Satul Socialist, iunie 1971 (Anul 3, nr. 642-667)
1971-06-25 / nr. 663
Nr. 663 Vineri 25 iunie s. m 99 SATUL SOCIALIST Cooperativele agricole din judeţul Prahova au cultivat anul acesta peste 6 000 de hectare cu legume şi cartofi timpurii şi de vară. Vizitînd numeroase unităţi am constatat pretutindeni că producţia este cu mult superioară celei din anii trecuţi. Ca urmare, piaţa Ploieştiului şi a celorlalte oraşe din judeţe a fost mai bine aprovizionată cu produse legumicole, îndeosebi cu legume verdeţuri, iar pe primele cinci luni ale anului planul la preluări şi desfacere a fost realizat în proporţie de 103,3 la sută. Dacă raportăm, însă, cantităţile preluate şi desfăcute nu la situaţiile anterioare şi la prevederile planului, ci la cerinţele consumatorilor se poate afirma că realizările nu sunt satisfăcătoare. Cu excepţia cepei verzi, a cărei calitate nu mulţumeşte totdeauna, precum şi a verzei, la celelalte legume se preiau, în multe zile, cantităţi insuficiente în raport cu cererea. Cum se explică aparentul paradox : în grădini, culturi frumoase , în magazine cantităţi neîndestulătoare de legume ? Ii cerem explicaţii tovarăşului Gheorghe Schultz, inginer-şef la I.P.U.I.L.F. Prahova. — Graficele de livrări — ne spune el — sunt întocmite în concordanţă cu cerinţele de consum şi cu stadiul culturilor legumicole. Mulţi dintre furnizorii noştri nu le respectă însă, într-una din zile, de exemplu, trebuiau livrate potrivit graficelor 40 de tone de tomate şi 20 de tone de castraveţi şi nu am izbutit să preluăm decit 14 şi, respectiv, 9 tone. In aceeaşi zi, cooperativele ne-au livrat doar o tonă de mazăre din cele 40 prevăzute în grafice. în loc de 40 de tone de cartofi timpurii, magazinele de desfacere au primit numai 10. Aceeaşi este situaţia şi în cazul fructelor, îndeosebi al căpşunelor. Nu putem înţelege, a conchis inginerul-şef, de ce cooperativele agricole neglijează recoltatul şi livrarea legumelor şi fructelor tocmai în această perioadă, cînd cerinţele sînt mari iar preţurile sînt bune. Deplasîndu-ne la cooperativa agricolă din Negoieşti, unul din marii furnizori de legume, şi la cea din Bărcăneşti, nu ne-a fost greu să aflăm cauza nerespectării graficelor. In prima, mazărea de pe cîteva hectare începuse să îmbătrînească, în timp ce la recoltat lucrau doar cîteva femei. Grigore Ivanov, preşedintele cooperativei din Bărcăneşti, ne informa că pămîntul a rodit mai bine ca niciodată, că unitatea ar putea să realizeze trei planuri la legume, să livreze zilnic cite un vagon de cartofi şi de mazăre. De ce nu livrează din moment ce preşedintele susţine că ar putea să o facă ? Pentru că la recoltări sunt repartizaţi puţini oameni. Pînă deunăzi nu fuseseră recoltaţi decit cartofii de pe un pogon şi mazărea de pe un hectar. Cu aceleaşi situaţii, generate de aceleaşi cauze, ne-am întîlnit şi la cooperativele agricole din Tîrgşoru Vechi, Măneşti, Tîrgşoru Nou, Balta Doamnei, Strejnic, Brazi şi Poenari Apostoli. Unele din acestea nici măcar nu începuseră livrarea mazărei şi a cartofilor pînă mai zilele trecute. Inginerii şefi, şefii fermelor, preşedinţii şi alţi factori de răspundere din cooperative susţin că nu au cu cine recolta. Lucrurile nu se prezintă tocmai aşa. Dacă s-ar aplica formele de retribuire recomandate prin hotărîrea adoptată cu vreo şase luni în urmă de Consiliul de Miniştri şi de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie ar participa la recoltări nu numai ţăranii cooperatori, ci şi ceilalţi locuitori ai satului. In nici una din cooperativele vizitate nu s-au introdus însă formele de retribuire recomandate, cu plata zilnică a muncii depuse. Aplicarea acestor forme, a plăţii zilnice sau la intervale foarte scurte — decadal, săptămînal — nu se poate realiza decât în condiţiile unei munci organizatorice susţinute, ale unei evidenţe clare, bazate pe numeroase măsurări a recoltei, ale unui grad înalt de răspundere. Or tocmai de aceste preocupări strict necesare nu dau dovadă specialiştii şi consiliile de conducere din cooperativele enumerate. Redusele calităţi organizatorice ale unor specialişti şi preşedinţi, dorinţa de a rezolva problemele cu eforturi cit mai mici, indiferent cum, au adus cooperativele în situaţia de a lăsa să se deprecieze în cîmp produse de mare necesitate, pentru care s-au efectuat cheltuieli mari, s-a depus multă muncă. Este de neînţeles cum de se împacă masa largă a ţăranilor cooperatori cu această situaţie, cum de o tolerează. De o neîngăduită pasivitate dă dovadă şi uniunea cooperatistă judeţeană, care nu-şi exercită la nivelul cuvenit atribuţiile de natură organizatorică. O parte însemnată de vină revine şi I.P.U.I.L.F. Prahova ca şi direcţiei agricole generale a judeţului. In ziua cînd la Negoieşti lucrau la recoltări abia cîteva femei, intr-unui din şoproanele de sortare seaflau mazăre, conopidă şi alte legume recoltate cu o zi înainte, pe care C.L.F. Ploieşti încă nu le ridicase. Nu este greu de dedus ce s-ar întîmpla dacă în unităţi recoltarea s-ar desfăşura în ritmul impus de stadiul ajungerii produselor la maturitate. Mari cantităţi de produse ar rămîne neridicate sau ar fi preluate cu întîrziere, ceea ce ar duce la deprecierea calităţii legumelor. Fapte de felul celui găsit la Negoieşti ne permit să tragem o astfel de concluzie. Cererea de legume în oraşele prahovene este în continuă creştere. Ea poate fi acoperită integral de către cooperativele agricole. Trebuie numai ca acestea să strîngă recolta în momentul ajungerii ei la maturitatea comercială, iar I.P.U.I.L.F. să o preia operativ, potrivit graficelor încheiate. Cu un plus de efort organizatoric, ambele condiţii pot fi îndeplinite, spre folosul consumatorilor, cit mai ales al cooperativelor agricole care, altfel, vor transforma în pagubă cheltuielile de pînă acum. H. GROSU coresp. „Satului socialist" DACA LEGUMELE AR AJUNGE SINGURE ON muN RAFTURILE MAGAZINELOR Prevederile contractuale, literă de lege pentru ambii parteneri Cireşii din Cireşoaia aduc cooperatorilor milioane de lei Am poposit la Braniştea şi în satul aparţinător, Cireşoaia, printre cireşii aplecaţi sub povara roadelor roşii şi dulci, într-o zi de iunie incendiată de soare. Cu un an în urmă, într-o perioadă cînd guleşul cireşelor era pe terminate, in- » gînerul şef . 'dl'-" ёрорегЩЩ1, " Constantin Vícobán, fieTli'spit-' nea nu fără mîndrie : „Aceasta e bogăţia noastră. Rodul livezilor ne aduce venituri de milioane de lei“. Nu ştiu şi nici localnicii nu pot preciza cui şi cînd i-a venit minunata idee de a acoperi cu cireşi şi vişini dealurile golaşe de prin partea locului. Ceea ce ştiu oamenii este că astăzi livezile pe rod se întind pe 1 234 de hectare, cireşii şi vişinii ocupind aproape jumătate din această suprafaţă. Am parcurs livada de la un capăt la celălalt împreună cu preşedintele Iacob Săplăcan. Ne spunea : „Pentru noi, culesul, care va culmina cu tradiţionalul tîrg al cireşelor, e o sărbătoare, dar o sărbătoare care se cere bine pregătită. Gîndiţi-vâ : din cei 2180 de cooperatori care lucrează în această perioadă de vîrf, aproximativ 1 800 culeg cireşe. Ce am întreprins pentru ca s-o întîmpinăm cum se cuvine ? Livada a fost repartizată pe brigăzi, iar în cadrul acestora pe echipe. Pentru a mări răspunderea cooperatorilor, fiecare şef de echipă a repartizat plantaţia de care răspunde pe familii. Oamenilor li s-au asigurat din timp scările, coşurile şi lăzile necesare aşa încît acum, ei reuşesc să depăşească norma zilnică la cules cireşe, care, trebuie să spun, nu-i mică : 40 kg. Şi încă ceva : datorită centrelor de cîntărire amenajate, datorită depozitului, cu o capacitate de peste 200 de tone, amenajat de I.P.U.I.L.F. Bistriţa-Năsăud, unde se sortează, ambalează şi se pregătesc fructele pentru export, reuşim să valorificăm operativ, fără nici un fel de pierderi recolta bună a acestui an“, în satul Cireşoaia, care sugestiv a primit numele pomilor şi fructelor purtînd aroma soarelui de iunie, recoltează membrii brigăzilor a doua şi a zecea, conduse de Victor Vălean şi Marton Martin. La în-ceputul anului şi-au propus să obţină 600 de tone de cireşe. Condiţiile deosebit de prielnice din acest an, dar mai ales grija cu care au fost întreţinute, fac ca recolta să fie mult mai mare. După calcule ф estimative, se contează pe o producţie de peste 800 de tone, încă un fapt nu lipsit de Щ semnificaţie. în planul de producţie s-a prevăzut ca fructele să aducă cooperativei un venit de 5 500 000 lei, cireşele urmînd să participe la această sumă cu peste două milioane. Qp Datorită abundenţei recoltei, strîngerii ei fără pierderi şi valorificării fructelor pe so- iuri şi calităţi celor peste două milioane li se vor mai adăuga circa 600 000 de lei. LAZAR LĂDARIU ~ coresp. „Satului socialist" ф ф . (Urmare din pag. 1) Din păcate, nu toţi cooperatorii din cele două judeţe au avut in vedere asemenea criterii cînd au ales membrii comisiilor de revizie. Urmarea.? Bunăoară, la Nărteşti, Vlancea, Băneasa, Bodeşti, Tudor Vladimirescu şi în alte unităţi din judeţul Galaţi, în care inspectorii băncii au efectuat revizii de fond în primul trimestru al anului în curs, s-au descoperit plusuri de materiale, produse şi animale în valoare de peste 150 000 lei şi pagube care se ridică la peste 300 000 lei. Se mai poate vorbi, că in aceste unităţi membrii comisiilor de revizie şi-au făcut datoria, că au controlat periodic soldurile scriptice cu cele faptice, că au luat măsuri pentru a preîntîmpina sustragerile din avutul obştesc ? Un caz şi mai semnificativ pentru totala lipsă de răspundere cu care unii „revizori" înţeleg să se achite de atribuţiile ce le revin îi oferă coooperativa din Jirlău. Cinci am sosit aici, tov. Fetrache Odea, inspector al sucursalei Băncii pentru Agricultură şi Industria Alimentară, era în plină revizie de fond. Trecuseră multe zile de la începerea acestei importante acţiuni la care membrii comisiei de revizie pot şi trebuie să-şi aducă contribuţia, dar Zaharia Bulancea, preşedintele comisiei, nu s-a deranjat nici măcar un ceas pentru a-i da o mină de ajutor. Cercetăm darea de seamă a comisiei de revizie întocmită şi prezentată de respectivul preşedinte în adunarea generală a cooperatorilor din luna februarie. Descoperim exact ce prevăzusem : pe două pagini şi jumătate erau transcrise cîteva din aspectele şi cifrele conţinute în procesul verbal întocmit de inspectorul băncii în 1970. Cui poate servi un asemenea procedeu ? Nu era mai firesc, mai cinstit să se spună deschis cooperatorilor că membrii comisiei, în frunte cu preşedintele, nu s-au achitat de mandatul încredinţat de obşte ? — De ce a mai fost propus şi reales preşedinte al comisiei de revizie ? — îl întrebam pe preşedintele cooperativei. — Pentru că a îndeplinit această funcţie şi anul trecut, ni s-a răspuns, pentru că nu ne-am gîndit la un alt cadru mai pregătit. Cum nu înţeleg cooperatorii — de altfel Întrebarea este valabilă şi pentru alte cooperative — că nu se poate cere unor oameni, total inactivi, aleşi la întîmplare în comisiile de revizie, să vegheze la buna gospodărire a materialelor şi fondurilor băneşti, la apărarea avutului obştesc ? Facem această remarcă deoarece din asemenea cooperatori , nepricepuţi sau care nu vor să se supere cu responsabilii de gestiuni, cu unii membri din consiliul de conducere — sunt alcătuite comisiile de revizie ale cooperativelor din Făurei, Batogu, Ştefan Gheorghiu, Tufeşti, Bărăganu, Colţea, Vultureni, Tătaru, Dragu, Zănoaga şi altele. In timpul reviziilor de fond efectuate în unităţile citate, inspectorii Băncii pentru agricultură şi industria alimentară au avut destul de lucru : la brutăria cooperativei din Făurei s-au depistat lipsuri în gestiune în valoare de 16 000 lei şi plăţi fără bază legală de 40 000 lei, la Tufeşti au fost găsiţi sute de miei şi purcei, şi zeci de viţei neînregistraţi etc. Iată, aşadar, că deşi multe comisii de revizie îşi îndeplinesc în fel,mai bune condiţii sarcinile ce le revin, revirimentul de care ne vorbeau interlocutorii noştri din cele două judeţe — Brăila şi Galaţi — nu se situează încă la nivelul cerinţelor. Membrii multor comisii de revizie nu dovedesc preocupare, nu depun eforturi pentru efectuarea verificărilor trimestriale, sondajelor şi controalelor inopinate. Nefamiliarizaţi cu termenii din actele contabile, unii cooperatori se sperie de amploarea sarcinilor ce le revin, răspund cu greu la chemările inspectorilor-revizori ori ale altor organe economice, motivind că nu se pricep, că n-au timp. Desigur, nu li se poate cere acestor oameni fără prea multă pregătire să facă revizii la nivelul unor economişti calificaţi. Fapt este, insă, că ,ajutaţi mai serios decit pînă acum de lucrătorii organelor agricole, ei pot pune multe lucruri la punct — evident dacă doresc să răspundă cum se cuvine încrederii acordate de adunarea generală, dacă nu le este indiferentă soarta treburilor obștești, dacă sînt dornici să-şi ridice nivelul pregătirii profesionale — pot preveni multe din neajunsurile care se mai semnalează astăzi în ceea ce priveşte gospodărirea şi păstrarea averii obşteşti. Intr-un număr viitor al ziarului vom aborda o altă latură a activităţii comisiilor de revizie din cooperativele agricole gălăţene şi hrăieştene și anume :-cet,se intîmplă eu.. .constatările"'acestor" -orgarnisme de lucru ale adunării generale, cu ce operativitate acționează consiliile de conducere în vederea valorificării depline și imediate a fiecărei propuneri — mijloc eficient de a bara calea oricărei risipe, de a recupera rapid şi integral prejudiciile aduse averii cooperatiste. COMISIILE DE REVIZIE După probele tehnice efectuate pe platforma de revizii şi reparaţii, lucrătorii secţiei de mecanizare de pe lingă cooperativa agricolă din Vidra, judeţul Ilfov au trecut la verificarea etanşeităţii combinelor. „Examenul" a fost notat cu bine de inginerul şef al cooperativei, deci combinele pot intra în lanul cu grîu. Trib NYrt . Nu orice sac îşi gâseşte peticul Au îngălbenit lanurile cooperativelor agricole bihorene Cetariu, Hodoş şi Paleu. Trec preşedinţii şi inginerii Şefi pe Ungă ele şi se întreabă : cum vom transporta griul acesta ? De camioane şi tractoare cu remorci facem rost, dar cum ne descurcăm cu sacii ? Cum nu se obosesc să-şi dea şi răspuns, întrebările rămîn pur retorice. Prin magaziile celor trei unităţi s-ar mai găsi saci dar aproape fiecare are o gaură mai mare sau mai mică. Ace şt aţă se pot procura de la magazinele cooperaţiei de consum, femei care să coase sînt, dar sacii rămîn în continuare nereparaţi. Cică nu sînt petice. Dacă s-ar „sacrifica“ un sac inutilizabil ar putea fi reparaţi alţi 25—30 sau chiar mai mulţi. Intr-o zicală se afirmă că orice sac îşi găseşte peticul. Preşedinţii celor trei cooperative cunosc zicala. Se pare însă că n-o ştiu sacii. Pînă acum nici unul nu şi-a găsit singur peticul. ...Eu ii antrenez într-una din zilele trecute, către ora primului, am fost nevoiţi să ne întrerupem treburile reportericeşti şi să stăm de pază la sediul cooperativei agricole Gilău, judeţul Cluj. Mai era o soluţie : să încărcăm în maşină actele contabile ale unităţii. Am renunţat. Prea erau multe. Toate dulapurile, pline de documente, se aflau deschise. Pe biroul contabilului şef, ca şi pe ale celorlalţi lucrători contabili, stive de acte de evidenţă primară, note de plată, chitanţe, adeverinţe de disponibil în bancă, C.E.C.-uri, fişe de evidenţă a muncii şi retribuţiei, în birouri, nici o suflare. Aproape două ore am telefonat la primărie şi la postul de miliţie, încercind să găsim un paznic... autorizat. Nu ne-a răspuns nimeni. Misterul l-am aflat de la primul venit la sediu : Dumitru Ilieş, preşedintele. • NOTE • NOTE «ţ — Am fost, toată lumea, la meciul de fotbal... Păcat că n-aţi venit şi dv ! Au cîştigat ai noştri... De cînd îl avem ca vîrf de atac pe şeful fermei zootehnice, inginerul Marin Moldovan, batem la scor..., a început să ne explice președintele. II întrebăm : în poartă a apărat, cumva, contabilul-șef ? — Nuuu ! Dumneaei, tovarășa Elisabeta Mureșan, a încurajat echipa. E șefa galeriei noastre... Portar îl avem pe paznic... iar eu, nu că mă laud, îi antrenez... trOrganizare" sistem Paulica Perisabilitate la capitolul frâspunderei ? гг» Răsadurile încă nu fuseseră plantate. Cu gîndul la noua recoltă, printr-un acord unanim, colectivul de muncă al centrului de preluare a legumelor şi fructelor din Curtici, judeţul Arad, promitea solemn să organizeze, în 1971, o preluare exemplară a mărfurilor de la furnizori „Roadele“ acestei promisiuni? Sînt concretizate într-o sistematică nerespectare a graficelor — se plîng cooperatorii din Macea, din Dorobanţi şi din alte comune. Cînd dispun de ambalaje, celor de la centru le lipsesc autocamioanele, iar cînd au camioane pentru transport, nu au ambalaje. Așa se face că, în ultimul timp, numai la Macea s-a tergiversat preluarea a 60 de tone de cartofi (lipseau sacii !) și o mare cantitate de varză. Aceste mărfuri — observă pe bună dreptate cooperatorii — nefiind foarte perisabile, au rezistat cîteva zile. Dar ce se va întîmpla cu roşiile, a căror perisabilitate este cunoscută ? Socotim — apropo de perisabilitatea roşiilor, — că nici angajamentele luate, nici răspunderea factorilor de conducere nu trebuie lăsate să ajungă la... perisabilitate. ...Tarlaua cu porumb a cooperativei agricole din Slăvuţa, judeţul Gorj. Pe o suprafaţă de circa 40 de hectare... doar două cooperatoare. — Ce suprafaţă vi s-a repartizat să lucraţi , acord global ?— Nu ştimi Brigadierul Paulica (Ion Ion — n.n.) ne-a spus să numărăm 70 de rînduri şi să le lucrăm. Cit înseamnă astea — dumnealui știe. Rîndurile cu pricina Măsoară lipsit de organizare ce dom’nește la brigada de cîmp condisă de Paulica. test!stzz* (Urmare din pag. I) podăreşti. Mai mult, cu sprijinul reţelei de alimentaţie publică din Alexandria, la poarta şantierului a fost deschis un chioşc de desfacere a unor produse — suc şi ţigări, de exemplu — pentru care, în alte condiţii, ar fi trebuit să fie străbătuţi cîţiva kilometri. Trebuie reţinut şi faptul că şantierul a fost aprovizionat ritmic cu materiale, ceea ce a permis muncitorilor sa cîştige suficient de bine, condiţie esenţială pentru permanentizarea forţei de muncă. Nici pe celălalt şantier (Scrioaştea-Cucuieţi), cu toate minusurile semnalate în privinţa amplasării şi risipei de materiale, nu s-a resimţit lipsa muncitorilor calificaţi. Preocuparea constructorului de a colabora cit mai strîns cu beneficiarul său de lucrări a umplut golul de zidari care se crease la un moment dat. Mai precis, prevăzîndu-se că zidarii vor fi insuficienţi într-o perioadă, s-a obţinut, prin directorul complexului, sprijinul cooperativelor asociate — Dideşti şi Scrioaştea — care au trimis propriile echipe de meseriaşi. Pot fi oferite şi alte argumente care demonstrează că atunci cînd există preocupare, dorinţă de a te achita onorabil de sarcinile asumate, asigurarea forţei de muncă calificată nu mai constituie o problemă. Iată unul singur : pe unele şantiere din judeţul Ilfov lipsa instalatorilor este cronică. In acest caz, problema pare insolubilă : cooperativele asociate nu dispun de asemenea lucrători, iar întreprinderea de construcţii nu are suficienţi. Deci, o chestiune greu de rezolvat, susţin constructorii. Greu, mai ales cînd activitatea întreprinderii este slab organizată, susţinem noi. Altfel, soluţionarea problemei ar deveni destul de simplă. O dovedeşte, între altele, experienţa Trustului de construcţii Craiova. Aici s-au format echipe mobile de instalatori. Cunoscîndu-se volumul de instalaţii ce trebuie executat pe fiecare şantier şi stadiul lucrărilor, echipele respective pot fi deplasate operativ acolo unde este nevoie de ele. Aşa s-a procedat la Cerăt, Galicea Mare... Echipele au venit, au efectuat partea lor de lucrări iar apoi au fost dirijate spre alte şantiere. Iată, deci, că există multiple soluţii de a asigura numărul necesar de lucrători calificaţi, de a rezolva această problemă, considerată, pe multe şantiere, extrem de dificilă. Aplicarea lor presupune, însă, nu numai o preocupare mai mare din partea constructorului — primul care are responsabilitatea recrutării forţei de muncă — ci şi o conlucrare mai bună a acestuia cu consiliile de administraţie care sunt, trebuie să fie direct interesate în executarea ritmică şi de calitate a lucrărilor. Deşi forţa de muncă necalificată este cu mult mai uşor de asigurat, totuşi multe şantiere duc lipsă şi de asemenea lucrători. Problema comportă discuţii dintr-un triplu punct de vedere. Este vorba, în primul rînd, de faptul că foarte multe din unităţile asociate nu înţeleg să se achite de sarcinile ce le revin în această direcţie, nu înţeleg că este in propriul lor interes să pună la dispoziţia constructorului, atunci cînd acesta solicită, forţa de muncă necalificată necesară, în această categorie intră, bunăoară, toate cooperativele asociate la complexele zootehnice mai sus amintite, din judeţul Ilfov. Am întîlnit şi un caz paradoxal : la complexul din comuna Izvorul, judeţul Ilfov, constructorul a refuzat forţa de muncă necalificată pe care cooperativele asociate i-au pus-o la dispoziţie. Motivul : nu i s-au trimis, de fiecare dată, aceiaşi lucrători. Curioasă pretenţie ? Pe de o parte pentru că muncind la acord global fiecare din membrii cooperativelor respective are obligaţia de a efectua, în timp optim, lucrările pe terenul pe care s-a angajat să-l întreţină, fapt ce face, practic, imposibilă repartizarea aceloraşi oameni pe şantierul de construcţii. Pe de altă parte, deoarece fiind vorba de muncitori necalificaţi, schimbarea lor, chiar zilnică, mi are cum să afecteze calitatea lucrărilor întrucît ei sunt puşi să execute terasamente, manipulări de materiale etc. Aşadar, refuzul constructorilor este total neîntemeiat, dovedeşte neînţelegere şi chiar mai mult decit atît, în fond, asemenea atitudini nu sunt compatibile cu raporturile fireşti ce trebuie să existe între beneficiar şi constructor, între cel care plăteşte şi cel care este plătit pentru o anume lucrare. A treia cauză care afectează substanţial atît asigurarea forţei de muncă — necalificată şi calificată —, cit şi productivitatea acesteia, este lipsa materialelor de construcţie. De fapt, aici e vorba de un cerc vicios. Cînd nu sînt materiale, oamenii nu au cu ce lucra, cîştigul lor este redus şi, în mod firesc, părăsesc şantierul. Interdependenţa aceasta este de necontestat şi, potrivit constatărilor noastre, a produs serioase rămîneri în urmă. Aşa stau lucrurile la Gurbăneşti-Ilfov, Stoeneşti-Olt, Drăgăneşti-Vlaşca — Teleorman, Rîşnov-Braşov etc. în alte cazuri, Băileşti-Dolj, se solicită cooperativelor asociate sau se angajează numai atîta forţă de muncă cit să poată manipula şi pune în operă materialele, evident insuficiente, care ajung pe şantier Decurge foarte clar că tot acest lanţ de slăbiciuni este de fapt autorul principal al ritmurilor total necorespunzătoare în care se lucrează acum pe unele şantiere. In sfîrşit o altă cauză a lipsei forţei de muncă, în special necalificate, ţine de carenţele ce se manifestă în organizarea muncii. Despre aceasta vom vorbi, însă, pe larg într-un număr viitor. Ceea ce dorim să subliniem acum este că, aşa cum rezultă din aspectele prezentate, intensificarea ritmului de lucru la complexele intercooperatiste impune măsuri imediate, atît din partea constructorului, cit şi a beneficiarului. Primul este dator să asigure recrutarea numărului de muncitori calificaţi de care este nevoie, iar ulterior să organizeze de aşa natură munca pe şantiere incit aceştia să fie cointeresaţi în permanentizarea la locul de producţie. Secundul reprezentat prin directorul de complex şi dirigintele de şantiere are obligaţia să colaboreze cu constructorul pentru a asigura toate condiţiile de punere în funcţiune a complexelor. Or, în acest „toate condiţiile" intră, fără discuţie, şi asigurarea forţei de muncă. Directorul complexului, dirigintele de şantier al beneficiarului sunt cei care trebuie să organizeze, prin asociaţia intercooperatistă pe care o reprezintă, aducerea forţei de muncă necalificată din unităţile componente iar atunci cînd se ivesc asemenea situaţii ca cea de la Izvorul-Ufov, tot conducerea complexului trebuie să intervină pentru a le curma, dat fiind faptul că, repetăm, producţia acestor unităţi — carne, lapte, ouă — este aşteptată pe piaţă în momente bine stabilite. intortochiate captări pentru a căsi CEEA CE EXISTĂ FORŢA