Satul Socialist, septembrie 1971 (Anul 3, nr. 721-746)

1971-09-19 / nr. 737

Vedere exterioară a întreprinderii de lină integrată din Constanța Silii SICM1ISI looperativelor Agricole de Producție, ' ~ .............. • • ---- ‘ 1 ANUL III Nr. 737 D­UMINICA 19 SEPTEMBRIE 1971 4 pagini — 30 bani | îndeplinirea angajamen­telor agricultorilor sălăjeni, de a spori recoltele anului 1972 impune: Deşi, în acest an, pe ansam­blul judeţului Sălaj producţia de griu şi orz a fost mult su­perioară celei obţinute în anii precedenţi, au existat situaţii în care cantităţile de boabe la unitatea de suprafaţă au fost departe de posibilităţi. Aceasta datorită, in primul rind, unor carenţe în organizarea produc­ţiei, unor abateri nepermise de la agrotehnică. Analizîndu-se cu simţ de răspundere, cu pri­lejul şedinţei de lucru, în care au fost dezbătute sarcinile cu­prinse în scrisoarea adresată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu lu­crătorilor de pe ogoare, cauzele care au generat fluctuaţiile de recoltă de la o unitate la alta, în unele cazuri de la o tarla la alta, s-a stabilit un riguros plan privind buna pregătire a viitoarei campanii de însămin­­ţări, pentru sporirea recoltelor în 1972. O premisă favorabilă o consti­tuie faptul că amplasarea griului s-a făcut, de data aceasta, cu mult mai judicios. Din datele cen­tralizate la direcţia generală a agriculturii rezultă că, din totalul de 35 000 de hectare, cite vor fi însămînţate cu griu în această toamnă în cooperativele agricole, 29 la sută vor urma leguminoase­lor, 32 la sută după porumb, 6 la sută după cartofi şi sfeclă de zahăr şi 12 la sută după alte cul­turi. O amplasare care, după a­precierile specialiştilor, este mult mai bună decât anul trecut. Şi în ceea ce priveşte fertiliza­rea terenurilor — element deose­bit de important al agrotehnicii griului — planul este substanţial îmbunătăţit, în această toamnă urmînd să fie aplicate îngră­şăminte chimice pe 30 690 de hec­tare, îngrăşăminte organice pe 10 156 hectare iar amendamente calcaroase, pe 500 de hectare. Rea­lizările de pînă acum, la acest ca­pitol, nu pot fi considerate însă mulțumitoare. Au fost fertilizate doar 4 162 hectare cu 1001 tone de îngrășăminte chimice. Și iată cau­zele : în primul rînd, din totalul de 6 100 tone azotat de amoniu şi superfosfat cît prevedea reparti­ţia pe trimestrul al treilea, au fost procurate, pînă acum doar 3 307 tone. Practic, unităţile fur­nizoare nu şi-au respectat anga­jamentele luate privind livrarea, la termenele stabilite în grafice, a acestor substanţe. O situaţie pen­tru a cărei rezolvare este necesară intervenţia organelor agricole ale judeţului precum şi a direcţiei generale de resort din M.A.I.A.S.A. Cantităţile de îngrăşăminte e­­xistente ar fi permis, totuşi, fer­tilizarea unei suprafeţe mai mari. Dar această acţiune nu a fost, peste tot, organizată corespunză­tor. Tot atît de criticabil este şi faptul că, în unele unităţi, îngră­­şămintele existente nu sunt folo­site raţional. Arbitrariul, dozele şablon îşi mai fac simţită pre­zenţa în practica unor specialişti. Cum altfel poate fi înţeleasă ati­tudinea unor cooperative, printre care se numără cele din Crasna, Hereclean, Horoatul Crasnei, Me­­seşeni, Borla, care nu au acceptat serviciile laboratorului judeţean de agrochimie din Oradea, ori în­­tîrzie cu răspunsul cerut de la­borator. Aşa stînd lucrurile, bu­nele intenţii ale laboratorului de a întocmi hărţi de cartare a so­lului, în vederea stabilirii ştiinţi­fice a necesarului de materii fer­­tilizante, rămîn fără obiect. Di­recţia generală agricolă a judeţu­lui are datoria să acţioneze cu mai multă fermitate în acest sens, luînd totodată măsurile de rigoare împotriva acelor specialişti care ignoră cu bună ştiinţă indicaţiile agrotehnicii. Altfel, cheltuielile e­­fectuate cu procurarea îngrăşă­mintelor chimice nu vor fi justi­ficate de producţiile obţinute, iar angajamentul de a obţine anul viitor recolte de grîu superioare anului 1971 — lucru pe deplin realizabil — riscă să rămînă un simplu deziderat. O situaţie nesatisfăcătoare se înregistrează şi la capitolul asi­gurarea seminţelor. Acţiunea de SIMION GLIGUTA NICOLAE VERES coresp. „Satului socialist" (Continuare în pag. a 2-a) 1 ■ URGENTAREA FERTILIZĂRII ŞI PREGĂTIRII TEREMI ASIGURAREA SEMINŢELOR DE BUNĂ CALITATE campania agricolă La I.A.S. Focşani, secara pentru masă verde s-a însămînţat în­­tr-un teren bine pregătit Г0 nouă „vocaţie" a bătrinului Danubiu ! Ştiam, încă din căr­ţile de şcoală, că Du­nărea este o magistra­lă de navigaţie de re­putaţie internaţională. Mai ştiam că multimi­lenarul fluviu este o zonă piscicolă bogată. Acestor unanim recu­noscute „virtuţi“ le-au fost adăugate, în anii socialismului, altele noi. Omul a descoperit că bătrînul fluviu po­sedă şi alte vocaţii şi, mai cu seamă, că aces­tea pot şi trebuie să fie valorificate... La Porţile de Fier, acolo unde cursul domol al apei devine, brusc, vi­jelios, s-a înălţat una dintre cele mai mari hidrocentrale din Eu­ropa. După ce i-a în­­vîrtit, însă, ameţitor puternicele turbine, Danubiul, devenit iar molcom, trimite cu ge­nerozitate, spre ogoare, milioane şi milioane metri cubi de apă. O generozitate impusă, însă, de oameni, care, prin eforturi conside­rabile, au abătut din calea ei parte din apa fluviului, dirijînd-o prin miile de kilometri de canale cu care a împînzit Cîmpia Dună­rii spre pămîntul înse­tat. Aşadar, dacă flu­viul acesta puternic lucrează cu atîta asi­duitate pentru om, o face numai şi numai pentru că omul însuşi a devenit mai puternic şi, conştient de vitali­tatea mănoasei cîm­­pii, de necesitatea spo­ririi producţiilor me­dii, a adus Dunărea în inima şesului. — Cu cît a sporit producţia în urma iri­gărilor ?, l-am întrebat pe inginerul Ioan Ne­­delcu de la cooperati­va agricolă Pristol. Răspunsul a venit simplu, fără încărcă­tura cifrelor : — S-a dublat. Şi e firesc, de vre­me ce oamenii înşişi s-au schimbat, sunt al­ţii. S-a schimbat Ioan Nedelcu „ieri" simplu tehnician la Pristol, azi specialist cu înaltă calificare, s-au schim­bat cei nouă moto­­pompişti trimişi la cursuri speciale, s-au schimbat cooperatorii. Să reţinem : la­ Pristol nu-i cooperator sau cooperatoare care să nu aibă în casă cel puţin o carte de agro­tehnică, fără a mai a­­minti de cărţile îm­prumutate de la biblio­tecă. „La Pristol şi la Gruia — preciza ingi­nerul Nedelcu — exis­tă toate condiţiile să se obţină peste 9 000 de kg de porumb boa­be la hectar". Luaţi orice anuar statistic din oricare an dinainte de Eliberare, compa­raţi cifrele şi veţi avea şi mai bine conturate dimensiunile uriaşe ale saltului pe care l-a făcut satul românesc! „Nouă mii de kilogra­me porumb boabe la hectar, completa coo­peratorul Ion Bobocea, înseamnă cam de 4 ori producţia ce se ob­ţinea la Pristol înainte. Dar nu ne miră, în­cepe să devină ceva fi­resc, obişnuit". Cu­­vintele acestea, rostite de un simplu coopera­tor, invită la reflecţii. Intr-un sat nu prea mare, cifre altă dată de domeniul specta­culosului încep să fie privite ca ceva foarte firesc. Îşi spun cuvîn­­tul ştiinţa, mecaniza­rea, chimizarea dar şi apa pe care oamenii au adus-o, o aduc încă în inima cîmpiei Olte­niei. ...Colenţi, Maglavit, Covei, Bîrca, Urzicuţa. Cît poţi cuprinde cu privirile, sute şi sute de aspersoare îşi încru­cişează jeturile, fixînd pe linia orizontului o geometrie ciudată. La Golenţi şi Vrata, şco­larii aflaţi în vacanţă au fost la cîmp, unde au ajutat la mutarea aripilor de aspersor. E o veritabilă lecţie de agricultură, instructi­vă şi utilă. Iată-ne la Basarabi, PETRE SURUPACEANU (Continuare în pag. a 2-a) wwwwwwwww VIZITA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU în judeţul CARAŞ-SEVERIN In cursul zilei de 17 septembrie, Reşiţa — oraşul care sărbătoreşte două veacuri de creaţie industrială, de glorioasă tradiţie muncitorească — a avut cinstea de a-l avea oaspete pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al partidului, preşedintele Consi­liului de Stat. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost însoţit în vizita sa de tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, Manea Mâ­­nescu, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu. Au fost, de ase­menea, prezenţi pentru a participa la sărbătoarea re­­ şiţenilor tovarăşii Mihai Dalea, Mihai Telescu, Ioachim Moga, Traian Dudaş. Prezenţa conducătorilor de partid şi de stat, a se­cretarului general al partidului, întîmpinat pretutin­deni cu un puternic entuziasm muncitoresc, constituie încă o expresie a preţuirii pe care o acordă clasei muncitoare partidul, a preocupării statornice pentru traducerea în viaţă a obiectivelor stabilite de Con­gresul al X-lea, pentru afirmarea viguroasă a indus­triei noastre socialiste. ...La orizont se profilează uriaşe coşuri fumegînde. Ne apropiem de Reşiţa, străveche vatră a si­derurgiei româneşti, o adevărată inimă fierbinte a industriei noas­tre socialiste. Această cetate a oţelului înscrie, în calendarul ei de foc, două secole de existenţă. In anul 1771 se aprin­deau aici, pe Valea Bîrzavei, pri­mele furnale. De atunci, oamenii Reşiţei au cunoscut, de-a lungul deceniilor, anii întunecaţi ai ex­ploatării capitaliste. Dar, spre cins­tea lor, muncitorii de aici au ştiut să ţină permanent aprinse nu nu­mai flăcările cuptoarelor, ci şi fo­cul viu al luptelor revoluţionare. Lingă vetrele focului nestins de pe Bîrzava s-a format conştiinţa re­voluţionară a muncitorilor reşiţeni — detaşament puternic al clasei noastre muncitoare. Asemeni celorlalte oraşe ale ţării, în anii de după eliberare, Reşiţei i s-a deschis o nouă perspectivă, ori­zontul luminos al dezvoltării socia­liste. In acest răstimp, fostele ate­liere s-au transformat în mari u­­zine, dotate cu maşini şi utilaje de înaltă productivitate, realizate, în bună parte, de specialiştii reşiţeni, s-au ridicat furnale gigant, un com­plex de turnătorii de fontă şi oţel, fabrici de motoare electrice şi mo­toare Diesel. Reşiţei i-au fost în­credinţate sarcini de deosebită răs­pundere în opera de industrializare iniţiată şi condusă de partid. Mun­citorimea reşiţeană — a cărei viaţă s-a schimbat din temelii — s-a si­tuat la înălţimea acestor răspun­deri, punînd în slujba înfloririi pa­triei totul — măiestria cîştigată de-a lungul generaţiilor, abnegaţia, devotamentul faţă de cauza socia­lismului. Reşiţa a dat, în ultimul sfert de veac, 11 milioane tone de oţel, ceea ce reprezintă două treimi din producţia ei biseculară. Side­rurgia reşiţeană furnizează acum de 7,8 ori mai multă fontă, de 4,4 ori mai mult oţel şi de 3,1 ori mai multe laminate decît în 1938. Hidroagre­­gat­ul de­ 178 MW, creat aici şi insta­lat la Hidrocentrala de la Porţile de Rine, unul dintre cele mai mari din lume, poate alimenta cu energie e­­lectrică un oraş ca Bucureştiul sau 15 uzine de proporţiile celor din Reşiţa ; aici sunt fabricate motoare Diesel de 2100 CP, boghiuri pentru locomotive electrice, compresoare şi utilaje pentru industriile chimică şi metalurgică. Oţelul reşiţean îl regă­sim în construcţia viaductelor de pe Ilva, a podului de la Giurgeni-Vadul Oii, a Rafinăriei de la Brazi, în va­goanele de cale ferată, în camioa­nele şi autoturismele româneşti. Cu conştiinţa datoriei împlinite, Reşiţa, care sărbătoreşte în aceste zile bicentenarul, îşi primeşte la marea ei sărbătoare oaspeţi iubiţi. In piaţa din noul centru civic al municipiului o mare mulţime, practic toţi siderurgiştii, con­structori de maşini care nu se află la aceste ore ale dimineţii în schimburi, intelectuali, gospodine şi pensionari, tineri şi vîrstnici fac o primire de neuitat conducătorilor de partid şi de stat. Răsună ova­ţii, urale, se scandează „Ceauşescu — P.C.R.", „Ceauşescu şi poporul", „Ceauşescu — Reşiţa". ★ Coloana de maşini se îndreaptă apoi spre una din cele mai vechi şi (Continuare în pag a 3-a) Flori, simbol al dragostei şi preţuirii i conducători de cooperative agricole despre: CONŢINUTUL POLITIC AL FUNCŢIEI DE PREŞEDINTE Program cuprinzător de măsuri ce vizează dezvoltarea conşti­inţei socialiste, expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Con­sfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei şi al activităţii politice şi cultural-educative ridică şi în faţa cadrelor de conducere din sectorul agriculturii cooperatiste numeroase şi im­portante sarcini. Pornind de la acest strălucit îndreptar de educare comunistă a oamenilor muncii din patria noastră, trei conducători de cooperative agricole definesc conţinutul politic al funcţiei de preşedinte, surprind întruchiparea acestei noţiuni în acţiunile pe care le-au iniţiat. La ancheta noastră participă tovarăşii Vasile BARBULESCU, preşedintele cooperativei agricole din Scorniceşti, judeţul Olt, Radu RICIU, preşedintele cooperativei agricole din Drăgăneşti-Vlaşca, judeţul Teleorman şi Emil PANAIT, preşedin­tele cooperativei agricole din Bucşani, judeţul Ilfov. Vasile Bărbulescu : Sunt de mai mulţi ani preşedinte. M-am gîndit de multe ori la ceea ce înseamnă acest lucru şi de fiecare dată mi-am dat seama cît de mare este răspun­derea unui asemenea om, investit de obşte să-i orienteze eforturile spre mai bine. Preşedintele este de aceea omul în care trebuie să se în­­tîlnească spiritul de bun gospodar, de iniţiativă, cu o certă conştiinţă a responsabilităţii, viziunea clară a­­supra perspectivei cu eforturile de a o pregăti­­ grija pentru fiecare în parte cu preocuparea de a asigura bunul mers general al cooperativei agricole. In concepţia cooperatori­lor, preşedintele este, în primul rînd, un fel de mandatar al intere­selor lor, ei încredinţîndu-i această funcţie în dubla lor calitate — de proprietari şi producători. Preşedintele rămîne, însă, avînd în vedere chiar şi numai această a­­preciere a funcţiei lui, un activist politic, îndeplinirea sarcinilor de producţie şi de dezvoltare continuă a cooperativei noastre înseamnă, în primul rînd, îndeplinirea unei sar­cini politice. Cred că mi-am însu­şit în bună măsură cerinţele impuse de conţinutul politic al funcţiei mele şi că am acţionat stăruitor, în virtutea lor, pentru realizarea sar­cinilor puse de partid agriculturii socialiste. Şi cînd spun că am reu­şit acest lucru mă gîndesc atît la realizările cooperativei, azi printre unităţile de frunte ale judeţului şi ţării, cît şi la noua înfăţişare a Scorniceştilor. Nu cred că greşesc dacă voi afirma că şi din punct de vedere economic şi ca nivel de via­ţă social-culturală. Scorniceştii noş­tri se apropie cu paşi repezi de ni­velul tinerelor oraşe apărute în ul­timii ani pe harta patriei. In atin­gerea acestui nivel ne-au ajutat, în mod nemijlocit, programele ample, iniţiate de partid, pentru dezvolta­rea agriculturii şi înflorirea satelor. Acestea au rodit nu numai pe pă­­mintul pe care-l muncim cu pri­cepere, avînd drept însoţitor per­manent ştiinţa agrotehnică avansa- VASILE IOSIF (Continuare în pag. a 4-a) AGENDA INTERNĂ­­ A A SAPTAMINII LEGĂTURĂ INDESTRUCTIBILA DINTRE PARTID ȘI POPOR Permanent conducerea partidu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu se consultă cu oamenii de diverse ca­tegorii asupra celor mai importante probleme legate de înfăptuirea o­­biectivelor stabilite de Congresul al X-lea. Părerile, opiniile, practica, experienţa lor sînt un izvor nese­cat pentru îmbogăţirea gîndirii partidului, pentru elaborarea acelei politici care să corespundă pe de­plin realităţilor concrete ale ţării, năzuinţelor de progres şi civiliza­ţie ale constructorilor socialismu­lui. Ca şi de alte dăţi, în vizita de lucru făcută în judeţul Mehedinţi şi la Reşiţa tovarăşul Nicolae Ceauşescu a analizat la faţa locu­lui modul cum se înfăptuiesc pre­vederile planului cincinal şi îm­preună cu conducătorii unităţilor economice, cu oamenii muncii a gă­sit soluţiile cele mai eficiente pen­tru îmbunătăţirea activităţii econo­mice, politico-ideologice, crearea unor condiţii mai bune de viaţă. Deosebit de valoroase au fost pen­tru constructorii de nave de la şan­tierul naval, pentru muncitorii de la întreprinderea de industrializare a cărnii „Mehedinţi", de la Combi­natul pentru exploatarea şi indus­trializarea lemnului, de la şantierul Combinatului de celuloză şi hîrtie din Turnu-Severin, de la Combina­tul siderurgic şi Uzina construc­toare de maşini din Reşiţa indica­ţiile date în legătură cu valorifica­rea spaţiului construit sau în curs de construcţie, folosirea mai bună a capacităţilor de producţie şi a utilajelor, reducerea preţului de cost al lucrărilor, a cheltuielilor de producţie, aplicarea metodelor de înaltă productivitate, diversificarea producţiei şi valorificarea mai efi­cientă a materiei prime, realizarea unor proiecte de construcţii care să conţină soluţii mai economice, ridi­carea performanţelor constructive şi funcţionale ale motoarelor. Cuvîntările rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la întilnirea cu activul de partid şi de stat din mu­nicipiul Turnu-Severin şi judeţul Mehedinţi şi la adunarea populară de la Reşiţa consacrată aniversării bicentenarului acestui puternic cen­tru siderurgic, conţin idei valoroase legate de perfecţionarea continuă a activităţii economice şi sociale, de folosirea mai gospodărească a mij­loacelor financiare şi materiale des­tinate dezvoltării economiei, de ho­­tărîrea întregului popor de a asi­gura progresul industriei, agricul­turii, ştiinţei, culturii, ridicării bu­năstării materiale şi spirituale a în­tregului popor, de întărirea unită­ţii social-politice a poporului. Este relevată însemnătatea deosebită pe care o are industrializarea ţării, am­plasarea în mod raţional a forţelor de producţie pe întreg teritoriul patriei pentru a asigura ridicarea la o viaţă nouă a tuturor localită­ţilor. Ideea progresului, a autode­­păşirii, a dezvoltării, a luptei dintre vechi şi nou este subliniată cu deo­sebită acuitate. „Este necesar — spunea tovarăşul Nicolae Ceauşescu — să analizăm întotdeauna intr-un spirit critic şi autocritic activitatea noastră, să nu ne mulţumim nici­odată cu ceea ce am făcut, pen­tru că întotdeauna este loc pentru mai bine — iar comuniştii sunt oa­meni care nu se declară niciodată mulţumiţi cu ceea ce au realizat". Tovarăşul Nicolae Ceauşescu atrage atenţia să nu ne mai închinăm în mod fatalist în faţa tezei că con­ştiinţa rămîne în urma dezvoltării bazei materiale, deoarece aceasta poate să îndeplinească şi un rol activ, să se transforme într-o forţă materială mobilizatoare. Analiza, pe bază de argumente, a necesităţii unităţii dialectice dintre îndatori­rile naţionale şi internaţionale re­prezintă o contribuţie importantă la dezvoltarea acestei teze de a cărei înţelegere depinde întărirea mişcă­rii comuniste şi muncitoreşti, stabi­lirea unor relaţii întemeiate pe dreptul fiecărui partid de a-şi ela­bora de sine stătător linia politică incit aceasta să corespundă atît in- GHEORGHE DIACONU (Continuare în pag. a 2-a) a

Next