Satul Socialist, martie 1972 (Anul 4, nr. 875-901)
1972-03-01 / nr. 875
PAGINA 2 e furtuna din zilele trecute, mergind ca de obicei printre mecanizatori, unul dintre ei m-a oprit. Cu un zimbet pe jumătate mucalit, pe jumătate trist, mi-a întins o foaie de ziar mînjitâ cu ulei, împăturită mărunt, pe care o scosese din buzunarul salopetei. „Citiţi asta, tovarăşe director !“ Era un articol publicat in „Scinteia“ (la 31 ianuarie —- n.r.) sub titlul „Bună combina, oltene ?“ şi se referea la condiţiile de viaţă şi de muncă ale mecanizatorilor ce deservesc cooperativa agricolă din Bratavăţu, judeţul Olt. Mecanizatorul nostru sublimase un anumit paragraf pe care, nu intimplător, îl reproduc în cele care urmează : „Înăuntru — relata autorul articolului — în sediul secţiei de mecanizare, cadrul era îmbietor. Sufragerie, bucătărie strălucind de curăţenie, televizor..." De ce a subliniat mecanizatorul tocmai paragraful acesta şi de ce a păstrat articolul in buzunar, anume, că să mi-l arate ? Răspunsul îl veţi afla din cele ce urmează . Staţiunea de mecanizare a agriculturii din Salonta se numără printre acele unităţi tinere, care abia au încheiat un an şi ceva de activitate, fiind create după şedinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiembrie 1970, care a stabilit noul cadru, îmbunătăţit de organizare, planificare şi retribuire a muncii în agricultură. Cel dintii an al activităţii noastre s-ar putea aprecia , după veniturile cu peste 250 000 de lei mai mari decit prevederile planului — ca un an rodnic, aducător al unor mulţumiri pe deplin îndreptăţite. Este şi nu este tocmai aşa. Cauza ? Dincolo de cei 257 000 lei, obţinuţi peste plan la venituri, am avut de suportat atit noi, cit şi cooperativele pe care le deservim, destul de multe neajunsuri. Ele s-au concretizat in lipsa de oameni calificaţi şi in marea fluctuaţie a unor angajaţi. . Situaţia aceasta pagubitoare, inacceptabilă, are rădăcini multiple. Pe de-o parte tinerii localnici nu acceptă să meargă la calificare tocmai în celălalt capăt al judeţului, la Valea lui Mihai, la Săcuieni şi la Harghita, unde au fost concentrate — nejudicios după părerea mea — trei şcoli profesionale pentru mecanici agricoli care să deservească sectorul cooperatist, în vreme ce şcoala de la Salonta pregăteşte (o altă anomalie — n.r.) numai mecanici pentru întreprinderile agricole de stat. Pe de altă parte, absolvenţii ce ne sunt repartizaţi de la şcolile amintite vin aici, la Salonta, fără tragere de inimă, fiindcă sunt departe de casă. în sfîrşit, cei care se hotărăsc să se stabilească cu serviciul în staţiunea noastră de mecanizare ajung repede să renunţe şi, fie că pleacă în satele lor, cum este cazul lui Iosif Turaş şi al lui Iosif Kosza din Otomani, fie intră în unităţile industriale din Salonta,numai, la întreprinderea de industrie locală ..Metalul" aproape jumătate din numărul salariaţilor este constituită din foşti mecanizatori). Cum se explică abandonul acesta al meseriei, cu toate că tinerilor absolvenţi ai şcolilor de mecanici agricoli li se impune să plătească cheltuielile de şcolarizare ? Consider că este cinstit şi de datoria noastră să spunem lucrurilor pe nume, să prezentăm situaţia cit mai exact : nu putem oferi mecanizatorilor deocamdată, condiţiibune de hrană şi de cazare. Am mers cu această problemă la tovarăşul Petru Demeter, primul secretar al comitetului orăşenesc de partid. Dumnealui şi ceilalţi factori de răspundere de la nivelul oraşului au arătat toată înţelegerea cuvenită, împreună ne-am gindit să amenajăm o casă a mecanizatorilor, însă nu am găsit spaţiu, Salonta fiind o localitate supraaglomerată. Am încercat, de asemenea, să asigurăm cu concursul consiliilor de conducere din cooperative cel puţin o hrană substanţială, caldă şi bine gătită, insă şi aici s-au ivit dificultăţi incit ei înşişi, mecanizatorii, au renunţat la ajutorul acesta. Cit despre cazare, ce să mai spun ? Am improvizat două dormitoare la secţiile nr. 1 şi nr. 2. Dar improvizaţiile rămîn improvizaţii. Toate acestea sunt, evident, cauze serioase care determină fluctuaţia cadrelor de mecanizatori. Am prezentat această situaţie — specifică, cred, numai staţiunii noastre de mecanizare — pentru a susţine in faţa forurilor superioare o propunere utilă. Ne gindim la crearea unei case de cimp a mecanizatorilor, aşa cum este cea de la Brastavăţu, despre care se scrie in ziarul „Scinteia“ , cu sefragerie, cu bucătărie strălucind de curăţenie, cu televizor, cu duşuri pentru baie şi cu un dormitor cit de cit confortabil. Această casă de câmp — proiectată sub îngrijirea S.M.A. Bihor — urma să fie construită în imediata vecinătate a noului sediu S.M.A., pentru care ni s-a aprobat finanţarea. Proiectul acceptat de Direcţia generală agricolă judeţeană a fost contractat cu Trustul judeţean pentru construcţii locale, iar noi, profitînd de timpul prielnic, am făcut toate pregătirile pentru a căra balast şi alte materiale. Avîntul însă ne-a fost curmat de către filiala judeţeană a Băncii de investiţii. Trimiţînd lista de titluri la Bucureşti, forul superior nu a admis deschiderea finanţării pentru casa de cîmp fiindcă plafonul cheltuielilor se depăşeşte cu 200 000 lei, ceea ce nu se permite — în cazul unor construcţii neproductive — fără aprobarea Consiliului de Miniştri. Unde-i lege, nu-i tocmeală. Dacă trebuie prezentată celui mai înalt for administrativ al ţării o argumentaţie corectă, convingătoare, noi sîntem gata să oferim documentaţia necesară. Totul este să nu lăsăm timpul să zboare. Casa de cîmp a mecanizatorilor de la Salonta, chiar dacă nu este o investiţie direct productivă, va avea repercusiuni neintirziate •— bineînţeles pozitive — asupra producţiei. Creind condiţii bune de muncă la oameni, aşa cum a recomandat şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu la consfătuirea cu cadrele din agricultura de stat, vom avea garanţia îndeplinirii sarcinilor sporite de plan, pe care sunt chemaţi să le îndeplinească mecanizatorii noştri alături de harnicii cooperatori din Mădăraş, Salonta şi celelalte unităţi pe care le deservim. Altminteri, perpelvindu-se situaţia de anul trecut, în 1972 se va înregistra aceeaşi deficienţă de cadrepermanentizate, lucrările în campaniile de vîrf vor merge greoi, o bună parte a tractoarelor şi a celorlalte maşini vor sta, ori vor fi utilizate sub nivelul posibilităţilor. Ing. IOSIF CADAR directorul Staţiunii de mecanizare a agriculturii Salonta, judeţul Bihor Argumente pentru „casa de cimp a mecanizatorilor i Calitatea reparaţiilor (Urmare din pag. I) să fie printre primele rezolvate la începutul perioadei de reparaţii. Dacă la nivel de S.M.A., unde există o conducere care are interesul ca absolut toate secţiile din subordine să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime, redistribuirea pieselor abia începe se pune, vrindnevrind, întrebarea: in ce stadiu se va fi aflînd această operaţie la nivelul Trustului pentru mecanizarea agriculturii? Este greu de imaginat că, în situaţia in care staţiunile nu au pus la punct evidenţa „plusurilor" şi a „minusurilor", această evidenţă este ţinută mai cu stricteţe la nivelul trustului judeţean. De altfel, prezentîndu-ne măsurile luate pentru grăbirea reparaţiilor, conducerea trustului n-a putut trece printre ele şi redistribuirea pieselor de schimb între staţiuni. Am vorbit la început de calitatea slabă a unor reparaţii, aceasta fiind singura stare de lucruri care il neliniştea pe inginerul Obreja. In raidul efectuat ne-am putut convinge şi noi că unele secţii şi staţiuni au căutat să-şi realizeze sarcina cantitativă la reparaţii nu printr-o mai bună organizare a acestora, ci prin neglijarea calităţii. Uneori au fost raportate ca fiind reparate utilaje la care nu se executaseră o parte din lucrări. Astfel, secţia de mecanizare Mihai Bravu a raportat ca reparate semănători SU— 29 care aveau patinele neascuţite. Grapele cu discuri şi grapele reglabile ale secţiei din Sabangia fuseseră reparate numai în scripte. La secţia Horia, două semănători SPC—6 au trebuit să fie demontate pentru a li se executa remedieri. Lista ar putea continua. Cum o cunosc de acum şi organele judeţene de resort, nu vom mai prezenta şi alte exemple. Credem că mentalitatea unor şefi de secţii de mecanizare este mai îngrijorătoare decit numărul şi gravitatea deficienţelor. Petre Geamalinca, şeful secţiei Horia şi Constantin Pavel, şeful secţiei Nalbant, de pildă, consideră că e firesc ca pe tarla să mai apară nevoia de a strînge ici un şurub, de a slăbi dincolo o piuliţă. Altfel spus, cei doi şefi ele secţie susţin că reparaţiile de slabă calitate sau incomplete nu trebuie să îngrijoreze pentru că ceea ce nu s-a făcut ori s-a făcut rău în atelier se îndreaptă un cîmp. Directorul trustului judeţean de mecanizare, care ne-a însoţit pe teren, ne-a informat că un astfel de mod de a privi reparaţiile se întîlneşte şi la şefii altor secţii. Un motiv in plus pentru direcţia generală agricolă de a verifica din nou, cu timpul mai îngăduie, calitatea reparaţiilor. Dispensare moderne In comunele Araci, Dobîrlau, Ojdula din judeţul Covasna, se află un stadiu avansat de construcţie noi dispensare umane, ce sunt ridicate cu ajutorul locuitorilor. Ele vor dispune de cabinete pentru adulţi, de pediatrie şi stomatologie, find înzestrate cu spaţii corespunzâtoare pentru consultaţii şi tratament, aparatură şi instrumentar sanitar adecvate, surse de alimentare cu apă potabilă, canalizare şi locuinţe destinate medicilor. Asemenea dispensare vor mai fi construite in comunele Sînzeni, Ozum, Moacşa şi Aita Mare. SATUL SOCIALIST Unităţi cu producţii şi venituri mari (Urmare din pag. I) că circa 3 000 kg porumb la hectar, alta doar 2 300. Este adevărat, numărul acestor unităţi nu este prea mare, 15—20, dar suficient pentru a ne da de gîndit, pentru a ne determina să trecem chiar din acest an la o acţiune hotărîtă pentru ca la finele cincinalului toate cooperativele agricole din judeţ să realizeze producţii şi venituri mari. Pentru creşterea producţiei agricole vegetale şi animale, pentru dezvoltarea economico-financiară a unităţilor noastre, conferinţa uniunii a adoptat hotărîri importante, la baza lor aflindu-se peste 300 de propuneri făcute de cooperatori în adunările generale. Pe această bază am trecut la elaborarea unui plan special de acţiune, urmînd ca el să fie supus discuţiei primei plenare a consiliului uniunii. Ne-am propus, pornind de la deficienţele existente în organizarea procesului de producţie, cindi fondul funciar şi cel de investiţie, mijloacele mecanice, forţa de muncă nu sunt suficient folosite, să ne îmbunătăţim in primul rînd stilul nostru de muncă privind îndrumarea şi sprijinirea activităţii unităţilor. Fără să ocolim cooperativele mari, fruntaşe, baza activităţii noastre o vom muta în acele unităţi care au nevoie de un sprijin deosebit. Este ştiut că în cooperativele agricole din Pechea şi Băleni, Şiviţa şi Independenţa, de exemplu, in care există consilii de conducere bune, active, preşedinţi pricepuţi, cooperatori , harnici şi gospodari, ne este mai uşor să mergem decit în cooperative ca acelea din Brăhăşeşti şi Adam, Ţigăneşti şi Ţepu, Goilor şi Virlezi, unde aproape la fiecare pas activistul venit de la judeţ se întîlneşte cu un mare număr de probleme, unde i se solicită sfaturi şi soluţii. Fiecare membru al biroului executiv, fiecare activist, va răspunde direct de câte o unitate, în toată această perioadă. Ne-am propus să introducem regula ca în fiecare plenară a consiliului să raportăm, să analizăm activitatea desfăşurată în aceste unităţi. In acest an, am hotârît ca în toate cooperativele agricole, în toate sectoarele, retribuirea muncii să se facă în acord global. Este o acţiune, pe care ne-am propus să o susţinem prin unele măsuri, care să elimine operativ neajunsurile privind cunoaşterea şi însuşirea acestui sistem, denaturările şi nemulţumirile ce s-ar putea ivi. împreună cu specialiştii din unităţi vom revizui în toate cooperativele slab dezvoltate normele de lucru, întrucît aici a apărut tendinţa de a se executa norme mici cu retribuţie maximă. Activitatea de pină acum, experienţa unităţilor fruntaşe, ne-au convins ce înseamnă, cîind de starea economico-financiară a cooperativelor se ocupă nu numai contabilul şef, economiştii, ci şi specialiştii din fiecare sector. In unităţile amintite ne propunem deci să analizăm trimestrial — cu sprijinul sucursalei Băncii pentru agricultură şi industrie alimentară — activitatea economico-financiară. In acest sens, vom organiza un schimb de experienţă la cooperativa agricolă din Şiviţa, unitate în care preşedintele şi specialiştii din fiecare sector ştiu în orice moment cit cheltuiesc şi cit vor ciştiga la fiecare cultură, la fiecare produs realizat, întrajutorarea cu cooperativele vecine fruntaşe, în acţiuni vizînd sporirea producţiei pe unitate de suprafaţă, dezvoltarea viticulturii, legumiculturii, zootehniei — sectoare cu mare eficienţă economică — este un alt capitol al planului pe care ni l-am propus, pentru ca la finele actualului cincinal toate unităţile să realizeze producţii şi venituri mari. în acest sens, activul uniunii judeţene se angajează să nu precupeţească nici un efort spre a da viaţă măsurilor expuse de secretarul general al partidului nostru, punînd deplin în valoare potenţialul tuturor unităţilor agricole cooperatiste din judeţul Galaţi. (Urmare din pag. I) erat însă insuficient, cu mult sub posibilităţile pe care le are cooperativa de aici, care dispune, poate, de mai multe braţe de muncă decit oricare altă unitate cooperatistă din judeţ. Şi în alte cooperative agricole lucrările au stagnat şi, după cîte se pare, nu vor fi reluate curînd. La Scutelnici, de pildă, s-au executat pînă la sfîrşitul lunii decembrie 1971 18 km de canale, apoi pînă la jumătatea lunii ianuarie alţi 4,5 km, după care cooperatorii şi-au considerat încheiată misiunea. Şi aceasta, în condiţii in care mai au de săpat 20 km de canale. Tovarăşul Gheorghe Roibu, contabilul şef al cooperativei din Scutelnici este categoric : „pînă nu vin specialiştii de la oficiul de îmbunătăţiri funciare să ne marcheze traseul nu putem acţiona". într-adevăr, în condiţiile acestei unităţi, apa freatică mult prea la suprafaţă, creează mari dificultăţi, dar practica de pînă acum demonstrează că la Scutelnici cooperatorii s-au descurcat destul de bine şi fără specialiştii de la judeţ, ceea ce înseamnă că şi acum se poate interveni prompt şi energic, încît lucrarea să fie continuată şi încheiată. La cooperativa agricolă din Largu nu poate fi adusă în discuţie nici măcar această scuză. „Pentru noi avem de executat 1 400 metri de canale — ne spune primul specialist al acestei unităţi, inginerul Mircea Cofas, dar am executat numai 220 metri, pînă la 10 ianuarie. De atunci nu ne-a mai permis timpul. Aşteptăm să se zvînte puţin terenul". Aici, la Largu, o mare parte din teren este nisipos şi se zvîntă repede. Era deci posibil ca lucrarea să fie terminată pînă la această dată. Şi s-ar fi încheiat cu siguranţă, dacă locuitorii comunei ar fi fost mobilizaţi în continuare să participe la lucrări. Consiliul popular comunal nu a înţeles că are datoria să sprijine cooperativa agricolă în această acţiune, lucrarea neinteresînd, de altfel, numai cooperativa agricolă de producţie, ci întreaga comună. Faptul că, chiar tovarăşul Ion Ivan, secretarul consiliului popular, nu cunoştea nimic despre lucrările de combatere a excesului de umiditate în raza comunei este edificator. Cazul consiliului popular din Largu nu este de fapt singular în această privinţă. Tovarăşul Gheorghe Bobocea, primul vicepreşedinte al consiliului popular judeţean Buzău, releva, la Conferinţa Uniunii judeţene Buzău a cooperativelor agricole de producţie, că această lacună se manifestă în activitatea mai multor consilii populare comunale din judeţIn alte cooperative agricole este evidentă o totală indiferenţă faţă de lucrările de eliminare a excesului de umiditate. Bunăoară, unităţile din Nehoiu şi Căneşti care au de executat pe terenurile lor, vecine cu cele ale cooperativei agricole din Largu, 2 600 metri de canale, lasă pe seama acesteia din urmă lucrarea. Rezultatul ? Producţii din ce în ce mai mici la hectar, care nu exprimă nici pe departe posibilităţile existente şi care diminuează, în acest fel, media realizată pe judeţ. In ciuda strădaniei cooperatorilor din Luciu, Brădeanu şi din alte unităţi, care se apropie de sfîrşit cu amenajările pentru eliminarea excesului de umiditate, suprafeţele pe care le mai au de protejat în continuare cei care dau zilelor rînd totalizau, în urmă cu cîteva zile, 2 712 hectare. Mari rămîneri în urmă se înregistrau, la aceeaşi dată, în executarea lucrărilor de combatere a eroziunii solului în bazinele Slănicului şi al Cîlnăului. Cea mai importantă dintre acestea este defrişarea viilor hibride îmbătrînite de pe terenurile supuse eroziunii şi fertilizarea suprafeţelor destinate loturilor semincere de sparcetă şi alte graminee. Dacă la cooperativa agricolă de producţie Aldeni — aşa cum ne relata tovarăşul Ion Moglan, preşedintele unităţii — circa 100 de hectare de vie au fost defrişate din totalul planificat de 123 hectare, urmînd ca restul de suprafaţă să fie eliberată pînă la 15 martie, iar viitorul lot semincer a fost în întregime fertilizat, la Cărpiniştea mai erau de defrişat 108 hectare vie şi de fertilizat o bună parte din lotul semincer. La cooperativele agricole din Murgeşti şi Mărgăriteşti această lucrare nici măcar n-a început. Scuza invocată de către conducătorii celor două unităţi : lipsa de asistenţă tehnică de la judeţ, nu reuşeşte să motiveze indiferenţa de care au dat dovadă consiliile de conducere ale cooperativelor respective în rezolvarea unei probleme de care depinde însăşi soarta producţiei viitoare. Este foarte puţin sigur că, în aceste condiţii, lucrările curente pe care le au de efectuat cooperativele agricole în îndeplinirea obiectivului de combatere a eroziunii solului pe o suprafaţă de 4 000 hectare vor putea fi încheiate. O parte din vină o poartă, desigur, şi organele agricole judeţene, îndeosebi Oficiul de îmbunătăţiri funciare, care nu asigură cu promptitudine asistenţa tehnică necesară. Or, în cazul unei participări mai susţinute la organizarea lucrărilor, chiar dacă nu s-ar rezolva totul, cel puţin s-ar spulbera şi scuzele acelora care, de obicei, dau vina pe tovarăşii de la judeţ. Mai mult decit oricînd este necesar ca acum, în perioada ce a mai rămas pînă la declanşarea din plin a campaniei agricole de primăvară, să se continue fără răgaz săparea şanţurilor, defrişarea viilor bătrine şi pregătirea amenajărilor locale pentru irigaţii. Cînd sapa și hîrlețul stau in şopron De la corespondenţii noştri judeţeni Consfătuirea pe ţară privind cultura inului şi cinepei In ziua de 28 februarie au avut loc la Satu Mare consfătuirea pe ţară privind cultura inului şi cinepii. La consfătuire au participat tovarăşii : Iosif Uglar, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al T.C.Ji., Prim secretar al Comitetului judeţean de partid Satu Mare, prof. dr. Nicolae Ştefan, adjunct al ministrului agriculturii, industriei alimentare şi apelor, cadre de conducere din Ministerul Industriei Uşoare, oameni de ştiinţă din institute de cercetări şi staţiuni experimentale, specialişti din direcţiile generale agricole judeţene, directori de staţiuni de mecanizare a agriculurii situate în zonele de răspîndire a celor două culturi, directori de întreprinderi agricole de stat, preşedinţi şi ingineri şefi din unele cooperative agricole cultivatoare de in şi cînepă. Consfătuirea a analizat rezultatele obţinute de cultivatori în anul 1971, tehnica producerii de fibre şi seminţe, precum şi măsurile ce se imune pentru îmbunătăţirea activităţii de obţinere şi valorificare a acestor produse. INSTRUCTAJ PE TEME DE PROTECŢIA MUNCII Din iniţiativa Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, In cursul zilei de 28 februarie a avut loc la Casa agronomului din Rm. Sărat un Instructaj privind protecţia muncii. Au participat ingineri, mecanici ai întreprinderilor agricole de stat din Întreaga ţară. Cu acest prilej participanţii au vizitat cabinetul metodologic de protecţia muncii de pe lingă Casa agronomului. Brutăria din Olteni, județul Teleorman, produce zilnic cantități însemnate de piine, de cea mai bună calitate, necesare locuitorilor comunei. Prin urbanizare se înţelege şi extinderea de ser Cine n-a fost de mai multă vreme în comuna noastră Dragomireşti, din judeţul Maramureş şi o vede acum, îşi dă seama cât de mult s-a schimbat. Nu mă voi referi la numărul caselor construite, la înfăţişarea lor nouă, ci la unele instituţii de utilitate publică asemănătoare cu cele de la oraş. Dispensarul uman, oficiul P.T.T., magazinul universal au fost înfiinţate în urmă cu cîţiva ani. Noutăţile au apărut în special in domeniul prestărilor de servicii.,Cea mai mare realizare este terminarea şi punerea în funcţiune a brutăriei, a cărei lipsă se resimţea înainte. Capacitatea brutăriei este de 2,5 tone de piine în 24 de ore, şi aci se lucrează în trei schimburi. Deşi brutăria a fost pusă în funcţiune în toamna anului trecut, volumul producţiei realizate pînă la sfîrşitul aceluiaşi an a întrecut cu peste un milion de lei prevederile. Dar, în afară de brutărie mai avem 16 secţii de prestări de servicii din care 6 le-am înfiinţat tot în anul trecut. Mai preeis, în a doua jumătate a anului 1971. Printre prestările de servicii pe care le avem în comună aş aminti patru secţii de tîmplărie, trei de zidari-zugravi, frizerie, cizmărie, secţie de tăiat lemne, o secţie foto, o ceasornicărie, o sifonărie şi o secţie de reparat obiecte casnice. Dar nu nu prestărilor tip ■ VICII mai numărul sporit al secţiilor Şi diversificarea prestărilor de servicii sunt importante, ci, mai presus de toate, întărirea încrederii locuitorilor că în aceste secţii se pot face lucrări de Calitate ca şi în atelierele din oraşele Sighetu- Marmaţiei sau Vişeu de Sus. Că am reuşit să le cîştigăm încrederea de care vorbeam o dovedesc cifrele, beneficiile realizate, care în anul trecut au fost mai mari cu peste 120 000 de lei faţă de cele prevăzute. Totuşi, încă n-am reuşit să venim în întîmpinarea dorinţelor locuitorilor comunei în ceea ce priveşte asigurarea materialelor de construcţii. De aceea, intenţionăm ca, împreună cu cooperativa agricolă de producţie din comună, să înfiinţăm o cărămidărie. Tot în acest an — şi cit de curînd — vrem să înfiinţăm o secţie de bolţare şi prefabricare din beton, în altă ordine de idei. în perspectiva imediată avem înfiinţarea unei cojocării şi a unei secţii de tricotaje pentru confecţionarea de obiecte de îmbrăcăminte cu specificul nortului maramureşan din această zonă. De asemenea, în curînd vom înfiinţa un atelier de reparat radiouri şi televizoare. Dar aceste activităţi de prestări de servicii presupun şi pretind totodată cadre bine pregătite profesional. De aceea au fost trimişi 16 tineri din comună să înveţe la diferite şcoli profesionale din ţară. Pe unii dintre aceştia îi aşteptăm să se reîntoarcă în comună în curînd şi de îndată ce vor sosi vom putea trece la înfiinţarea secţiilor pe care ni le-am propus. DUMITRU ZUBAŞCU preşedintele cooperativei de consum din comuna Dragomireşti, judeţul Maramureş IgglMK»;»! O •V riviii»TVii iiiVii'rtiViiiiiini v' [l1 joi 2 martie PROGRAMUL I . 6.00 Muzica şi actualităţi. 7.00 Radiojurnal. 8.00 Sumarul presei. 9.30 Odă limbii române. 10.05 Muzică populară din Timiş şi Caraş-Severin. 10.30 Clubul călătorilor (emisiune pentru tinerii ascultători). 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Noutăţi de muzică uşoară. 11.15 Din ţările socialiste. Reportaje din R. P. Bulgaria şi R. P. Albania. 11.30 Noi înregistrări ale Corului de copii al Radioteleviziunii. 12.00 întîlnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 14.40 Muzică populară cu Valeria Coloroarcă şi Dumitru Zamfir. 15.05 Tribuna Radio. 15.25 Pagini din muzica de estradă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.30 Solişti de muzică populară : Georgeta Anghel şi Dumitru Sopon. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Antena tineretului. 20.05 Zece, melodii preferate. 20.40 La microfon Lucreţia Ciobanu. 20.55 Ştiinţa la zi. 21.00 Revista şlagărelor. 21.45 Din lirica populară. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. PROGRAMUL II : 6.00 — 8.05 Program muzical de dimineaţă. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 8.05 Tot înainte. 9.35 Orchestra „Doina Argeşului" din Piteşti. Solişti Hermina Stănuşescu, Nelu Păun, Emil Tănase şi Ion Ionescu. 10.00 Melodii de Aurel Giroveanu. 11.00 Muzică populară cu Maria Bararu, Khatarina şi Elia Schuller şi Georgeta Motoia. 11.30 înregistrări cu Denise Constantinescu, Dino şi Lola Iovanovici. 12.00 Buletin de ştiri. 12.18 Melodii de Mănos Hadjidakis. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Varietăţi muzicale. 14.05 Balade, cîntece şi jocuri populare. 14.30 Ateneu. 15.00 Muzică uşoară de Aurel Manolache şi Daniele Pace. 15.30 Radio-şcoală. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.55 Sfatul medicului. 17.05 Concert de muzică populară. Solişti Elenă Roizen, Ana Hanţu şi Alexandru Pintea. 17.30 Dicţionar de literatură universală. 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Melodii de estradă. 19.30 Cadran. 19.50 Noapte bună, copii ! 20.00 Concertul orchestrei simfonice a Radioteleviziunii. 22.00 Muzică uşoară pe versuri de : Ion Minulescu, George Bacovia, Lucian Blaga şi Marin Sorescu. 23.00 Buletin de ştiri. Nr. 875 Miercuri 1 martie Joi 2 martie PROGRAMUL I : 9.00 Deschiderea emisiunii de dimineaţă. Telex. 9.05 Ritm, tinereţe, dans (reluare). 0.50 Desene animate. 10.00 Curs de limba engleză. Lecţia a 5-a. 10.30 Tele cinemateca . Corabia nebunilor (reluare). 12.55 Telejurnal. 15.30 Lecţii TV. pentru lucrătorii din agricultură. Cultura tutunului. Pregătirea şi desfăşurarea producţiei agricole în anul 1972. 16.30 — 17.00 Curs de limba germană. Lecţia a 4-a (reluare). 17.30 Deschiderea emisiuni de după amiază. 17.35 Emisiune în limba maghiară. 18.35 Confruntări. 19.00 Melodiile serii. 19.15 Publicitate. 19.20 1 001 de seri. 19.30 Telejurnal. 20.00 Reflector. 20.10 Handbal masculin : România — Cehoslovacia (reprim a Il-a) în cadrul turneului internaţional dotat cu „Trofeul Carpaţi". 20.40 Tinerii despre ei înşişi. 21.09 Mai aveţi o întrebare ? 22.30 24 de ore. s ' * ' V tz*th** * * *. ' J* # -fV* * \ t • *.?***** * S* *■ r* * -■ ’ i * .• W * V*W * * * * . *. M # A N UN Ţ ÎNTREPRINDEREA JUDEȚEANĂ DE INDUSTRIE LOCALĂ „MOBILA" GALAŢI Str. 1 Mai nr. 156 Produce şi livrează fără repartiţie pe bază de comandă fermă, următoarele prefabricate din beton armat: Nr. crt. Produsul Preţ cu ridicata de industrie Preț cu ridicata întreprindere î. Spalieri vie 240 cm 18,53 16,31 2. Stilpi gard 235X18X12 cm 62,86 55,33 275X18X12 cm 74,02 05,14 315X18X12 cm 105,80 93,10 3. Plăci pline 243X40X 5 cm 30,60 26,93 4. Plăci trafor 243X40X 5 cm 28,60 25,14 5. Dale armate 40X40X10 cm 11,40 10,03 Prefabricate nearmate 1. Dale 50 X 50 X 8 cm 8,10 7,13 2. Borduri 13X18X40 cm 3,20 2,82 2 ,13...... 1