Satul Socialist, iunie 1971 (Anul 3, nr. 642-667)

1971-06-10 / nr. 650

Mr. 650 Joi 10 iunie In vocabularul de speciali­tate al economiştilor agrarieni termenul „acord global" s-a încetăţenit nu de multă vreme. Cu toate acestea forma de re­tribuire — nouă ca şi termenul care o desemnează — un acord global şi-a dovedit cu prisosin­ţă eficacitatea în cooperativele agricole. In oricare unitate po­poseşti constatarea e aceeaşi : o mai largă participare la mun­că, creşterea substanţială a ca­lităţii lucrărilor. In plus, aşe­zarea mecanismului remunerării muncii cooperatorilor pe un fundament mult mai solid a declanşat noi resorturi ale spiritului gospodăresc. Iniţiati­va e mai fecundă nu numai la membrii consiliilor de condu­cere sau la specialişti, ci şi la cei mai mulţi dintre cooperatori, indiferent în ce ramură lu­crează. In rîndurile de faţă ne propu­nem să ilustrăm acest adevăr prin cîteva fapte de muncă întrlnite în mai multe unităţi ale judeţului Vaslui, situate in zona viticolă a Huşului. La Armăşeni se lucra din plin. Plouase puţin, dar oamenii nu ple­caseră. „Altădată — ne spunea şeful de echipă, Ştefan Vîrnă — dacă­ dădea o plouţă oamenii ple­cau acasă. Acum nu mai pleacă. Aşteaptă să iasă soarele, să se zvînte puţin, terenul şi continuă lucrul". Continuarea lucrului chiar şi în condiţii mai dificile este un prim indiciu că în atitudinea faţă de muncă a viticultorilor din Ar­măşeni s-au petrecut schimbări pozitive. Ei ştiu că de felul cum vor lucra şi de volumul producţiei obţinute depinde cîştigul lor. Soţii Vasile şi Elena Vasilache, care lu­crau alături, ne-au întărit această convingere. „Acum ştim exact ce volum de lucrări avem de efectuat şi unde anume — ne spune Elena. Iată , noi amîndoi avem rîndurile astea de vie !“ Precizia cu care indica suprafaţa luată în primire, vădea, în fond, precizia cu care consiliul de conducere, specialiştii, defalcaseră terenul pe grupuri de cooperatori. La repartizarea su­prafeţei de plantaţii pe grupuri de cooperatori — familii, rude etc. — s-a ţinut seama de calificare, capa­citatea de muncă şi, în măsura posibilităţilor, de preferinţele membrilor fiecărui grup. Notam la început printre con­secinţele aplicării acordului glo­bal şi pe aceea a îmbunătăţirii participării cooperatorilor la lucru. Cum se reflectă aceasta în cifre ? La cooperativa agricolă din satul Plopi, de pildă, numărul coopera­torilor care ieşeau zilnic la lucru nu era mai mare de 130 pînă anul trecut. Anul acesta e dublu. — Situaţia este aproape identică şi la noi, la Corni — ne spune brigadierul Eugen Niculuţ. La a­­ceastă dată lucrările de întreţinere în vii sunt efectuate în proporţie de 90 la sută. Anul trecut la aceeaşi dată, procentul executării lor era de numai 50, iar calitatea lucrărilor se prezenta cu mult mai slab. Şi trebuie spus că cei ce vin la lucru nu taie frunză la cîini, cum se spune. Un singur exemplu din care, poate, vor avea cîte ceva de învăţat şi alţii. In cadrul bri­găzii hortiviticole a fost organizată o echipă specializată în producerea materialului săditor. Şi în legumi­­cultură există o echipă speciali­zată în lucrările care presupun cunoştinţe aparte. Dacă am fi sta­bilit o delimitare rigidă, Intre cele două echipe specializate, ambele ar fi avut „goluri de producţie". Dar şi în vie şi în legumicultura există operaţiuni care pot fi efectuate de cooperatori fără o pregătire spe­cială. Ţinînd seama de această realitate am recurs la următoarea soluţie simplă : cînd o echipă a terminat operaţiile de strictă spe­cialitate în sectorul său, efectuează în celălalt sector lucrările mai pu­ţin pretenţioase. Măsura luată s-a soldat cu rezultate bune : reparti­ţia volumului de muncă în brigadă este echilibrată, oamenii au de lucru mai mult timp, cîştigă mai bine". Sînt nenumărate exemple care susţin concluzia că, prin îmbună­tăţirea organizării şi retribuirii muncii, a sporit gradul de răspun­dere al fiecărui cooperator pentru lucrul efectuat. Totodată însă, pe itinerarul raidului nostru am întîl­­nit şi un neajuns a cărui înlătu­rare intră în atribuţiile direcţiei generale agricole judeţene. Este vorba de o slabă evidenţă a mun­cii care duce — cum era de aş­teptat — la nemulţumiri din partea cooperatorilor. Fără a intra în a­­mănunte, vom reproduce punctul de vedere al uniunii judeţene a cooperativelor agricole — opinie ce ni s-a părut întemeiată în urma celor constatate pe teren — din care rezultă că lipsurile privind evidenţa îşi au originea în faptul că nu s-a înţeles nici pînă acum importanţa încadrării serviciilor de contabilitate cu cadre compe­tente. în judeţul Vaslui se face din această pricină prea puţin pentru executarea ordinului Ministerului Agriculturii, Industriei Alimen­tare, Silviculturii şi Apelor refe­ritor la încadrarea în posturile de contabili-şefi de cooperative agri­­­­cole numai a unor oameni cu pre­gătire superioară sau medie. Direcţia generală agricolă igno­ră, după cum se vede, un ordin al ministerului tutelar, al cărui ter­men de execuţie expiră în curînd ; ignoră faptul că modernizarea teh­nologiilor, a organizării şi remune­rării muncii implică cu necesitate perfecţionarea evidenţei prima­re, a evidenţei contabile. Această optică trebuie să fie cît mai rapid eradicată. Altfel emulaţia pe care o exercită formele perfecţionate de normare şi retribuire, emulaţie deosebit de puternică în prezent, ar putea să scadă în intensitate. PETRE SURUPACEANU ÎN JUDEŢUL VASLUI ICORDUL GLOBAL—STIMULEIN­T PUTERNIC DEFICIENJEU­­H EVIDENȚA MUNCII PRESTATE -­­ ERIKA CARE TREBUIE GRABNIC ÎNLĂTURATA ШЛИ CÎND LIPSESC NIŞTE SIMPLE SCĂRÎ Intre cele 22 de hectare de­­ livadă ale cooperativei agricole Mohoreanu, judeţul Brăila, se află şi două hectare cu cireşi. • Pentru recoltarea fructelor, şeful fermei, tehnicianul Mihai Albu, a găsit o metodă unică. Dacă a văzut că dulgherii atelierului de I tîmplărie nu fac scările pentru , sectorul horticol, iar Gh. Calo- I ian, preşedintele cooperativei,, tace mile, a dat „dezlegare“ cu- 1 I legătorilor să rupă ramurile cu ' , cireşe şi să le arunce din vîrful, ■ pomilor» Se înţelege de la sine , ce s-a întîmplat. Fructele au J ! crăpat, în majoritatea lor, şi din , calitatea întîi au devenit de a­­ treia. Risipa este atît de mare Incit cîmpul s-a colorat în roşu. La aceste pagube, care se ridi­că la o sumă apreciabilă, se a- ' daugă şi deteriorarea plantaţiei. Este greu de crezut că cireşii vor mai produce în 1972. Aşa­­­­dar, pagube mari pentru ca au lipsit nişte simple scări de lemn.­­ Acum aşteptăm urmarea. Spe­­­­răm că cei datori să ia măsuri­­ nu o să răm­înă de lemn. ! SATUL SOCIALIST I Permanentizarea forţei de ρΣ³- A I că în zootehnie reprezintă o­­ 1 cale importantă pentru îmbu- i ? nâtâfirea condiţiilor de întreţi- ’­­ nere şi furajare a animalelor,­­ pentru creşterea producţiei a-­­ nimaliere. Astfel procedează­­ consiliul de conducere al coo- \ i perativei agricole din Zoltán,­­ j județul Covasna. Cooperatoarea , * Luiza Bakk lucrează de nu mai­­­­ puțin de 12 ani în zootehnie . in judeţul BOTOŞANI UN NOU ŞANTIER­­ DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE Un nou şi important şantier de îm­bunătăţiri funciare a fost deschis la Mileanca, în judeţul Botoşani. Aici va fi realizată o importantă acumulare, însumînd 18,3 milioane metri cubi de apă, din care se vor putea iriga circa 1 500 hectare teren arabil şi proteja peste 1 000 de hectare împotriva exce­sului de umiditate. Se preconizează ca suprafaţa viitoarei acumulări de la Mi­leanca să ajungă la aproape 300 hec­tare, din care o bună parte va fi des­tinată amenajărilor piscicole. CE SPUN REGISTRELE DESPRE ACTIVITATEA DE ÎNDRUMARE Voi .wv­­ ;• a ^ ei . . ; ; t . (Urmare din pag. 1) îndrumarea şi controlul pe care le-au efectuat cei în cauză au fost utile, că îndrumările au constat din veritabile soluţii, că etc. etc. Cind însă cei controlaţi nu-şi mai aduc aminte de constatările făcu­te, de indicaţiile date, valoarea controlului şi a îndrumării nu poate fi decit redusă. O indicaţie cu a­­devărat utilă, o sarcină precisă nu se uită uşor. Dar chiar dacă admi­tem că munca de îndrumare şi control este excelentă, consemna­rea constatărilor şi a indicaţiilor tot trebuie făcută. Altfel, la urmă­toarea verificare, cel care o face va fi pus practic în imposibilitatea de a controla modul în care au fost respectate indicaţiile prece­dentului organ de indrumare şi control. Ne-am continuat ancheta în cî­teva unităţi care, spre deosebire de primele două, întîmpină în a­­ceastă perioadă de întreţinere a culturilor numeroase greutăţi. Ori­ce specialist sosit, în aceste uni­tăţi cu intenţia de a le ajuta este totdeauna binevenit. Există însă, şi situaţii, cînd conducerile coope­rativelor şi specialiştii din unităţi aşteaptă cu nerăbdare ca cei sosiţi în control să plece. Aceasta se în­­tîmplă, se înţelege, numai în cazul acelor controale care, in loc să a­­jute, mai degrabă îi reţin din lu­cru pe factorii responsabili din u­­nităţi. Dar să exemplificăm. In re­gistrul de control al cooperativei agricole din Pişchia, judeţul Timiş, am găsit consemnate mai multe procese verbale. Conţinutul lor este cu totul lipsit de importanţă, fără valoare pentru unitate. Ele par scrise de dr. N. Iordăchescu de la circumscripţia veterinară, inginera Maria Lazăr, trimisa aceleiaşi in­stituţii, numai pentru a dovedi şi în acest fel că au fost la Pişchia. Deşi nu le-am găsit numele în registru, am aflat de la Ioan Loch, preşedintele cooperativei, că unita­tea a fost vizitată de multe ori şi de inginerii Trică Ionaş şi Nico­­lae Gherăscu, ultimul fiind direc­tor general adjunct cu producţia vegetală. — Au venit, au văzut — dinţii ştiu ce —* şi au plecat, ne-a spus preşedintele cu obidă. Mare lucru nu credem să fi vă­zut din moment ce nu au notat ni­­mic în registru. Căci, se ştie, indi­caţiile sunt determinate de ceea ce reuşeşti să constaţi. La această concluzie ne duce şi stadiul lucră­rilor de întreţinere a culturilor. Sfecla de zahăr nu a fost prăşită de loc, buruienile întrecînd cul­tura propriu-zisă. Prăşitul manual al porumbului pe cele 320 de hec­tare este mult rămas în urmă. Oa­re să nu fi văzut specialiştii direc­ţiei generale ca în timp ce peste 200 de bărbaţi se călcau pe picioa­re la cositul lucernei, la prăşitul porumbului, cultură pe cale de a fi înăbuşită de buruieni, lucrau numai cîteva femei ? înteresîndu­­ne mai îndeaproape, am aflat că pe la Pişchia delegaţii direcţiei ge­nerale trec, ce este drept, des, dar mai întotdeauna în fugi. Or, cu un „ce mai faceţi băieţi" şi cu „da­­ţi-i bătaie" aruncate din fuga ma­şinii, nu pot fi îndreptate lucrurile. Spuneam că la Pişchia, delegaţii direcţiei generale se abat des. Par­că în compensaţie, pe la Maşloc nu dau deloc. Unitatea se găseşte în rîndul cooperativelor rămase în urmă cu lucrările de întreţinere a culturilor, 50 la sută din suprafaţa cultivată cu porumb nefiind pră­şită manual nici măcar o dată. Pe cîmp, 30 de cooperatori abia ră­reau sfecla de zahăr. Că era ne­voie de control, de îndrumarea specialiştilor, nu mai încape în­doială. Ne-o demonstrează situa­ţia existentă în unitate. Discutăm această situaţie cu preşedintele co­operativei, cu contabilul şef. El ne confirmă ceea ce aflasem, de alt­fel : — Cam de mult nu am mai vă­zut pe nimeni pe la noi. Nici chiar în primăvară la semănat nu am fost vizitaţi. Credem că de vină este distanţa dintre noi şi Timi­şoara. Am putea să înfăţişăm şi alte fapte care duc la concluzia că, u­­neori, munca de îndrumare şi con­trol pe care o exercită direcţiile generale din cele două judeţe se află la un nivel necorespunzător. Constatările şi îndrumările nu sunt consemnate decit rareori. De sub­liniat că cei care nu le consemnea­ză niciodată sunt tocmai cadrele cu munci de răspundere din cele două direcţii. Aceasta fiind situa­ţia, este chiar de mirare că subal­ternii nu imită totdeauna exem­plul şefilor lor. Am fost informaţi în unele unităţi că se dau indi­caţii care duc la pagube. Tot ce se poate. Atît timp cît indicaţiile nu se consemnează, vina unuia sau a altuia dintre organele de control nu poate fi stabilită. Intrucît înşişi directorii şi direc­torii generali adjuncţi de direcţii agricole judeţene nu respectă or­dinul de a consemna constatările şi indicaţiile în registre este cazul ca ministerul să intervină energic. Considerăm, pe de altă parte, că specialiştii şi consiliile de condu­cere au datoria să le declare răs­picat celor veniţi în control că ei nu pot să respecte şi să aplice de­cit indicaţiile consemnate în regis­tre, deoarece numai acestea anga­jează răspunderea celui care le dă. PAGINA 3 Intre numeroasele atribuţii ce revin uniunilor judeţene ale cooperativelor agricole se nu­mără şi aceea de a reprezenta şi apăra interesele unităţilor din sectorul agricol cooperatist în relaţiile pe care acestea le au cu diferiţi parteneri, fie benefi­ciari, fie furnizori. In acest sens, uniunea judeţeană trebuie să vegheze asupra felului cum se stabilesc şi se respectă obli­gaţiile contractuale dintre uni­tăţile cooperatiste şi unităţile economice de stat sau obşteşti ; să întreprindă măsurile legale necesare pentru respectarea in­tegrală, de către părţi, a con­tractelor ; să sprijine unităţile agricole cooperatiste in realiza­rea planului de aprovizionare tehnico-materială şi să deter­mine organizaţiile de aprovi­zionare in a onora la timp şi integral contractele încheiate cu cooperativele agricole. Cum îşi exercită uniunile ju­deţene aceste atribuţii ? Pentru răspuns, redacţia noastră a ini­ţiat recent o anchetă in judeţele Buzău şi Braşov. Atît inginerul Gheorghe Briciu de la Buzău, cît şi inginerul Ni­­colae Ardeleanu de la Braşov — ambii în calitate de secretari ai comisiilor economice din cadrul uniunilor judeţene , au ţinut să sublinieze, chiar de la început, faptul constatat cu prilejul con­troalelor şi verificărilor efectuate de aparatul uniunilor judeţene , principalii beneficiari ai coopera­tivelor agricole, respectiv între­prinderile pentru valorificarea di­feritelor produse, au săvîrşit şi să­­vîrşesc încă numeroase abateri la preluarea mărfurilor, pricinuind importante prejudicii unităţilor furnizoare. Exemple ? Atît la Buzău cît şi la Braşov, întreprinderile pentru valorifica­rea legumelor şi fructelor nu nu­mai că nu respectă totdeauna gra­ficul de preluare a mărfii — ceea ce determină deprecierea acesteia şi, implicit, scăderea preţurilor de valorificare — dar, mai mult, ade­sea refuză unele produse pe care nu se prezintă să le ridice. Aşa s-a întîmplat în primăvara aceasta cu o mare cantitate de spanac la Stu­­pini-Braşov şi la Mărăcineni-Bu­­zău, cu ceapa verde de la Udaţi- Buzău etc. La rîndul lor, întreprinderile ju­deţene pentru valorificarea cărnii — în special centrele din Braşov, Uniunea judeţeană, apărător activ al intereselor coopera­tivelor agricole în relaţiile cu diverşi parteneri Făgăraş şi Rupea — nu se înca­drează in normele instrucţiunilor in vigoare la preluarea animalelor, a sacrificărilor din necesitate. Ast­fel, intrucît unele abatoare nu dis­pun de instalaţii pentru sterilizare (exemplu la Făgăraş), o mare can­titate de carne ce ar putea fi tre­cută la categoria „bună pentru consum după sterilizare" se arun­că ; de asemenea, a intrat în prac­tica abatoarelor să nu achite uni­tăţilor furnizoare valoarea reală a pieilor obţinute de la animalele sacrificate. In sfîrşit — ca să ne oprim la un ultim exemplu — întreprinderile pentru valorificarea laptelui mani­festă numeroase alte neajunsuri în relaţiile cu unităţile cooperatiste furnizoare. De pildă, în unele ca­zuri nu au încheiat grafice operati­ve pentru a stabili cantităţile zilnice şi orele la care trebuie să se preia marfa, ceea ce permite achizitori­lor să se prezinte fie prea tîrziu, cînd laptele e acidulat (caz concret la Beclean-Braşov), fie prea de­vreme, cînd abia se mulg vacile, cea ce influenţează cantitatea de lapte mulsă (caz, de asemenea con­cret, la cooperativa din Teliu). O altă constatare a fost aceea că — atît în judeţul Buzău cît şi în Bra­şov — procentul de grăsime din lapte variază de la o zi la alta, în unele cazuri deosebit de mult şi de fiecare dată în detrimentul coope­rativelor. „Datorită unor asemenea practici — afirmă tovarăşul Ion Baboia, preşedintele U.J.C.A.P. Braşov — unităţile din judeţul nostru înre­gistrează anual pagube de zeci şi chiar de sute de mii de lei. Este o situaţie ce nu se mai poate tolera. De aceea, in virtutea atribuţiilor pe care le avem, am trecut cu ho­­tărîre la acţiune". Despre ce este vorba ? Uniunea judeţeană de la Braşov ca, de altfel şi uniunea cooperati­velor agricole din judeţul Buzău au adoptat planuri de măsuri con­crete, menite să asigure o grab­nică recuperare a pagubelor sufe­rite de cooperative, cît şi înlătura­rea cauzelor care au determinat prejudiciile respective. Iată cîteva din măsurile la care ne referim : • consiliile de conducere din u­­nităţi au primit indicaţia — atunci cînd partenerii nu se prezintă — să întocmească singure grafice de livrare şi să le trimită întreprinde­rilor contractante care pot face obiecţiuni numai dacă reprezen­tanţii acestora merg imediat la cooperativă pentru a cădea de acord cu conducerea unităţii. In caz contrar, ori de cîte ori bene­ficiarul nu se va prezenta să ri­dice marfa, conform graficului în­tocmit de cooperativă, aceasta poa­te să procedeze la autorecepţie şi la facturarea mărfurilor, anexînd la factură procesul-verbal de auto­­recepţie. In felul acesta, actul de autorecepţie va avea valoare de­plină în faţa organelor de jurisdic­ţie, chiar şi în condiţiile cînd beneficiarul evită întocmirea gra­ficelor ; • consiliilor de conducere li s-a dat indicaţia fermă să desemneze prin decizie un reprezentant al cooperativei care să facă analiza laptelui şi cintărirea legumelor, răspunzînd de corectitudinea cu care se efectuează aceste opera­ţiuni in faţa consiliului de condu­cere ; • întreprinderilor beneficiare li s-a cerut să-şi lărgească reţeaua de achizitori cu cadre competente şi corecte, care să participe nemij­locit la preluarea mărfurilor ; • intrucît cu prilejul verificări­lor şi controalelor efectuate de activiştii uniunilor judeţene s-a constatat că atît acidul, cît şi al­coolul folosiţi la analiza laptelui au concentraţii diferite, ceea ce nu permite stabilirea corectă a pro­centului real de grăsime, birourile executive au cerut organelor în drept să asigure sticluţe sigilate, cu etichete pe care să se înscrie nu­mele şi proprietăţile chimice ale substanţelor respective ; • oficiile juridice din cadrul uniunilor judeţene, cu sprijinul jurisconsulţilor de la nivelul con­siliilor intercooperatiste, au între­prins o amplă acţiune de conci­liere prin care s-au redobîndit sume de cîteva sute de mii de lei, atît în judeţul Buzău cît şi în Bra­şov, diferenţa de prejudicii urmînd să fie recuperată prin acţiuni pre­zentate la arbitrajul de stat. IVAN AUREL BENEFICIARII SĂ INTRE PE FĂGAŞUL ■ DEPLINEI CORECTITUDINI LA PRELUAREA PRODUSELOR! • ÎN ACTIVITATEA PARTENERILOR LA CONTRACT : PRACTICI DĂUNĂTOARE PENTRU COOPERATIVE • UNIUNEA A ÎNCEPUT SĂ-ŞI EXERCITE PLENAR ATRI­BUŢIILE (Urmare din pag. 1) ducții mari, la nivelul planificat, se datora neefectuării udărilor pe toate suprafețele. Vă refe­reaţi, în primul rînd, la siste­mul de irigare prin brazde, unde, din cauza lipsei utilajelor grele, nivelarea capitală, lucra­re strict necesară, n-a putut fi efectuată. In răspunsul Departa­mentului de îmbunătăţiri Fun­ciare, sesizam faptul că un im­pediment serios in efectuarea nivelării l-a reprezentat şi ne­­eliberarea la timp a suprafeţelor stabilite să fie amenajate pen­tru irigarea prin brazde. Care este situaţia terenurilor acum, cînd a mai trecut o iarnă, pe­rioadă în care cea mai mare parte din ele au fost libere de culturi ? — In acest an, din cele 80 000 de hectare, cît avem de irigat, o suprafață de 28 900 hectare este planificată să se irige prin brazde. Dacă în 1970, nivelarea de bază n-a putut fi executată și din cauza neeliberării terenurilor respective, anul acesta principala piedică în de bază au existat. Ce s-a fă­cut, însă, în realitate ? Numai 2 000 hectare au fost nivelate pînă în prezent, adică doar 7 la sută din totalul terenurilor planificate. Fi­resc, am încercat și încercăm re­zolvări pe plan local, improvizaţii, dar acestea nu sunt, totuşi, soluţii, sau nu sunt cele mai eficiente so­luţii. Acceptînd ideea că „rezolvările" găsite la nivelul unităţilor nu co­respund, că este cunoscută deja lipsa utilajelor grele pentru nivelarea de bază, şi că"nu sunt posibilităţi apropiate de asigurarea lor, de ce, totuşi, în acest an, în cadrul noilor sisteme de irigaţii ce s-au dat şi se vor da în exploatare, sporesc suprafeţele irigate prin brazde ? Pentru că, aşa cum s-a evidenţiat atît în discuţiile anterioare, cit şi acum, nici terenurile planificate anul trecut să fie irigate în acest mod n-au putut fi nivelate. Astfel stînd lucrurile,­­ nu numai că nu poate fi vorba de eficienţă economică — exprimată, în primul rînd, prin obţinerea de producţii mari — dar creşte considerabil volumul investiţiilor blocate. înţelegem că rezolvarea acestei probleme nu intră numai în com­petenţa organelor judeţene, deşi, in calitate de reprezentanţi ai bene­ficiarilor, acestea ar trebui să-şi impună punctul de vedere, pentru ca sarcinile cuprinse în programul de irigare să nu rămînă pe hîrtie... Se impune, categoric, o analiză profundă la nivelul ministerului de resort, urmată de măsuri prompte care să ducă la rezolvarea în cel mai scurt timp posibil a acestei stări de fapt. realizarea obiectivului propus este alta : lipsa utilajelor grele. Unită­ţile şi-au întocmit, încă din anul trecut, grafice în vederea eliberării eşalonate a suprafeţelor stabilite a fi amenajate prin brazde, aşa că, din acest punct de vedere, posibi­lităţi pentru efectuarea nivelării Marile deficienţe se menţin . In ancheta din decembrie se mai evidenţia, ca o cauză a nerealizării recoltelor planifica­te, şi intîrzierea cu care au fost date in folosinţă sistemele de irigaţii. Ce ne puteţi spune in această privinţă ? — Din păcate, situaţia nu s-a schimbat. Şi acum, suprafeţele pre­văzute în contract şi în planul de stat să fie irigate nu sunt date în exploatare la termenele prevăzu­te. Pînă la 31 mai, de pildă, tre­buia dată în folosinţă o suprafaţă de 38 000 hectare, dar pînă în pre­zent, au fost recepţionate numai 11 200 hectare. Este evident că în a­­ceste condiţii, deşi în primul an dăm plan numai o treime din creş­terea prevăzută în condiţii de iri­gare, producţiile nu pot fi realiza­te la nivelul scontat. Pentru re­cuperarea rămînerilor în urmă am impulsionat, împreună cu condu­­­­cerea Departamentului de îmbună­tăţiri funciare, mersul lucrărilor.­­ O altă problemă în discu­ţie atunci era şi asigurarea car­buranţilor şi lubrefianţilor. Mai aveţi necazuri în acest sens ? — In cursul primului şi celui de-al doilea trimestru, repartiţiile de carburanţi date de minister n-au acoperit decit o treime din nece­sar. Pentru completare, ne-am descurcat cum am putut pe plan local, astfel că, pînă la începerea trimestrului trei, problema carbu­ranţilor a fost rezolvată. Nu vom putea proceda însă în acest fel tot anul, aşa că pentru perioada ime­diat următoare am solicitat celor competenţi suplimentarea reparti­ţiilor, şi­, aşteptăm. Dincolo de toate neajunsurile re­ieşite din discuţiile purtate, am constatat că în judeţul Constanţa, pe toate suprafeţele amenajate pen­tru irigat şi date în exploatare, se irigă intens, pe baza recomandă­rilor făcute de centrele de prog­noză (cîte unul pentru fiecare sis­tem de irigaţie). In cooperativele agricole se depun eforturi pentru asigurarea ritmicităţii udărilor, ceea ce va asigura, în ultimă in­stanţă, producţii sporite de po­rumb, grîu, floarea-soarelui etc. Foto: I. BRAGHEŞ Recoltarea, transportul şi con­servarea după tehnologiile cele mai adecvate a trifolienelor este una dintre cele mai im­portante acţiuni ce se înscrie în această perioadă, pe agenda lucrătorilor din agricultură ÎN JUDEŢUL OLT Legume de seră şi de cîmp, fructe şi carne peste plan la fondul de stat Cooperativele agricole din judeţul Olt au livrat peste pre­vederi, în primele cinci luni ale anului, 510 tone de legu­me de seră (tomate, castraveţi, verdeţuri), 885 de tone de le­gume de cîmp şi 43 de tone de fructe (cireşe şi căpşuni). S-au înregistrat livrări peste plan şi la produsele animaliere, preve­derile fiind depăşite cu 39 de tone la carnea de bovină, cu 47 de tone la carnea de oaie şi cu 377 000 de ouă. De trei ori mai repede întreprinderea judeţeană Co­­vasna de mecanizare a agricul­turii a fost dotată cu dispozitive autotractate, pulverizatoare meca­­nice de mare capacitate şi alte utilaje necesare combaterii holi­ei şi dăunătorilor, îndeosebi a Cândacului de Colorado, Istamicul nr. 1 al cartofului, cultură ce ocupă în județ 15 000 de hecta­­re. Acestui parc i se vor adăuga in curînd două avioane utilitare — un A.N.-2 și un I.A.R.-821 — datorită cărora durata unui tra­tament va fi redusă de circa trei ori.

Next