Satul Socialist, septembrie 1971 (Anul 3, nr. 721-746)

1971-09-26 / nr. 743

PAGINA 2 O consecinţă firească a dezvoltă­rii activităţilor industriale, în ca­drul cooperativelor agricole de pro­ducţie, este folosirea a tot mai multe utilaje, dintre care cele ac­ţionate prin electricitate ocupă, nu­meric, un loc însemnat. Este sufi­cient să amintim faptul că produc­ţia acestora cuprinde obiecte strun­­jite, frezate, rabotate, prelucrate cu ajutorul maşinilor de tăiat sau fasonat lemn, pentru a ilustra creş­terea, la noi cote, a calificării ce­rută celor care participă la activi­tăţile industriale şi prestatoare de servicii. Şi, o dată cu imperativul ca­lificării meseria­şilor, se impune, cu aceeaşi acui­tate, instruirea lor în domeniul pro­tecţiei muncii. In aplicarea acestei cerinţe trebuie a­­vute în vedere două împrejurări specifice : faptul că unii meseriaşi, recrutaţi dintre cooperatori, nu au avut pînă acum prilejul să mane­vreze comenzile unor utilaje — pentru ei, comple­xe — şi, în fine, faptul că unele maşini-unelte sunt achiziţionate cu un stadiu de uzură a­­vansat. In virtu­tea acestui ultim aspect, deci, ma­nevrarea maşini­lor trebuie făcută cu atenţie deose­bită, dar mai ales, după o prealabi­lă instruire teoretică şi practică. Am avut prilejul să constatăm că nu în toate cooperativele agri­cole se procedează în conformitate cu aceste cerinţe imperioase, nu peste tot este asigurat instructajul pentru protecţia muncii. Ca urma­re, au avut loc, în ultimul timp, unele accidente cu urmări tragice, care reprezintă, fără îndoială, ur­marea necunoaşterii de către mun­citori a modului de exploatare a maşinilor-unelte. Un exemplu, în acest sens, îl re­prezintă accidentarea cooperatoru­lui Gheorghe Manea, din comuna Ciupa, judeţul Argeş. Acesta a de­bitat buşteni cu un fierăstrău cir­cular, fără să cunoască cele cîteva reguli de folosire, în condiţii de securitate a muncii, a acestui uti­laj. Lovit de lemnul pe care îl tăia — pentru că nu a cunoscut po­ziţia corectă de lucru şi manevrele strict necesare — Gheorghe Manea a căzut victima unui accident, sol­dat tragic, ce putea fi lesne evitat. Intr-o discuţie purtată cu preşe­dintele cooperativei agricole, Neagu Tom­a, au fost evidenţiate atît lip­sa de preocupare a conducerii uni­tăţii pentru instruirea celor ce lu­crează cu fierăstraie circulare — utilaj care cere o îndemînare spo­rită celui ce II foloseşte — cit şi nesupravegherea, în general, de că­tre şefii de brigadă, a modului în care subalternii manevrează maşi­nile. Răspunderea, în acest caz, re­vine în primul rînd preşedintelui cooperativei, Neagu Tom­a, care nu a impus respectarea unor prevederi legale ce se referă la instructajul pentru protecţia muncii. Evitarea accidentelor de muncă nu implică numai iniţierea lucrăto­rilor în modul de folosire a maşi­nilor. Ea impune dotarea acestor utilaje , dintre care, repetăm, u­­nele au fost supuse proceselor de recondiţionare în atelierele coope­rativelor agricole , cu dispoziti­vele de protecţie necesare, prevă­zute iniţial de constructor. Orice eludare a acestei obligaţii, revenind celor ce repară maşinile şi avizează utilizarea lor, poate conduce la ur­mări nefaste. Iată, de pildă, ce s-a petrecut la cooperativa agricolă de producţie din satul Pănet, judeţul Mureş. O tocătoare pentru coceni a fost dată în exploatare fără apă­rătoare. In momentul în care a preluat maşina, de la atelierul de reparaţii, lui Marian Duca nu i s-a atras atenţia că trebuie să evite a­­propierea de anumite dispozitive ale maşinii. Neprocedînd, deci, ast­fel, M. Duca a fost prins de piesele aflate în mişcare, şi literalmente zdrobit, în mod cu totul subiectiv încearcă acum, inginerul şef al co­operativei agricole, Abrudan Pană, să transfere întreaga responsabili­tate pentru producerea accidentului în sarcina victimei. A fost stabilit, fără putinţă de tăgadă, că Marian Duca nu a fost instruit în vederea folosirii tocătoarei, că darea în fo­losinţă a acestui utilaj, cu avizul inginerului şef, contravenea dispo­ziţiilor în vigoare şi că, însuşi şe­ful de brigadă, Duşan Cujucuia, cel pus să supravegheze felul în care se lucrează, a trecut indiferent pe lingă maşina incomplet dotată, fără să ia măsuri de securizare a ei. Trebuie reţinut, de asemenea, şi faptul că unele procese de muncă, aparent simple, impun respectarea unor reguli de protecţie, în condi­ţiile electrificării lor. Un exemplu îl constituie tunsul oilor cu ma­şina electrică. Folosirea acesteia în locuri umede, bune conducătoare de electricitate, sau utilizarea ei în condiţii de neizo­­lare a conductori­lor electrici sunt cauze suficiente ale unor grave ac­cidentări. Astfel, la cooperativa a­­gricolă de produc­ţie Rahova, din judeţul Constanţa, cooperatorul Du­mitru Neamţu a fost electrocutat mortal de maşina de tuns­oi, datorită faptului că nu a fost instruit în le­gătură cu folosi­rea ei şi, deci, a folosit-o incorect. Iar vina pentru că nu a fost instruit revine, în întregi­me, lui Paul A­­vram, inginer şef, şi lui Valeriu Pin­­tilie, şef de fermă, care nu au inclus, printre obligaţiile de serviciu, ur­mărirea condiţii­lor în care are loc — sau nu are, în speţă — predarea normelor de tehnică a securităţii muncii. In imensa majoritate a cazurilor de accidentare, avem de-a face cu ignorarea, de către unii preşedinţi de cooperativă, ingineri şefi şi şefi de echipă, a obligaţiei pe care o au de a instrui pe cei ce lucrează cu diferite utilaje, în vederea exploa­tării lor sigure, fără risc. Se relevă, de asemenea, tot ca o culpă a celor vizaţi şi faptul că admit punerea în funcţiune a unor maşini în con­diţii de improvizare a instalaţiilor de legătură cu reţeaua electrică, fapt ce conduce, mai devreme sau mai tîrziu, la electrocutări grave, uneori mortale. Chiar dacă, în u­­nele cazuri, utilajele procurate, a­­vînd un stadiu avansat de uzură, necesitînd recondiţionări in cadrul cooperativelor, nu dispun de mij­loacele de protecţie prevăzute de constructor, aceasta nu poate cons­titui un impediment în calea secu­rizării lor, întrucît poate fi obţi­nută lesne o documentare privind construirea şi montarea unor dis­pozitive de protecţie. Dar, aceasta impune, în primul rînd, o preocu­pare în acest sens, o respectare, în primă instanţă, a dispoziţiilor le­gale. GH. GHIRBA AL. SOLOMONESCU NEGLIJENTA - cauza principală a accidentelor de muncă RADIO Luni 27 Septembrie PROGRAMUL 1. 6,00 Muzică şi ac­tualităţi. 6,20 Jurnal agrar. 7,00 Radiojurnal. 8,00 Sumarul presei. 8,30 La microfon, melodia prefera­tă. 9,30 Revista literară radio. 10,00 Buletin de ştiri. 10,05 Melodii populare din judeţele Timiş şi Vîl­­cea. 10,30 Ştiinţa în slujba păcii. 11.05 Muzică populară iraniană. 11.15 Prezent şi viitor în ştiinţa agricolă. 11.35 Constantin Romaş­­canu şi cîntecele sale. 12.30 Intîl­­nire cu melodia populară şi inter­pretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 14.30 Te apăr, te laud, te cînt­i emisiune muzicală pentru ostaşi. 15,05 Insir­te mărgărite. 15,35 Pa­gini vocale şi orchestrale din mu­zica de estradă. 16,00 Radiojurnal. 16,15 Prelucrări corale. 16,30 Reci­talul soliştilor Puica Igiroşeanu, Dino şi Irena Santo. 17,00 Antena tineretului. 17,30 Concert de mu­zică populară. 18,00 Orele serii. 20,05 Zece melodii preferate. 20,30 Teatru radiofonic. Ştafeta nevăzu­tă de Paul Everac. 22,00 Radiojur­nal. 22,30 Concert de seară.­ 24,00 Buletin de ştiri. 0,03—6,00 Estrada nocturnă. PROGRAMUL II : 6,00—8,05 Program muzical de dimineaţă. 8,05 Tot înainte. 9,30 Buletin de ştiri. 9,35 Ansambluri folclorice : „Ciocîrlia". 10,30 Ritmuri şi melo­dii. 11,20 Microrecital Zafír Had­­zimanov. 11,30 Muzică populară. 11,55 Ştiinţa la zi. 12,00 Buletin de ştiri. 12,15 Cîntă Luigi Ionescu. 12,30 Din ţările socialiste. 12,50 Melodii interpretate de Brenda Lee. 13,00 Radiojurnal. 14,05 So­lişti de muzică populară. 14,30 Via­ţa cărţilor. 15,00 Muzică uşoară. 15,20 Dragi mi-s cîntecele mele. 16,00 Radiojurnal. 17,05 Melodii populare. 17,30 Arte frumoase. 19,00 Buletin de ştiri. 19,05 Melo­dii de estradă. 19,50 Noapte bună, copii ! 20,30 Mozaic în cheia sol. 21,00 Buletin de ştiri. 21,30 Orizont ştiinţific. 21,50 Doină zic şi doină cînt. 22,30 Rampa. 23,00 Buletin de ştiri. SATUL SOCIALIST Valoarea educativă (Urmare din pag. 1) doar a înălţa nişte ziduri cu un acoperiş şi nici numai plantarea cîtorva sute de stîlpi pentru a întinde o sîrmă de cupru, ci în­seamnă asigurarea şi dezvolta­rea bazei materiale pentru o viaţă spirituală cu valori şi ma­nifestări crescînde continuu, în­seamnă alte cîteva sute de abo­naţi la radio şi televiziune, după cum un singur bec electric nou instalat sugerează imaginea unui nou cititor aplecat pe fi­lele unei cărţi, sub conul de lumină strălucitoare. Conştiinţa socialistă încorpo­rată în munca patriotică este nu un rezultat al acestui efort constructiv, ci însăşi energia — motor care pune în mişcare oa­menii, însufleţindu-i în edifica­rea de noi bunuri materiale şi în înfrumuseţarea aşezărilor ru­rale. Expresii ca „vrem să trăim ca la oraş“ şi „dorim să dez­voltăm comuna noastră“ conţin pe lingă mărturisirea lor ambi­ţioasă, un sentiment legitim de a trăi într-un climat spiritual bogat, setea nepotolită de pro­gres, voinţa arzătoare de conti­nuă îmbogăţire sufletească şi intelectuală, de a se bucura spornic de binefacerile civiliza­ţiei, tehnicii şi culturii. In acest sens, munca patrio­tică este o şcoală simplă şi vie a conştiinţei socialiste, o grădină de o inepuizabilă fertilitate în care cresc florile unor sentimen­te etice de o mare vitalitate şi de o profundă frumuseţe mo­rală, cum sînt dragostea pasio­nantă pentru locul natal, simţă­­mîntul că fiecare cetăţean este responsabil de continua dezvol­tare a localităţii şi că el este, în cadrul obştii, în­ egală măsură cu toţi ceilalţi, autorul unei o­­pere menită să strălucească în durată. TELEVIZIUNE Luni 27 Septembrie 18,00 Deschiderea emisiunii. 18,15 Ecranul. 18,45 Stop cadru. 19,15 Publicitate. 19,20 1001 de seri. 19,30 Telejurnalul de seară. 20,10 Te laud, şi te apăr şi te cînt. 20,40 Roman foileton : „Aghiotantul ex­celenţei sale" (III). 21,20 Prim plan. 21,50 Parada vedetelor. 22,20 Din ţările socialiste. 22,35 Telejur­nalul de noapte. o acţiune In sprijinul Îmbunătăţirii ASISTENTEI JURIDICE IN COOPERATIVELE ШС01Е In spiritul amplului program naţional de pregătire şi perfec­ţionare a cadrelor, elaborat de conducerea partidului nostru, Uniunea Naţională a Cooperati­velor Agricole de Producţie a organizat, recent, un curs de in­struire a jurisconsulţilor ce ac­tivează în cadrul cooperativelor agricole de producţie. Conceput ca o formă de reciclare profe­sională a cadrelor juridice din cooperaţia agricolă, cursul, care a reunit jurisconsulţi din toate judeţele ţării, a adus în dezba­terea participanţilor o largă problematică interesînd practi­ca juridică actuală şi aspecte de ordin legislativ din domeniul dreptului cooperatist agricol. Un loc central în programul cursului, care a cuprins expu­neri, urmate de discuţii pe mar­ginea subiectelor abordate, l-au ocupat problemele privitoare la : proprietatea cooperatist­­agricolă şi utilizarea eficientă a mijloacelor puse la dispoziţie de legislaţie pentru apărarea şi consolidarea acesteia ; dreptul de proprietate personală al membrilor cooperativelor agri­cole şi dreptul de folosinţă per­sonală, asupra lotului ajutător ; relaţiile contractuale dintre uni­tăţile cooperatiste agricole şi unităţile de stat sau cooperatis­te şi, în acest context, proble­mele nou apărute cu privire la activitatea asociaţiilor intercoo­­peratiste, necesitatea respectă­rii disciplinei contractuale. Ex­punerile şi dezbaterile au con­turat, de asemenea, ideea nece­sităţii unei preocupări crescînde pentru stricta respectare a le­galităţii socialiste în activitatea cooperativelor agricole de pro­ducţie, a contribuţiei sporite ce revine juriştilor din cooperaţia agricolă în îmbunătăţirea asis­tenţei juridice în cooperative. Prin dezbaterea unor proble­me referitoare la educaţia so­cialistă, la formarea şi dezvol­tarea conştiinţei socialiste şi ri­dicarea nivelului de cultură al maselor de ţărani cooperatori, cursul a prilejuit participanţi­lor afirmarea hotărîrii lor de a depune toate eforturile pentru traducerea în viaţă a măsurilor adoptate de conducerea parti­dului nostru, la propunerea to­varăşului Nicolae Ceauşescu, cu privire la îmbunătăţirea muncii politico-ideologice şi cultural-educative de masă, pentru ridicarea conştiinţei so­cialiste a tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Calitatea expunerilor, susţi­nute de specialişti din Ministe­rul Justiţiei, Arbitrajul Central de Stat şi de la Oficiul juridic al U.N.C.A.P., a prilejuit un fructuos schimb de opinii, con­­cretizîndu-se într-un număr în­semnat de propuneri privind îmbunătăţirea, reclamată de practică, a legislaţiei în acest domeniu, clarificarea unor pro­bleme ridicate de activitatea juridică curentă din coopera­tive. La instruire a participat to­varăşul Gheorghe Petrescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, care a relevat, în cu­­vîntul său, interesul pe care Uniunea Naţională îl acordă re­zolvării cit mai bune a proble­mei asistenţei juridice în coo­perative, ca factor determinant în respectarea legalităţii socia­liste, în apărarea avutului ob­ştesc. Vorbitorul a accentuat, în mod special, rolul care re­vine juriştilor din cooperaţia agricolă în participarea, alături de aparatul Uniunii Naţionale şi al uniunilor judeţene, la pre­gătirea generală și juridică a cadrelor de conducere ale coo­perativelor agricole de produc­ție, în combaterea atitudinii de nesocotire a prevederilor legale, în activitatea de avizare a ac­telor ce angajează patrimoniul cooperativelor, astfel încît să fie eliminată posibilitatea unor prejudicii provocate de neres­­pectarea dispoziţiilor legale. Jurisconsulţii din cooperativele agricole au fost chemaţi să a­­­­corde o atenţie şi mai mare popularizării legilor şi celorlal­te acte normative, să-şi intensi­fice activitatea de prevenire a încălcării acestora, pentru con­tinua ridicare a conştiinţei ma­selor de ţărani cooperatori. I. NICOLAE Oriee zăbavă in mijlocul cărţilor este cu folos — spunea un cărturar. De acest adevăr sunt convinşi şi sătenii din comuna Cujmir, judeţul Mehedinţi, trecînd pragul bibliotecii căminului cultural Nr. 743 Duminică 26 septembrie (Urmare din рад. I) lega lui, despre primul învăţător, ne-a spus : „Cel mai mult m-a im­presionat la dînsul modul propriu de a ne face să înţelegem ceva. Cîteodată se întîmpla să nu pri­cepem un lucru, dar te făcea să înţelegi cu palma". Dincolo de iro­nie, această mărturisire ascundea o mare dezamăgire. Dacă o asemenea ofensă nu poa­te fi uitată şi iertată, cum se oglin­deşte în mintea copilăriei şi a ado­lescenţei imaginea acelor învăţă­tori şi profesori care se pretează la plocoane ? Cinstea nu se poate mă­sura, la fel omenia, adevărul. Incal­culabile sunt pagubele morale pe care le provoacă cumplitul nărav al plocoanelor în domeniul şcolii, învăţămîntului, educaţiei. Prin profesia sa, omul de la ca­tedră întruchipează cultura, civili­zaţia, principiile eticii noastre. Dar unii, neţinînd seama de înalta lor menire, coboară de pe piedestalul catedrei. Cum să explicăm această coborîre a învăţătoarei Ilin­ca Ru­­doiu din Fieni care, într-o decla­raţie dată Inspectoratului şcolar al judeţului Dîmboviţa, se disculpă : „Declar pe a mea răspundere că am primit din partea elevilor două sticle de colonie, două perechi de ciorapi, o vază cu flori". Spuneam că se disculpă, pentru că nu a po­menit, după cum fusese acuzată, de furouri, material de bluză şi fustă. Vă închipuiţi „spectacolul" micilor plocoane aduse de copii ! Iar Ilinca Budoiu spune : „Declar pe a mea răspundere...". Ce fel de răspun­dere ? * Darurile le-a primit de mărţişor şi la sfîrşitul anului şco­lar. Cum de s-a ajuns de la flori la ciorapi, de la gingăşie la mes­chinărie ? In comuna Finta, ne-a fost rela­tat cazul profesorului Ion Dumitru. Pe plocoane, el a asigurat nişte părinţi creduli de reuşita copiilor la diferite examene. De la O­­prea Ilinca a primit 3 000 de lei şi 15 kg de brinză, de la Constan­tin Mitroi un sac de grîu. Lui Tu­dor Iacob i-a cerut 1000 de lei pentru a-i angaja fiica suplinitoa­re la şcoala din comună. Pe ce se baza acest „pedagog" cînd asigura succesul la examen ? Pe cunoştin­ţele elevului . Atunci nu mai era nevoie de plocoane. Avea, desigur, „relaţiile lui". Periculosul „lanţ al slăbiciunilor" nu a fost încă sfărî­­mat. In urma cercetărilor, Ion Du­mitru a restituit plocoanele şi a fost mutat „disciplinar" într-un sat ce aparţine de aceeaşi comună unde el se pretindea atotputernic. Ce fel de pedeapsă este aceasta ? Oare, în satul în care se află acum, el nu trebuie să facă educaţia co­piilor în spiritul aceloraşi exigente norme etice ? Cum rămîne cu cins­tea, cu onoarea, cu prestigiul tit­lului pe care îl poartă ? In orice meserie, prestigiul se cu­cereşte prin mari eforturi şi sacri­ficii, prin dăruire, prin probitate profesională şi morală. Temelia prestigiului şcolii noastre a fost făurită de ilustre personalităţi ale culturii, de generaţii de dascăli, în­văţători şi profesori, intelectuali cu gîndul îndreptat mereu către popor şi patrie, către viitor. Acest prestigiu a căpătat, în epoca noas­tră, o nouă strălucire, şcoala con­temporană românească bucurin­­du-se, prin realizările sale, prin modernizarea ei, de un binemeritat renume. Ce umbră grea aşterne peste a­­cest prestigiu năravul plocoanelor, al intervenţiilor. Există un soi de părinţi „disperaţi" care, în perioa­da examenelor de admitere, intră în panică, sunt în stare să facă to­tul ca odraslele lor să fie admise la examene. Uneori intervenţiile, ofertele de plocoane ajung la o a­­devărată presiune ce se exercită a­­supra conştiinţei profesorilor. Ni s-a relatat că, astă vară, şcoa­la de surori medicale din Târ­­govişte a fost asaltată ca o re­­dută. Din cauza atîtor intervenţii venite de la părinţi, de la interme­diarii acestora, aici, cu aprobarea ministerului, oralul s-a dat... scris. Ca să nu mai fie nici o îndoială a­­supra probităţii profesorilor la e­­xam­ene. Odioasă e mentalitatea plocoanelor ! Omul de la catedră trebuie să rămînă surd la orice intervenţii, la orice tranzacţie. El este suveran în aprecierea elevilor. De aici şi ma­rea sa răspundere. Catedra este un simbol a unor înalte principii mo­rale. O ştirbire cit de neînsemnată a acestor principii are grave con­secinţe în procesul de formare a elevilor, încurajează superficialita­tea, stimulează necinstea, lenea, parazitismul. Catedra este un sim­bol al cultului muncii şi în acest cult al valorilor spirituale ale po­porului nostru sunt chemate ca­drele didactice să cultive tinerele generaţii. Să nu uităm că, aşa cum precizează documentele Congresu­lui al X-lea al partidului, şcoala este „principalul factor de cultură şi civilizaţie". Ce poate fi mai străin culturii, civilizaţiei pe care o construim, de­cit anacronicul nărav al plocoa­nelor ? TEJGHETARI LA CATEDRĂ (Urmare din pag. I) atenţia că este necesară o preocu­pare mai susţinută pentru creşterea exportului, deoarece ponderea produ­selor pe care le exportă uzina este încă mică. Probleme deosebit de importante a ridicat tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea sa. Ele privesc nu nu­mai uzina „23 August" ci societatea noastră în general, pe toţi oamenii muncii din orice domeniu de activi­tate. Infăţişînd preocupările parti­dului atît pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale a ţării cit şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor, pentru creşterea veniturilor şi salariului real al acestora, a alocaţiei pentru copii, rezolvarea problemei locuinţelor, dezvoltarea învăţămîntului, a cultu­rii şi ştiinţei, secretarul general al partidului a spus că „...tot ceea ce facem pe linia dezvoltării socialiste a ţării noastre, este chemat să ser­vească ridicării bun­ăstării, fericirii poporului. Fiecare colectiv de oameni ai muncii, preocupîndu-se de reali­zarea sarcinilor de producţie, trebuie deopotrivă să se îngrijească de îm­bunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă". De fapt, aceasta este linia generală, scopul principal, esenţial, al politicii partidului nos­tru comunist, al socialismului însuşi, spunea mai departe secretarul gene­ral al partidului. Ca răspuns la întrebarea : care este secretul dezvoltării, întrebare pe care şi-o pun unii străini, tovarăşul Nicolae Ceauşescu aduce următoarele argu­mente : lichidarea exploatării, reali­zarea unităţii trainice, indestructibile între clasa muncitoare, ţărănime, in­telectualitate, intre oamenii muncii de diferite naţionalităţi care sînt stăpîni pe mijloacele de producţie şi pe ro­dul activităţii lor şi muncesc cu abne­gaţie şi eroism pentru făurirea unei vieţi libere, independente, aşa cum şi-au dorit-o. Această dezvoltare deo­sebită este rodul politicii ştiinţifice a partidului nostru, care reprezintă forţa principală a societăţii ce dina­mizează şi uneşte intr-un tot ener­giile creatoare ale poporului. Succesul politicii partidului nostru pe care poporul o consideră propria sa politică se sprijini pe dezvolta­rea continuă a democraţiei socialiste a cărei esenţă constă în atragerea maselor largi de oameni al muncii la conducerea societăţii, la perfecţio­narea activităţii economico-sociale. Secretarul general al partidului men­ţionează că va spori rolul organis­melor colective de conducere care vor purta in viitor denumirea de comitete sau consilii ale oamenilor muncii pen­tru conducerea activităţii economico­­sociale. Ca în orice domeniu de activitate, politica partidului se realizează de cadre competente, provenite din rin­­durile clasei muncitoare care menţin o strinsă şi permanentă legătură cu poporul. In aceasta constă forţa par­tidului, capacitatea sa de a elabora o linie politică justă care să ţină seama de năzuinţele întregului popor. Ideile exprimate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntare, apre­cierile asupra muncii colectivului, decorarea uzinei cu Ordinul „23 Au­gust" clasa I, conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste" şi me­dalia de aur „Secera şi ciocanul” unor muncitori şi tehnicieni din u­­zină, precum şi acordarea unor or­dine şi medalii unor cadre de condu­cere, muncitori, maiştri, ingineri, tehnicieni, au prilejuit o emoţionantă demonstraţie de dragoste şi preţuire faţă de politica înţeleaptă a partidu­lui care conduce întregul popor pe drumul infăptuirii idealurilor sale de progres şi prosperitate. DIALOG FRUCTUOS PENTRU RIDICAREA PE NOI TREPTE A CONŞTIINŢEI SOCIALISTE Săptămina aceasta a marcat şi o e­­fervescenţă pe linia activităţii po­litico-ideologice şi cultural-educati­ve. Plenarele comitetelor judeţene de partid, desfăşurate în perioada la care ne referim, au dezbătut şi analizat in spiritul unei inalte exigenţe şi res­ponsabilităţi activitatea organizaţiilor de partid din toate domeniile de acti­vitate in ce priveşte dezvoltarea con­ştiinţei socialiste a oamenilor mun­cii. Relevind experienţa bună şi luînd atitudine fermă faţă de lipsurile ma­nifestate, participanţii la discuţii au înfăţişat şi măsurile care trebuie în­treprinse pentru ca viaţa spirituală a oraşelor şi satelor să se ridice la ni­velul succeselor obţinute in econo­mie, la nivelul cerinţelor societăţii noastre. Ca să se transforme con­ştiinţa intr-o forţă revoluţionară este necesar ca întregul proces educativ să fie condus de organizaţiile de partid. Numai astfel se va putea ridica pe o treaptă superioară con­ţinutul activităţii ideologice şi cultu­rale, combativitatea, spiritul revolu­ţionar, lupta împotriva a tot ce este vechi, retrograd şi care îngreunează dezvoltarea proceselor economice so­ciale. Drumul sigur către realizarea acestui obiectiv esenţial al construc­ţiei socialiste îl constituie expli­carea pe larg, ştiinţific, cu argumente convingătoare, bazate pe realităţile concrete ale vieţii din fiecare loc de muncă, pe inţelesul tuturor catego­riilor de oameni ai muncii, a tezelor fundamentale ale politicii partidului şi a raţiunilor care stau la baza aces­tora. Dar pentru aceasta este nece­sar să se acorde o mai mare atenţie aprofundării şi explicării probleme­lor în cadrul învăţămîntului de par­tid, să fie activizate şi controlate instituţiile de cultură, care au nobila menire să cultive spiritul de dra­goste faţă de patrie şi partid, de res­pect faţă de munca şi avutul obştesc, de promovare a acelor valori ale cul­turii care înnobilează munca, perso­nalitatea umană, să fie folosiţi inte­lectualii, activiştii de partid şi de stat cu pregătire politico-ideologică supe­rioară care trebuie — aşa cum spu­nea tovarăşul Nicolae Ceauşescu la sărbătorirea a 50 de ani de existen­ţă a Uzinelor „23 August" din Capi­tală — să menţină o legătură strinsă cu colectivele de muncă de unde au plecat, cu clasa muncitoare, cu po­porul. In acest context se înscrie şi intil­­nirea tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu membrii Uniunii Scriitorilor. Ea a fost consacrată analizării modului în care Uniunea Scriitorilor acţio­nează pentru traducerea în viaţă a programului privind îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de e­­ducare marxist-leninistă a membri­lor de partid, a tuturor oamenilor muncii şi de examinare a unor pro­bleme legate de pregătirea viitoarei conferinţe pe ţară a Uniunii Scriito­rilor. Cu acest prilej au fost subli­niate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu sarcinile care stau în faţa Uniunii Scriitorilor, a tuturor celor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul li­teraturii, în vasta acţiune de educare socialistă a maselor, pentru crearea unor opere care prin inaltul lor me­saj să slujească idealurilor socialis­mului, poporul, naţiunea noastră so­cialistă ,aducîndu-şi contribuţia la formarea omului nou, făuritorul so­cietăţii socialiste multilateral dez­voltate. Rolul presei, subliniat de atîtea ori în documentele de partid, devine tot mai important pe măsură ce societa­tea se dezvoltă, cerinţele omului sunt mai mari atît pe linia tehnicii, ştiin­ţei, cit şi pe cea a vieţii spirituale. Subliniind tocmai acest rol, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în Mesajul adre­sat revistei „Contemporanul", cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la apariţia primului număr şi a 25 de ani de la reapariţia sa în perioada de după eliberarea ţării, a înfăţişat con­tribuţia acestei publicaţii social-po­­litice şi de cultură înaintate — pen­tru interesele şi revendicările mase­lor oprimate, pentru idealurile de li­bertate naţională şi socială ale po­porului — şi în perioada construcţiei socialiste — pentru mobilizarea inte­lectualităţii noastre, alături de clasa muncitoare, de ţărănime, de toţi oa­menii muncii, la lupta pentru trans­formarea revoluţionară a societăţii româneşti, pentru edificarea socia­lismului. Astăzi cînd exigenţele sunt sporite, cînd sarcinile sunt tot mai mari şi complexe, presa noastră este che­mată să-şi consacre Întreaga sa activitate transpunerii în viaţă a hotăririlor Congresului al X-lea al partidului, a programului făuririi în patria noastră a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. In acest sens, spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „Contemporanul", ca de altfel toate publicaţiile din ţara noastră, este chemat să joace un rol activ in no­bila operă de educare socialistă a maselor, in lărgirea continuă a ori­zontului cultural al celor ce mun­cesc, in făurirea omului nou al so­cietăţii comuniste". Menirea revistei „Contemporanul” — se subliniază un mesaj — este aceea de a contribui la formarea unei concepţii ştiinţifice revoluţionare a celor ce muncesc, la cultivarea in rindul intelectualităţii şi a maselor largi de cititori a înal­telor idealuri ale socialismului şi co­munismului, să combată cu tărie concepţiile retrograde, antiştiinţifice, curentele de gîndire care nu slujesc progresului social şi uman, teoriile străine de interesele poporului, să ajute la înţelegerea, de pe poziţiile partidului, a fenomenelor noi ale vieţii sociale, să promoveze o artă realistă, militantă, închinată omului, perfecţionării sale morale, să popu­larizeze marile valori ale culturii realiste, umaniste, universale, cu­noştinţele ştiinţifice, gindirea înain­tată de pretutindeni. ENTUZIASTE ACŢIUNI PATRIOTICE Săptămina aceasta se caracterizea­ză printr-o muncă însufleţită, pentru stringerea la timp şi fără pierderi a culturilor tîrzii şi însămînţarea griu­lui. In lumina cerinţelor şi conform indicaţiilor cuprinse în scrisoarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu adre­sată tuturor organelor de partid şi de stat, tuturor oamenilor muncii din agricultură, comitetelor judeţene şi comunale de partid, organizaţiilor de partid din unităţile agricole în legă­tură cu desfăşurarea campaniei agri­cole de toamnă, s-a acţionat cu toată energia pentru mobilizarea tuturor forţelor umane şi a mijloacelor me­canice in vederea recoltării, eliberă­rii şi pregătirii terenurilor pentru în­sămînţarea griului, insilozarea fu­rajelor, culesul legumelor, fructelor şi strugurilor. Ţărănimea noastră coo­peratistă, mecanizatorii, ajutaţi de întregul tineret al satului, de aproape o jumătate de milion de studenţi şi elevi, salariaţi din întreprinderi şi instituţii, răspund cerinţei partidului ca într-un timp scurt să facă tot ce e posibil, să folosească fiecare minut, muncind din zori şi pînă în noapte pentru a aduna rodul muncii lor de un an de zile de care depinde hrana întregului popor şi aprovizionarea întreprinderilor cu materia primă necesară. Intr-o asemenea acţiune politică de o aşa mare amploare capacitatea organizatorică, iniţiativa, fermitatea, operativitatea, spiritul de harnic gos­podar işi spune cu prisosinţă cuvîn­­tul. Deci, cerinţa este ca, incepînd de la preşedinte şi pînă la ultimul coo­perator, munca să fie organizată în cele mai mici amănunte, disciplina şi ordinea să fie prezente în aceste zile in conştiinţa fiecăruia, membrii con­siliilor de conducere să fie repartizaţi pe brigăzi şi să exercite un control exigent şi cu răspundere, specialiştii să fie prezenţi tot timpul pe ogoare şi să dea explicaţiile necesare în legătură cu executarea diverselor lu­crări. Numai astfel se poate a­­sigura folosirea din plin a tuturor forţelor, a întregii capacităţi de lu­cru a mijloacelor mecanice şi mai ales a celor de transport, calitatea agrotehnică a lucrărilor, transportul rapid la bazele de recepţie a produ­selor contractate cu statul,­ insiloza­rea furajelor, inmagazinarea în cele mai bune condiţii a recoltei. AGENDA INTERNA A SAPTAMINII

Next