Satul Socialist, iulie 1971 (Anul 3, nr. 668-694)
1971-07-31 / nr. 694
PAGINA 2 »¥'ЛЧ— Să Încercăm... — Cu ce se hrăneşte gîsca ? — Cu porumb, iarbă, pîine şi cu ce mai găseşte prin curtea omului. — Inexact. La noi în sat, gîştele cetăţenilor I. lordache, M. Mihai, Florea Manolescu şi mulţi alţii se hrănesc cu grîu din tarlaua cooperativei, au distrus recolta pe cîteva hectare. Capete de... gîscă. — Se spune că gîştele au salvat Capitoliul, dar Ia Colţu au distrus recolta. Decit asemenea o»rătănii care, lăsate libere, distrug, nu glumă... pe varză cu ele. Cit privește pe cei care le-au lăsat în grîu, sînt buni de plată. — Vreau să vă mulțumesc. — Pentru puţin. Dar pentru ce ? — Sînt Dumitru Grama, paznic la cooperativa agricolă de producţie din Bozioru, judeţul Buzău. Deşi nevinovat, am fost amendat de tehnicianul Pădure Pruteanu de la ocolul silvic Pîrscov. Apoi, la intervenţia dumneavoastră, Un grup de cetăţeni din comuna Gîrleni, judeţul Bacău, ne-a relatat următoarea situaţie : De foarte multe ori, gestionara Elena Vasilichi, de la magazinul alimentar, refuză să primească faptele adus de cetăţeni pentru că... aşa vrea ea , uneori nu vine deloc la serviciu aşa cum s-a întîmplat şi în ziua de 9 iunie. Mulţi am fost scutit de amendă, iar tehnicianul a fost sancţionat. Ne bucură că v-am putut fi de folos. Sperăm că din această întimplare vor învăţa şi alţii care se joacă de-a amenzile, trebuie să vă aduc la cunoştinţă un al doilea caz. Există în comuna noastră un copil — Mihai Levţki. Tată-său l-a abandonat, plecînd în oraşul Timişoara, iar mamă-sa a plecat cu alt bărbat, nu ştiu în ce localitate. Pe Mihai nu are cine să-l hrănească, să-l îngrijească. Toată ziua hoinăreşte pe străzi, n-a mers la şcoală. Nouă, cetăţenilor comunei, nu ne este deloc indiferent ce va deveni acest copil. De aceea vă ____ ________ __ rugăm să interveniţi. — Am cerut organelor judeţene de miliţie să-i caute pe cei doi părinţi care au „uitat" că au un copil. Mai vrem să-l întrebăm pe primarul comunei dacă la Bănia există comisie de autoritate tutelară? Şi cum ştim bine că — scriptic — există, spuneţi-ne pe cine tutelează? cetăţeni au trebuit să facă calea întoarsă, ci lapte cu tot. Din răspunsul pe care îl aşteptăm de la uniunea judeţeană a cooperativelor de consum vrem să aflăm următoarele : dacă Elena Vasilichi e gestionară la magazinul alimentar sau magazinul alimentar este la dispoziţia gestionarei ? Dacă gestionara face ce vrea, uniunea judeţeană ce face ? De ce solicităm aceste răspunsuri ? Pentru că aşa vor cetăţenii ! — întrebarea mea e simplă, dar este importantă ca sarea-n bucate. — Despre ce vorba, tovarăşa Sîrbu ? — Satul meu, Pietroasa Mică, se află la 3 km de centrul de comună (Pietroasele, judeţul Buzău). Fiindcă în satul nostru nu există magazin, pentru un kilogram de sare trebuie să calci aproape 6 km. Zău, nu face ! — Aducem la cunoştinţa primarului comunei, preşedintelui cooperativei de consum, că in zona Pietroasele s-a descoperit celebrul tezaur „Cloşca cu puii de aur“. Dumneavoastră, nu puteţi descoperi soluţia de a scuti oamenii de asemenea drumuri ? — Avem un mare necaz, ne spune Grigore Conache, preşedintele cooperativei agricole din satul Niculeşti, judeţul Buzău. — S-auzim ! — Pe 13 iulie 1970 am trimis o pompă submersibilă pentru rebobinat la cooperativa „Metalica" din Bucureşti. A trecut un an şi pompa nu e gata. Asta nu-i totul. Am luat o pompă de la Baza de aprovizionare din Buzău şi pompa asta, după ce a funcţionat o oră, s-a defectat. Am trimis-o la furnizor (uzina „Electroprecizia“-Săcele), care nu vrea să remedieze defecţiunile pe motiv că a trecut termenul de garanţie. Uzina o avea dreptate (a livrat pom- pa la 24 noiembrie 1969). „ Avem însă şi noi drep- tate, căci am cumpărat pompa de la bază la , 13 ianuarie 1971. Cineva este însă de vină. Cine? — Și intr-un caz și in celălalt de vină e con- J ducerea cooperativei agricole. De ce a trimis pompa la rebobinat pe ziua de 13 iulie ? De ce a cumpărat pompa de Ia bază pe ziua de 13 ianuarie ? Nu știa că numărul 13 e ghinionist ? ’ Sinteţi de acord, tovarăşi de la cooperativa „Metalica" şi de la Baza de aprovizionare ? Aştep- * tăm să ne răspundeţi, fie chiar şi în 13 zile ! ’ Rusu din Fîntînele, judeţul Prahova. — Şi ce-i de făcut ? — Sînt de făcut lucrările de electrificare a magazinului universal din satul nostru. Bani pentru lucrare s-au dat dar cei de la întreprinderea de electrificare nu ,scînteiază“ nici o preocupare. Ne este teamă că la iarnă iar o s-avem nevoie de luminări. — Se apropie sezonul cu nopţi lungi, ne vesteşte tov. Haralambie — Nu aşteptaţi pină la iarnă. Căutaţi-i acum, în zilele luminoase, pe cei de la întreprindere. Că dacă sînt responsabili cu iluminatul să facă lumină şi la magazinul universal din Fîntînele. Şi asta pină nu se întunecă ! — Ce veşti ne mai aduceţi, tovarăşe Ion Rugină ? — Veşti bune. In urma apariţiei articolului „Sate uitate de consiliul popular" („Satul socialist" nr. 675), comitetul executiv al consiliului popular din comuna Al. I. Cuza, judeţul Iaşi, şi-a adus aminte şi de satul nostru, Şcheia. S-au luat măsuri şi au început lucrările de electrificare a satului. De asemenea, s-a iniţiat o amplă acţiune de reparare a drumurilor. Să sperăm că toate treburile vor fi duse pînă la capăt. Toţi locuitorii din Şcheia vă mulţumesc din inimă pentru ajutorul acordat prin publicarea acelui articol. — Noi le urăm succese în ampla acţiune de înfrumuseţare a satului, astfel ca Şcheia să ajungă din acest punct de vedere la nivelul centrului de comună şi chiar mai sus ! NEAGU TARNAUCEANU Vreau să văd dacă vă pricepeţi la zootehnie — <, ne-a spus Hie Pavel din *, Colţu-Ungheni, judeţul Argeş. ► — Pînă acum, eu, Pa► vel Baloşin din comuna ► Bănia, judeţul Caraş► Severin, v-am adus la cunoştinţă multe realizări frumoase din a-ceastă localitate. Azi f SATUL SOCIALIST Concursul de admitere pentru completarea locurilor in invăţămintul superior în baza prevederilor regulamentare, pentru facultăţile şi secţiile la care nu s-a completat cifra de şcolarizare prin concursul din iulie, la învăţămîntul de zi, se va organiza un al doilea concurs între 5—12 septembrie. La secţiile de subingineri, al doilea concurs va avea loc între 15—22 septembrie. În ceea ce priveşte învăţămîntul seral, al doilea concurs — dacă este necesar — se va organiza tot în luna septembrie. La învăţămîntul fără frecvenţă, concursul are loc între 15—22 septembrie. Înscrierile încep cu şase zile înainte de concurs şi se încheie cu 24 ore înaintea acestuia, cu excepţia învăţămîntului fără frecvenţă, la care înscrierile încep cu 30 zile înainte de concurs şi se termină în preziua lui, la ora 10 a.m. Ce facem cu spaţiile de incubaţie ? (Urmare din рад. In treprinderile amintite au intrat cooperativelor agricole, în baza planului de cooperare, peste 50 la sută din necesarul anual de puicuţe pentru ouă şi de pui de carne. Datorită acestui fapt, precum şi modernizării şi utilizării eficiente a spaţiilor de creştere existente în sectorul agricol cooperatist, cooperativele agricole au reuşit să vîndă statului în primul semestru cantităţi de carne şi de ouă cu mult mai mari faţă de cele livrate în întregul an 1970 şi să reducă cu mai mult de jumătate consumul de furaje şi de forţă de muncă. Redacţia : Nimeni nu pune la îndoială eficienţa acestei acţiuni. Au rămas, însă, neutilizate mari capacităţi de incubaţie, în care cooperativele agricole au investit, în ultimii ani, zeci de milioane de lei. Ce soartă vor avea aceste incubatoare ? Cum vedeţi dv. utilizarea lor ? V-aţi gindit la ceva concret ? Aţi acţionat în vreun fel ? Iată ce vor să afle unităţile posesoare de spaţii de incubaţie. E. Horghidan : Indicaţia ministerului este ca toate capacităţile de incubaţie corespunzătoare din punct de vedere economic să fie preluate de I.A.S., respectiv de Trustul avicol. Au şi fost închiriate unele spaţii existente în judeţele Prahova, Mureş... Redacţia ! Există stabilite, în acest sens, obligaţii ferme ? Cunoaşteţi stadiul preluărilor ? E. Maier : Nu este vorba de obligaţii... Noi am înaintat conducerii Trustului avicol situaţia capacităţilor rămase disponibile, recomandîndu-i să închirieze, in limita necesarului, incubatoarele ce se pretează la o exploatare rentabila. Nu cunosc însă dacă s-a preluat ceva şi ci anume... Redacţia : Vă putem spune noi. Sunt preluate sau închiriate 33 de incubatoare, cu o capacitate de 250 000 de ouă pe serie. Conducerea Trustului avicol ne-a informat că s-a oprit aici, deoarece dispune de suficiente capacităţi proprii de incubaţie, dotate cu aparatură modernă. Trebuie căutate, deci, alte soluţii. E. Maier : Cea mai sigură şi economică soluţie este ca unităţile în cauză să organizeze producerea de pui pentru necesităţile proprii şi mai ales pentru nevoile membrilor cooperatori, folosind ouăle provenite de un mărei restrinse. Aşa procedează unele cooperative din judeţele Constanţa, Brăila, Timiş, Ilfov, Ialomiţa. Din păcate, acţiunea se desfăşoară greu. Pînă acum au fost eclozionaţi doar circa 2,3 milioane de pui, ceea ce este foarte puţin în comparaţie cu cerinţele cooperatorilor şi cu posibilităţile existente. Redacţia : Cine trebuie să se ocupe de organizarea şi urmărirea acestei importante acţiuni ? E. Horghidan : In primul rînd, direcţiile generale judeţene agricole, conducerile şi specialiştii cooperativelor agricole. Soluţiile trebuie găsite în unităţi, în cadrul judeţelor. Multe incubatoare au un grad avansat de uzură, procentul de ecloziune este mic, neeconomic. Clasarea aparatelor necorespunzătoare este, după mine, absolut necesară. E. Maier : După cîte cunosc eu, clasarea vizează circa 30 la sută din aparatură. Majoritatea capacităţilor de incubaţie disponibile însă pot şi trebuie să fie utilizate cit mai eficient. Intenţionăm ca în viitor, pe măsura intrării în producţie a complexelor avicole intercooperatiste, să dirijăm o parte din ouă către aceste staţii de incubaţie. Este necesar insă ca aparatele să fie concentrate în staţii bine organizate, deservite de cadre competente. Aşa vom proceda, începînd cu anul viitor, în judeţul Ilfov. Vor rămîne însă, în continuare, neutilizate, mari capacităţi dacă nu se va acţiona şi pe alte căi... b Răspunsurile primite nu ne-au mulţumit. Interlocutorii nu prea au avutce să ne spună deoarece, pînă în prezent, direcţia generală de resort din minister nu s-a ocupat stăruitor de soluţionarea acestei probleme, de găsirea celor mai corespunzătoare modalităţi de utilizare a capacităţilor de incubaţie din cooperativele agricole. In primul rînd, nu se cunoaşte cu exactitate care este capacitatea reală, gradul de uzură a aparaturii şi nici posibilităţile de care dispun unităţile în ceea ce priveşte procurarea ouălor pentru incubat şi desfacerea puilor de o zi. Insuficient, s-a acţionat şi se acţionează în direcţia preluării şi utilizării staţiilor mari şi moderne de către întreprinderile de stat, combaterii tendinţei evidente ce se manifestă la Trustul avicol de a tărăgăna închirierea aparatelor corespunzătoare existente în cooperative şi de a apela la investiţii pentru procurarea de noi capacităţi de incubaţie. în acelaşi timp, însă, nu putem sa nu fim de acord cu părerea interlocutorilor că soluţiile trebuie găsite, cit mai urgent, în cadrul fiecărui judeţ, cu participarea efectivă a direcţiilor generale agricole, a consiliilor intercooperatiste, a conducerilor cooperativelor agricole. Sunt numeroase judeţele in care cooperatorii şi alţi locuitori din sate şi comune solicită pui de o zi spre a-i creşte în gospodăriile personale, dar nu au de unde să-i procure. Multe cooperative agricole, cooperative de consum şi numeroşi locuitori caută şi rareori găsesc pui de raţă şi de gîscă. Cerinţele de pui de o zi sunt foarte mari în toate judeţele. Prin utilizarea judicioasă a capacităţilor de incubaţie existente se poate asigura satisfacerea acestor cerinţe, realizarea unor importante venituri băneşti şi recuperarea investiţiilor făcute. DISTRACTIV, DAR EDUCATIV (Urmare din pag. I) oprim asupra acelor afişe, ajunse de pomină, care împînzesc uliţele multor sate şi care definesc un stil de lucru şi o concepţie în organizarea timpului liber pentru tineret : „Conferinţă urmată de bal". Pus să tălmăcească această manifestare hibridă, un director de cămin cultural spunea cu o sinceritate dezarmantă : „Dacă am pune conferinţa la urmă, oamenii ar pleca". Este şi acesta un punct de analiză şi de dezbatere pe care îl vom relua mai tîrziu. Cine şi cu ce drept a dezavuat conferinţa ? De ce a transformat-o pe alocuri în ,,ceva“ care alungă oamenii din sală ? Şi aceasta în timp ce ea are ca subiect, ca oricare manifestare catalogată ca „instructivă", fapte din viaţă a căror tratare făcută cu inteligenţă şi cu pasiune interesează pe sătean în cea mai mare măsură. Preşedintele Comitetului de cultură şi artă al judeţului Bacău, Iulian Antonescu, un om cu puternică priză la public, vorbeşte întotdeauna la sate, în săli asaltate de public. Nu ştim dacă succesul acesta are şi cauze mai puţin cunoscute, dar că fiecare expunere e foarte bine documentată, că e vibrantă, că ea realizează, cum spunea cineva, „spectacolul cuvîntului", este cit se poate de adevărat. Cîţi dintre cei însărcinaţi să facă o asemenea muncă aşa-zis „aridă" îi urmează aici exemplul ? Aşadar, factorul educativ a intrat multă vreme pe uşa din spate a sălii, mascat de latura spectaculară a distracţiei. A unei distracţii în sine despre care un om de duh spunea : „Rîzi şi uiţi", în comuna Pleşoiu-Olt, s-a recurs la o inovaţie, dacă o putem numi aşa. Temele de producţie, de ştiinţă, de viaţă civică etc. sunt tratate în pauzele orchestrei. La Piatra-Olt se discută cu femeile despre multele lucruri serioase care le preocupă, în timpul în care ele aşteaptă în faţa căminului cultural camionul cu butelii de aragaz. Modul acesta de a improviza şi expedia n-a fost şi nu este un fenomen izolat. Dedragul de a trece în darea de seamă o acţiune la rubrica „realizat", se organizează acţiuni fără discernămînt, fără să se ţină seama de categoriile de cetăţeni, de vîrstă, de profesii, de grad de pregătire etc. Un pasionat al muncii culturale, învăţătorul Ion Mărgescu, din Vultureşti-Argeş, face un sondaj continuu al potenţialului intelectual al tuturor categoriilor şi îşi fixează apoi temele diferitelor acţiuni. Nu există şi nu poate fi vorba de un divorţ între distractiv şi educativ. Este artificială chiar alăturarea lor antitetică intrată, din păcate, în uz. Experienţa a dovedit că o manifestare instructiv-educativă nu se bucură de o participare masivă şi atentă, dacă spune puţin sau nu spune nimic. Timpul social e scump şi oamenii nu vor să-l dea pe vorbe goale. Dar tot oamenii aceştia ai noştri, însetaţi de frumuseţile culturii, stau nemişcaţi ore în şir dacă scena din faţa lor nu-i dezamăgeşte. Distracţia în sine searbădă şi goală are categoric un efect educativ nociv. Urmările ei rele se văd mai ales asupra unor tineri. — Era un copil bun — îmi spuneau profesorii din Călugăreni despre unul din elevi. Şi deodată a devenit hoinar, delăsător la carte, impertinent cu dascălii. Era urmarea firească a faptului că tînărul a fost captat de iureşul acestor distracţii fără nici un fel de conţinut educativ. Şi ne-am întoarce aici din nou, la forma principală de destindere, balul, şi anume la partea muzicală care dă tonul serii, comandă părţii coregrafice, determină ţinuta întrunirii. Lista de melodii pentru orchestră e alcătuită adesea de inspectorul filialei uniunii compozitorilor — ne declara directorul căminului cultural din Parincea — judeţul Bacău. De unde şi pînă unde vom vedea. Acelaşi inspector încasează taxa de compozitor deşi atribuţiile sale sunt în realitate pur administrative. E lesne de înţeles ce criterii estetice stau la baza părţii muzicale a serii. Seratele pentru tineret sînt lipsite în majoritatea covîrşitoare a cazurilor de prezenţa intelectualilor, de contribuţia lor activă care ar putea lărgi cadrul întâlnirii, ar putea ridica ţinuta artistică asigurîndu-i efectul educativ. Sugerăm primarilor, oamenilor cu autoritate politică şi morală la sate să pătrundă mai mult decit au făcut-o pînă acum în sălile de distracţii pentru tineret pentru a veghea asupra ţinutei etice şi neapărat asupra caracterului distractiv-educativ al manifestării. (Urmare din pag. I) masă sunt concepute, proiectate în mod complex, pe baza unor criterii ştiinţifice care să asigure continuitatea, rigoarea în opera de mare am-militudine socială a dezvoltării multiaterale a personalităţii umane. In legătură cu aceasta, trecînd la îndeplinirea sarcinilor recente trasate de conducerea partidului, Comitetul nostru judeţean a elaborat, sub raport metodic, o structură orientativă de program educativ care să conducă la eliminarea empirismului actual în acest domeniu şi, totodată, la înfăptuirea unei concepţii unitare, de largă perspectivă in munca de educaţie. Activul de partid din întregul judeţ a şi fost instruit în acest sens şi considerăm că sunt deja luate măsurile necesare ca programele concrete ce se vor adopta de către organizaţiile şi organele de partid în dezbaterile din august să fie concepute după principii fondate ştiinţific. în principal am avut în vedere ca din programele muncii educative să nu lipsească nici una din laturile conştiinţei sociale : conştiinţa politică, gîndirea filozofică, orizontul economic-ştiinţific şi tehnico-profesional, conştiinţa morală, cea estetică. N-am ignorat, mai ales pentru tineret, nici chiar educaţia sanitară şi fizică sau aspectele sporirii funcţiei culturale a timpului liber afectat recreaţiei, odihnei. 3. Unul din neajunsurile cu serioase consecinţe negative în domeniul care face obiectul preocupărilor noastre este şi acela al stilului defectuos de muncă al unor organizaţii de partid în îndeplinirea planurilor politicoeducative. Nu numai că nu erau suficient de cuprinzătoare, că nu acopereau toate zonele conştiinţei maselor. Dar lipsa lor de concreteţe, spiritul birocratic al realizării lor, slaba organizare a îndeplinirii, competenţa discutabilă a unor tovarăşi în îndrumarea muncii de educaţie şi, mai ales, exigenţa scăzută a controlului îndeplinirii sarcinilor atît pe linie de partid, cit şi de către organizaţiile de masă , instituţiile culturii de masă au dus la formalizarea unei activităţi de importanţă vitală pentru toate sectoarele de activitate. De aceea, exprim punctul de vedere că îmbunătăţirea stilului de muncă al organelor şi organizaţiilor de partid în domeniul propagandei, schimbarea mentalităţii unor oameni cu privire la educaţie, la rolul conştiinţei sociale — sunt elemente vitale pentru îndeplinirea exemplară a recentului program privind îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii. 4. In Expunerea sa la Consfătuirea din 9 iulie de la C.C. al P.C.R. tovarăşul Ceauşescu spunea : „Este necesar să luăm măsuri serioase in domeniul muncii cultural-educative de masă. Cluburile muncitoreşti, căminele culturale au devenit nu atît instituţii de educaţie, cit mai mult instituţii de distracţii — şi aceasta fără un conţinut educativ". Acest adevăr este deplin valabil şi în multe unităţi culturale din satele judeţului Neamţ. Mi-aş îngădui chiar să adaug la cele citate mai sus că există chiar cămine culturale care nici măcar instituţii de distracţie nu sunt. Avem bibliotecari salariaţi care nu numai că nu fac biblioteconomie, că n-au învăţat la şcoală, iar singuri nu s-au hotărît să înveţe, dar nici măcar funcţia de gestionari sîrguincioşi ai unor inestimabile valori spirituale nu o îndeplinesc aşa cum trebuie. E adevărat că aici sînt şi neajunsuri mai generale privind pregătirea cadrelor necesare culturii de masă. Dar tot atît de adevărat este şi faptul că multe organe de partid, consilii populare comunale au lăsat multă vreme totul pe seama comitetelor judeţene de cultură şi artă, ele neîndeplinindu-şi atribuţiile prevăzute cu claritate în documentele Congresului al X-lea. In legătură cu sporirea funcţiilor social-educative ale aşezămintelor culturale de la sate, mai ales în spiritul măsurilor recente adoptate de conducerea partidului se pun o serie întreagă de probleme. Mi-aș îngădui să amintesc doar cîteva în afară de problema cadrelor, amintită mai sus. Nu e vorba doar de cunoscutele chestiuni vizînd eliminarea unor manifestări de formalism, de simplism, de schematism, de pasivitate şi operativitate care în esenţă, vizează competenţa politică, profesională, cunoştinţele de metodică ale celor chemaţi să difuzeze cultura, să participe efectiv la dezvoltarea multilaterală a conştiinţei socialiste a ţărănimii. E vorba şi de transformarea consiliilor comunale culturale în organisme viabile, de un mai amplu şi mai profund efort de integrare în modernitate a acestor aşezăminte culturale de tip „clasic" mai ales în legătură cu deloc neglijabila lor confruntare cu mass-media. Aceasta este o problemă complexă pe care spaţiul afectat acestui articol nu ne îngăduie s-o abordăm pe larg. Am enunţat-o doar, socotind că studierea sa nu trebuie să facă doar obiectul atenţiei teoreticienilor, sociologilor culturii de masă, ci şi a practicienilor ei, a organizaţiilor de partid, a activiştilor culturali de la sate. 5. Consider că este în spiritul sarcinilor ce decurg din recentele documente de partid privind sporirea eficienţei activităţii de difuzare a culturii în mase să ne gîndim la un program amplu de asimilare de către industria românească a instrumentelor tehnice moderne cu ajutorul cărora difuzarea mesajului cultural este mai rodnică. Expoziţia „Tehnologia instruirii", organizată nu de mult la Bucureşti de Ministerul Invăţămîntului, ne-a arătat cit de multe avem de făcut în acest sens. In fine, un program editorial, de lucrări consacrate teoriei şi practicii activităţii culturale, aparatului conceptual al acesteia, funcţiilor, caracteristicilor, principiilor culturii de masă, ca şi altor aspecte care aşteaptă să fie abordate de filozofi, sociologi, pedagogi, psihologi, de teoreticieni şi practicieni ai culturii de masă — ni se pare, de asemenea, vital pentru satisfacerea imperativului aşezării în continuare pe baze ştiinţifice a activităţii educative în cultura de masă ca fenomen specific în educaţia permanentă. Acestea sunt doar cîteva din multiplele chestiuni care trebuie să stea, după opinia mea, în faţa noastră, în faţa organelor şi organizaţiilor de partid, acum cînd trecem la îndeplinirea în spiritul exigenţelor exprimate de secretarul general al partidului a impunătorului program de dezvoltare a conştiinţei socialiste a maselor. Sarcini multiple revin, aşa cum pe drept cuvînt spunea tovarăşul Ceauşescu, tuturor organizaţiilor de masă şi obşteşti, tuturor instituţiilor de stat cu funcţii speciale în planul educaţiei — „dar în fond, toate acestea trebuie să-şi desfăşoare activitatea sub conducerea organelor de partid, de sus pînă jos". Măsurile mai vechi sau mai noi, activitatea şi experienţa ultimilor ani, demersurile energice din aceste zile ale Comitetului judeţean Neamţ al P.C.R., măsurile luate şi în teritoriu în spiritul celor consemnate mai sus ne călăuzesc spre convingerea fermă că amplul program elaborat de secretarul general al partidului pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii, va fi înfăptuit cu deplină responsabilitate comunistă şi în judeţul Neamţ. ÎNFĂPTUIREA programului DE EDUCAȚIE COMUNISTĂ Nr. 694 Sîmbătă 31 iulie SECERIŞUL ŞI TREIERIŞUL (Urmare din pag. 1) din urmă lucrare se desfăşoară în ritm cu totul nesatisfăcător, pînă acum fiind treierată recolta de pe numai 40 la sută din suprafaţa reeditată. La cooperativele agricole din Tătârăşti, Blaga, Podiş, Neguleşti, şi altele, unde griul a fost recoltat aproape în întregime manual, abia acut li s-a terminat organizarea ariilor de treier. La prima unitate, din trei batoze, numai una lucrează la întreaga capacitate. Asemenea stări de lucruri sunt frecvente în majoritatea unităţilor şi ele explică de ce s-a ajuns la acest mare decalaj. Pe cuprinsul judeţului Neamţ, stările de lucruri sunt asemănătoare. Griul de pe mii de hectare este secerat, dar snopii stau în grămezi pe cîmp. „ La dispoziţia cooperativelor agricole se află 50 de batoze, ne-a declarat tov. Ion Luca, director general adjunct la direcţia judeţeană generală agricolă. Nu putem face faţă volumului mare de muncă... Desigur, numărul de batoze este mic. Dar tot atît de adevărat este şi faptul că multe din acestea lucrează cu randament scăzut, deoarece la multe arii munca nu este organizată în două schimburi. Asemănător stau lucrurile la Bozieni, Bodeştii de Sus, Bodeştii de Jos,Drăgăneşti şi alte cooperative agricole. Nici combinele nu sunt folosite la treierat staţionar, aceasta mai ales o dată cu lăsarea serii, cînd nu se mai poate recolta în lan. Vina revine deopotrivă consiliilor de conducere, cadrelor tehnice şi conducerilor S.M.A., care nu intervin cu măsuri organizatorice imediate, în funcţie de starea timpului şi de necesităţi. Simbătă 31 iulie SOARELE răsare la ora 5,01. Apune la ora 19,42. Au trecut de la începutul anului 212 zile. Pînă la sfirşitul anului au rămas 155 de zile. Timpul probabil pentru 31 iulie . Condiţiile atmosferice vor fi favorabile producerii averselor locale de ploaie însoţite de descărcări electrice. Pe alocuri, va cădea grindină. Aversele vor fi mai frecvente în zonele de deal şi de munte unde cantităţile de apă vor fi pe alocuri de 20—25 litri pe metrul pătrat. Vînt moderat, cu intensificări în estul ţării şi în regiunea de munte. Temperaturile minime vor fi cuprinse între 12—22 grade, mai ridicate pe litoral. Temperaturile maxime vor înregistra o uşoară scădere oscilînd între 20—30 grade mai ridicate în Bărăgan şi Dobrogea. MEDALION SÁNDOR PETŐFI Militant de seamă al democratismului revoluţionar în literatura maghiară, Sándor Petőfi este, totodată, şi un reprezentant al intelectualităţii revoluţionare de la 1848. Născut la 31 iulie 1823, Petőfi este unul dintre marii lirici ai poeziei universale. Pribegind prin întreaga Ungarie ca soldat, copist, actor, redactor, traducător, poetul a avut prilejul să cunoască viaţa şi năzuinţele poporului său. El s-a transformat într-un adevărat tribun însufleţit de o pasiune nestinsă sacrificîndu-şi chiar viaţa pentru idealurile revoluţiei din 1848. Valoroasa sa operă a fost împărţită în trei părţi care conturează evoluţia creaţiei artistice : de la poezia de factură populară la melancolia romantică, pesimistă, apoi la cristalizarea concepţiilor sale morale şi politice de revoluţionar, în poeziile cu caracter patriotic. Alături de poezia lirică se impune în opera sa poezia politică în care dragostea pentru popor, ura împotriva asupritorilor ating moment de tensiune unică, devenind expresia dezlănţuirii forţelor morale ale poporului. (Istor Nebunul, Mă chinuia amar un gînd, Cîntec naţional şi altele). La noi, Şt. O. Iosif, Octavian Goga şi, mai de curînd, Eugen Jebeleanu au tradus în limba română frumusețile poeziei lui Petőfi . MICA ENCICLOPEDIE DIN ISTORIA INELULUI Descoperirile arheologice au arătat că strămoşii noştri, dacii, cunoşteau tradiţia purtării inelului care la început nu se purta pe degete, ci împodobea pârul frumoaselor lor fiice. La început, inelele erau din fier fiind conferite ca distincţii ; apoi, ambasadorii primeau în semn de deosebită preţuire cîte un inel de aur. Mai tîrziu, senatorii romani şi-au însuşit şi ei dreptul de a purta inele de aur. începînd cu secolul al lll-lea î.e.n., toţi oamenii liberi puteau purta inele de aur, în vreme ce sclavii aveau numai inele de fier. In afara inelului oficial de aur, romanii mai purtau un inel cu valoare simbolică — inelul pecete. Printre inelele găsite în ţara noastră semnalăm minunatul inel de aur descoperit la Poiana, judeţul Galaţi care cîntăreşte 18 grame şi are o camee din sardonix. Imaginea de pe camee reprezintă pe zeița Atena într-un car de luptă tras de doi armăsari.|