Satul Socialist, decembrie 1971 (Anul 3, nr. 799-825)
1971-12-04 / nr. 802
PAGINA 2 REDUCERI DE PREŢURI la televizoare şi aparate de radio ! SĂTENI ! Cu începere de la 1 decembrie a.c., preţurile televizoarelor şi aparatelor de radio din producţie internă au fost reduse . De la magazinele specializate ale cooperativelor de consum salariaţii, pensionarii, membrii cooperativelor agricole şi ţăranii cu gospodării individuale pot cumpăra televizoare şi aparate de radio şi cu plata în rate. Pentru membrii cooperativelor agricole şi ţăranii cu gospodării individuale, avansul minim este de 15 la sută, restul sumei datorate se poate achita în 24 rate lunare. Cu un aconto de numai 460 lei, puteţi cumpăra, de exemplu, un televizor MODERN, spre bucuria întregii dv. familii. INTRAŢI CHIAR ACUM ÎN MAGAZINUL COOPERATIVEI DE CONSUM DIN COMUNA DUMNEAVOASTRĂ. Preţ vechi Preţ nou 1 150 € « Cine a irosit zilele bune nu are dreptul să se plîngă că vremea este rea (Urmare din pag. I) rumbului şi eliberatul terenurilor se răzbună. Au fost destule cazuri cînd vremea era bună, iar tractoarele stăteau cite 3—4 zile pentru că nu aveau front de lucru. Nici specialiştii unităţilor pe care le deservim n-au dat dovadă întotdeauna de o justă înţelegere a situaţiei. Un singur exemplu : Cînd vremea era favorabilă şi se putea ara din plin, am recomandat ca fiecare tractor să are cu trei brăzdare, la adîncimea de 26 de centimetri. Preşedinta cooperativei agricole din Zîmbreasca, inginera Lenuța Lungu, s-a opus, însă, cerînd mecanizatorilor să are doar cu două brăzdare la 30 cm adîncime. Cite hectare au rămas nearate din această cauză ? Sînt ferm convins că o arătură executată în toamnă la 26 cm este infinit mai bună decit una de 30 cm, dar executată în primăvară". ION BURCEA, preşedintele cooperativei agricole „Unirea" din Tîrnava : „Printr-o masivă mobilizare am reuşit să strîngem toţi cocenii, dar pe 740 de hectare arăturile nu au fost încă executate. Terenul foarte umed nu permite efectuarea lor. Nu se poate ara nici pe vîrful dealului. Aşteptăm să îngheţe şi atunci... In singura noapte cu îngheţ din ultimele zile, mecanizatorii S.M.A. Botoroaga au arat cîteva sute de hectare, în raza lor de activitate". Iată o soluţie, dar să ascultăm şi alţi interlocutori. GHEORGHE VASILE, şeful fermei de câmp a cooperativei agricole Izvoarele . „La noi mai sunt de eliberat de coceni şi tulpini de floarea-soarelui 180 de hectare. Aceasta presupune încă vreo 7 zile bune de muncă. Arături mai sunt de făcut pe 280 de hectare, ceea ce înseamnă că cele 17 tractoare din dotarea secţiei noastre mai au de lucru cam 7—8 zile. Acum nu se poate ara. Ne străduim să încheiem eliberatul terenului şi transportul cocenilor şi tulpinilor de floarea-soarelui. La această lucrare participă zilnic în ferma ce-o conduc vreo 150 braţe de muncă şi 27 de atelaje". ING. EMILIAN MIHAILESCU, directorul general al direcţiei generale agricole a judeţului : „întîrzierile, care nu s-au întîlnit în judeţul nostru anul trecut, se explică prin regimul pluviometric excesiv de abundent din această toamnă. Se putea, totuşi, evita situaţia în care ne găsim, dacă în toate unităţile agricole s-ar fi aplicat, aşa cum a fost indicat, forme stimulative de retribuire a muncii. S-ar fi asigurat astfel o bună participare a cooperatorilor la lucrările de recoltat şi eliberat terenurile. Existînd din timp suficient front de lucru, sînt convins că arăturile ar fi avansat rapid. Cunosc în amănunt situaţia din fiecare unitate, şi pot să vă spun că marea majoritate a angajaţilor direcţiei generale agricole, uniunii cooperatiste, consiliului popular judeţean sunt detaşaţi în unităţi pentru îndrumarea la faţa locului a lucrărilor. Din partea biroului comitetului judeţean de partid, este delegat cîte un tovarăş pentru fiecare consiliu intercooperatist. Măsurile concrete de mobilizare pe care le-am luat acum cîteva zile au condus la terminarea recoltării orezului pe ultimele 14 hectare la cooperativa agricolă din Măgura. Intîrzierile la recoltatul sfeclei se datoresc faptului că într-o perioadă bună de lucru noi am sistat lucrările. Acum, scosul și transportatul sfeclei decurge destul de greoi din cauza terenului moale, care ne obligă să tragem cu cite trei tractoare fiecare remorcă. Totuşi, am convingerea că lucrarea se va în-cheia în cel mult 3—4 zile. Pentru a o grăbi am organizat acţiuni de întrajutorare între unităţi. Deocamdată condiţiile de umiditate a solului nu ne permit să lucrăm la arat cu toate tractoarele în formaţii compacte, se foloseşte însă fiecare oră bună de lucru, noaptea, mai ales, cînd solul îngheaţă. Cu cele 3 000 de tractoare vom putea termina în 10—11 zile bune de lucru arăturile pe întreaga suprafaţă. Spun aceasta şi fiindcă avem asigurat schimbul doi pentru circa 700 de tractoare". Situaţia întîlnită pe ogoarele teleormănene nu poate fi considerată, deci, nici acum satisfăcătoare. Şi trebuie spus că după prima noastră anchetă au existat cel puţin trei zile în care se putea lucra în condiţii relativ bune. Punînd întîrzierea arăturilor pe seama excesului de umiditate din sol, interlocutorii s-au gîndit fie la situaţia din ultimele zile — străbătînd sute de kilometri în cursul raidului ne-am putut convinge că intr-adevăr nu se putea lucra — fie la precipitaţiile mai abundente din ultimele trei luni. Toţi cei cu care am discutat recunoşteau, însă, că rămânerile în urmă puteau fi uşor evitate dacă s-ar fi acţionat la timp cu discernămînt şi competenţă, adică dacă toate forţele ar fi fost mobilizate la timpul potrivit, pentru că în această perioadă a fost şi suficient timp favorabil lucrărilor în cîmp. Am întîlnit în cursul raidului nostru întinse suprafeţe pe care cocenii de porumb netăiaţi, rupţi şi muiaţi de apă se degradau. Aceasta în timp ce, aşa cum ne spunea un cooperator din Călineşti, în multe locuri „cămările zootehniei" sînt goale. Atenţionăm consiliile de conducere din unităţile restante la tăiatul şi transportatul cocenilor că întorsul sub brazdă al cocenilor, mărunţirea lor cu discurile, pe lingă faptul că lipseşte animalele de un preţios furaj, încarcă costul lucrărilor de pregătire a terenului şi îngreunează în primăvară semănatul. Este absolut necesar ca terenul să fie eliberat rapid şi de ultimul cocean, creindu-se astfel front larg de lucru tractoarelor. Trebuie să fie clar pentru toţi cei care muncesc în agricultura judeţului că numai executînd arăturile acum, în aceste zile, pînă la ultima palmă de loc, se va asigura la anul realizarea producțiilor scontate. SATUL SOCIALIST (Urmare din pag. 1.) noastră, a celor care lucrăm nemijlocit în producţie, fie că sîntem specialişti sau cadre de conducere. Dacă s-ar fi procedat astfel, eu unul aş fi susţinut ca în programul casei agronomului să fie înscrisă şi prezentarea şi dezbaterea unei teme de mare interes şi actualitate, în special pentru unităţile situate în apropierea zonelor industriale. Este vorba de poluarea atmosferei şi a apelor. La Copşa Mică, de pildă, cu ani în urmă rodeau 175 de hectare de vie. In prezent, colinele au rămas sterpe din cauza reziduurilor industriale care s-au depus între timp". ALEXE BARBULAT, tehnician la circumscripţia veterinară din Cristian : „Şi eu doresc să mă opresc la necesitatea consultării celor din producţie în vederea alcătuirii programului. Numai să nu se facă din chestiunea aceasta o formalitate. La recenta instruire, de exemplu, am fost întrebaţi dacă sîntem de acord cu tematica, dacă vrem să facem alte propuneri, înainte de toate, nefiind anunţaţi din vreme asupra programului, noi nu eram pregătiţi şi deci nu puteam formula nişte observaţii concrete. Şi apoi, chiar dacă am fi propus o altă temă, de unde ar fi fost aduşi pe moment lectori pregătiţi să o susţină ? Vreau să ridic şi o altă problemă. Timpul rezervat instruirilor este mult prea scurt. Oricît de bine ar fi pregătiţi lectorii şi oricît de mare ar fi bunăvoinţa cursanţilor este greu să cuprinzi în trei zile, uneori chiar intr-un timp mai scurt, problemele totdeauna majore ale unei instruiri. Programul este încărcat, obositor. Opt ore de prelegeri într-o zi nu-ţi mai lasă timp pentru un schimb de păreri cu colegii, pentru o documentare individuală, în bibliotecă". ION SAROIU, inginer-şef la cooperativa agricolă din Brateiu . „Personal consider că instructajele care se organizează la casa agronomului sunt bine venite. Eficienţa lor, însă, ar putea fi mult mai mare dacă ar fi susţinute cu un material didactic adecvat. Mă refer la faptul că încă lipsesc planşele, mulajele, filmele documentare etc, care ar mări, pe de o parte, interesul pentru temele prezentate, pe de altă parte, le-ar face mai accesibile. O altă problemă : este știut că pentru a fi mereu la curent cu ceea ce e nou în domeniul său de activitate, un specialist trebuie să studieze individual, serios şi ordonat. Casa agronomului este aceea care ar trebui să-i uşureze munca, să-i pună la dispoziţie documentarea necesară, să-l orienteze. Aceasta ar însemna existenţa, în primul rind, în cadrul instituţiei amintite a unei biblioteci corespunzătoare. Ar mai însemna şi un personal calificat care să întocmească fişe pe problemele care ne interesează, fişe care să ne fie expediate în unităţi, întrucît nu totdeauna avem timp să ne deplasăm la casa agronomului. In sfîrşit, activitatea casei agronomului nu trebuie să se desfăşoare doar între zidurile instituţiei. Loturile experimentale, care cu fiecare zi ce trece devin tot mai necesare in fiecare unitate agricolă, ar trebui, cred, organizate tot sub îndrumarea casei agronomului. Transformarea lor din instituţii de cazare şi programare a lectorilor, într-o instituţie dinamică de pro- Ce oferă casa agronomului pagandă tehnică — iată drumul pe care trebuie să-l urmeze casele agronomului". Intre ceea ce oferă, în prezent, casa agronomului din judeţul Sibiu şi ceea ce pretind specialiştii, cadrele din agricultură există, după cum se vede, o anumită discordanţă. însuşi programului instruirilor, care constituie astăzi baza activităţii acestei instituţii, nu i se acordă atenţia cuvenită. Multe teme se repetă. Planificarea activităţii nu este deseori de natură să sprijine agricultura. In octombrie, bunăoară, intr-un moment în care Sibiul, judeţ în care numărul tractoriştilor este insuficient, se afla in plină campanie agricolă de toamnă şi fiecare oră de lucru pierdută valora aur, casa agronomului a convocat mecanizatorii la un instructaj. Această programare nu este singura de acest fel. Greşelile de planificare se soldează adesea cu anularea programului stabilit. Urmărindu-se realizarea cu orice preţ a planului de cheltuieli şi venituri, instructajul anulat este înlocuit cu un altul pentru care nu a existat timp de pregătire, care, de fapt, a fost improvizat. Din această cauză, cu toate că prin plan au fost stabilite, două direcţii principale în activitatea instituţiei, — informarea curentă prin instruiri şi dezbaterea unor probleme agrare de interes major — acţiunile iniţiate poartă pecetea ocazionalului. Ele nu se însumează nici pe departe intr-un tot unitar care să vizeze proble-1’mele majore — prezente şi de perspectivă — ale agriculturii judeţului. Uneori se urmăresc teme fără nici o posibilitate imediată de aplicaţie. In cîmpul experimental al casei agronomului, bunăoară, au fost făcute încercări privind erbicidarea culturii porumbului. Rezultatul experienţei nu are valoare practică, întrucît preparatul folosit nu poate fi pus la dispoziţia unităţilor, el neexistînd în reţeaua de aprovizionare. Şi totuşi, casa agronomului trebuie să devină, aşa cum sublinia Unul din tovarăşii care au luat parte la ancheta noastră, un mijloc de propagare rapidă şi eficace a noului în agricultură. Cum poate fi realizat acest deziderat? înşişi factorii de răspundere din agricultura judeţului au în legătură cu aceasta opinii interesante, utile. Iată ce ne spune în această privinţă ing. MIHAIL TILLER, director general al direcţiei generale agricole judeţene. — Casa agronomului trebuie să funcţioneze ca o filială de institut de cercetări. Cînd afirm aceasta am în vedere două lucruri. Primul , o dotare corespunzătoare a casei agronomului, aşa cum o cere actualul stadiu de dezvoltare a agriculturii, este şi costisitoare şi greu de realizat. Activînd ca o filială de institut de cercetări, ea ar putea folosi foarte bine baza tehnico-materială a staţiunii experimentale. Concomitent s-ar înfăptui şi destul de vechiul deziderat al realizării unei cit mai strînse colaborări între cercetători şi cadrele din producţie. Această colaborare, care ar aduce avantaje evidente ambelor părţi, este cel de-al doilea lucru pe care l-am avut în vedere. Funcţionind ca filială de institut de cercetări înseşi instruirile din perioada decembrie-martie prevăzute in programul acţiunilor de propaganda agricolă şi instruire profesională, program elaborat recent, ar putea fi organizate la un nivel ştiinţific superior. Credem că din opiniile prezentate se desprind soluţii eficiente nu numai pentru casa agronomului în cauză, ci şi pentru cele care funcţionează în celelalte judeţe. De aceea, considerăm că problemele ridicate în anchetă se impun analizate şi soluţionate cu maximă responsabilitate — atît la nivelul judeţului cît şi la cel al direcţiei de resort din cadrul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor. If Nr. 802 Sîmbătă 4 decembrie CITITORII NE SESIZEAZĂ CÂND SE VA DESCHIDE ? Locuitorii comunei Topolovăţul Mare din judeţul Timiş erau pe deplin satisfăcuţi da modul cum fusese asigurată pînă mai acum cîteva luni aprovizionarea cu bunuri de larg consum. Ba putem spune că erau minări de magazinul cooperaţiei de consum deschis în localitatea lor. Aveau şi de ce: nu de puţine ori, în faţa tejghelelor asaltate de cumpărători, se aflau cetăţeni de prin satele vecine — Şuştra ori Iosifalău. Poate vă întrebaţi de ce am spus: „erau satisfăcuţi“? Aceasta întrucît magazinul cu pricina stă închis de cîteva luni de zile, mai precis încă din luna septembrie. Acum, dacă vor să-şi cumpere o batistă, o pereche de ciorapi ori alte articole de galanterie, cetăţenii de aici trebuie să bată calea pînă la Şuştra sau Iosifalău pentru a şi le procura. Pe bună dreptate ei se întreabă: oare cînd se va deschide magazinul universal din comună? NICOLAE TRISTU corespondent ! NU ESTE VORBA DOAR DE UN FLEAC Avem la noi în comună mîndreţe de magazine noi, frumoase şi nu mai este omul nevoit să bată drumul pînă la oraş, după te miri ce cumpărături. Găseşti în ele tot се-ţi doreşte inima. De la ace şi cuie la frigidere, aparate de radio şi televizoare. Dar nu despre acest lucru vreau să vă spun. Mă necăjeşte altul care pentru unii din gestionarii noştri este un fleac. Mă duc deunăzi la Stimaţi tovarăşi ! Am citit în Alma- Satul socialii!" — 1972 despre a ft nou produs al Uzinei de pompe Bucureşti, G.A.G. — 0,55. Cum noi sîntem dintr-un sat unde nu avem apă „la robinet", ne-ar interesa să cumpărăm acest aparat (avem fîntîni în curteadinei de 17—20 m) pentru a-l folosi la udatul grădii de zarzavat și pentru novul magazin să-mi cumpăr niște pînză. După ce măsoară vînzătorul pînza, o împăturește și apoi mi-o întinde. L-am rugat s-o împacheteze, sau dacă nu, să-mi dea o bucată de hîrtie. Mi-a răspuns că nu are şi că mă leg de un fleac. Alt om îşi cumpăra nişte nasturi şi cînd a cerut să-i fie împachetaţi a primit acelaşi răspuns. Stau şi mă întreb. Să fie vorba despre un fleac? G înalte nevoi în gospodărie. Am dori ca prin intermediul dv. să primim anumite indicaţii asupra agregatului: cît costă, ce curent şi cît anume consumă, la ce distanţă trebuie aşezat de sursa de apă, precum şi alte amănunte ce ar putea să ne facă să înţelegem cum să ne folosim de acest anarat Scriindu-vă aceste rînduri, ne gîndim, desc că nu. Cred, mai curînd, că e vorba de o datorie a vînzătorilor căci nu este de ajuns să cumperi din magazin un lucru de care ai nevoie, ci să fie şi ambalat, dacă se poate chiar frumos. Şi nu este atît de greu, spun eu ca atunci cînd responsabilul ridică mărfurile de la depozit să ia şi hîrtie de împachetat. GHEORGHE MORARIU comuna Sita Buzăului judeţul Covasna dacă se poate, să primim răspunsul chiar prin ziar. Va mulţumim, In numele mai multor cetăţeni din Satul Mireasa, judeţul Constanţa. M. STOIAN cooperatoare N.R. Am luat legătură cu uzina producătoare și în curînd vă vom comunica amănuntele tehnice care vă interesează. am citit In almanah DRUMURILE NE OMOARĂ TIMPUL ŞI BANII Vă scriem, în numele mai multor locuitori ai comunei Măicăneşti, din judeţul Vrancea.In comuna noastră — mare şi '‘frumoasă — sîntem cîteva sute de familii care avem aragaze, televizoare, aparate de radio. Necazurile încep atunci cînd avem de reparat un televizor, un aparat de radio. Cel mai greu ne este insă atunci cînd ni se termină gazul din buteliile de aragaz. Ca să le încărcăm trebuie să luăm drumul către oraş, cale de 40—50 km, cheltuind o groază de bani, pe maşini de ocazie, pierzînd şi mult timp. O maşină transportînd butelii pentru schimb face regulat curse pînă în comuna Vulturu, care se află la vreo 15 km de comuna noastră, dar dacă mergem la Vulturu nu ni se schimbă butelia, fiindcă, ni se spune, nu sîntem programaţi acolo. Ne întrebăm, nu se poate înfiinţa şi in сопгипа Măicăneşti: „un, centru de schimbat buteliile de aragaz şi un atelier de reparat televizoare şi aparate de radio ? Noi am mai cerut lucrul acesta, dar pînă acum nimeni nu ne-a dat nici un răspuns. DOBRIŢA STOICA ANETA IONIŢA din comuna Măicăneşti judeţul Vrancea PRICEPEREA SE CAPĂTĂ ÎNVĂŢÎND, SE DOVEDEŞTE MUNCIND (Urmare din рад. I.) rectorul căminului cultural ne-a făcut un calcul. De pe terenul inundabil s-ar putea scoate recolte în valoare de un milion lei. In urma acestui calcul, la numai cîteva zile, am săpat 300 m de şanţ, apoi alte sute şi am făcut un canal de colectare. Dar noi, sătenii, nu ne pricepem aşa de bine la culoare. Canalul s-a dovedit prea mic. El s-a umplut şi apa a inundat din nou terenul. Acum specialiştii noştri care au dirijat lucrările în loc să recunoască că au greşit se vaită că n-au fost sprijiniţi de la judeţ. Dar, eu mai ştiu că înainte de a tăia o dată, un croitor bun măsoară de 10 ori. Şi uite că ajungem iar la pricepere, la datoria de a învăţa dacă nu ştii bine să faci un lucru. Nu se merge la noi la inima lucrului. Cu toate că în adunările generale aud pe unii tovarăşi care spun că „vor analiza problemele". Dar noi avem fruntaşi despre care nu se spune nimic. Aş numi, de pildă, pe Gheorghe Negru din brigada a şasea care obţine pe teren de deal 5 600 kg porumb ştiuleţi la hectar, iar cei din tarlaleleînvecinate nici un sfert măcar. Preşedintele Paveluc a venit, a văzut şi a tăcut. Dacă îl întreb, el zice : „la noi, mai mult nu se poate face". Şi nu are dreptate. Posibilităţi există. Orice comunist din satul nostru, orice cooperator care pune la inimă interesul obştii, şi sunt aceştia destui, poate să-şi aducă o contribuţie însemnată dacă e condus cum trebuie. Insă şi ei cer de la cei care ii conduc să fie acolo unde e mai greu. Asta i se cere şi preşedintelui să fie bărbat, să gospodărească cu inteligenţă şi cu tot simţul răspunderii avutul nostru. Priceperea sau curajul în acţiune, hărnicia nu se măsoară cu referate şi cu vorbe. Eu aşa ştiu că ne învaţă partidul. (Urmare din pag. I.) stat? Pun această întrebare pentru că unii abuzează de critică și cînd este și cînd nu este mesar. — Aveți dreptate. Sincer să fiu, nici mie nu mi-ar face plăcere să încap pe mina unui astfel de om. Nu pentru că mi-ar fi frică ci pentru că, de obicei, o astfel de critică ar avea urmări cu totul defavorabile asupra activităţii unui om. Ar duce la timorare, la descurajare. Un astfel de „criticat", neconvins, să zicem, de vinovăţia lui, va persista în a greşi dar... cu alte metode, în aşa fel incit să nu mai dea prilejul de a fi criticat. — Există greşeli şi greşeli. — Da, aşa este Acestea, depind de sinceritatea şi capacitatea de înţelegere a unor oameni. Unii oameni greşesc din nepricepere, alţii pentru că sînt rău intenţionaţi, alţii greşesc chiar atunci cînd sînt animaţi de cele mai bune intenţii. Important este să discuţi cu calm dar cu fermitate cu cel ce a greşit, să-l faci să înţeleagă esenţa acţiunii lui şi, împreună, să fie găsite căile de îndreptare. Autocritica în acest caz devine sinceră, garanţia recuperării omului pentru societate devine fapt real , pentru că întreaga noastră muncă nu e decât o muncă educativă. Nu pledez în favoarea acelui „drum al blîndeţii", în favoarea jumătăţilor de măsură. A descoperi cauzele unui fenomen negativ, a le extirpa cu toată fermitatea, deseori cu ajutorul celui în cauză, iată un exemplu de a acţiona aşa cum ne cere partidul. — Unii oameni se feresc să-i critice pe semenii lor, chiar cînd sînt convinşi, cînd este evident că atitudinea acestora constituie un rău pentru societate. De ce să am pe urmă neplăceri ? — spun ei. — Intr-un fel, unii dintre cei ce gîndesc astfel s-ar putea să aibă dreptate, deşi situarea lor pe o poziţie de „a închide ochii", nu poate fi aprobată. Am cunoscut şi eu cazuri cînd oamenii au avut de suferit, mai mult ori mai puţin, mai direct ori mai puţin direct, de pe urma faptului că au îndrăznit să critice. Este vorba de acele critici adresate unor oameni care ţineau mai mult la scaunul funcţiei decit la datoria lor, care treceau peste principiile în favoarea cărora pledau în şedinţe, pentru a-şi „salva" situaţia. Or pînă la urmă viaţa nu iartă, face dreptate. Mai precis nu viaţa ci acţiunea conştientă a oamenilor cinstiţi care reprezintă majoritatea. — Alături de critică şi autocritică, stimulul moral poate juca un rol dinamizator deosebit în acţiunile pe care le întreprindem... — Neîndoios că da ! Noi ne conducem după un principiu : oamenii îşi desfăşoară activitatea în sinul obştii, pentru obşte. Obştea este deci îndreptăţită să-şi cunoască şi să-şi preţuiască fruntaşii. De aceea, în sesiuni, în adunări populare nu uităm să-i amintim pe cei mai harnici, mai întreprinzători, ba mai mult — şi acest lucru a stat la baza multor succese ale noastre — ne consultăm cu aceşti oameni, le cerem părerea şi sprijinul. S-ar putea să spună unii că această consultare permanentă ,cu oamenii satului le-ar ştirbi din prestanţă. Noi considerăm că lucrurile stau tocmai invers. Prestigiul pe care trebuie să-l aibă un activist în mediul sătesc se formează şi se consolidează pe această bază , respectă şi vei fi respectat ! Am încheiat aici discuţia cu unul dintre cei 272 de comunişti cîţi numără organizaţia comunală de partid din Borşa. Am stat apoi de vorbă cu mulţi săteni şi am constatat că principiile enunţate de primarul comunei se reflectau în viaţa şi munca oamenilor de aci. Despre acest lucru vorbesc drumul ascendent al cooperativei agricole de producţie, aspectul îngrijit, gospodăresc al localităţii, noul cămin cultural din satul Ciumăfaia, baia comunală recent ridicată în roşu, repararea drumului dintre Borşa şi Giula, introducerea apei potabile în cele două sate, etc. Un exemplu viu de ceea ce înseamnă a trăi în chip comunist. COMUNISTUL-exemplu de combativitate TELEVIZIUNE DUMINICA 5 DECEMBRIE Programul 1: 8.15 Gimnastica pentru toţi. 8.30 Cravatele roşii. 10.00 Viaţa satului. 11.10 Să înţelegem muzica. 12.00 De strajă patriei. 12.30 Emisiune în limba maghiară. 14.00 Sport. Fotbal : Sport Club Bacău—Dinamo Bucureşti. Campionatul mondial de ciclism acrobatic şi ciclobal. Din filmoteca noastră. Fotbal : aspecte din finala Cupei Angliei ediţia 1970—1971. 16.30 Postmeridian. 18.00 Film serial pentru tineret : Planeta giganţilor. 18.50 Vetre folclorice — Olt. Cint şi joc la Scorniceşti. 19.20 1001 de seri. Creionul fermecat — „La umbra pinului". 19.30 Telejurnalul de seară. 20.00 Reportajul săptămînii. 20.20 Cu toţii în scenă. 22.45 Telejurnalul de noapte. Programul II . 20.00 Reintîlnire cu personaje îndrăgite de copii. 20.20 Concertul orchestrei simfonice şi a corului Filarmonicii „George Enescu". 21.10 Săptămîna culturală bucureşteană. 21.20 Buletin de ştiri. 21.25 Bucureştiul necunoscut. 21.45 Intermezzo dansant cu orchestra Dorin Danciu. 22.00 Noutăţi ştiinţifice şi tehnice din lumea întreagă. 22.10 Film serial : Invadatorii (II).