Satul Socialist, iunie 1971 (Anul 3, nr. 642-667)

1971-06-25 / nr. 663

Nr. 663 Vineri 25 iunie s. m 9­9 SATUL SOCIALIST Cooperativele agricole din ju­deţul Prahova au cultivat anul acesta peste 6 000 de hectare cu legume şi cartofi timpurii şi de vară. Vizitînd numeroase uni­tăţi am constatat pretutindeni că producţia este cu mult superioa­ră celei din anii trecuţi. Ca ur­mare, piaţa Ploieştiului şi a ce­­lorlalte oraşe din judeţe a fost mai bine aprovizionată cu pro­duse legumicole, îndeosebi cu legume verdeţuri, iar pe primele cinci luni ale anului planul la preluări şi desfacere a fost rea­lizat în proporţie de 103,3 la sută. Dacă raportăm, însă, cantită­ţile preluate şi desfăcute nu la situaţiile anterioare şi la preve­derile planului, ci la cerinţele consumatorilor se poate afirma că realizările nu sunt satisfăcă­toare. Cu excepţia cepei verzi, a cărei calitate nu mulţumeşte tot­deauna, precum şi a verzei, la ce­­lelalte legume se preiau, în mul­te zile, cantităţi insuficiente în raport cu cererea. Cum se explică aparentul para­dox : în grădini, culturi frumoase , în magazine cantităţi neîndestulă­toare de legume ? Ii cerem explica­ţii tovarăşului Gheorghe Schultz, inginer-şef la I.P.U.I.L.F. Prahova. — Graficele de livrări — ne spune el — sunt întocmite în con­cordanţă cu cerinţele de consum şi cu stadiul culturilor legumicole. Mulţi dintre furnizorii noştri nu le respectă însă, într-una din zile, de exemplu, trebuiau livrate potrivit graficelor 40 de tone de tomate şi 20 de tone de castraveţi şi nu am izbutit să preluăm decit 14 şi, res­pectiv, 9 tone. In aceeaşi zi, coo­perativele ne-au livrat doar o tonă de mazăre din cele 40 prevăzute în grafice. în loc de 40 de tone de cartofi timpurii, magazinele de des­facere au primit numai 10. Aceeaşi este situaţia şi în cazul fructelor, îndeosebi al căpşunelor. Nu putem înţelege, a conchis inginerul-şef, de ce cooperativele agricole neglijează recoltatul şi livrarea legumelor şi fructelor tocmai în această perioa­dă, cînd cerinţele sînt mari iar pre­ţurile sînt bune. Deplasîndu-ne la cooperativa a­­gricolă din Negoieşti, unul din ma­rii furnizori de legume, şi la cea din Bărcăneşti, nu ne-a fost greu să aflăm cauza nerespectării gra­ficelor. In prima, mazărea de pe cîteva hectare începuse să îmbătrî­­nească, în timp ce la recoltat lu­crau doar cîteva femei. Grigore Iva­nov, preşedintele cooperativei din Bărcăneşti, ne informa că pămîn­­tul a rodit mai bine ca niciodată, că unitatea ar putea să realizeze trei planuri la legume, să livreze zilnic cite un vagon de cartofi şi de mazăre. De ce nu livrează din moment ce preşedintele susţine că ar pu­tea să o facă ? Pentru că la recol­tări sunt repartizaţi puţini oameni. Pînă deunăzi nu fuseseră recoltaţi decit cartofii de pe un pogon şi mazărea de pe un hectar. Cu aceleaşi situaţii, generate de aceleaşi cauze, ne-am întîlnit şi la cooperativele agricole din Tîrgşoru Vechi, Măneşti, Tîrgşoru Nou, Bal­ta Doamnei, Strejnic, Brazi şi Poe­­nari Apostoli. Unele din acestea nici măcar nu începuseră livrarea mazărei şi a cartofilor pînă mai zi­lele trecute. Inginerii şefi, şefii fer­melor, preşedinţii şi alţi factori de răspundere din cooperative susţin că nu au cu cine recolta. Lucrurile nu se prezintă tocmai aşa. Dacă s-ar aplica formele de retribuire recomandate prin hotărîrea adopta­tă cu vreo şase luni în urmă de Con­siliul de Miniştri şi de Uniunea Na­ţională a Cooperativelor Agricole de Producţie ar participa la recol­tări nu numai ţăranii cooperatori, ci şi ceilalţi locuitori ai satului. In nici una din cooperativele vizitate nu s-au introdus însă formele de retribuire recomandate, cu plata zilnică a muncii depuse. Aplicarea acestor forme, a plăţii zilnice sau la intervale foarte scur­te — decadal, săptămînal — nu se poate realiza decât în condiţiile u­­nei munci organizatorice susţinute, ale unei evidenţe clare, bazate pe numeroase măsurări a recoltei, ale unui grad înalt de răspundere. Or tocmai de aceste preocupări strict necesare nu dau dovadă specialiştii şi consiliile de conducere din coo­perativele enumerate. Redusele ca­lităţi organizatorice ale unor spe­cialişti şi preşedinţi, dorinţa de a rezolva problemele cu eforturi cit mai mici, indiferent cum, au adus cooperativele în situaţia de a lăsa să se deprecieze în cîmp produse de mare necesitate, pentru care s-au efectuat cheltuieli mari, s-a depus multă muncă. Este de neînţeles cum de se îm­pacă masa largă a ţăranilor coope­ratori cu această situaţie, cum de o tolerează. De o neîngăduită pasi­vitate dă dovadă şi uniunea coope­ratistă judeţeană, care nu-şi exer­cită la nivelul cuvenit atribuţiile de natură organizatorică. O parte însemnată de vină revine şi I.P.U.I.L.F. Prahova ca şi direcţiei agricole generale a judeţului. In ziua cînd la Negoieşti lucrau la re­coltări abia cîteva femei, intr-unui din şoproanele de sortare se­­aflau mazăre, conopidă şi alte legume re­coltate cu o zi înainte, pe care C.L.F. Ploieşti încă nu le ridicase. Nu este greu de dedus ce s-ar în­­tîmpla dacă în unităţi recoltarea s-ar desfăşura în ritmul impus de stadiul ajungerii produselor la ma­turitate. Mari cantităţi de produse ar rămîne neridicate sau ar fi pre­luate cu întîrziere, ceea ce ar duce la deprecierea calităţii legumelor. Fapte de felul celui găsit la Ne­goieşti ne permit să tragem o astfel de concluzie. Cererea de legume în oraşele pra­hovene este în continuă creştere. Ea poate fi acoperită integral de către cooperativele agricole. Tre­buie numai ca acestea să strîngă recolta în momentul ajungerii ei la maturitatea comercială, iar I.P.U.I.L.F. să o preia operativ, po­trivit graficelor încheiate. Cu un plus de efort organizatoric, ambele condiţii pot fi îndeplinite, spre fo­losul consumatorilor, cit mai ales al cooperativelor agricole care, alt­fel, vor transforma în pagubă chel­tuielile de pînă acum. H. GROSU coresp. „Satului socialist" DACA LEGUMELE AR AJUNGE SINGURE ON­ muN­ RAFTURILE MAGAZINELOR Prevederile contractuale, literă de lege pentru ambii parteneri Cireşii din Cireşoaia aduc cooperatorilor milioane de lei Am poposit la Braniştea şi în satul aparţinător, Cireşoaia, printre cireşii aplecaţi sub po­vara roadelor roşii şi dulci, într-o zi de iunie incendiată de soare. Cu un an în urmă, într-o perioadă cînd guleşul cireşelor era pe terminate, in- » gînerul şef . 'dl'-" ёрорегЩЩ1, " Constantin Vícobán, fieTli'spit-' nea nu fără m­îndrie : „Aceasta e bogăţia noastră. Rodul live­zilor ne aduce venituri de mi­lioane de lei“. Nu ştiu şi nici localnicii nu pot preciza cui şi cînd i-a ve­nit minunata idee de a aco­peri cu cireşi şi vişini dealu­rile golaşe de prin partea lo­cului. Ceea ce ştiu oamenii este că astăzi livezile pe rod se întind pe 1 234 de hectare, cireşii şi vişinii ocupind aproape jumătate din această suprafaţă. Am parcurs livada de la un capăt la celălalt împreună cu preşedintele Iacob Săplăcan. Ne spunea : „Pentru noi, culesul, care va culmina cu tradiţionalul tîrg al cireşelor, e o sărbătoare, dar o sărbătoare care se cere bine pregătită. Gîndiţi-vâ : din cei 2180 de cooperatori care lucrează în această perioadă de vîrf, aproximativ 1 800 culeg cireşe. Ce am întreprins pen­tru ca s-o întîmpinăm cum se cuvine ? Livada a fost repartizată pe brigăzi, iar în cadrul acestora pe echipe. Pentru a mări răs­punderea cooperatorilor, fie­care şef de echipă a reparti­zat plantaţia de care răspunde pe familii. Oamenilor li s-au asigurat din timp scările, co­şurile şi lăzile necesare aşa încît acum, ei reuşesc să depă­şească norma zilnică la cules cireşe, care, trebuie să spun, nu-i mică : 40 kg. Şi încă ceva : datorită centrelor de cîntărire amenajate, datorită depozitului, cu o capacitate de peste 200 de tone, amenajat de I.P.U.I.L.F. Bistriţa-N­ăsăud, unde se sortează, ambalează şi se pregătesc fructele pentru export, reuşim să valorificăm operativ, fără nici un fel de pierderi recolta bună a aces­tui an“, în satul Cireşoaia, care su­gestiv a primit numele pomi­lor şi fructelor purtînd aroma soarelui de iunie, recoltează membrii brigăzilor a doua şi a zecea, conduse de Victor Vă­­lean şi Marton Martin. La în-­­­ceputul anului şi-au propus să obţină 600 de tone de cireşe. Condiţiile deosebit de priel­nice din acest an, dar mai ales grija cu care au fost întreţi­nute, fac ca recolta să fie mult mai mare. După calcule ф estimative, se contează pe o producţie de peste 800 de tone, încă un fapt nu lipsit de Щ semnificaţie. în planul de pro­ducţie s-a prevăzut ca fructe­­le să aducă cooperativei un ve­­nit de 5 500 000 lei, cireşele ur­­mînd să participe la această­­­ sumă cu peste două milioane. Qp Datorită abundenţei recoltei, strîngerii ei fără pierderi şi­­ valorificării fructelor pe so-­­ iuri şi calităţi celor peste două milioane li se vor mai adăuga circa 600 000 de lei. LAZAR LĂDARIU ~ coresp. „Satului socialist" ф ф . (Urmare din pag. 1) Din păcate, nu toţi cooperatorii din cele două judeţe au avut in ve­dere asemenea criterii cînd au ales membrii comisiilor de revizie. Ur­marea.? Bunăoară, la Nărteşti, Vlan­cea, Băneasa, Bodeşti, Tudor Vladi­­mirescu şi în alte unităţi din ju­deţul Galaţi, în care inspectorii băncii au efectuat revizii de fond în primul trimestru al anului în curs, s-au descoperit plusuri de mate­riale, produse şi animale în valoare de peste 150 000 lei şi pagube care se ridică la peste 300 000 lei. Se mai poate vorbi, că in aceste unităţi membrii comisiilor de revizie şi-au făcut datoria, că au controlat pe­riodic soldurile scriptice cu cele fap­tice, că au luat măsuri pentru a preîntîmpina sustragerile din avutul obştesc ? Un caz şi mai semnificativ pentru totala lipsă de răspundere cu care unii „revizori"­ înţeleg să se achite de atribuţiile ce le revin îi oferă coooper­ativa din Jirlău. Cinci am so­sit aici, tov. Fetrache Odea, inspec­tor al sucursalei Băncii pentru A­­gricultură şi Industria Alimentară, era în plină revizie de fond. Tre­cuseră multe zile de la începerea acestei importante acţiuni la care membrii comisiei de revizie pot şi trebuie să-şi aducă contribuţia, dar Zaharia Bulancea, preşedintele co­misiei, nu s-a deranjat nici măcar un ceas pentru a-i da o mină de ajutor. Cercetăm darea de seamă a co­misiei de revizie întocmită şi pre­zentată de respectivul preşedinte în adunarea generală a cooperatorilor din luna februarie. Descoperim e­­xact ce prevăzusem : pe două pa­gini şi jumătate erau transcrise cî­teva din aspectele şi cifrele conţi­nute în procesul verbal întocmit de inspectorul băncii în 1970. Cui poate servi un asemenea procedeu ? Nu era mai firesc, mai cinstit să se spună deschis cooperatorilor că membrii comisiei, în frunte cu pre­şedintele, nu s-au achitat de man­datul încredinţat de obşte ? — De ce a mai fost propus şi rea­les preşedinte al comisiei de revi­zie ? — îl întrebam pe preşedintele cooperativei. — Pentru că a îndeplinit această funcţie şi anul trecut, ni s-a răs­puns, pentru că nu ne-am gîndit la un alt cadru mai pregătit. Cum nu înţeleg cooperatorii — de altfel Întrebarea este valabilă şi pentru alte cooperative — că nu se poate cere unor oameni, total inac­tivi, aleşi la întîmplare în comisiile de revizie, să vegheze la buna gos­podărire a materialelor şi fondurilor băneşti, la apărarea avutului ob­ştesc ? Facem această remarcă deoarece din asemenea cooperatori , nepri­cepuţi sau care nu vor să se supere cu responsabilii de gestiuni, cu unii membri din consiliul de conducere — sunt alcătuite comisiile de revizie ale cooperativelor din Făurei, Ba­­togu, Ştefan Gheorghiu, Tufeşti, Bă­­răganu, Colţea, Vultureni, Tătaru, Dragu, Zănoaga şi altele. In timpul reviziilor de fond efectuate în uni­tăţile citate, inspectorii Băncii pen­tru agricultură şi industria alimen­tară au avut destul de lucru : la brutăria cooperativei din Făurei s-au depistat lipsuri în gestiune în valoare de 16 000 lei şi plăţi fără bază legală de 40 000 lei, la Tufeşti au fost găsiţi sute de miei şi purcei, şi zeci de viţei neînregistraţi etc. Iată, aşadar, că deşi multe comisii de revizie îşi îndeplinesc în fel­,mai­­ bune condiţii sarcinile ce le revin,­ revirimentul de care ne­ vorbeau in­terlocutorii noştri din cele două judeţe — Brăila şi Galaţi — nu se situează încă la nivelul cerin­ţelor. Membrii multor comisii de revizie nu dovedesc preocupare, nu depun eforturi pentru efectuarea verificărilor trimestriale, sondajelor şi controalelor inopinate. Nefamilia­rizaţi cu termenii din actele conta­bile, unii cooperatori se sperie de amploarea sarcinilor ce le revin, răspund cu greu la chemările in­­spectorilor-revizori ori ale altor or­gane economice, motivind că nu se pricep, că n-au timp. Desigur, nu li se poate cere aces­tor oameni fără prea multă pregă­tire să facă revizii la nivelul unor economişti calificaţi. Fapt este, insă, că ,ajutaţi mai serios decit pînă a­­cum de lucrătorii organelor agri­cole, ei pot pune multe lucruri la punct — evident dacă doresc să răs­pundă cum se cuvine încrederii a­­cordate de adunarea generală, dacă nu le este indiferentă soarta treburi­lor obștești, dacă sînt dornici să-şi ridice nivelul pregătirii profesionale — pot preveni multe din neajunsu­rile care se mai semnalează astăzi în ceea ce priveşte gospodărirea şi păstrarea averii obşteşti. Intr-un număr viitor al ziarului vom aborda o altă latură a activi­tăţii comisiilor de revizie din coo­perativele agricole gălăţene şi hrăie­ştene și anume :-­cet,se intîmplă eu.. .constatările"'acestor" -org­arnisme de lucru ale adunării generale, cu ce operativitate acționează consiliile de conducere în vederea valorificării depline și imediate a fiecărei pro­puneri — mijloc eficient de a bara calea oricărei risipe, de a recupera rapid şi integral prejudiciile aduse averii cooperatiste. COMISIILE DE REVIZIE După probele tehnice efectuate pe platforma de revizii şi repara­ţii, lucrătorii sec­ţiei de mecanizare de pe lingă coo­perativa agricolă din Vidra, judeţul Ilfov au trecut la verificarea etan­şeităţii combinelor. „Examenul" a fost notat cu bine de inginerul şef al cooperativei, deci combinele pot in­tra în lanul cu grîu. Trib N­Yrt . Nu orice sac îşi gâseşte peticul Au îngălbenit lanu­rile cooperativelor agri­cole bihorene Cetariu, Hodoş şi Paleu. Trec preşedinţii şi inginerii Şefi pe Ungă ele şi se întreabă : cum vom transporta griul aces­ta ? De camioane şi tractoare cu remorci fa­cem rost, dar cum ne descurcăm cu sacii ? Cum nu se obosesc să-şi dea şi răspuns, în­trebările rămîn pur re­torice. Prin magaziile celor trei unităţi s-ar mai găsi saci dar aproape fiecare are o gaură mai mare sau mai mică. Ace şt aţă se pot procura de la magazinele coopera­ţiei de consum, femei care să coase sînt, dar sacii rămîn în continuare nereparaţi. Cică nu sînt petice. Dacă s-ar „sacrifica“ un sac inutilizabil ar putea fi reparaţi alţi 25—30 sau chiar mai mulţi. In­tr-o zicală se afirmă că orice sac îşi găseşte pe­ticul. Preşedinţii celor trei cooperative cunosc zicala. Se pare însă că n-o ştiu sacii. Pînă acum nici unul nu şi-a găsit singur peticul. ...Eu ii antrenez într-una din zilele trecute, către ora primului, am fost nevoiţi să ne întrerupem treburile repor­tericeşti şi să stăm de pază la sediul cooperativei agricole Gilău, judeţul Cluj. Mai era o soluţie : să încărcăm în maşină actele contabile ale unităţii. Am renunţat. Prea erau multe. Toate dulapurile, pline de documente, se aflau deschise. Pe biroul contabilului şef, ca şi pe ale celorlalţi lucrători con­tabili, stive de acte­­ de evidenţă primară, note de plată, chitanţe, adeverinţe de disponibil în bancă, C.E.C.-uri, fişe de evidenţă a muncii şi retribuţiei, în birouri, nici o suflare. Aproape două ore am te­lefonat la primărie şi la postul de miliţie, încercind să găsim un paznic... autorizat. Nu ne-a răspuns nimeni. Misterul l-am aflat de la primul venit la sediu : Dumitru Ilieş, preşedintele. • NOTE • NOTE «ţ — Am fost, toată lumea, la meciul de fotbal... Păcat că n-aţi venit şi dv ! Au cîştigat ai noştri... De cînd îl avem ca vîrf de atac pe şeful fermei zootehnice, inginerul Marin Moldovan, batem la scor..., a început să ne explice președintele. II întrebăm : în poartă a apărat, cumva, contabi­­lul-șef ? — Nuuu ! Dumneaei, tovarășa Elisabeta Mureșan, a încurajat echipa. E șefa galeriei noastre... Portar îl avem pe paznic... iar eu, nu că mă laud, îi antre­nez... trOrganizare" sistem Paulica Perisabilitate la capitolul frâspundere­i ? гг» Răsadurile încă nu fuseseră plantate. Cu gîndul la noua recoltă, printr-un acord unanim, colectivul de muncă al centrului de preluare a legumelor şi fructelor din Curtici, judeţul Arad, promitea solemn să organizeze, în 1971, o preluare exemplară a măr­furilor de la furnizori „Roadele“ acestei promisiuni? Sînt concretizate într-o sistematică nerespectare a graficelor — se plîng cooperatorii din Macea, din Dorobanţi şi din alte comune. Cînd dispun de am­balaje, celor de la centru le lipsesc autocamioanele, iar cînd au camioane pentru transport, nu au am­balaje. Așa se face că, în ultimul timp, numai la Macea s-a tergiversat preluarea a 60 de tone de cartofi (lipseau sacii !) și o mare cantitate de varză. A­­ceste mărfuri — observă pe bună dreptate coopera­torii — nefiind foarte perisabile, au rezistat cîteva zile. Dar ce se va întîmpla cu roşiile, a căror peri­sabilitate este cunoscută ? Socotim — apropo de perisabilitatea roşiilor, — că nici angajamentele luate, nici răspunderea factorilor de conducere nu trebuie lăsate să ajungă la... perisabilitate. ...Tarlaua cu porumb a cooperativei agricole din Slăvuţa, judeţul Gorj. Pe o suprafaţă de circa 40 de hectare... doar două cooperatoare. — Ce suprafaţă vi s-a repartizat să lucraţi , acord global ?­­— Nu ştim­i­ Brigadie­rul Paulica (Ion Ion — n.n.) ne-a spus să nu­mărăm 70 de rînduri şi să le lucrăm. Cit în­seamnă astea — dum­nealui știe. Rîndurile cu pricina Măsoară lipsit de organizare ce dom­­’­nește la brigada de cîmp cond­isă de Paulica. test!stzz* (Urmare din pag. I) podăreşti. Mai mult, cu sprijinul reţelei de alimentaţie publică din Alexandria, la poarta şantierului a fost deschis un chioşc de desfacere a unor produse — suc şi ţigări, de exemplu — pentru care, în alte condiţii, ar fi trebuit să fie stră­bătuţi cîţiva kilometri. Trebuie re­ţinut şi faptul că şantierul a fost aprovizionat ritmic cu materiale, ceea ce a permis muncitorilor sa cîştige suficient de bine, condiţie esenţială pentru permanentizarea forţei de muncă. Nici pe celălalt şantier (Scrioaş­­tea-Cucuieţi), cu toate minusurile semnalate în privinţa amplasării şi risipei de materiale, nu s-a re­simţit lipsa muncitorilor calificaţi. Preocuparea constructorului de a colabora cit mai strîns cu benefi­ciarul său de lucrări a umplut go­lul de zidari care se crease la un moment dat. Mai precis, prevăzîn­­du-se că zidarii vor fi insuficienţi într-o perioadă, s-a obţinut, prin directorul complexului, sprijinul cooperativelor asociate — Dideşti şi Scrioaştea — care au trimis propriile echipe de meseriaşi. Pot fi oferite şi alte argumente care demonstrează că atunci cînd există preocupare, dorinţă de a te achita onorabil de sarcinile asu­mate, asigurarea forţei de muncă calificată nu mai constituie o pro­blemă. Iată unul singur : pe unele şantiere din judeţul Ilfov lipsa in­stalatorilor este cronică. In acest caz, problema pare insolubilă : cooperativele asociate nu dispun de asemenea lucrători, iar între­prinderea de construcţii nu are suficienţi. Deci, o chestiune greu de rezolvat, susţin constructorii. Greu, mai ales cînd activitatea în­treprinderii este slab organizată, susţinem noi. Altfel, soluţionarea problemei ar deveni destul de sim­plă. O dovedeşte, între altele, ex­perienţa Trustului de construcţii Craiova. Aici s-au format echipe mobile de instalatori. Cunoscîn­­du-se volumul de instalaţii ce trebuie executat pe fiecare şantier şi stadiul lucrărilor, echipele res­pective pot fi deplasate operativ acolo unde este nevoie de ele. Aşa s-a procedat la Cerăt, Galicea Mare... Echipele au venit, au efec­tuat partea lor de lucrări iar apoi au fost dirijate spre alte şantiere. Iată, deci, că există multiple so­luţii de a asigura numărul necesar de lucrători calificaţi, de a rezolva această problemă, considerată, pe multe şantiere, extrem de dificilă. Aplicarea lor presupune, însă, nu numai o preocupare mai mare din partea constructorului — primul care are responsabilitatea recru­tării forţei de muncă — ci şi o conlucrare mai bună a acestuia cu consiliile de administraţie care sunt, trebuie să fie direct intere­sate în executarea ritmică şi de calitate a lucrărilor. Deşi forţa de muncă necalificată este cu mult mai uşor de asigurat, totuşi multe şantiere duc lipsă şi de asemenea lucrători. Problema comportă discuţii dintr-un triplu punct de vedere. Este vorba, în primul rînd, de faptul că foarte multe din unităţile asociate nu în­ţeleg să se achite de sarcinile ce le revin în această direcţie, nu înţe­leg că este in propriul lor interes să pună la dispoziţia constructo­rului, atunci cînd acesta solicită, forţa de muncă necalif­icată nece­sară, în această categorie intră, bunăoară, toate cooperativele aso­ciate la complexele zootehnice mai sus amintite, din judeţul Il­­fov. Am întîlnit şi un caz paradoxal : la complexul din comuna Izvorul, judeţul Ilfov, constructorul a re­fuzat forţa de muncă necalificată pe care cooperativele asociate i-au pus-o la dispoziţie. Motivul : nu i s-au trimis, de fiecare dată, aceiaşi lucrători. Curioasă pretenţie ? Pe de o parte pentru că muncind la acord global fiecare din membrii cooperativelor respective are obli­gaţia de a efectua, în timp optim, lucrările pe terenul pe care s-a angajat să-l întreţină, fapt ce face, practic, imposibilă repartiza­rea aceloraşi oameni pe şantierul de construcţii. Pe de altă parte, deoarece fiind vorba de muncitori necalificaţi, schimbarea lor, chiar zilnică, mi are cum să afecteze ca­litatea lucrărilor întrucît ei sunt puşi să execute terasamente, ma­nipulări de materiale etc. Aşadar, refuzul constructorilor este total neîntemeiat, dovedeşte neînţele­gere şi chiar mai mult decit atît, în fond, asemenea atitudini nu sunt compatibile cu raporturile fi­reşti ce trebuie să existe între be­neficiar şi constructor, între cel care plăteşte şi cel care este plătit pentru o anume lucrare. A treia cauză care afectează substanţial atît asigurarea forţei de muncă — necalificată şi califi­cată —, cit şi productivitatea aces­teia, este lipsa materialelor de con­strucţie. De fapt, aici e vorba de un cerc vicios. Cînd nu sînt mate­­riale, oamenii nu au cu ce lucra, cîştigul lor este redus şi, în mod firesc, părăsesc şantierul. Interde­pendenţa aceasta este de necon­testat şi, potrivit constatărilor noastre, a produs serioase rămî­­neri în urmă. Aşa stau lucrurile la Gurbăneşti-Ilfov, Stoeneşti-Olt, Drăgăneşti-Vlaşca — Teleorman, Rîşnov-Braşov etc. în alte cazuri, Băileşti-Dolj, se solicită cooperati­velor asociate sau se angajează numai atîta forţă de muncă cit să poată manipula şi pune în operă materialele, evident insuficiente, care ajung pe şantier Decurge foarte clar că tot acest lanţ de slăbiciuni este de fapt autorul prin­cipal al ritmurilor total necores­punzătoare în care se lucrează a­­cum pe unele şantiere. In sfîrşit o altă cauză a lipsei forţei de muncă, în special necali­ficate, ţine de carenţele ce se ma­nifestă în organizarea muncii. Des­pre aceasta vom vorbi, însă, pe larg într-un număr viitor. Ceea ce dorim să subliniem acum este că, aşa cum rezultă din aspectele prezentate, intensificarea ritmului de lucru la complexele intercoope­­ratiste impune măsuri imediate, atît din partea constructorului, cit şi a beneficiarului. Primul este da­tor să asigure recrutarea număru­lui de muncitori calificaţi de care este nevoie, iar ulterior să organi­zeze de aşa natură munca pe şan­tiere incit aceştia să fie cointere­saţi în permanentizarea la locul de producţie. Secundul reprezen­tat prin directorul de complex şi dirigintele de şantier­e are obli­gaţia să colaboreze cu constructo­rul pentru a asigura toate condi­ţiile de punere în funcţiune a com­plexelor. Or, în acest „toate con­diţiile" intră, fără discuţie, şi asi­gurarea forţei de muncă. Directo­rul complexului, dirigintele de şantier al beneficiarului sunt cei ca­re trebuie să organizeze, prin a­­sociaţia intercooperatistă pe care o reprezintă, aducerea forţei de muncă necalificată din unităţile componente iar atunci cînd se ivesc asemenea situaţii ca cea de la Izvorul-Ufov, tot conducerea complexului trebuie să intervină pentru a le curma, dat fiind faptul că, repetăm, producţia acestor u­­nităţi — carne, lapte, ouă — este aşteptată pe piaţă în momente bine stabilite. intortochiate captări pentru a căsi CEEA CE EXISTĂ­­ FORŢA

Next