capi­talism la socialism. Lenin are me­ritul de a fi elaborat programul revoluţiei şi al construcţiei socia­liste în Uniunea Sovietică, de a fi fundamentat rolul şi sarcinile partidului comunist în realizarea acestui program. El concepea o so­cietate bazată pe dreptate şi echi­tate socială, pe o largă democraţie, în care omul să se simtă cu adevă­rat liber şi stăpin pe soarta sa. Ideile sale au prins viaţă, au de­venit realitate vie în crearea pu­terii sovietelor —­ primul stat muncitoresc-ţărănesc din lume. Viabilitatea orînduirii sovietice, făurită de partidul creat de Lenin, s-a verificat în practica construc­ţiei socialiste şi comuniste. Uniu­nea Sovietică a devenit astăzi o mare putere economică, politică şi militară — avînd un rol de im­portanţă deosebită în viaţa inter­naţională actuală, în lupta pentru apărarea păcii popoarelor. Poporul nostru a urmărit şi ur­măreşte cu interes şi deosebită simpatie munca creatoare a oame­nilor sovietici pentru progresul şi înflorirea patriei lor, se bucură de realizările remarcabile pe care le obţin în dezvoltarea economiei, ştiinţei şi culturii, în construirea societăţii comuniste. Aniversăm naşterea lui Lenin în condiţiile creşterii continue a for­ţelor progresului şi păcii în lumea întreagă. Pe arena mondială se afirmă tot mai puternic sistemul socialist, exercitînd o înrîurire determinantă asupra evoluţia vie­ţii internaţionale, asupra dezvoltă­rii societăţii contemporane. Ideile lui Marx, Engels, Lenin, ideile so­cialismului şi comunismului, pă­trund tot mai adine în inima şi conştiinţa maselor largi, au o tot mai mare influenţă asupra oame­nilor muncii de pretutindeni. Noi şi noi popoare, scuturind jugul a­­supririi se pronunţă pentru o dez­voltare nouă, progresistă, care să asigure independenţa economică şi politică a ţărilor lor, ridicarea ni­velului lor de trai. Pe ruinele fos­tului imperiu colonial au apărut, din timpul lui Lenin şi pînă astăzi, aproape 80 de noi state indepen­dente. Poporul român aniversează naş­terea lui Lenin hotărît să înfăp­tuiască neabătut politica marxist­­leninistă a partidului şi guvernu­lui, de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Prin victo­riile obţinute in transformarea re­voluţionară a societăţii şi edifica­rea noii orînduiri, prin soluţiile practice, metodele şi formele noi de organizare izvorîte din condiţii­le concrete ale României, partidul nostru comunist şi poporul român îşi aduc contribuţia creatoare la dezvoltarea şi îmbogăţirea tezau­rului teoretic şi practic al mar­xism-leninismului, al mişcării re­voluţionare mondiale. Partidul Comunist Român, al că­rui semicentenar glorios îl vom sărbători anul acesta, aplică legi­tăţile generale ale dezvoltării so­ciale în mod creator la condiţiile României. Conducînd întregul pro­ces de edificare multilaterală a so­cialismului, Partidul Comunist Ro­mân studiază cu atenţie particula­rităţile specifice ale ţării noastre şi adoptă soluţii pentru probleme­le construcţiei socialiste care să corespundă situaţiei din România, stadiului de dezvoltare în care se află ţara. In politica sa partidul nostru ţine totodată seama de ex­perienţa istorică a altor ţări, în primul rînd a celor socialiste, în­­suşindu-şi şi aplicînd tot ceea ce este valoros în experienţa aces­tora. In procesul luptei revoluţionare şi al făuririi noii orînduiri, parti­dul nostru comunist s-a manifes­tat consecvent ca forţă politică conducătoare a societăţii socialiste. Acest rol pe care partidul îl ocu­pă în ţara noastră este rezultatul faptului că în întreaga sa activita­te s-a identificat profund cu nă­zuinţele şi aspiraţiile clasei mun­citoare, că a servit şi serveşte cu devotament interesele întregii noastre naţiuni socialiste. In spiritul concepţiei lui Lenin, care a evidenţiat relaţia strînsă ce există între politica internă de fău­rire a noii orînduiri şi politica externă a statului socialist, Parti­dul Comunist Român şi guvernul ţării noastre, mobilizînd eforturile poporului spre înfăptuirea cu succes a sarcinilor construcţiei so­cialiste, desfăşoară o activitate ne­obosită pe arena mondială, în sprijinul forţelor înaintate ale pă­cii şi progresului. In centrul politicii externe a ţării noastre partidul şi guvernul si­tuează în mod ferm prietenia şi alianţa frăţească cu toate ţările so­cialiste, a căror colaborare şi uni­tate au o mare importanţă pentru creşterea influenţei socialismului în lume, pentru victoria luptei în vederea asigurării păcii. Ţara noastră desfăşoară cu consecvenţă o politică activă de lărgire a rela­ţiilor de colaborare şi cooperare cu toate ţările socialiste, îşi aduce contribuţia la întărirea întregului sistem socialist mondial. România dezvoltă, de asemenea, colaborarea şi cooperarea cu toate statele lu­mii, fără deosebire de orînduire so­cială, în spiritul respectului inde­pendenţei şi suveranităţii naţiona­le, al neamestecului în treburile interne şi al avantajului reciproc. Animat de o înaltă responsabili­tate faţă de cauza socialismului şi păcii in lume, poporul nostru va acţiona şi în viitor cu hotărîre pentru întărirea puternicului front antiimperialist şi nu va precupeţi nici un efort pentru a contribui la dezvoltarea colaborării internaţio­nale, la salvgardarea păcii şi secu­rităţii internaţionale. LA ANIVERSAREA LUI VLADIMIR ILICI LENIN Sociologia şi satul­­ românesc contemporan (Urmare din pag. 1) noaşte, în Colibaşii de azi, sediul industriei româneşti moderne de automobile, vechii Colibaşi de a­­cum 25 de ani a cărui principală producţie erau prunii şi ţuica fa­bricată de străvechea industrie lo­cală a cazanelor şi povernelor ? Poate că acesta este un exemplu­­limită al unei aşezări­­rurale în care a fost implantată o industrie, dar aspecte de viaţă asemănătoare am întîmpinat, şi în Curtişoara de lin­gă Slatina şi în Işalniţa din preaj­ma Craiovei şi în Drăguşul din ţara Făgăraşului. Este vorba de un vast proces ale cărui repere le aflăm în toate domeniile de viaţă ale sate­lor noastre de azi şi care se con­cretizează, metodologic vorbind, prin apariţia de noi rubrici în pro­gramele de lucru şi în chestiona­rele sociologilor ce cercetează azi satul românesc. Sociologul sur­prinde în chestionarele sale nu numai randamentul şi eficienţa economică a cooperativelor agricole de producţie ci şi ecoul acestei prezenţe social-economice revolu­ţionare în modul de viaţă al sa­telor noastre. Aceasta înseamnă că sociologul va fi confruntat cu rea­litatea nouă a unui comerţ sătesc, de pildă, în care nu sapa şi lam­pa de gaz, nu chibriturile şi sarea constituie mărfurile specifice care dau indicele standardului actual de viaţă, ci radio-ul şi televizorul, produsele chimice, metalurgice, textilele, conservele şi dulciurile. Un întreg studiu sociologic de cea mai profundă semnificaţie poate fi făcut doar pe baza alăturării a două inventare ale unui magazin sătesc : unul din 1948 şi altul din 1971. După cum tot aşa de edifi­cator ar fi şi alăturarea compa­rativă a unor bugete de familie din mediul rural din anii 1938 şi 1971, de pildă. Dar apariţia unor mărfuri noi nu înseamnă numai o realitate materială schimbată ; ele arată mai ales nevoile sufleteşti schim­bate ale locuitorilor de azi ai sa­tului românesc, indicînd sociologu­lui alte şi alte probleme noi ce s-ar cuveni cercetate, ca de pildă pătrunderea mijloacelor moderne de comunicare, în viaţa satului ro­mânesc contemporan, măsurabilă prin numărul de aparate de radio şi televiziune existente în fiecare sat, prin numărul de filme rulate în sate, prin numărul de abona­mente la ziare şi reviste. Raportul săt-oraş este pentru so­ciologi edificator şi în ce priveşte aspectul arhitectonic. In sfîrşit sociologul este chemat să-şi spu­nă cuvîntul în complexa proble­mă a sistematizării teritoriale, am­plă operaţie ce va afecta structura a mii de aşezări rurale. Cu gîndul la acestea, şi la mul­te altele, sociologul de azi are da­toria de a întreprinde cercetări ample în lumea noastră rurală pentru a desprinde şi lămuri di­recţiile de dezvoltare şi a oferi factorilor de decizie centrali şi lo­cali soluţii corespunzătoare. Perso­nal aş vedea necesitatea institui­rii în fiecare judeţ a cite unui oficiu de studiu sociologic cu menirea de a pune la dispoziţia forurilor de conducere judeţene cele mai ridicate soluţii în nenu­măratele probleme ce se confrun­tă azi în satul românesc şi care nu mai pot fi lăsate pe seama u­­nei rezolvări administrative. Nu­mai în felul acesta vom putea a­­sigura o dezvoltare ştiinţifică, ar­monioasă, vechilor noastre aşezări ţărăneşti care se înscriu azi pe linia unui progres rapid şi con­tinuu. ÎN LOCUL LINIILOR AERIENE Pentru îmbunătăţirea audiţiei convorbirilor telefonice şi evitarea ruperilor şi degradărilor de Unii pricinuite de intemperii, in pre­zent, pe ruta Constanţa—Hirşova se efectuează lucrări de înlocuire a firelor aeriene cu cablu telefonic subteran. Noul sistem, care permi­te totodată creşterea numărului de circuite interurbane, va fi dat in folosinţă pină la sfirşitul anului curent. Un cablu similar urmează să înlocuiască şi restul traseului aerian de la punctul de traversare a Dunării şi pină la Afumaţi, de unde legătura telefonică cu Bucu­­reştiu­l se face deja prin cablu sub­teran. La Poşta centrală din Con­stanţa se instalează o nouă cen­trală telefonică automată cu 3 000 de linii, iar în staţiunile de pe li­toral n­l create — Saturn, Otimp — se construiesc oficii de poştă şi prestări telefonice interurbane. STAREA VREMII. Timpul probabil pentru 22 aprilie , vremea se menţine frumoasă şi va continua să se încălzească în toate regiunile ţării. Cer variabil, mai mult senin. Vintul va sufla slab pînă la potrivit. Minimele vor oscila între plus 2 şi plus 10 grade izolat, în Podişul Tran­silvaniei, Moldova şi Bără­gan vor coborî sub zero gra­de și se­­ va produce brumă. Maximele vor oscila între plus 15 și plus 25 de grade. Joi 22 aprilie SOARELE răsare la ora 5 fi 21 de minute. Apune la ora 19 și 8 minute. De la începutul anului au trecut 112 zile. Pînă la sfîrșitul anului au râmat 253 de zile. SATUL SOCIALIST Magazinul universal din comuna Crăcăuani , județul Neamț, asigură un bogat sortiment de mărfuri de sezon • 6 • ŢĂRĂNIMEA IN ANII REZISTENŢEI (Urmare din pag. I) cîmpului. „Nu daţi nimic duşmanului decit moarte", se sublinia în manifest. In primăvara anului 1942, Comitetul regional Banat al P.C.R. chema pe ţărani să lupte contra maşinii de război hitleriste, prin sabotarea însă­­mînţărilor de primăvară pe moşii iar în octombrie acelaşi an, printr-un alt manifest, ţăranii erau chemaţi să nu dea „nici un bob de grîu pentru nemţi". Documentele vremii relevă faptul că, sub influenţa luptei clasei munci­toare şi ca urmare a activităţii desfă­şurate de comunişti la sate, ţărănimea a fost atrasă la tot mai multe acţiuni de împotrivire făţişă, manifestîndu-se contra dictaturii fasciste şi a măsuri­lor luate de organele represive. La Filipeşti Tîrg, judeţul Prahova, în anul 1940, locuitorii au refuzat să pună la dispoziţia armatei căruţele lor pentru transportul alimentelor. In septembrie 1941, ţăranii din comu­­nele Zăval, Comoşteni, Ostroveni, Gorăştie, Bechet, Grindeni etc., care erau obligaţi să transporte zilnic 30—40 de care de balast şi pietriş pe şantierul Bechet, unde se construia un obiectiv militar german, sabotau această acţiune, încărcînd oarele doar pe jumătate sau descărcînd multe din ele pe traseu şi nu pe şantier. Acest act de sabotaj a neliniştit serios orga­nele însărcinate cu lucrările de şan­tier întrucît „urmau să sosească mon­­torii din Germania, iar betonul nu era nici măcar turnat". In legătură cu refuzul ţăranilor de a respecta planul de culturi impus prin decretul-lege pentru mobilizarea agricolă, cit şi prin dispoziţiile şi or­dinele date de Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, intr-un proces-verbal din 14 mai 1941, încheiat în comuna Dragomireştii din Deal, judeţul Ilfov, se spune : „Astăzi, data de mai sus, deplasîndu-ne la faţa locului, am con­statat că următorii locuitori din a­­ceastă comună numai din neglijenţă şi rea voinţă nu şi-au executat lucră­rile agricole nici pînă în prezent, fă­­cîndu-se pasibili de pedeapsă cu amendă de la 1 000 la 10 000 lei". Urma o listă întreagă de nume. Lipsa de cereale, îndeosebi de grîu şi porumb pentru hrană, a determi­nat ţărănimea din unele judeţe să în­treprindă o serie de acţiuni, unele spontane, altele organizate care de­păşeau cadrul luptei pentru satisface­rea unor revendicări strict economice şi îmbrăcau forme de luptă tot mai făţişe contra regimului fascist. In ju­deţul Bihor, în anul 1942, mase de ţărani, din diferite sate, au cerut au­torităţilor, în mai multe rinduri, să li se dea pîine şi porumb. La 22 noiembrie 1941, un grup de peste 200 de ţărani din judeţul Mus­­­­cel au intrat cu forţa la moara „Te­­sileanu" din Cîmpulung, cerînd po­rumb şi grîu pentru hrană. împotriva ţăranilor a fost trimisă poliţia dar fără succes, întrucît aceştia au obligat patronul morii să le vîndă cereale. La sfîrşitul aceleiaşi luni, la moara „Muşatescu" din Cîmpulung, un alt grup de ţărani au forţat pe patron să le vîndă cereale. în numeroase localităţi din ţară, prin adevărate manifestaţii, ţăranii cereau să li se asigure un minim de existenţă. Astfel, în primăvara anului 1942, primăria comunei Cot­nari, judeţul Iaşi, a fost asaltată în re­petate rinduri de fe­mei cu copii în braţe care cereau să li se dea, alimente pentru a nu muri de foame. „Starea de spirit" — raporta comandamentul Regimentului 16 Do­robanţi din judeţul Baia — este foarte în­grijorătoare. Scumpe­­tea, lipsurile şi specula nemulţumesc popu­laţia". Intr-o serie de sate din Moldova, ţă­ranii au protestat îm­potriva modului cum au fost strînse fondu­rile pentru „Darul os­taşului". S-au luat bani şi de la cel din urmă om nevoiaş sau familie săracă „în timp ce a­­cei ce sînt bogaţi n-au dăruit mai mult ca ori­care altul". Revolta ţăranilor — se arăta într-o dare de seamă a Inspectoratu­lui regional de poliţie Galaţi,, care sintetiza starea de spirit a populaţiei din judeţele din sudul Moldovei — „se mani­festă prin agresiunea contra organe­lor executorii sau prin sabotarea mă­surilor, ţăranii lăsind pe cîmp recolta nesecerată". In întreaga perioadă 1940—1944, ţărănimea muncitoare, influenţată de activitatea revoluţionară pe care o desfăşura clasa muncitoare, a împle­tit lupta contra exploatării cu lupta împotriva dictaturii militaro-fasciste şi a ocupanţilor hitlerişti. Un loc im­portant în această luptă l-au ocupat acţiunile contra rechiziţiilor forţate, care au îmbrăcat forme dintre cele mai variate. Una din aceste forme, cea mai larg răspîndită, a fost nesu­punerea la recensămîntul produselor agricole, ţăranii declarind cantităţi tot mai mici. Numai în judeţul Ialo­miţa, după cum specifica nota comi­siei de recensămînt către prefectul judeţului „512 producători din 8 co­mune au declarat în minus cerealele recoltate". La fel au procedat şi ţă­ranii din judeţele Ilfov şi Vlaşca. Intr-un ordin al Ministerului Afa­cerilor Interne — Direcţia Adminis­traţiei de stat, din 13 martie 1942, către prefecţii de judeţe şi Inspecto­ratul general al Jandarmeriei se spune : „Subsecretariatul de Stat­­ al aprovizionării armatei şi populaţiei civile vă face cunoscut prin adresa nr. 944/1942 că la ridicarea cerealelor disponibile în comunele rurale de că­tre organele Institutului naţional al cooperaţiei şi centralei cooperatiste din import şi export, lucrătorii refuză să predea disponibilul ce li s-a sta­bilit şi nu dau concursul necesar nici la transportul cerealelor". In afară de aceste forme de împo­trivire faţă de dictatura militaro-fas­cistă, ţăranii au întreprins în unele locuri acţiuni şi mai deschise. In co­muna Curtici, ei au izgonit din sat, ameninţînd cu furcile, comisia de re­­chiziţie, iar în alte comune din ju­deţul Timiş ţăranii au vîndut cerea­lele blocate de comisia de rechiziţii, au tăiat vitele şi au distrus mijloa­cele de tracţiune. Creşterea rezistenţei maselor ţără­neşti faţă de politica guvernului este reflectată şi de numărul mare de pro­cese judecate de Curtea Marţială. Cu­ toate măsurile teroriste instituite de guvern, lupta ţărănimii a crescut în amploare. Răspunzînd chemărilor partidului comunist, prin care erau îndemnaţi la luptă pentru răsturna­rea dictaturii militaro-fasciste, ţăranii refuzau în bloc să se prezinte la în­corporări, mulţi fugind din coloane. In acelaşi timp, sunt semnificative mai ales acţiunile ţăranilor din Mol­dova desfăşurate pentru apărarea bu­nurilor materiale de jafurile trupelor hitleriste sau de distrugeri în timpul retragerii. In ansamblul lor, toate formele de împotrivire a ţărănimii au contribuit la subminarea regimului de dictatură militaro-fascistă. In august 1944, cînd muncitorii organizaţi în formaţiunile de luptă patriotice au trecut, sub conducerea partidului comunist, la înfăptuirea insurecţiei armate, nume­roşi ţărani li s-au alăturat, participând la asigurarea victoriei acesteia. O dată cu venirea primăverii, drumurile naţionale şi judeţene au devenit sp­prasolicitate. Nevoilor de transport rapid al oamenilor spre oraş sau dintr-o localitate în alta li s-a răspuns prin punerea la dispoziţie a numeroase mijloace de locomoţie. Numai de la Autobaza din Deva pornesc zilnic 239 de curse spre diferite localităţi ; în judeţ, circulă de asemenea, 66 de autobuze. In mare măsură, judeţul Hune­doara dispune de o reţea rutieră modernizată , şosele asfaltate, dru­muri judeţene care fac legătura între cele 11 oraşe şi diferite lo­calităţi îndepărtate. Să vedem care este la ora actuală starea acestor drumuri judeţene, comunale, de ramificaţie? Sunt ele accesibile pentru efectuarea unui transport comod şi rapid ? Iată ce ne rela­tează în acest sens Gheorghe Sefer , directorul Direcţiei judeţene Hunedoara de drumuri şi poduri. „După iarna care a trecut, cu dese precipitaţii, urmate de cicluri de îngheţ-dezgheţ s-au produs u­­nele degradări pe drumurile co­munale şi judeţene. După cum se ştie, anul trecut s-au asfaltat peste 40 kilometri de drumuri ju­deţene şi comunale, iar în acest an acţiunea continuă prin aplicarea de mixturi asfaltice uşoare şi îm­bunătăţirea unor drumuri cum sunt : Şoimuş-Boholt, Orăştie-Pri­­caz, Teliuc-Ghelar, precum şi a ce­lor de la Baia de Criş-Bulzeşti, Criscior-Bucureşti. Este adevărat că drumurile se modernizează cu mijloacele mecanice, cu agregatele noastre dar, din păcate, fără spri­jinul consiliilor populare în între­ţinerea cărora, de fapt, se află a­­ceste drumuri. Aşa se face că mari cantităţi de pietriş transportat râ­­mîn pe marginea drumului ani în şir, deoarece consiliile populare nu mobilizează cetăţenii la acţiuni obşteşti pentru astuparea gropilor şi amenajarea drumului. Aşa de pildă, piatra stă pe marginea şo­selei chiar în faţa consiliului popu­lar din Băiţa, în vreme ce dru­mul este deteriorat. Nimeni nu se gîndeşte să transporte măcar o roabă de piatră pentru a astup­a gropile. Se aşteaptă ca drumul să fie asfaltat ! Dar pînă atunci ?" O seamă de greutăţi în această direcţie ne sunt consemnate de cei meniţi să asigure transportul in comun al cetăţenilor spre diferite centre urbane. lată ce ne declară Arcadie Cocioarbă — dispecer la serviciul călători al Direcţiei jude­ţene de transporturi auto. „Tran­sportul în comun pe care-l efec­tuăm se face cu mari dificultăţi. Din cauza proastei stări a unor drumuri se produc întârzieri în mersul autobuzelor, înregistrăm însemnate pagube. Aşa, de exem­plu, un autobuz nou după ce stră­bate de 3—4 ori traseul Deva—Fi­­zeşi—Barbara trebuie să poposeas­că în garaj pentru schimbarea arcurilor ! La un autobuz care cir­culă pe drumul Birscu—Noroc sîn­­tem obligaţi să-i schimbăm cau­ciucurile la 5 000 kilometri faţă de 40 000 kilometri, cit ar fi normal. Un drum ce ne dă multă bătaie de cap este Boholt—Topliţa (apar­ţine Consiliului popular Certej). Este adevărat că de la Şoimuş la Boholt drumul se asfaltează, dar numai pînă la fabrica de ape mi­nerale ; de aci încolo încep hîrtoa­­pele. Deşi s-au cărat cantităţi mari de piatră, amenajarea lui s-a făcut de mîntuială. De asemenea, greu accesibil este şi traseul Zam-Go­­dineşti. De trei ani de zile de cînd s-a deschis acest traseu, consiliul popular al comunei Burjuc pro­mite construirea unui pod de be­ton peste pîrîu, dar construcţia tot n-a fost făcută, deşi s-a procurat materialul necesar construcţiei. Plin de hirtoape şi glod pe timp ploios este şi drumul Ilia—Valea Lungă, Vaţa—Visca. Intr-o stare deplorabilă se află drumul Boz— Căbeşti, Furcşoara. De asemenea şi drumurile Steia—Tomeşti—Dobroţ, Bâieşti—Coroieşti şi Ohaba—Fin­­toag. Cu hirtoape şi gropi la fie­care pas sunt şi drumurile Haţeg— Silvaşul Superior, Haţeg—Sălaşul Superior—Cîrnic". Consiliile populare au datoria să mobilizeze cetăţenii la acţiunile de muncă patriotică, la accelerarea lucrărilor, mai ales acum în preaj­ma sezonului de primăvară cină traficul rutier devine din ce în ce mai intens. In timp ce piatra zace în marginea şoselelor, multe auto­vehicule se întorc cu arcurile rupte, cu cauciucurile sparte, altele rămîn în pană, în gropile neastupate. Mai multă iniţiativă în organizarea u­­nor acţiuni, la care să-şi aducă contribuţia masa de cetăţeni, ar soluţiona aşa cum se cuvine pro­blema hîrtoapelor şi a autovehicu­lelor stricate pe asemenea dru­muri. ZINA VESESCU coresp. „Satului socialist A­VENTURI PE UNELE DRUMURI HUNEDORENE Nr. 608 Joi 22 aprilie Vineri 23 aprilie RADIO PROGRAMUL 1­ 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 10.05 Muzică populară din Transilvania. 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Din fol­clorul muzical al popoarelor. 11.15 Consultaţie juridică. In ajutorul co­misiilor de judecată. 11.50 Cotele a­­pelor Dunării. 12.00 Georges Mous­­taki-compozitor şi interpret. 12.30 în­­tîlnire cu melodia populară şi inter­pretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră cotidiană. 13.27 Rebus melodii. 14.40 Muzică popu­lară interpretată de Maria Bararu, Maria Firulescu și Grigore Prican. 15.00 Buletin de știri. 15.05 Revista e­­conomică. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 17.00 Pentru patrie. 17.30 Concert de muzică populară cu Ioana Cristea, Dumitru Constantin și Victor Negrea. 18.00 Orele serii. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Din re­pertoriul Măriei Tănase. 20.55 Ştiinţa la zi. 21.25 Consemnări de Paul Po­­pescu Neveanu. 21.30 Revista şlagă­relor. 22.00 Radiojurnal. Buletin me­teorologic. Sport. TELEVIZIUNE 17.00 Teleşcoală — emisiune In co­laborare cu Ministerul Invăţămîntu­­lui. Ciclul de emisiuni-consultaţii pentru examentul de admitere. 18.00 CĂMINUL. 19.10 Tragerea loto. 19.20 1001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 50 de ani în 50 de evo­cări. 20.20 Film artistic : Cardul 21.40 Film documentar TV. In această țară, comuniştii (II). 22.50 Telejurna­lul de noapte. Timpul probabil pentru 23, 24 şi 25 aprilie , vremea se menţine frumoasă şi călduroa­să mai ales in prima parte a intervalului. Cerul va fi va­riabil, cu imnourări mai ac­­centuate spre sfîrşitul inter­valului în partea de vest şi In anul 1689, la castelul de la Brède, se naşte Charles Louis de Secondet, baron de Mon­tesquieu, unul dintre cei mai mari scriitori iluminişti francezi, îşi face studiile superioare la Bordeaux şi Paris, după care devine magistrat. în anul 1725 renunța la magistratură şi se nord a ţării, unde vor cădea ploi locale însoţite de descăr­cări electrice. Vînt potrivit. Minimele vor oscila între plus 3 şi plus 13 grade, iar maxi­mele între plus 15 şi plus 25 de grade, izolat mai ridicate, stabilește la Paris unde a­­junsese celebru în urma publi­cării valoroasei lucrări „Scri­sorile persane". în 1728 scrii­torul este ales membru al Aca­demiei franceze, în anii urmă­tori călătoreşte mult prin Eu­ropa , Germania, Austro-Unga­­ria, Italia, Elveţia, Olanda şi Anglia. Spre sfîrşitul vieţii îşi pierde vederea, ceea ce nu-l împiedică însă să-şi continue munca. Moare la 16 februarie 1755, la Paris. Opera cea mai valoroasă a scriitorului este „Scrisorile persane", adevărat pamflet îndreptat împotriva si­­tuației politice, sociale, a mp­Conform calculelor savanţi­lor, gheţarii şi zăpezile veşni­ce ocupă îl la sută din supra­faţa de uscat a planetei noas­tre, întinzîndu-se pe o supra­faţă de 16 milioane kilometri ravurilor din Franţa de la în­ceputul veacului al XVII lea. Alte lucrări ale lui Montesquieu sunt : „Consideraţii asupra cau­zelor măririi şi decăderii roma­nilor", „Spiritul legilor*, eseul „Despre gust" care va fi inclus în Enciclopedia franceză etc. pătraţi. Cantitatea de gheaţă de pe pămînt conţine două treimi din totalul apei dulci de pe Terra, ceea ce echivalează cu un volum de 46 de ori mai ЩШ1 mare decit precipitaţiile care cad într-un an pe tot globul. Aproximativ 80 la sută din can- CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE . Miel cu ciuperci. — Aveţi ne­voie de -. un kilogram de carne de miel, 200 grame ciuperci, o ceapă, 50 grame de unt, o ceaş­că de apă, 50 grame de smm­­tînă, făină, sare. Se înăbuşă în unt carnea tăiată bucăţi şi cea­pa tocată mărunt. Cina s­ au ru- POVESTEA VORBEI : titatea de apa dulce de care dispune pământul există sub formă de zăpadă şi gheaţă, menit, se adaugă apă şi se las să fiarbă acoperit pe foc po­trivit. Separat se înăbuşă l­unt ciupercile. Cînd sucul lăsi la început a scăzut, se amestec cu smîntînă bătută cu praf o făină şi se toarnă totul pe s­­caune. Se dă în clocot. MEDALION: MONTESQUIEU mati GHEŢARII Şl ZĂPEZILE VEŞNICE Trebuie să iubeşti şi să trăieşti în sufletul celorlalţi ca să ştii ce e fericirea. (GODWIN).

Next