Satul Socialist, mai 1971 (Anul 3, nr. 616-641)

1971-05-08 / nr. 622

ANUL in Nr. 622 SIMBĂTĂ 8 MAI 1971 6 pagini — 30 bani SATUL SOCIALIST GLORIOSUL SEMICENTENAR AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Adunarea solemnă din Capitală Expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Stimaţi tovarăşi şi prieteni, Sărbătorim astăzi împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Ro­mân, eveniment de însemnătate istorică epocală în viaţa poporului nostru. Cu acest prilej festiv permiteţi-mi să vă adresez dum­neavoastră, tuturor comuniştilor, întregului nostru popor, cele mai calde felicitări şi un cordial salut din partea Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, a Con­siliului de Stat şi a guvernului Republicii Socialiste România. (Aplauze puternice, pre­lungite). Această aniversare prilejuieşte o retrospec­tivă a drumului parcurs de partid, a lupte­lor duse de clasa muncitoare, de toţi oame­nii muncii din patria noastră pentru drep­tate şi libertate socială şi naţională, pentru răsturnarea regimului burghezo-moşieresc, pentru cucerirea puterii politice şi făurirea cu succes a socialismului în România. Dru­mul străbătut nu a fost, neted ; au trebuit învinse multe greutăţi, trecute mari obsta­cole — dar nici teroarea sălbatică, nici în­chisorile şi nici chiar moartea nu i-au putut abate pe comunişti din calea lor. Comu­niştii au ţinut întotdeauna sus steagul luptei sociale şi naţionale, acţionind ca organiza­tori, şi conducători încercaţi ai clasei mun­citoare, ai întregului nostru popor muncitor. (Aplauze puternice, prelungite). Ceea ce i-a însufleţit permanent pe comunişti în lupta lor a fost încrederea nestrămutată în învă­ţătura atotbiruitoare marxist-leninistă, devo­tamentul nemărginit faţă de năzuinţele de libertate naţională şi dreptate socială ale poporului. (Vii aplauze). La această adunare participă veterani care au luat parte la formarea partidului, mulţi activişti din anii ilegalităţii care şi-au în­deplinit cu devotament neţărmurit sarcinile încredinţate de partid, aducîndu-şi contri­buţia la toate marile succese obţinute de partidul şi poporul nostru. Partidul îi pre­ţuieşte în cel mai înalt grad pe activiştii din anii ilegalităţii. In numele Comitetului Cen­tral le adresez tuturor calde felicitări şi mulţumiri comuniste ! (Aplauze îndelun­gate). Mulţi din cei care au luat parte la înfiin­ţarea partidului în 1921 şi care au activat în rîndurile sale nu mai sînt printre noi. In semn de adînc omagiu, propun să păstrăm un moment de reculegere. (Asistenţa se ri­dică pentru cîteva clipe în picioare cinstind memoria celor dispăruţi). Stimaţi tovarăşi, Istoria partidului nostru este istoria lupte­lor sociale şi naţionale ale clasei muncitoa­re, ţărănimii, intelectualităţii, ale tuturor oamenilor muncii fără deosebire de naţiona­litate, este istoria naşterii şi dezvoltării miş­cării muncitoreşti şi revoluţionare din Româ­nia. Noi, comuniştii, sîntem continuatorii tradiţiilor progresiste ale întregului popor. Cinstim pe toţi acei care au stat în fruntea luptei împotriva asupririi străine, pentru neatîrnarea poporului, pentru formarea sta­tului naţional român. (Aplauze puternice). Greul luptelor l-au dus întotdeauna masele largi populare ; lor le adresăm cea mai fierbinte recunoştinţă şi ne plecăm cu sme­renie în faţa jertfelor grele pe care le-au dat în aceste lupte. (Vii aplauze). Secolul al XIX-lea s-a caracterizat prin mari mişcări pentru eliberarea naţională şi socială. Răscoala din 1821, revoluţia din 1848, Unirea Principatelor în 1859, războiul pentru independenţă din 1877, sunt momente cru­ciale în istoria ţării noastre. Aceste eveni­mente au marcat totodată intrarea ţepii pe calea dezvoltării capitaliste, piecum şi a­­pariţia pe scena istoriei, o data cu burghe­zia, a clasei muncitoare. îtn a doua jumătate a secolului trecut, îndeosebi după formarea statului naţional român în 1859, România a cunoscut o puternică dezvoltare capitalistă. Situaţia specifică determinată de dependen­ţa faţă de imperiul otoman şi de pătrunderea în economia ţării încă din acea perioadă la capitalului străin a creat oamenilor muncii condiţii deosebit de grele. In acest cadru, încă în perioada 1860—1870 începe crearea organizaţiilor muncitoreşti , nu mă mai refer la acele începuturi ale socialismului utopic apărute cu mult înainte pe teritoriul Româ­niei. Trebuie să menţionez că formarea prime­lor cercuri muncitoreşti, începutul răspîn­­dirii ideilor socialiste în România au fost stimulate de legăturile militanţilor români cu făuritorii socialismului ştiinţific — Marx şi Engels. Intr-o scrisoare trimisă militan­tului socialist Ion Nădejde în 1888, Engels arăta că încearcă o mare satisfacţie văzînd că socialiştii din România au adoptat în pro­gramul lor principiile fundamentale ale teo­riei marxiste. Dezvoltarea mişcării muncitoreşti şi răs­­pîndirea ideilor socialismului ştiinţific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România. Deşi a activat numai 6 ani datorită trecerii unor fruntaşi de partea burgheziei, Partidul So­­cia­l Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit în lupta poli­tică a clasei muncitoare. Organizarea pe plan naţional a mişcării sindicale în 1906 şi refa­cerea partidului socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a proletariatului din România, rolul tot mai important­ pe care Ц dobîndea în viaţa ţării. Continuînd să în­treţină legături cu mişcarea revoluţionară din alte ţări, mişcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii tipărite de emigraţia rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste — a ma­nifestat o activă solidaritate cu lupta prole­tariatului rus împotriva ţarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluţionar de pe crucişătorul Potemkin care, după cum se ştie, a primit azil politic în România. Militanţii socialişti români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum şi în timpul pri­mului război mondial imperialist, mişcarea muncitorească şi socialistă a acţionat cu ho­­tărîre împotriva războiului, participînd la conferinţele internaţionale antirăzboinice şi organizînd mari manifestaţii de masă în ţară. După terminarea războiului şi realizarea statului naţional unitar, România a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare ; totodată, mişcarea muncitorească şi socialistă a că­pătat dimensiuni noi. La sfîrşitul deceniu­lui al doilea al secolului nostru, în ţară se acumulaseră multe contradicţii sociale şi naţionale, care creau cu acuitate necesita­tea unor profunde transformări în viaţa societăţii. Se impuneau, în special, înfăp­tuirea reformei agrare, crearea unei indus­trii naţionale avansate, lichidarea depen­denţei faţă de capitalul străin, democrati­zarea vieţii politice şi de stat. De realiza­rea acestor transformări depindea pro­gresul rapid al ţării din punct de vedere economic şi social. In viaţa internaţională se adînceau, de asemenea, continuu contradicţiile , avea loc un puternic avînt revoluţionar al clasei muncitoare, se prăbuşeau imperii, creştea lupta de eliberare naţională şi socială. Vic­toria Marii Revoluţii Socialiste din Octom­brie vestea începutul unei noi ere în isto­ria omenirii — era trecerii la făurirea so­cialismului şi comunismului. (Vii aplauze). în aceste împrejurări interne şi interna­ţionale, clasa muncitoare şi alte forţe so­ciale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale şi na­ţionale. Grevele din 1918—-1919, greva ge­nerală din 1920 adeveresc creşterea avîntu­lui revoluţionar, afirmarea tot mai puterni­că a clasei muncitoare ca cea mai avansată forţă socială a societăţii româneşti. Situaţia internă şi internaţională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesităţii creării unui partid revoluţionar de tip nou, în stare să conducă clasa mun­citoare şi celelalte forţe progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor şi liber­tăţilor lor democratice, pentru înfăptuirea unor­adinei transformări sociale. In rîndu­rile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forţele care se pronunţau pen­tru un partid revoluţionar, bazat pe ideo­logia marxist-leninistă. La 8 mai 1921, Con­gresul partidului socialist a hotărit, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (A­­plauze puternice, îndelung repetate). Cred că sînteţi de acord să salutăm pre­zenţa la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Parti­dului Comunist din România, tovarăşul­ Gheorg­ne Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea partidului comunist a marcat triumful forţelor revoluţionare şi al m­ar­­xism-leninismului în mişcarea muncito­rească din ţara noastră ; din acest moment mişcarea revoluţionară din România a in­trat într-o etapă nouă, superioară a dezvol­tării sale. încă din timpul primului congres al parti­dului, cercurile reacţionare au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comunişti­lor. După trei ani de activitate legală, gu­vernul burghezo-moşieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii comu­niştii au fost obligaţi să activeze în condi­ţiile grele ale ilegalităţii, înfruntînd repre­siunile regimului burghezo-moşieresc. In toată această perioadă partidul a fost orga­nizatorul şi conducătorul tuturor luptelor revoluţionare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă, din acea vre­me, voi menţiona greva minerilor de la Lu­­peni din 1929, grevele petroliştilor şi cefe­riştilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolu­lui partidului comunist, a capacităţii sale de a organiza şi conduce lupta oamenilor muncii. (Aplauze puternice).­­ o activitate multilaterală a desfăşurat partidul nostru pentru unitatea clasei mun­citoare, pentru unirea tuturor­ forţelor de­mocratice în lupta împotriva politicii de fascizare a ţării şi a pregătirii de război. Merită menţionate în acest sens acţiunile unite ale forţelor democratice soldate cu succes în alegerile parţiale din 1936, pre­cum şi marea demonstraţie antifascistă şi antirăzboinică de la 1 Mai 1939. în toată această perioadă partidul a militat neobosit pentru o politică de prietenie şi colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de relaţii diplomatice între cele două ţări. (Vui aplauze). în faţa politicii antinaţionale a cercurilor reacţionare, partidul comunist a fost forţa cea mai consecventă a apărării intereselor naţionale ale ţării. Lipsa de unitate a for­ţelor democratice a permis însă reacţiunii să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze ţara Germaniei hitleriste. După cum se ştie, în 1939—1940 situaţia interna­ţională s-a agravat . Germania nazistă a trecut la agresiune directă împotriva a nu­meroase state din Europa, dezlănţuind cel de-al doilea război mondial. România se găsea într-o situaţie de izolare internaţio­nală care a uşurat lui Hitler impunerea Dictatului de la Viena, dezmembrarea te­ritorială a ţării noastre. în aceste împre­jurări Partidul Comunist din România îm­preună cu Frontul Plugarilor, MADOSZ-ul şi alte forţe politice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale a patriei. (Aplauze puternice). Se crease o situaţie favorabilă rezistenţei naţionale, dar trădarea cercurilor conducătoare guvernante şi a conducerii partidelor burgheze a îm­piedicat lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura militaro-fascistă, alături de Ger­mania nazistă, în războiul antisovietic, îm­potriva voinţei poporului şi a intereselor sale naţionale. Intrarea trupelor hitleriste în ţară în 1940 a însemnat în fapt ocuparea României şi subordonarea ei maşinii de război na­ziste, a dus la jefuirea bogăţiilor ţării, pro­­vocînd grele suferinţe poporului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă şi ocu­panţii hitlerişti au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor şi a altor (Continuare în pag. a 2-a) MARELE TRADIŢII REVOLUŢIONARE DE LUPTA PENTRU ELIBERAREA SOCIALĂ ŞI NAŢIONALA A POPORULUI, PENTRU SOCIALISM Cea de-a 50-a aniversare a înte­meierii Partidului Comunist Ro­mân, eveniment de importanţă e­­pocală în istoria mişcării munci­toreşti din ţara noastră, în viaţa poporului român, a fost sărbătorită, vineri dimineaţa, în Capitală, in cadrul unei adunări solemne orga­nizate in sala Palatului Republi­cii Socialiste România. Marea sală are un aspect festiv. Pe fundalul scenei, dominat de faldurile drapelelor partidului şi statului, se văd stema Partidului Comunist Român, cifra jubiliară „50" şi datele jubiliare : „1921— 1971". La 10 dimineaţa, o furtună de aplauze şi urale salută sosirea in sală a conducătorilor partidului şi statului. în prezidiu iau loc tova­răşii Nicolae Ceauş­es­cu, Ion Gheor­ghe Maurer, Emil Bodnaraş, Ma­nea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădu­­lescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănă­­lache, Constantin Drăgan, Emil Drăgănescu, Janos Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Po­­pescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Ștefan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constanti­­nescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Ilies­cu, Ion Ioniţă, Carol Király, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Te­lesem Iosif Uglar, Richard Winter, precum şi participanţi la crearea partidului şi alţi veterani ai miş­cării muncitoreşti din ţara noas­tră — Gheorghe Cristescu, primul secretar general al partidului, Con­stantin Pîrvulescu, Chivu Stoica, Mihai Cruceanu, Ion Niculi, Alexan­dru Sencovici, Gheorghe Vasilichi, Petre Constantinescu-Iaşi, Vanda Nicolschi, Constantin Tiulescu, Constanţa Crăciun, Vasile Bigu, Victor Brătfăleanu, Ion Popescu- Fuţuri, Sanda Rangheţ, Anton Brei­­tenhofer, Ladislau Banyai, Lajos Csöbör, József Méliusz, Gheorghe Petrescu, Gheorghe Rusu, Mihail Roşianu şi Vida Géza — fruntaşi în muncă din industrie şi agricultură — eroi ai muncii socialiste — con­ducători ai organizaţiilor obşteşti, generali, oameni de ştiinţă, artă şi cultură. Se aflau in sală membrii C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat şi ai guvernului, ai Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, ac­tivişti de partid şi de stat, numeroşi membri de partid din ilegalitate ve­niţi din toate judeţele ţării, primu­ ■ecretari al comitetelor judeţene ale P.C.R., conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, muncitori şi ţărani fruntaşi in pro­ducţie, militari ai forţelor noastre armate, savanţi, creatori pe tărî­­mul artelor. Miile de oameni prezenţi la a­­dunarea solemnă ofereau imaginea simbolică a însăşi istoriei partidu­lui. Alături de participanţi la con­gresul de constituire a P.C.R., de vechi militanţi care în anii ilegalităţii au luptat în rindurile partidului in marile bătălii de clasă, alături de militanţi care şi-au adus contribuţia la victoria insurecţiei de la 23 August, la instaurarea re­gimului democrat, se aflau repre­zentanţii tuturor categoriilor de oameni ai muncii, români, ma­ghiari, germani şi de alte naţiona­lităţi, de toate virstele şi profesiile. Sunt cei care cu braţele şi cu mintea participă cu pasiune şi înaltă res­ponsabilitate patriotică la elabo­rarea şi traducerea in viaţă a po­liticii Partidului Comunist Român,­­ inălţind pe pămîntul patriei noas- "­ tre edificiul societăţii socialiste­­ multilateral dezvoltate. Erau de faţă şefi ai misiuni­lor ■ diplomatice acreditaţi în Republice­a Socialistă România. Adunarea a fost deschisă de to­varăşul Ion Gheorghe Maurers membru al Comitetului Executiv,­­ al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri, în ovaţiile asistenţei, la adunarea solemnă a luat cuvîntul tovarăşul­­ Nicolae Ceauşescu, secretarul ge­neral al Partidului Comunist Ro- ■ mân, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Ampla expunere a secretarului general al partidului a fost ascul­tată cu profund interes de cei pre­zenţi în sală, de milioane de cetă­ţeni din întreaga ţară, prin inter­mediul staţiilor de radio şi tele­viziune. La sfîrşitul expunerii tovarăşului Nicolae Ceauşescu, minute în şir se înalţă sub cupola sălii orale şi o­­vaţii pentru Partidul Comunist Român, pentru Comitetul Central şi secretarul general al partidului, pentru eroicul popor român, con­structor al socialismului, pentru pa­tria noastră liberă şi minări — Re­publica Socialistă România. Adunarea solemnă se încheie şi acordurile înălţătoare ale imnului de luptă al clasei muncitoare «în lumea întreagă — ,,Internaţionata" — intonat de întreaga asistență. (Agerpres) SPECTACOL DE GALA In sala Palatului Republicii So­cialiste România a avut loc vineri seara spectacolul de gală, organizat cu prilejul aniversării semicente­narului Partidului Comunist Ro­mân. La spectacol au asistat tovarăşii Nicolae Ceauşescu, cu soţia, Elena Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, cu soţia, Elena Maurer, Emil Bod­naraş, Manea Mănescu, Paul Ni­culescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Florian Dănălache, Constantin Dră­gan, Emil Drăgănescu, Janos Fa­zekas, Petre Lupu, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Vasile Vîlcu, Şte­fan Voitec, Iosif Banc, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Iliescu, Ion Ioniţă, Carol Ki­rály, Vasile Patilineţ, Ion Stănescu, Mihai Telescu, Iosif Uglar, Richard Winter, împreună cu soţiile, mem­bri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliu­lui de Stat şi ai guvernului. In sală se aflau, de asemenea, vechi militanţi ai mişcării mun­ci­­toreşti, activişti de partid şi de stat, conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti, persona­lităţi ale vieţii ştiinţifice şi cultu­rale, oameni ai muncii din între­prinderile şi instituţiile Capitalei. Au asistat la spectacol şefi ai misiunilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti, ataşaţi culturali şi ştiţi membri ai corpului diplomatic. Apariţia în loja oficială a tovară­şilor Nicolae Ceauşescu, Ion Gheor­­ghe Maurer, a celorlalţi conducă­tori de partid şi de stat a fost întîmpinată cu îndelungi aplauze de asistenţă. La spectacol şi-au dat concursul ansamblurile artistice „Doina" al armatei, şi „Rapsodia Română", corul Filarmonicii de Stat „George Enescu", corul „Madrigal" al Con­servatorului „Ciprian Porumbescu", baletul Operei Române, Studioul cinematografic „Alexandru Sahia", formaţii instrumentale şi de dan­suri populare, din judeţele Vilcea, Caraş-Severin, Alba, Satu-Mare, Olt, Neamţ, Covasna, Timiş, Con­stanţa, Braşov, Teleorman, Dolj, laureate la cel de-al 10-lea Concurs al artiştilor amatori români, ma­ghiari, germani, sârbi, precum şi interpreţi de seamă ai scenelor bucureştene. Spectacolul a constituit o impre­sionantă evocare a celor 50 de ani de activitate glorioasă a Partidului Comunist Român. Toţi cei prezenţi în marea sală se ridică în picioare, aplaudă înde­lung, cu entuziasm pentru Partidul Comiunist Român, pentru secreta­rul general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Artiştilor şi realizatorilor spec­tacolului le-au fost oferite flori din partea conducerii de partid și de stat.

Next