Satul Socialist, iulie 1971 (Anul 3, nr. 668-694)

1971-07-31 / nr. 694

PAGINA 2 »¥'ЛЧ­— Să Încercăm... — Cu ce se hrăneşte gîsca ? — Cu porumb, iarbă, pîine şi cu ce mai gă­seşte prin curtea omu­lui. — Inexact. La noi în sat, gîştele cetăţenilor I. lordache, M. Mihai, Florea Manolescu şi mulţi alţii se hrănesc cu grîu din tarlaua coope­rativei, au distrus recol­ta pe cîteva hectare. Capete de... gîscă. — Se spune că gîştele au salvat Capitoliul, dar­­ Ia Colţu au distrus recolta. Decit asemenea o­»­rătănii care, lăsate libere, distrug, nu glumă...­­ pe varză cu ele. Cit privește pe cei care le-au­­ lăsat în grîu, sînt buni de plată. — Vreau să vă mulțu­mesc. — Pentru puţin. Dar pentru ce ? — Sînt Dumitru Gra­ma, paznic la coopera­tiva agricolă de produc­ţie din Bozioru, judeţul Buzău. Deşi nevinovat, am fost amendat de teh­nicianul Pădure Prutea­­nu de la ocolul silvic Pîrscov. Apoi, la inter­venţia dumneavoastră, Un grup de cetăţeni din comuna Gîrleni, ju­deţul Bacău, ne-a relatat următoarea situaţie : De foarte multe ori, gestionara Elena Vasili­­chi, de la magazinul a­­limentar, refuză să pri­mească faptele adus de cetăţeni pentru că... aşa vrea ea , uneori nu vine deloc la serviciu aşa cum s-a întîmplat şi în ziua de 9 iunie. Mulţi am fost scutit de amen­dă, iar tehnicianul a fost sancţionat. Ne bucură că v-am putut fi de folos. Sperăm că din această întimplare vor învăţa şi alţii care se joacă de-a amenzile, trebuie să vă aduc la cunoştinţă un al doilea caz. Există în comuna noastră un copil — Mi­­hai Levţki. Tată-său l-a abandonat, plecînd în oraşul Timişoara, iar mamă-sa a plecat cu alt bărbat, nu ştiu în ce lo­calitate. Pe Mihai nu are cine să-l hrănească, să-l îngrijească. Toată ziua hoinăreşte pe stră­zi, n-a mers la şcoală. Nouă, cetăţenilor comu­nei, nu ne este deloc in­diferent ce va deveni a­­cest copil. De aceea vă ____ ________ __ rugăm să interveniţi. — Am cerut organelor judeţene de miliţie să-i caute pe cei doi părinţi care au „uitat" că au un copil. Mai vrem să-l întrebăm pe primarul comunei dacă la Bănia există comisie de auto­ritate tutelară? Şi cum ştim bine că — scrip­tic — există, spuneţi-ne pe cine tutelează? cetăţeni au trebuit să facă calea întoarsă, ci lapte cu tot. Din răspunsul pe care îl aşteptăm de la uni­­­unea judeţeană a cooperativelor de consum vrem să aflăm următoarele : dacă Elena Vasili­­chi e gestionară la magazinul alimentar sau magazinul alimentar este la dispoziţia gestiona­rei ? Dacă gestionara face ce vrea, uniunea ju­deţeană ce face ? De ce solicităm aceste răspunsuri ? Pentru că aşa vor cetăţenii ! — întrebarea mea e simplă, dar este impor­tantă ca sarea-n bucate. — Despre ce vorba, tovarăşa Sîrbu ? — Satul meu, Pietroa­sa Mică, se află la 3 km de centrul de comună (Pietroasele, judeţul Bu­zău). Fiindcă în satul nostru nu există maga­zin, pentru un kilogram de sare trebuie să calci aproape 6 km. Zău, nu face ! — Aducem la cunoştinţa primarului comunei, preşedintelui cooperativei de consum, că in zona Pietroasele s-a descoperit celebrul tezaur „Cloşca cu puii de aur“. Dumneavoastră, nu puteţi des­coperi soluţia de a scuti oamenii de asemenea drumuri ? — Avem un mare ne­caz, ne spune Grigore Conache, preşedintele cooperativei agricole din satul Niculeşti, judeţul Buzău. — S-auzim ! — Pe 13 iulie 1970 am trimis o pompă submer­sibilă pentru rebobinat la cooperativa „Metali­ca" din Bucureşti. A trecut un an şi pompa nu e gata. Asta nu-i totul. Am luat o pompă de la Baza de aprovizio­nare din Buzău şi pompa asta, după ce a funcţionat o oră, s-a de­fectat. Am trimis-o la furnizor (uzina „Elec­­troprecizia“-Săcele), care nu vrea să remedieze­­ defecţiunile pe motiv­­ că a trecut termenul de­­ garanţie. Uzina o avea­­ dreptate (a livrat pom-­­ pa la 24 noiembrie 1969). „ Avem însă şi noi drep-­­ tate, căci am cumpărat­­ pompa de la bază la ,­ 13 ianuarie 1971. Cineva­­ este însă de vină. Cine?­­ — Și intr-un caz și in celălalt de vină e con- J ducerea cooperativei agricole. De ce a trimis pompa la rebobinat pe ziua de 13 iulie ? De ce­­ a cumpărat pompa de Ia bază pe ziua de 13­­ ianuarie ? Nu știa că numărul 13 e ghinionist ? ’ Sinteţi de acord, tovarăşi de la cooperativa „Me­­talica" şi de la Baza de aprovizionare ? Aştep- * tăm să ne răspundeţi, fie chiar şi în 13 zile ! ’ Rusu din Fîntînele, ju­deţul Prahova. — Şi ce-i de făcut ? — Sînt de făcut lu­crările de electrificare a magazinului universal din satul nostru. Bani pentru lucrare s-au dat dar cei de la întreprin­derea de electrificare nu ,scînteiază“ nici o pre­ocupare. Ne este teamă că la iarnă iar o s-avem nevoie de luminări. — Se apropie sezonul cu nopţi lungi, ne ves­teşte tov. Haralambie — Nu aşteptaţi pină la iarnă. Căutaţi-i acum, în zilele luminoase, pe cei de la întreprindere. Că dacă sînt responsabili cu iluminatul să facă lumină şi la magazinul universal din Fîn­tînele. Şi asta pină nu se întunecă ! — Ce veşti ne mai a­­duceţi, tovarăşe Ion Ru­gină ? — Veşti bune. In ur­ma apariţiei articolului „Sate uitate de consi­liul popular" („Satul so­cialist" nr. 675), comite­tul executiv al consiliu­lui popular din comuna Al. I. Cuza, judeţul Iaşi, şi-a adus aminte şi de satul nostru, Şcheia. S-au luat măsuri şi au început lucrările de e­­­lectrificare a satului. De asemenea, s-a iniţiat o amplă acţiune de repa­rare a drumurilor. Să sperăm că toate tre­burile vor fi duse pînă la capăt. Toţi locuitorii din Şcheia vă mulţu­mesc din inimă pentru ajutorul acordat prin publicarea acelui articol. — Noi le urăm succese în ampla acţiune de înfrumuseţare a satului, astfel ca Şcheia să a­­jungă din acest punct de vedere la nivelul cen­trului de comună şi chiar mai sus ! NEAGU TARNAUCEANU Vreau să văd dacă vă­­­­ pricepeţi la zootehnie — <, ne-a spus Hie Pavel din *, Colţu-Ungheni, judeţul Argeş. ► — Pînă acum, eu, Pa­► vel Baloşin din comuna ► Bănia, judeţul Caraş­► Severin, v-am adus la­­ cunoştinţă multe reali­­­­zări frumoase din a-­­­ceastă localitate. Azi f SATUL SOCIALIST Concursul de admitere pentru completarea locurilor in invăţămintul superior în baza prevederilor re­gulamentare, pentru facul­tăţile şi secţiile la care nu s-a completat cifra de şco­larizare prin concursul din iulie, la învăţămîntul de zi, se va organiza un al doilea concurs între 5—12 septem­brie. La secţiile de subingi­­neri, al doilea concurs va avea loc între 15—22 sep­tembrie. În ceea ce priveşte învă­ţămîntul seral, al doilea con­curs — dacă este necesar — se va organiza tot în luna septembrie. La învăţă­mîntul fără frecvenţă, con­cursul are loc între 15—22 septembrie. Înscrierile încep cu şase zile înainte de concurs şi se încheie cu 24 ore înaintea acestuia, cu excepţia învă­­ţămîntului fără frecvenţă, la care înscrierile încep cu 30 zile înainte de concurs şi se termină în preziua lui, la ora 10 a.m. Ce facem cu spaţiile de incubaţie ? (Urmare din рад. In­ treprinderile amintite au intrat coope­rativelor agricole, în baza planului de cooperare, peste 50 la sută din nece­sarul anual de puicuţe pentru ouă şi de pui de carne. Datorită acestui fapt, precum şi modernizării şi utilizării e­­ficiente a spaţiilor de creştere exis­tente în sectorul agricol cooperatist, cooperativele agricole au reuşit să vîndă statului în primul semestru can­tităţi de carne şi de ouă cu mult mai mari faţă de cele livrate în întregul an 1970 şi să reducă cu mai mult de jumătate consumul de furaje şi de forţă de muncă. Redacţia : Nimeni nu pune la în­doială eficienţa acestei acţiuni. Au rămas, însă, neutilizate mari capaci­tăţi de incubaţie, în care cooperati­vele agricole au investit, în ultimii ani, zeci de milioane de lei. Ce soartă vor avea aceste incubatoare ? Cum vedeţi dv. utilizarea lor ? V-aţi gin­­dit la ceva concret ? Aţi acţionat în vreun fel ? Iată ce vor să afle unită­ţile posesoare de spaţii de incubaţie. E. Horghidan : Indicaţia ministe­rului este ca toate capacităţile de in­cubaţie corespunzătoare din punct de vedere economic să fie preluate de I.A.S., respectiv de Trustul avicol. Au şi fost închiriate unele spaţii exis­tente în judeţele Prahova, Mureş... Redacţia ! Există stabilite, în acest sens, obligaţii ferme ? Cunoaşteţi sta­diul preluărilor ? E. Maier : Nu este vorba de obli­gaţii... Noi am înaintat conducerii Trustului avicol situaţia capacităţilor rămase disponibile, recomandîndu-i să închirieze, in limita necesarului, in­cubatoarele ce se pretează la o ex­ploatare rentabila. Nu cunosc însă dacă s-a preluat ceva şi ci­ anume... Redacţia : Vă putem spune noi. Sunt preluate sau închiriate 33 de in­cubatoare, cu o capacitate de 250 000 de ouă pe serie. Conducerea Trustului avicol ne-a informat că s-a oprit aici, deoarece dispune de suficiente capa­cităţi proprii de incubaţie, dotate cu aparatură modernă. Trebuie căutate, deci, alte soluţii. E. Maier : Cea mai sigură şi eco­nomică soluţie este ca unităţile în cauză să organizeze producerea de pui pentru necesităţile proprii şi mai ales pentru nevoile membrilor coope­ratori, folosind ouăle provenite de un mărei restrinse. Aşa procedează unele cooperative din judeţele Constanţa, Brăila, Timiş, Ilfov, Ialomiţa. Din pă­cate, acţiunea se desfăşoară greu. Pî­nă acum au fost eclozionaţi doar circa 2,3 milioane de pui, ceea ce este foar­te puţin în comparaţie cu cerinţele cooperatorilor şi cu posibilităţile exis­tente. Redacţia : Cine trebuie să se ocupe de organizarea şi urmărirea acestei importante acţiuni ? E. Horghidan : In primul rînd, di­recţiile generale judeţene agricole, conducerile şi specialiştii cooperati­velor agricole. Soluţiile trebuie găsite în unităţi, în cadrul judeţelor. Multe incubatoare au un grad avansat de uzură, procentul de ecloziune este mic, neeconomic. Clasarea aparatelor necorespunzătoare este, după mine, absolut necesară. E. Maier : După cîte cunosc eu, clasarea vizează circa 30 la sută din aparatură. Majoritatea capacităţilor de incubaţie disponibile însă pot şi tre­buie să fie utilizate cit mai eficient. Intenţionăm ca în viitor, pe măsura intrării în producţie a complexelor a­­vicole intercooperatiste, să dirijăm o parte din ouă către aceste staţii de incubaţie. Este necesar insă ca apa­ratele să fie concentrate în staţii bine organizate, deservite de cadre compe­tente. Aşa vom proceda, începînd cu anul viitor, în judeţul Ilfov. Vor ră­­mîne însă, în continuare, neutilizate, mari capacităţi dacă nu se va acţiona şi pe alte căi... b­ Răspunsurile primite nu ne-au mul­ţumit. Interlocutorii nu prea au avut­­ce să ne spună deoarece, pînă în pre­zent, direcţia generală de resort din minister nu s-a ocupat stăruitor de so­luţionarea acestei probleme, de găsi­rea celor mai corespunzătoare moda­lităţi de utilizare a capacităţilor de incubaţie din cooperativele agricole. In primul rînd, nu se cunoaşte cu exactitate care este capacitatea reală, gradul de uzură a aparaturii şi nici posibilităţile de care dispun unităţile în ceea ce priveşte procurarea ouălor pentru incubat şi desfacerea puilor de o zi. Insuficient, s-a acţionat şi se acţio­nează în direcţia preluării şi utilizării staţiilor mari şi moderne de către în­treprinderile de stat, combaterii ten­dinţei evidente ce se manifestă la Trustul avicol de a tărăgăna închi­rierea aparatelor corespunzătoare e­­xistente în cooperative şi de a apela la investiţii pentru procurarea de noi capacităţi de incubaţie. în acelaşi timp, însă, nu putem sa nu fim de acord cu părerea interlo­cutorilor că soluţiile trebuie găsite, cit mai urgent, în cadrul fiecărui ju­deţ, cu participarea efectivă a direc­ţiilor generale agricole, a consiliilor intercooperatiste, a conducerilor coo­perativelor agricole. Sunt numeroase judeţele in care co­operatorii şi alţi locuitori din sate şi comune solicită pui de o zi spre a-i creşte în gospodăriile personale, dar nu au de unde să-i procure. Multe cooperative agricole, cooperative de consum şi numeroşi locuitori caută şi rareori găsesc pui de raţă şi de gîscă. Cerinţele de pui de o zi sunt foarte mari în toate judeţele. Prin utilizarea judicioasă a capacităţilor de incubaţie existente se poate asigura satisface­rea acestor cerinţe, realizarea unor importante venituri băneşti şi recupe­rarea investiţiilor făcute. DISTRACTIV, DAR EDUCATIV (Urmare din pag. I) oprim asupra acelor afişe, ajunse de pomină, care împînzesc uliţele multor sate şi care definesc un stil de lucru şi o concepţie în organi­zarea timpului liber pentru tine­ret : „Conferinţă urmată de bal". Pus să tălmăcească această mani­festare hibridă, un director de că­min cultural spunea cu o sinceri­tate dezarmantă : „Dacă am pune conferinţa la urmă, oamenii ar pleca". Este şi acesta un punct de analiză şi de dezbatere pe care îl vom relua mai tîrziu. Cine şi cu ce drept a dezavuat conferinţa ? De ce a transformat-o pe alocuri în ,­,ceva“ care alungă oamenii din sală ? Şi aceasta în timp ce ea are ca subiect, ca oricare manifestare catalogată ca „instructivă", fapte din viaţă a căror tratare făcută cu inteligenţă şi cu pasiune interesea­ză pe sătean în cea mai mare mă­sură. Preşedintele Comitetului de cultură şi artă al judeţului Ba­cău, Iulian Antonescu, un om cu puternică priză la public, vorbeşte întotdeauna la sate, în săli asal­tate de public. Nu ştim dacă succe­sul acesta are şi cauze mai puţin cunoscute, dar că fiecare expune­re e foarte bine documentată, că e vibrantă, că ea realizează, cum spunea cineva, „spectacolul cuvîn­­tului", este cit se poate de ade­vărat. Cîţi dintre cei însărcinaţi să facă o asemenea muncă aşa-zis „aridă" îi urmează aici exemplul ? Aşadar, factorul educativ a in­trat multă vreme pe uşa din spa­te a sălii, mascat de latura spec­taculară a distracţiei. A unei dis­tracţii în sine despre care un om de duh spunea : „Rîzi şi uiţi", în comuna Pleşoiu-Olt, s-a re­curs la o inovaţie, dacă o putem numi aşa. Temele de producţie, de ştiinţă, de viaţă civică etc. sunt tra­tate în pauzele orchestrei. La Pia­­tra-Olt se discută cu femeile des­pre multele lucruri serioase care le preocupă, în timpul în care ele aşteaptă în faţa căminului cultu­ral camionul cu butelii de aragaz. Modul acesta de a improviza şi expedia n-a fost şi nu este un fe­nomen izolat. De­­dragul de a tre­ce în darea de seamă o acţiune la rubrica „realizat", se organizează acţiuni fără discernămînt, fără să se ţină seama de categoriile de ce­tăţeni, de vîrstă, de profesii, de grad de pregătire etc. Un pasionat al muncii culturale, învăţătorul Ion Mărgescu, din Vul­­tureşti-Argeş, face un sondaj con­tinuu al potenţialului intelectual al tuturor categoriilor şi îşi fixează apoi temele diferitelor acţiuni. Nu există şi nu poate fi vorba de un divorţ între distractiv şi educativ. Este artificială chiar alăturarea lor antitetică intrată, din păcate, în uz. Experienţa a dovedit că o ma­nifestare instructiv-educativă nu se bucură de o participare masivă şi atentă, dacă spune puţin sau nu spune nimic. Timpul social e scump şi oamenii nu vor să-l dea pe vorbe goale. Dar tot oamenii a­­ceştia ai noştri, însetaţi de frumu­seţile culturii, stau nemişcaţi ore în şir dacă scena din faţa lor nu-i dezamăgeşte. Distracţia în sine searbădă şi goală are categoric un efect edu­cativ nociv. Urmările ei rele se văd mai ales asupra unor tineri. — Era un copil bun — îmi spu­neau profesorii din Călugăreni des­pre unul din elevi. Şi deodată a devenit hoinar, delăsător la carte, impertinent cu dascălii. Era­ ur­marea firească a faptului că tînă­­rul a fost captat de iureşul aces­tor distracţii fără nici un fel de conţinut educativ. Şi ne-am în­toarce aici din nou, la forma prin­cipală de destindere, balul, şi a­­nume la partea muzicală care dă tonul serii, comandă părţii core­grafice, determină ţinuta întruni­rii. Lista de melodii pentru or­chestră e alcătuită adesea de inspectorul filialei uniunii compo­zitorilor — ne declara directorul căminului cultural din Parincea — judeţul Bacău. De unde şi pînă unde vom vedea. Acelaşi inspector încasează taxa de compozitor deşi atribuţiile sale sunt în realitate pur administrative. E lesne de în­ţeles ce criterii estetice stau la baza părţii muzicale a serii. Seratele pentru tineret sînt lip­site în majoritatea covîrşitoare a cazurilor de prezenţa intelectuali­lor, de contribuţia lor activă care ar putea lărgi cadrul întâlnirii, ar putea ridica ţinuta artistică asi­­gurîndu-i efectul educativ. Su­gerăm primarilor, oamenilor cu au­toritate politică şi morală la sate să pătrundă mai mult decit au făcut-o pînă acum în sălile de dis­tracţii pentru tineret pentru a veghea asupra ţinutei etice şi neapărat asupra caracterului dis­­tractiv-educativ al manifestării. (Urmare din pag. I) masă sunt concepute, proiectate în mod complex, pe baza unor criterii ştiinţifice care să asigure continuita­tea, rigoarea în opera de mare am-m­ilitudine socială a dezvoltării multi­­aterale a personalităţii umane. In le­gătură cu aceasta, trecînd la îndepli­nirea sarcinilor recente trasate de conducerea partidului, Comitetul nos­tru judeţean a elaborat, sub raport metodic, o structură orientativă de program educativ care să conducă la eliminarea empirismului actual în a­­cest domeniu şi, totodată, la înfăptu­irea unei concepţii unitare, de largă perspectivă in munca de educaţie. Ac­tivul de partid din întregul judeţ a şi fost instruit în acest sens şi conside­răm că sunt deja luate măsurile nece­sare ca programele concrete ce se vor adopta de către organizaţiile şi orga­nele de partid în dezbaterile din au­gust să fie concepute după principii fondate ştiinţific. în principal am avut în vedere ca din programele muncii educative să nu lipsească nici una din laturile conştiinţei sociale : conştiinţa politică, gîndirea filozofică, orizontul economic-ştiinţific şi tehnico-profe­­sional, conştiinţa morală, cea estetică. N-am ignorat, mai ales pentru ti­neret, nici chiar educaţia sanitară şi fizică sau aspectele sporirii funcţiei culturale a timpului liber afectat re­creaţiei, odihnei. 3. Unul din neajunsurile cu seri­oase consecinţe negative în domeniul care face obiectul preocupărilor noas­tre este şi acela al stilului defectuos de muncă al unor organizaţii de par­tid în îndeplinirea planurilor politico­­educative. Nu numai că nu erau su­ficient de cuprinzătoare, că nu aco­pereau toate zonele conştiinţei mase­lor. Dar lipsa lor de concreteţe, spi­ritul birocratic al realizării lor, slaba organizare a îndeplinirii, competenţa discutabilă a unor tovarăşi în îndru­marea muncii de educaţie şi, mai ales,­­ exigenţa scăzută a controlului îndepli­nirii sarcinilor atît pe linie de partid, cit şi de către organizaţiile de masă ,­ instituţiile culturii de masă au dus la formalizarea unei activităţi de im­portanţă vitală pentru toate sectoarele de activitate. De aceea, exprim punc­tul de vedere că îmbunătăţirea stilu­lui de muncă al organelor şi organiza­ţiilor de partid în domeniul propa­gandei, schimbarea mentalităţii unor oameni cu privire la educaţie, la ro­lul conştiinţei sociale — sunt elemente vitale pentru îndeplinirea exemplară a recentului program privind îmbu­nătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a mem­brilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. 4. In Expunerea sa la Consfătuirea din 9 iulie de la C.C. al P.C.R. to­varăşul Ceauşescu spunea : „Este ne­cesar să luăm măsuri serioase in do­meniul muncii cultural-educative de masă. Cluburile muncitoreşti, cămi­nele culturale au devenit nu atît in­stituţii de educaţie, cit mai mult in­stituţii de distracţii — şi aceasta fără un conţinut educativ". Acest adevăr este deplin valabil şi în multe unităţi culturale din satele judeţului Neamţ. Mi-aş îngădui chiar să adaug la cele citate mai sus că există chiar cămine culturale care nici măcar instituţii de distracţie nu sunt. Avem bibliotecari salariaţi care nu numai că nu fac biblioteconomie, că n-au învăţat la şcoală, iar singuri nu s-au hotărît să înveţe, dar nici măcar funcţia de ges­tionari sîrguincioşi ai unor inestima­bile valori spirituale nu o îndepli­nesc aşa cum trebuie. E adevărat că aici sînt şi neajunsuri mai generale privind pregătirea cadrelor necesare culturii de masă. Dar tot atît de ade­vărat este şi faptul că multe organe de partid, consilii populare comunale au lăsat multă vreme totul pe seama comitetelor judeţene de cultură şi artă, ele neîndeplinindu-şi atribuţiile prevăzute cu claritate în documentele Congresului al X-lea. In legătură cu sporirea funcţiilor social-educative ale aşezămintelor culturale de la sate, mai ales în spi­ritul măsurilor recente adoptate de conducerea partidului se pun o serie întreagă de probleme. Mi-aș îngădui să amintesc doar cîteva în afară de problema cadrelor, amintită mai sus. Nu e vorba doar de cunoscutele chestiuni vizînd eliminarea unor ma­nifestări de formalism, de simplism, de schematism, de pasivitate şi ope­rativitate care în esenţă, vizează competenţa politică, profesională, cu­noştinţele de metodică ale celor chemaţi să difuzeze cultura, să par­ticipe efectiv la dezvoltarea multila­terală a conştiinţei socialiste a ţără­nimii. E vorba şi de transformarea consiliilor comunale culturale în or­ganisme viabile, de un mai amplu şi mai profund efort de integrare în modernitate a acestor aşezăminte cul­turale de tip „clasic" mai ales în le­gătură cu deloc neglijabila lor con­fruntare cu mass-media. Aceasta este o problemă complexă pe care spaţiul afectat acestui articol nu ne îngă­duie s-o abordăm pe larg. Am enun­ţat-o doar, socotind că studierea sa nu trebuie să facă doar obiectul a­­tenţiei teoreticienilor, sociologilor cul­­turii de masă, ci şi a practicienilor ei, a organizaţiilor de partid, a activişti­lor culturali de la sate. 5. Consider că este în spiritul sar­cinilor ce decurg din recentele do­cumente de partid privind sporirea eficienţei activităţii de difuzare a culturii în mase să ne gîndim la un program amplu de asimilare de către industria românească a instrumente­lor tehnice moderne cu ajutorul că­rora difuzarea mesajului cultural este mai rodnică. Expoziţia „Tehnologia instruirii", organizată nu de mult la Bucureşti de Ministerul Invăţămîntu­lui, ne-a arătat cit de multe avem de făcut în acest sens. In fine, un program editorial, de lucrări consacrate teoriei şi practicii activităţii culturale, aparatului con­ceptual al acesteia, funcţiilor, caracte­risticilor, principiilor culturii de masă, ca şi altor aspecte care aşteaptă să fie abordate de filozofi, sociologi, pe­dagogi, psihologi, de teoreticieni şi practicieni ai culturii de masă — ni se pare, de asemenea, vital pentru satisfacerea imperativului aşezării în continuare pe baze ştiinţifice a acti­vităţii educative în cultura de masă ca fenomen specific în educaţia per­manentă. Acestea sunt doar cîteva din multi­plele chestiuni care trebuie să stea, după opinia mea, în faţa noastră, în faţa organelor şi organizaţiilor de partid, acum cînd trecem la îndepli­nirea în spiritul exigenţelor expri­mate de secretarul general al parti­dului a impunătorului program de dezvoltare a conştiinţei socialiste a maselor. Sarcini multiple revin, aşa cum pe drept cuvînt spunea tovară­şul Ceauşescu, tuturor organizaţiilor de masă şi obşteşti, tuturor instituţii­lor de stat cu funcţii speciale în pla­nul educaţiei — „dar în fond, toate acestea trebuie să-şi desfăşoare acti­vitatea sub conducerea organelor de partid, de sus pînă jos". Măsurile mai vechi sau mai noi, ac­tivitatea şi experienţa ultimilor ani, demersurile energice din aceste zile ale Comitetului judeţean Neamţ al P.C.R., măsurile luate şi în teritoriu în spiritul celor consemnate mai sus ne călăuzesc spre convingerea fermă că amplul program elaborat de secre­tarul general al partidului pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideo­logice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oa­menilor muncii, va fi înfăptuit cu deplină responsabilitate comunistă şi în judeţul Neamţ. ÎNFĂPTUIREA programului DE EDUCA­ȚIE COMUNISTĂ Nr. 694 Sîmbătă 31 iulie SECERIŞUL ŞI TREIERIŞUL (Urmare din pag. 1) din urmă lucrare se desfăşoară în ritm cu totul nesatisfăcător, pînă acum fiind treierată recolta de pe numai 40 la sută din suprafaţa re­editată. La cooperativele agricole din Tă­­târăşti, Blaga, Podiş, Neguleşti, şi altele, unde griul a fost recoltat aproape în întregime manual, abia acut li s-a terminat organizarea a­­riilor de treier. La prima unitate, din trei batoze, numai una lucrează la întreaga capacitate. Asemenea stări de lucruri sunt frecvente în ma­joritatea unităţilor şi ele explică de ce s-a ajuns la acest mare decalaj. Pe cuprinsul judeţului Neamţ, stă­rile de lucruri sunt asemănătoare. Griul de pe mii de hectare este secerat, dar snopii stau în grămezi pe cîmp. „ La dispoziţia cooperativelor a­gricole se află 50 de batoze, ne-a declarat tov. Ion Luca, director ge­neral adjunct la direcţia judeţeană generală agricolă. Nu putem face faţă volumului mare de muncă... Desigur, numărul de batoze este mic. Dar tot atît de adevărat este şi faptul că multe din acestea lu­crează cu randament scăzut, deoa­rece la multe arii munca nu este organizată în două schimburi. Ase­mănător stau lucrurile la Bozieni, Bodeştii de Sus, Bodeştii de Jos,­­Drăgăneşti şi alte cooperative agri­cole. Nici combinele nu sunt folo­site la treierat staţionar, aceasta mai ales o dată cu lăsarea serii, cînd nu se mai poate recolta în lan. Vina revine deopotrivă consiliilor de conducere, cadrelor tehnice şi con­ducerilor S.M.A., care nu intervin cu măsuri organizatorice imediate, în funcţie de starea timpului şi de necesităţi. Simbătă 31 iulie SOARELE răsare la ora 5,01. Apune la ora 19,42. Au trecut de la începutul anului 212 zile. Pînă la sfirşitul anului au rămas 155 de zile. Timpul probabil pentru 31 iulie . Condiţiile atmosferice vor fi favorabile producerii averselor locale de ploaie în­soţite de descărcări electrice. Pe alocuri, va cădea grindină. Aversele vor fi mai frecvente în zonele de deal şi de munte unde cantităţile de apă vor fi pe alocuri de 20—25 litri pe metrul pătrat. Vînt moderat, cu intensificări în estul ţării şi în regiunea de munte. Tem­peraturile minime vor fi cu­prinse între 12—22 grade, mai ridicate pe litoral. Tempera­turile maxime vor înregistra o uşoară scădere oscilînd în­tre 20—30 grade mai ridicate în Bărăgan şi Dobrogea. MEDALION SÁNDOR PETŐFI Militant de seamă al demo­cratismului revoluţionar în lite­ratura maghiară, Sándor Petőfi este, totodată, şi un reprezen­tant al intelectualităţii revolu­ţionare de la 1848. Născut la 31 iulie 1823, Petőfi este unul dintre marii lirici ai poeziei universale. Pribegind prin în­treaga Ungarie ca soldat, co­pist, actor, redactor, traducă­tor, poetul a avut prilejul să cunoască viaţa şi năzuinţele poporului său. El s-a transfor­mat într-un adevărat tribun în­sufleţit de o pasiune nestinsă sacrificîndu-şi chiar viaţa pen­tru idealurile revoluţiei din 1848. Valoroasa sa operă a fost împărţită în trei părţi care con­turează evoluţia creaţiei artis­tice : de la poezia de factură populară la melancolia roman­tică, pesimistă, apoi la cristali­zarea concepţiilor sale morale şi politice de revoluţionar, în poeziile cu caracter patriotic. Alături de poezia lirică se im­pune în opera sa poezia poli­tică în care dragostea pentru popor, ura împotriva asuprito­rilor ating moment de tensiu­ne unică, devenind expresia dezlănţuirii forţelor morale ale poporului. (Istor Nebunul, Mă chinuia amar un gînd, Cîntec naţional şi altele). La noi, Şt. O. Iosif, Octavian Goga şi, mai de curînd, Eugen Jebeleanu au tradus în limba română fru­musețile poeziei lui Petőfi . MICA ENCICLOPEDIE­­ DIN ISTORIA INELULUI Descoperirile arheologice au arătat că strămoşii noştri, da­cii, cunoşteau tradiţia purtării inelului care la început nu se purta pe degete, ci împodo­bea pârul frumoaselor lor fiice. La început, inelele erau din fier fiind conferite ca distincţii ; apoi, ambasadorii primeau în semn de deosebită preţuire cîte un inel de aur. Mai tîrziu, se­natorii romani şi-au însuşit şi ei dreptul de a purta inele de aur. începînd cu secolul al lll-lea î.e.n., toţi oamenii liberi puteau purta inele de aur, în vreme ce sclavii aveau numai inele de fier. In afara inelului oficial de aur, romanii mai purtau un inel cu valoare sim­bolică — inelul pecete. Printre inelele găsite în ţara noastră semnalăm minunatul inel de aur descoperit la Poia­na, judeţul Galaţi care cîntă­­reşte 18 grame şi are o camee din sardonix. Imaginea de pe camee reprezintă pe zeița Ate­na într-un car de luptă tras de doi armăsari.|

Next