Satul Socialist, octombrie 1971 (Anul 3, nr. 747-773)
1971-10-27 / nr. 769
ISIг. 769 Miercuri 27 octombrie l. —» UN ULTIM EFORT — MAI MARE CHIAR DECIT CEL DE PÎNĂ ACUM — Șl RECOLTA VA FI ÎN HAMBARE Efectuarea lucrărilor agricole de toamnă a cunoscut in ultimele două zile un ritm deosebit de rapid. Potrivit datelor tralizate luni, în 25 de judeţe semănatul griului a fost încheiat sau a ajuns la 98—99 de procente. Dacă ritmul din ultimele două zile s-a menţinut, la ora cinci citiţi aceste rînduri lucrarea poate fi considerată ca fi terminată. De agenda lucrărilor agricole mai rămîn însă patru lucrări de maximă importanţă. Este vorba de culesul porumbului, de recoltarea şi transportul din cîmp al sfeclei de zahăr, de insilozarea şi depozitarea furajelor, de executarea arăturilor de toamnă. Deocamdată ne vom ocupa de primele trei. Harta pe care o publicăm relevă că în 11 din cele 39 de judeţe, culesul porumbului a fost efectuat în proporţie de 95—100 la sută. Lucrîndu-se in ritmul obişnuit, culesul poate fi terminat în această săptămînă in cel puţin 24 de judeţe. Recoltarea trebuie grabnic impulsionată în Ilfov, Ialomiţa, Constanţa, judeţe în care a mai rămas de adunat producţia de pe 20 000 pînă la 35 000 de hectare. Mari rămineri în urmă se constată şi în Vrancea, Cluj, Sibiu, Mureş, Braşov, judeţe în care ritmul lucrării este încă nesatisfăcător. După cum se ştie, recoltarea sfeclei de zahăr a fost sistată un timp. Măsura a fost binevenită. Datorită regimului termic favorabil şi umidităţii existente în sol, rădăcinile de sfeclă au continuat să crească și să acumuleze zahăr în tot cursul lunii septembrie și în prima jumătate a lui octombrie. Intîrzierea, provocată de cauze obiective trebuie grabnic lichidată. In următoarele zile trebuie recoltată sfecla de pe mai bine de 30 la sută din suprafaţa cultivată. Lucrarea se cere îndeosebi impulsionată in Teleorman, Brăila, Braşov, Harghita unde a fost executată pe mai puţin de jumătate din suprafaţă. Urgentarea recoltării se impune şi in Iaşi, Botoşani, Ilfov, Olt, unde suprafeţele de pe care nu s-a strins sfecla sunt de 2 000 pînă la 4 000 de hectare. Intr-un judeţ ca Botoşaniul, aceasta înseamnă existenţa în cîmp a cel puţin 100 000 de tone de rădăcini care trebuie scoase din pămînt şi transportate. In legătură cu sfecla se ridică şi o altă problemă. In judeţe ca Arad, Timiş, Buzău, Mureş, Neamţ, Bacău, Ilfov se găsesc în cîmp, netransportate, cantităţi de ordinul zecilor de mii de tone. Soarele şi vîntul contribuie la deshidratarea sfeclei, iar îngheţurile din partea a doua a nopţii care survin pe alocuri, mai cu seamă în jumătatea de nord a ţării, contribuie la deprecierea producţiei. Iată de ce, mai mult chiar decit recoltatului, trebuie acordată prioritate transportului sfeclei la centrele de preluare. Orice intîrziere înseamnă pierderi mari pentru cooperativele agricole, pentru economia naţională. Insilozarea furajelor este lucrarea care face excepţie de la Ritmul alert în care se desfăşoară celelalte acţiuni. Cantitatea de nutreţuri introduse în silozuri a crescut în ultima vreme cu maximum un procent pe zi. Intr-o serie de judeţe — Olt, Constanţa, Argeş, Suceava, — situaţia însilozărilor a devenit chiar staţionară în ultimele două zile, de remarcat că in judeţe * ca Olt şi, Constanţa unde, în cea mai mare parte, nici nu au că- zut brume, există, in afară de coceni, mari suprafeţe cu culturi duble care pot asigura, dacă nu se intîrzie strîngerea lor, mari cantităţi de nutreţuri suculente. Resurse care pot fi insilozate continuă să se găsească şi în celelalte judeţe. Ritmul deosebit de scăzut al lucrării se explică prin lipsa de preocupare a organelor agricole, consiliilor de conducere şi speicialiştilor din numeroase unităţi. La însilozări nu există obligaţii contractuale pentru neîndeplinirea cărora poţi fi penalizat, nu există un plan de producţie marfă. Există, însă, obligaţii ferme de livrare la lapte şi carne, iar acestea nu vor putea fi respectate dacă nu se strînge acum întreaga vegetaţie care poate fi folosită în cursul iernii ca furaj. Aceasta nu ar fi trebuit să o uite nici un preşedinte, nici un inginer şef de cooperativă a-gricolă. Impulsionarea, în continuare, a recoltării porumbului şi sfeclei în unităţile rămase in urmă şi a însilozărilor în cooperativele agricole din absolut toate judeţele reprezintă astăzi principala sarcină a organelor agricole şi a consiliilor de conducere. Totodată, este necesar să se treacă cu toate tractoarele rămase disponibile la efectuarea arăturilor, ştiut fiind că arătura de toamnă aduce sporuri mari de recoltă la absolut toate culturile care se insămînţează in primăvară. Vremea, care încă se menţine favorabilă lucrărilor agricole, permite să stringem integral recolta anului 1971, să pregătim toate condiţiile pentru a obţine in 1972 producţii superioare saricinilor prevăzute pentru cel de-al doilea an al planului cin- cinal. ^ I SATUL SOCIALIST A In CAMPANIA AGRICOLA L In aprecierea rezultatelor pe care le obţine o cooperativă sau alta într-o campanie agricolă nu se poate face abstracţie de munca specialiştilor cărora le revine sarcina îndrumării tehnice, a controlului şi, nu în ultimă instanţă, organizării procesului de producţie. Dacă în cooperativele agricole din Jiba, Seini, Pribileşti, Tămâia şi în multe altele din judeţul Maramureş, însămînţările, recoltarea culturilor tîrzii, insilozarea furajelor au fost încheiate sau sînt pe sfîrşite, faptul se datorează atît hărniciei cooperatorilor şi mecanizatorilor, cit şi inginerilor care au planificat şi coordonat activitatea cu maximă răspundere. Indiferent de oră, în timpul zilei-lumină, pe Petru Ştirbu inginerul şef al cooperativei agricole din Sălsig — unitate fruntaşă pe judeţ in 1971 la cultura griului, care a terminat principalele lucrări agricole din această toamnă — îl găseşti totdeauna în cîmp, în mijlocul cooperatorilor. Mereu între cooperatori şi mecanizatori, la locurile unde se simte cel mai mult nevoia lor, s-au aflat în tot cursul campaniei agricole şi inginerii Aurel Pop din Seini, Gavril Indrea din Satulung, Gheorghe Bogdan din Ulmeni şi mulţi alţii ale căror unităţi au efectuat lucrările în perioada optimă. In Judeţul Maramureş pot fi intîlniţi insă şi altfel de specialişti. După cum se ştie, judeţul a încheiat insămînţarea griului, dar lucrarea n-a putut fi încadrată în epoca optimă. Aceasta din cauză că judeţul a fost tras in urmă cu cel puţin o săptămînă de citeva cooperative. Printre acestea se numără şi cea din Călineşti, al cărei inginer-şef, tovarăşul Nicolae Kraus, se ocupă de toate şi de nimic, neglijînd, de regulă, lucrurile esenţiale. In ziua raidului l-am găsit la moară, stînd la taifas tocmai cu cetăţenii pe care ar fi trebuit să-i mobilizeze la culesul porumbului. In vreme ce inginerul îşi pierdea timpul pe la locurile unde se string oamenii la taifas, mari cantităţi de fîn se aflau în cîmp, netransportate, iar merele se ша depreciaţi în grămezi, nesortate. Pe Octavian Puşcaş, inginerul cooperativei agricole din Peteritea, l-am căutat mult şi bine fără să-i dăm de urmă. „Nu-l mai căutaţi degeaba — ne-a spus Dumitru Nechita, preşedintele unităţii. Nici noi nu-l vedem decit la zile mari. Dînsul răspunde de buna folosire a utilajelor secţiei de mecanizare, dar nu a întreprins mai nimic ca lucrurile să meargă cum ar trebui. O semănătoare s-a defectat, iar alta în loc nu a procurat de la unităţile care au terminat semănatul, aşa că astăzi am trimis oamenii în cimp să însăminţeze cu mîna“. Apreciind sinceritatea preşedintelui, nu putem să nu observăm că însăminţatul griului cu mina reprezintă o gravă abatere de la tehnologiile stabilite, o întoarcere la metodele de lucru arhaice. De aceasta se face vinovat în primul rînd dînsul. E vinovat în calitatea sa de conducător al unităţii şi ca autor al soluţiei aplicate. La o asemenea situaţie nu s-ar fi ajuns, fireşte, dacă direcţia generală agricolă nu ar manifesta o inadmisibilă toleranţă faţă de specialiştii din cooperative aflaţi în subordinea sa. Toleranţa manifestată de direcţia generală este principala cauză care generează indisciplina specialiştilor, lipsa spiritului de responsabilitate, formalismul. Am avut ocazia să întîlnim in cooperativele din judeţ şi ingineri care, deşi nu lipsesc din unităţi, nu-şi fac, totuşi, datoria. Din categoria acestora face parte şi Paul Berei, inginer la cooperativa din Băseşti. De activitatea sa nesatisfăcătoare am luat cunoştinţă, verificînd munca mecanizatorilor. Felul în care executau lucrările era diferit de la un mecanizator la altul. Faptul, surprinzător la început, am putut să ni-l explicăm repede. Mecanizatorii nu aveau ordine de lucru. Inginerul Berei „uitase", cică, să îl emită. La Băseşti ne-a fost imposibil să aflăm care este norma de sămînţă de grîu folosită la hectar. De la mecanizatorul Ion Pop am aflat că s-au însămînţat 270 kg, de grîu la hectar, Octavian Remeş auzise că norma de sămînţă ar fi fost de 227 kg iar brigadierul de cîmp Ion Mercaş ne-a servit o altă cifră — 247. Adevărul ? Probabil că s-a însămînţat la hectar atît grîu cit a curs din semănători care au fost reglate de fiecare mecanizator după cum s-a priceput. Fără ordine de lucru i-am găsit şi pe mecanizatorii din Oarţa de Sus. Gheorghe Petri, şeful secţiei de mecanizare, a confundat planul operativ pe întreaga campanie cu ordinul de lucru, fapt ce ne face să credem că acesta din urmă n-a mai fost folosit de multă vreme în unitate. Exemple de acest fel am mai putea da. Existenţa lor denotă, ceea ce am mai spus, o slabă preocupare din partea direcţiei generale agricole pentru îndrumarea specialiştilor. Atît timp cit forul judeţean nu va lua măsuri ferme împotriva celor care nu-şi fac datoria, atît timp cit inginerii din unele cooperative nu vor fi exemplu de disciplină în unităţile respective, munca lor va continua să lase de dorit şi să constituie chiar un ferment de indisciplinare a cooperatorilor. Căci nu li se poate, de exemplu, pretinde cooperatorilor din Peteritea să lucreze întreaga zi-lumină cind inginerul, om cu studii superioare, plătit cu bani grei de la buget, nu dă cu zilele prin unitate. AUREL PERIDE coresp. „Satului socialist" SUCCESUL PE FRONTUL RFCOI тшггтчъ ANGAJAREA TOTALA, CEAS DE CEAS, A FIECĂRUI COOPERATOR ŞI MECANIZATOR Raid-anchetă în judeţul Maramureş La adăpostul toleranţei organelor agricole se proliferează indisciplina unor specialişti i ~Ч/Ч/Ч/Ч/Ч/Ч/Ч/Ч/Ч/Ч/Ч/Ч»Ч/Ч/». Situația recoltării porumbului In cooperativele agricole la data de 25 octombrie (Urmare din pag. 1) nii. La eficienţa mai bună a culturii mari nu s-a ajuns, desigur deodată. Treapta iniţială a constituit-o mecanizarea. Lucrările sunt mecanizate integral la cultura cerealelor păioase, iar la porumb în proporţie ce ajunge într-o serie de unităţi la 90— 95 la sută. De notat că în perioada pe care o am în vedere, în cooperativele din zonă nu se calcula preţul de cost, dar nu le-a fost greu consiliilor de conducere să observe că de la cultura mare se realizează cu ajutorul mecanizării o producţie globală a cărei valoare, la preţuri de stat, depăşeşte cheltuielile. Aceasta a determinat consiliile de conducere să-i acorde o tot mai mare atenţie în detrimentul legumiculturii. Nu în puţine cazuri, la culturile de grîu şi porumb s-au folosit, total sau în parte, îngrăşămintele chimice destinate legumiculturii. Cum legumele consumă cu nesaţ substanţele fertilizante, aşa s-a ajuns la paradoxul amintit: cultivarea lor într-un teren tot mai sărac în fosfor, azot, potasiu. Ce trebuie făcut pentru dezvoltarea legumiculturii în bazinul Vidra — şi nu numai în acesta — la nivelul condiţiilor naturale şi economice, fără ca celelalte culturi să fie neglijate ? După opinia mea, a multora dintre specialiştii cu care lucrez şi a altora pe care i-am consultat consider că trebuie luat un ansamblu de măsuri organizatorice, economice, tehnice şi de altă natură, măsuri pe care doresc să le prezint succint. Pe plan organizatoric este necesar, considerăm noi, să se treacă la comasarea actualelor ferme în complexe de producere şi valorificare — poate şi de industrializare, în unele cazuri , a legumelor. In cadrul complexelor, fermele ar urma să funcţioneze pe principiul gestiunii economice interne, aplicat efectiv și nu declarativ cum se întîmplă astăzi în multe cooperative. In bazinul legumicol Vidra, care dispune în prezent de 1 745 ha cultivate cu legume în cooperativele agricole, ar putea fi organizate cinci complexe a cite 600 de hectare fiecare, a şasea parte din suprafaţă urmînd să fie soră săritoare, cultivată cu lucernă în sistem irigat. Studiile întreprinse de C.P.V.L.F. Vidra în colaborare cu unii cercetători ai institutului de profil şi cu o serie de specialişti din unităţi ne-au dus la concluzia că un complex de felul celor pe care le preconizăm poate să rezolve ştiinţific Întreaga gamă de probleme tehnice, financiar-economice — inclusiv cele de investiţii — organizatorice etc. Gîndindu-mă că şi alţi cititori ai ziarului ar dori să-şi spună cuvîntul în această privinţă, enumăr citeva din sarcinile concrete ce revin complexului. Pe plan strict tehnic, complexului i-ar reveni datoria de a aplica cele mai adecvate, mai avansate şi mai puţin costisitoare tehnologii de producere a răsadurilor şi întreţinere a culturilor, de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor, de recoltare, condiţionare, ambalare şi păstrare a produselor, în funcţie de destinaţie. Pe plan financiar, complexul ar trebui să aibă sarcina folosirii judicioase şi cu maximum de randament a fondurilor destinate investiţiilor specifice şi a mijloacelor de producţie, a aprovizionării raţionale cu materii şi materiale, a obţinerii unităţii de produs cu cheltuieli inferioare preţurilor de realizare, a încheierii contractelor şi întocmirii graficelor în funcţie de cerinţele pieţei şi ale industriei conservelor, a obţinerii creditelor potrivit nevoilor şi a restituirii lor la termenele scadente. Pe plan organizatoric trebuie rezolvate cu un deosebit simţ de răspundere problemele ce ţin de alegerea profilului, specializarea formaţiilor în vederea folosirii cit mai depline a forţei de muncă, maşinilor, şi a celorlalte fonduri materiale existente, de organizarea superioară a activităţii financiare. Complexul pe care îl propun poate avea statut de asociaţie, ca şi întreprinderea intercooperatistă de sere-Bucureşti. Datorită înaltului nivel al producţiei, eşalonării ei raţionale, utilizării la maximum a pămîntului — folosindu-se şi culturile eşalonate şi intercalate — un complex cu 600 de hectare (500 cu legume şi 100 — solă săritoare) poate asigura fondul de marfă pentru un întreg O.L.F. bucureştean şi materie primă pentru o fabrică de conserve de capacitatea Florei sau celei de la Valea Roșie. Prin crearea complexelor amintite s-ar putea asigura forța de muncă permanentă care să fie plătită un acord global pe baze mai largi decit cele actuale. Vreau să spun, cu alte cuvinte, că acordul global nu va fi stabilit nici în funcţie de mia de lei producţie obţinută, nici în raport de tona de produs, ceea ce îl determină pe cooperator să acorde atenţie, în primul caz, produselor care se vînd cu preţ bun iar în cazul celălalt să se preocupe de culturile care dau mai uşor recolte mari la unitatea de suprafaţă. Acordul global ce se va aplica în cadrul complexelor va avea la bază consumul de norme de muncă cu motivare tehnică — aceasta fără a se pierde din vedere rezultatul final, evaluat valoric sau in unităţi de produs. Sub această formă a fost propusă, după cum se ştie, introducerea acordului global la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din 23 noiembrie 1970 de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Complexele fiind unităţi cu gestiune economică proprie, pe deasupra şi specializate, forţa de muncă şi mijloacele de producţie repartizate legumiculturii nu vor mai lua altă destinaţie. In plus, ambii factori vor , putea fi folosiţi raţional. Complexele vor lichida şi alte neajunsuri care afectează astăzi legumicultura în cooperativele din bazinul Vidra şi, după ştiinţa noastră, şi din cele aflate în celelalte bazine. In prezent, bunăoară, de îndată ce încheie contracte, cooperativele primesc, sub formă de avans, 40 la sută din valoarea legumelor contractate. Dacă s-ar respecta riguros principiul autonomiei fermei, al gestiunii economice interne, ar urma ca banii luaţi ca avans să fie folosiţi numai pentru retribuirea forţei de muncă şi pentru acoperirea celorlalte cheltuielide producţie din legumicultură. In realitate, astăzi, se produce un fel de deturnare de fonduri, nesancţionabilă sub raport juridic, dar pedepsită prompt de legile economice obiective. Avansurile primite pentru legumele contractate sint cheltuite in alte sectoare de producţie, nemairămînind bani pentru plata lunară a legumicultorilor. Soluţionări raţionale vor dobindi in cazul complexelor şi problemele ce ţin de aprovizionarea tehnico-materială, de realizarea investiţiilor care vor putea fi concentrate în obiective moderne, cu funcţionalitate ridicată. Pentru a sublinia necesitatea unui mod nou de abordare a investiţiilor este, credem, suficient să arătăm că numai în cadrul complexelor se va putea renunţa la producerea răsadurilor în răsadniţe clasice cu încălzire biologică, metodă prin care se realizează un material de plantat de slabă calitate. Eventual pot fi construite sere-înmulţitor pentru mai multe complexe din acelaşi bazin. Dacă ar fi să comparăm legumicultura cu o activitate din domeniul zootehniei, ar trebui să apelăm la creşterea păsărilor. Legumele sunt deosebit de sensibile la boli şi dăunători, iar acesta este unul din principalii factori care determină producţii scăzute. In cooperativa din Valea Dragului a fost distrusă, de pildă, de boli, circa 50 la sută din producţia de tomate timpurii, iar cea obţinută a fost de o calitate cu mult inferioară celei prevăzute. Crearea complexelor ar face posibilă înfiinţarea unor centre de avertizare şi combatere a bolilor şi dăunătorilor înzestrate cu utilaj specific şi personal calificat. N-aş putea preciza acum structura acestor centre şi nici raza lor de acţiune. Să fie unul pe complex, unul pe bazin ? Rămîn să-şi spună cuvîntul specialiştii în organizarea şi optimizarea producţiei. Am căutat să prezint succint problemele pe care le ridică dezvoltarea producţiei de legume în bazine specializate. Nu sunt, fără îndoială, singurele. Cine ia în studiu situaţia existentă acum va vedea că mecanizarea proceselor de muncă în agricultură prezintă o gamă largă de probleme pe cit de diverse, pe atît de complexe și importante. Aceasta mă determină să sugerez ziarului să abordeze într-o anchetă și importanta problemă a mecanizării în legumicultură. DEZVOLTAREA LEGUMICULTURII CINCINAL (Urmare din pag. I) pe şenile S 650, echipat cu încărcător hidraulic şi cupă pentru sfeclă, dizlocatorul de rădăcinoase cu nume frumos şi semnificativ „Lunca", maşina de recoltat mazăre, elevatoare, benzi transportoare etc, etc. Creşterea gradului de mecanizare a agriculturii, in ritmuri de un dinamism fără precedent, va avea consecinţe directe, de mare valoare economico-socială, asupra lumii satului. Dintr-un anume punct de vedere, se poate spune că tractorul şi maşina înscriu tot mai accentuat satul pe coordonatele civilizaţiei socialiste, îi transformă oamenii şi traiul lor. In acelaşi grai semnificativ al cifrelor, Legea pentru adoptarea planului cincinal prevede calificarea prin şcoli, în perioada 1971—1975, a 1 060 000—1 070 000 cadre, din care 690 000—700 000 muncitori calificaţi. De bună seamă că o parte din aceştia, corespunzător sporirii parcului de tractoare şi maşini trimise agriculturii, vor completa numărul celor peste 100 000 de mecanici agricoli, existenţi astăzi, fapt ce va avea consecinţe evident pozitive asupra dezvoltării economice şi sociale a satului. Măsurile cuprinse în Expunerea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiembrie 1970, privind organizarea, planificarea şi conducerea agriculturii, au trasat sectorului mecanic din agricultură răspunderi precise, de importanţă deosebită în efortul oamenilor muncii de la sate spre mai mult belşug. „Detaşament al clasei muncitoare la sate" — cum li se spune cu îndreptăţire mecanicilor agricoli — lor li se deschid, prin prevederile planului cincinal* recent adoptat de forul suprem al ţării, perspectivele a noi succese in creşterea şi ieftinirea producţiilor. Iar aceasta înseamnă muncă susţinută, ordine şi disciplină, grijă neslăbită pentru maşina încredinţată — atribute caracteristice, în cel mai înalt grad, clasei muncitoare. Noi Г PAGINA 3 „LUME, LUME, SORO LUME" Cîntecul acesta l-am auzit de două ori intr-o zi în comuna Fîntînele din judeţul Prahova. Il cînta un cetăţean din brigada a Hl-a a cooperativei agricole în timp ce tăia coceni de pe tarlaua care urma să fie arată. Omul era voios, avea spor la muncă şi de ce să nu cînte ? Numai că melodia a fost întreruptă de brigadierul Gheorghe Minculescu care i-a spus să lase cocenii şi împreună cu alţi doi cooperatori să meargă de urgenţă să-i cosească nişte lucernă ; se înţelege că nu era vorba de lucerna cooperativei, ci de a sa personală. Victoria Lepuş, o cooperatoare, i-a reproșat că lucerna poate să mai aștepte sau s-o cosească singur, dar brigadierul i-a tăiat-o scurt : — Nu te băga în bucătăria mea ! Mai tîrziu am auzit cîntecul „Lume, lume, spre lume" la cazanul de fabricat rachiu. Solistul era brigadierul Gheorghe Minculescu. Era... în voce, în timp ce membrii brigăzii erau pe cîmp. Dacă i s-a spus de ce e la cazan şi nu la cîmp a dat vechea replică : „Nu vă băgaţi in bucătăria mea". La care nu putem decit să sugerăm consiliului de conducere să intre în „bucătăria" brigadierului şi să facă ordine. Iar dacă continuă să confunde brigada cu bucătăria poate nu ar fi rău ca de brigadă să se ocupe altcineva. GĂSIŢI PĂGUBAŞUL Să vezi şi să nu crezi ! In dreptul comunei Voila, în apropierea liniei de cale ferată, am găsit zilele trecute o bandă transportoare. Utilajul se află şi astăzi pe locul acela în care cineva l-a abandonat cu mai bine de o lună în urmă. Timpul de cinci zace utilajul lingă linia ferată l-am aflat de la Ion Şerban, responsabilul centrului din Voila de preluare a cartofilor, centru ce aparţine de I.P.U.I.L.F. Braşov. Noi credem că utilajul a fost adus ca să fie folosit de centrul amintit care are pe rampa gării sute de tone de cartofi. Dacă centrul ar instala şi ar pune în funcţiune banda transportoare, cartofii ar putea fi repede încărcaţi şi expediaţi la centrele de consum. Ion Şerban nu se atinge de utilaj. Cică nu-i aparţine. Cine o fi oare misteriosul posesor al unui atit de necesar utilaj ? Pentru a veni în ajutorul organelor în drept să-l descopere se informăm că banda poartă numărul de inventar 6 1 ).• Să găsim transportorul n-a fost greu. Să vedem cine il găseşte pe păgubaş . Şi mai cu seamă cine va pune în funcţiune p utilajul ?s ! Cine „mănincă" timpul mijloacelor de transport Ne-am obişnuit ca în aceste zile să întîlnim pe drumuri şi şosele şiruri de căruţe încărcate cu porumb şi alte recolte de toamnă ce iau drumul pătulelor şi magaziilor. La cooperativa agricolă Costeşti din judeţul Buzău, însă, 10—15 căruţe staţionează zilnic ore întregi în curtea unităţii, cum se întîmplă şi în ziua in care ne aflam acolo. Motivul ? Lipsa fierului pentru confecţionarea potcoavelor şi a altor materiale necesare atelajelor. După afirmaţia fierarului Alexandru Gheorghe şi a conductorilor de atelaje Coman Chiru, Ion Neculai, Gheorghe Moldovan şi alţii, de mai bine de trei luni în unitate lipsesc cărbunii şi fierul. Metoda ca fiecare să se prezinte la fierărie cu materialul necesar potcovirii nu ni se pare a fi cea mai potrivită. Să faci economie sau să neglijezi cu totul aprovizionarea cu materialele mărunte, dar foarte necesare, încurcind astfel desfăşurarea normală a transporturilor, nu înseamnă, pînă la urmă, decit să-ţi furi singur căciula. A