Satul Socialist, martie 1972 (Anul 4, nr. 875-901)

1972-03-01 / nr. 875

PAGINA 2 e furtuna din zilele trecute, mer­­gind ca de obicei printre mecani­zatori, unul dintre ei m-a oprit. Cu­ un zimbet pe jumătate muca­lit, pe jumătate trist, mi-a întins o foaie de ziar mînjitâ cu ulei, îm­păturită mărunt, pe care o scose­se din buzunarul salopetei. „Citiţi asta, tovarăşe director !“ Era un articol publicat in „Scin­­teia“ (la 31 ianuarie —- n.r.) sub titlul „Bună combina, oltene ?“ şi se referea la condiţiile de viaţă şi de muncă ale mecanizatorilor ce deservesc cooperativa agricolă din Bra­tavăţu, judeţul Olt. Meca­nizatorul nostru sublimase un anu­mit paragraf pe care, nu intimplă­­tor, îl reproduc în cele care ur­mează : „Înăuntru — relata auto­rul articolului —­ în sediul secţiei de mecanizare, cadrul era îmbie­tor. Sufragerie, bucătărie strălu­cind de curăţenie, televizor..." De ce­ a subliniat mecanizatorul tocmai paragraful acesta şi de ce­ a păstrat articolul in buzunar, anume, că să mi-l arate ? Răspun­sul îl veţi afla din cele ce ur­mează . Staţiunea de mecanizare a agri­culturii din Salonta se numără printre acele unităţi tinere, care abia au încheiat un an şi ceva de activitate, fiind create după şe­dinţa de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiembrie 1970, care a stabilit noul cadru, îmbună­tăţit­ de organizare, planificare şi retribuire a muncii în agricul­tură. Cel dintii an al activităţii noas­tre s-ar putea aprecia , după ve­niturile cu peste 250 000 de lei mai mari decit prevederile planului — ca un an rodnic, aducător al unor mulţumiri pe deplin îndreptăţite. Este şi nu este tocmai aşa. Cauza ? Dincolo de cei 257 000 lei, obţinuţi peste plan la venituri, am avut de suportat atit noi, cit şi cooperative­le pe care le deservim, destul de multe neajunsuri. Ele s-au concre­tizat in lipsa de­ oameni calificaţi şi in­ marea fluctuaţie a unor an­gajaţi. . Situaţia aceasta pagubitoare, in­acceptabilă, are rădăcini multiple. Pe de-o parte tinerii localnici nu acceptă să meargă la calificare tocmai în celălalt capăt al judeţu­lui, la Valea lui Mihai, la Săcuieni şi la Harghita, unde au fost con­centrate — nejudicios după păre­rea mea — trei şcoli profesionale pentru mecanici agricoli care să deservească sectorul cooperatist, în vreme ce şcoala de la Salonta pregăteşte (o altă anomalie — n.r.) numai mecanici pentru întreprin­derile agricole de stat. Pe de altă parte, absolvenţii ce ne sunt repar­tizaţi de la şcolile amintite vin aici, la Salonta, fără tragere de inimă, fiindcă sunt departe de casă. în sfîrşit, cei care se hotărăsc să se stabilească cu serviciul în sta­ţiunea noastră de mecanizare ajung repede să renunţe şi, fie că pleacă în satele lor, cum este cazul lui Iosif Tur­aş şi al lui Io­sif Kosza din Otomani, fie intră în unităţile industriale din Salon­ta,­­numai, la întreprinderea de in­dustrie locală ..Metalul" aproape jumătate din numărul salariaţilor este constituită din foşti mecaniza­tori). Cum se explică abandonul aces­ta al meseriei, cu toate că tinerilor absolvenţi ai şcolilor de mecanici agricoli li se impune să plătească cheltuielile de şcolarizare ? Con­sider că este cinstit şi de datoria noastră să spunem lucrurilor pe nume, să prezentăm situaţia cit mai exact : nu putem oferi me­canizatorilor deocamdată, condiţii­­bune de hrană şi de cazare. Am mers cu această problemă la tovarăşul Petru Demeter, primul secretar al comitetului orăşenesc de partid. Dumnealui şi ceilalţi factori de răspundere de la nive­lul oraşului au arătat toată înţe­legerea cuvenită, împreună ne-am gindit să amenajăm o casă a me­canizatorilor, însă nu am găsit spaţiu, Salonta fiind o localitate supraaglomerată. Am încercat, de asemenea, să asigurăm cu con­cursul consiliilor de conducere din cooperative cel puţin o hrană sub­stanţială, caldă şi bine gătită, insă şi aici s-au ivit dificultăţi incit ei înşişi, mecanizatorii, au renunţat la ajutorul acesta. Cit despre cazare, ce să mai spun ? Am improvizat două dormitoare la secţiile nr. 1 şi nr. 2. Dar improvizaţiile rămîn im­provizaţii. Toate acestea sunt, evident, cauze serioase care determină fluctuaţia cadrelor de mecanizatori. Am prezentat această situaţie — specifică, cred, numai staţiunii noastre de mecanizare — pentru a susţine in faţa forurilor superioare o propunere utilă. Ne gin­dim la crearea unei case de cimp a mecanizatorilor, aşa cum este cea de la Brastavăţu, despre care se scrie in ziarul „Scinteia“ , cu s­e­­fragerie, cu bucătărie strălucind de curăţenie, cu televizor, cu duşuri pentru baie şi cu un dormitor cit de cit confortabil. Această casă de câmp — proiectată sub îngrijirea S.M.A. Bihor — urma să fie con­struită în imediata vecinătate a noului sediu S.M.A., pentru care ni s-a aprobat finanţarea. Pro­iectul acceptat de Direcţia gene­rală agricolă judeţeană a fost con­tractat cu Trustul judeţean pen­tru construcţii locale, iar noi, pro­­fitînd de timpul prielnic, am fă­cut toate pregătirile pentru a căra balast şi alte materiale. Avîntul însă ne-a fost curmat de către fi­liala judeţeană a Băncii de investi­ţii. Trimiţînd lista de titluri la Bucureşti, forul superior nu a ad­mis deschiderea finanţării pentru casa de cîmp fiindcă plafonul chel­tuielilor se depăşeşte cu 200 000 lei, ceea ce nu se permite — în ca­­­zul unor construcţii neproductive — fără aprobarea Consiliului de Miniştri. Unde-i lege, nu-i tocmeală. Dacă trebuie prezentată celui mai înalt for administrativ al ţării o argu­mentaţie corectă, convingătoare, noi sîntem gata să oferim docu­mentaţia necesară. Totul este să nu lăsăm timpul să zboare. Casa de cîmp a mecanizatorilor de la Salonta, chiar dacă nu este o in­vestiţie direct productivă, va avea repercusiuni neintirziate •— bine­înţeles pozitive — asupra produc­ţiei. Creind condiţii bune de mun­că la oameni, aşa cum a reco­mandat şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu la consfătuirea cu ca­drele din agricultura de stat, vom avea garanţia îndeplinirii sarcini­lor sporite de plan, pe care sunt chemaţi să le îndeplinească me­canizatorii noştri alături de har­nicii cooperatori din Mădăraş, Sa­lonta şi celelalte unităţi pe care le deservim. Altminteri, perpe­­lvind­u-se situaţia de anul trecut, în 1972 se va înregistra aceeaşi deficienţă de cadre­­permanentiza­te, lucrările în campaniile de vîrf vor merge greoi, o bună parte a tractoarelor şi a celorlalte maşini vor sta, ori vor fi utilizate sub ni­velul posibilităţilor. Ing. IOSIF CADAR directorul Staţiunii de mecanizare a agriculturii Salonta, judeţul Bihor Argumente pentru „casa de cimp a mecanizatorilor i­ Calitatea reparaţiilor (Urmare din pag. I) să fie printre primele rezolvate la începutul perioadei de reparaţii. Dacă la nivel de S.M.A., unde exis­tă o conducere care are interesul ca absolut toate secţiile din subor­dine să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime, redistribuirea pie­selor abia începe se pune, vrind­­nevrind, întrebarea: in ce stadiu se va fi aflînd această operaţie la ni­velul Trustului pentru mecanizarea agriculturii? Este greu de imagi­nat că, în situaţia in care staţiunile nu au pus la punct evidenţa „plu­surilor" şi a „minusurilor", această evidenţă este ţinută mai cu stric­teţe la nivelul trustului judeţean. De altfel, prezentîndu-ne măsurile luate pentru grăbirea reparaţiilor, conducerea trustului n-a putut tre­ce printre ele şi redistribuirea pie­selor de schimb între staţiuni. Am vorbit la început de calita­tea slabă a unor reparaţii, aceasta fiind singura stare de lucruri care il neliniştea pe inginerul Obreja. In raidul efectuat ne-am putut con­vinge şi noi că unele secţii şi sta­ţiuni au căutat să-şi realizeze sar­cina cantitativă la reparaţii nu printr-o mai bună organizare a a­­cestora, ci prin neglijarea calităţii. Uneori au fost raportate ca fiind reparate utilaje la care nu se exe­cutaseră o parte din lucrări. Ast­fel, secţia de mecanizare Mihai Bravu a raportat ca reparate se­mănători SU— 29 care aveau pati­nele neascuţite. Grapele cu discuri şi grapele reglabile ale secţiei din Sabangia fuseseră reparate numai în scripte. La secţia Horia, două semănători SPC—6 au trebuit să fie demontate pentru a li se exe­cuta remedieri. Lista ar putea con­tinua. Cum o cunosc de acum şi or­ganele judeţene de resort, nu vom mai prezenta şi alte exemple. Cre­dem că mentalitatea unor şefi de secţii de mecanizare este mai îngri­jorătoare decit numărul şi gravita­tea deficienţelor. Petre Geamalin­­ca, şeful secţiei Horia şi Constantin Pavel, şeful secţiei Nalbant, de pil­dă, consideră că e firesc ca pe tar­la să mai apară nevoia de a strîn­­ge ici un şurub, de a slăbi dincolo o piuliţă. Altfel spus, cei doi şefi ele secţie susţin că reparaţiile de slabă calitate sau incomplete nu trebuie să îngrijoreze pentru că ceea ce nu s-a făcut ori s-a făcut rău în atelier se îndreaptă un cîmp. Directorul trustului judeţean de mecanizare, care ne-a însoţit pe te­ren, ne-a informat că un astfel de mod de a privi reparaţiile se întîl­­neşte şi la şefii altor secţii. Un mo­tiv in plus pentru direcţia generală agricolă de a verifica din nou, cu­ timpul mai îngăduie, calitatea re­paraţiilor. Dispensare moderne In comunele Araci, Dobîr­­lau, Ojdula din judeţul Covas­­na, se află un stadiu avansat de construcţie noi dispensare umane, ce sunt ridicate cu aju­torul locuitorilor. Ele vor dis­pune de cabinete pentru a­­dulţi, de pediatrie şi stomato­logie, find înzestrate cu spaţii corespunzâtoare pentru con­sultaţii şi tratament, aparatură şi instrumentar sanitar adec­vate, surse de alimentare cu apă potabilă, canalizare şi locuinţe destinate medicilor. Asemenea dispensare vor mai fi construite in comunele Sîn­­z­eni, Ozum, Moacşa şi Aita Mare. SATUL SOCIALIST Unităţi cu producţii şi venituri mari (Urmare din pag. I) că circa 3 000 kg porumb la hectar, alta doar 2 300. Este adevărat, nu­mărul acestor unităţi nu este prea mare, 15—20, dar suficient pentru a ne da de gîndit, pentru a ne de­termina să trecem chiar din acest an la o acţiune hotărîtă pentru ca la finele cincinalului toate coope­rativele agricole din judeţ să rea­lizeze producţii şi venituri mari. Pentru creşterea producţiei a­­gricole vegetale şi animale, pentru dezvoltarea economico-financiară a unităţilor noastre, conferinţa uniu­nii a adoptat hotărîri importante, la baza lor aflindu-se peste 300 de propuneri făcute de cooperatori în adunările generale. Pe această bază am trecut la elaborarea unui plan special de acţiune, urmînd ca el să fie supus discuţiei primei plenare a consiliului uniunii. Ne-am propus, pornind de la de­ficienţele existente în organizarea procesului de producţie, cindi fon­dul funciar şi cel de investiţie, mijloacele mecanice, forţa de mun­că nu sunt suficient folosite, să ne îmbunătăţim in primul rînd stilul nostru de muncă privind în­drumarea şi sprijinirea activităţii unităţilor. Fără să ocolim coopera­tivele mari, fruntaşe, baza activi­tăţii noastre o vom muta în acele unităţi care au nevoie de un spri­jin deosebit. Este ştiut că în coo­perativele agricole din Pechea şi Băleni, Şiviţa şi Independenţa, de exemplu, in care există consilii de conducere bune, active, preşedinţi pricepuţi, cooperatori , harnici şi gospodari, ne este mai uşor să mer­gem decit în cooperative ca acelea din Brăhăşeşti şi Adam, Ţigăneşti şi Ţepu, Goilor şi Virlezi, unde a­­proape la fiecare pas activistul ve­nit de la judeţ se întîlneşte cu un mare număr de probleme, unde i se solicită sfaturi şi soluţii. Fieca­re membru al biroului executiv, fiecare activist, va răspunde direct de câte o unitate, în toată această perioadă. Ne-am propus să intro­ducem regula ca în fiecare plenară a consiliului să raportăm, să ana­lizăm activitatea desfăşurată în a­­ceste unităţi. In acest an, am hotârît ca în toa­te cooperativele agricole, în toate sectoarele, retribuirea muncii să se facă în acord global. Este o acţiu­ne, pe care ne-am propus să o sus­ţinem prin unele măsuri, care să elimine operativ neajunsurile pri­vind cunoaşterea şi însuşirea aces­tui sistem, denaturările şi nemulţu­mirile ce s-ar putea ivi. împreună cu specialiştii din unităţi vom revi­zui în toate cooperativele slab dez­voltate normele de lucru, întrucît aici a apărut tendinţa de a se e­­xecuta norme mici cu retribuţie maximă. Activitatea de pină acum, expe­rienţa unităţilor fruntaşe, ne-au convins ce înseamnă, cîind de sta­rea economico-financiară a coope­rativelor se ocupă nu numai con­tabilul şef, economiştii, ci şi spe­cialiştii din fiecare sector. In uni­tăţile amintite ne propunem deci să analizăm trimestrial — cu spriji­nul sucursalei Băncii pentru agri­cultură şi industrie alimentară — activitatea economico-financiară. In acest sens, vom organiza un schimb de experienţă la cooperativa agri­colă din Şiviţa, unitate în care pre­şedintele şi specialiştii din fiecare sector ştiu în orice moment cit cheltuiesc şi cit vor ciştiga la fie­care cultură, la fiecare produs rea­lizat, întrajutorarea cu cooperativele vecine fruntaşe, în acţiuni vizînd sporirea producţiei pe unitate de suprafaţă, dezvoltarea viticulturii, legumiculturii, zootehniei — sec­toare cu mare eficienţă economică — este un alt capitol al planului pe care ni l-am propus, pentru ca la finele actualului cincinal toate unităţile să realizeze producţii şi venituri mari. în acest sens, acti­vul uniunii judeţene se angajea­ză să nu precupeţească nici un e­­fort spre a da viaţă măsurilor ex­puse de secretarul general al par­tidului nostru, punînd deplin în valoare potenţialul tuturor unităţi­lor agricole cooperatiste din jude­ţul Galaţi. (Urmare din pag. I) erat însă insuficient, cu mult sub posibilităţile pe care le are coope­rativa de aici, care dispune, poate, de mai multe braţe de muncă de­cit oricare altă unitate coopera­tistă din judeţ. Şi în alte coope­rative agricole lucrările au stagnat şi, după cîte se pare, nu vor fi re­luate curînd. La Scutelnici, de pildă, s-au executat pînă la sfîrşi­tul lunii decembrie 1971 18 km de canale, apoi pînă la jumătatea lu­nii ianuarie alţi 4,5 km, după care cooperatorii şi-au considerat în­cheiată misiunea. Şi aceasta, în condiţii in care mai au de săpat 20 km de canale. Tovarăşul Gheor­­ghe Roibu, contabilul şef al co­operativei din Scutelnici este cate­goric : „pînă nu vin specialiştii de la oficiul de îmbunătăţiri funciare să ne marcheze traseul nu putem acţiona". într-adevăr, în condiţiile acestei unităţi, apa freatică mult prea la suprafaţă, creează mari di­ficultăţi, dar practica de pînă acum demonstrează că la Scutel­nici cooperatorii s-au descurcat destul de bine şi fără specialiş­tii de la judeţ, ceea ce înseamnă că şi acum se poate interveni prompt şi energic, încît lucrarea să fie continuată şi încheiată. La co­operativa agricolă din Largu nu poate fi adusă în discuţie nici mă­car această scuză. „Pentru noi avem de executat 1 400 metri de canale — ne spune primul specialist al acestei unităţi, inginerul Mircea Cofas, dar am executat numai 220 metri, pînă la 10 ianuarie. De atunci nu n­e-a mai permis timpul. Aşteptăm să se zvînte puţin terenul". Aici, la Largu, o mare parte din teren este nisipos şi se zvîntă repede. Era deci posibil ca lucrarea să fie ter­minată pînă la această dată. Şi s-ar fi încheiat cu siguranţă, dacă locuitorii comunei ar fi fost mo­bilizaţi în continuare să participe la lucrări. Consiliul popular co­munal nu a înţeles că are datoria să sprijine cooperativa agricolă în această acţiune, lucrarea neinte­­resînd, de altfel, numai cooperativa agricolă de producţie, ci întreaga comună. Faptul că, chiar tovarăşul Ion Ivan, secretarul consiliului popular, nu cunoştea nimic des­pre lucrările de combatere a ex­cesului de umiditate în raza co­munei este edificator. Cazul con­siliului popular din Largu nu este de fapt singular în această pri­vinţă. Tovarăşul Gheorghe Bobo­­cea, primul vicepreşedinte al con­siliului popular judeţean Buzău, releva, la Conferinţa Uniunii jude­ţene Buzău a cooperativelor agrico­le de producţie, că această lacună se manifestă în activitatea mai multor consilii populare comunale din judeţ­In alte cooperative agricole este evidentă o totală indiferenţă faţă de lucrările de eliminare a exce­sului de umiditate. Bunăoară, uni­tăţile din Nehoiu şi Căneşti care au de executat pe terenurile lor, vecine cu cele ale cooperativei a­­gricole din Largu, 2 600 metri de canale, lasă pe seama acesteia din urmă lucrarea. Rezultatul ? Pro­ducţii din ce în ce mai mici la hec­­tar, care nu exprimă nici pe depar­te posibilităţile existente şi care diminuează, în acest fel, media realizată pe judeţ. In ciuda stră­daniei cooperatorilor din Luciu, Brădeanu şi din alte unităţi, care se apropie de sfîrşit cu amenajă­rile pentru eliminarea excesului de umiditate, suprafeţele pe care le mai au de protejat în continuare cei care dau zilelor rînd totalizau, în urmă cu cîteva zile, 2 712 hec­tare. Mari rămîneri în urmă se înre­gistrau, la aceeaşi dată, în executa­rea lucrărilor de combatere a ero­ziunii solului în bazinele Slănicu­­lui şi al Cîlnăului. Cea mai impor­tantă dintre acestea este defrişarea viilor hibride îmbătrînite de pe te­renurile supuse eroziunii şi fertili­zarea suprafeţelor destinate loturi­lor semincere de sparcetă şi alte graminee. Dacă la cooperativa agri­colă de producţie Aldeni — aşa cum ne relata tovarăşul Ion Moglan, pre­şedintele unităţii — circa 100 de hectare de vie au fost defrişate din totalul planificat de 123 hectare, urmînd ca restul de suprafaţă să fie eliberată pînă la 15 martie, iar viitorul lot semincer a fost în întregime fertilizat, la Cărpiniştea mai erau de defrişat 108 hectare vie şi de fertilizat o bună parte din lotul semincer. La cooperativele agricole din Murgeşti şi Mărgăriteşti această lu­crare nici măcar n-a început. Scuza invocată de către conducă­torii celor două unităţi : lipsa de asistenţă tehnică de la judeţ, nu reuşeşte să motiveze indiferenţa de care au dat dovadă consiliile de conducere ale cooperativelor respective în rezolvarea unei­ pro­bleme de care depinde însăşi soarta producţiei viitoare. Este foarte puţin sigur că, în aceste condiţii, lucrările curente pe care le au de efectuat cooperativele a­­gricole în îndeplinirea obiectivului de combatere a eroziunii solului pe o suprafaţă de 4 000 hectare vor putea fi încheiate. O parte din vină o poartă, de­sigur, şi organele agricole jude­ţene, îndeosebi Oficiul de îmbună­tăţiri funciare, care nu asigură cu promptitudine asistenţa tehnică necesară. Or, în cazul unei parti­cipări mai susţinute la organiza­rea lucrărilor, chiar dacă nu s-ar rezolva totul, cel puţin s-ar spul­bera şi scuzele acelora care, de obicei, dau vina pe tovarăşii de la judeţ. Mai mult decit oricînd este necesar ca acum, în perioada ce a mai rămas pînă la declanşa­rea din plin a campaniei agricole de primăvară, să se continue fără răgaz săparea şanţurilor, defrişa­rea viilor bătrine şi pregătirea a­­menajărilor locale pentru irigaţii. Cînd sapa și hîrlețul stau in şopron De la corespondenţii noştri judeţeni Consfătuirea pe ţară privind cultura inului şi cinepei In ziua de 28 februarie a­u a­­vut loc la Satu Mare consfă­tuirea pe ţară privind cultura inului şi cinepii. La consfătui­re au par­ticipat tovarăşii : Io­sif Uglar, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al T.C.Ji., Prim secretar al Comi­tetului judeţean de partid Satu Mare, prof. dr. Nicolae Ştefan, adjunct al minis­trului agriculturii, industriei alimentare şi apelor, cadre de conducere din Ministe­rul Industriei Uşoare, oa­meni de ştiinţă din institute de cercetări şi staţiuni experi­mentale, specialişti din direc­ţiile generale agricole jude­ţene, directori de staţiuni de mecanizare a agriculurii si­tuate în zonele de răspîndire a celor două culturi, directori de întreprinderi agricole de stat, preşedinţi şi ingineri şefi din unele cooperative agricole cultivatoare de in şi cînepă. Consfătuirea a analizat rezul­tatele obţinute de cultivatori în anul 1971, tehnica produce­rii de fibre şi seminţe, precum şi măsurile ce se imune pentru îmbunătăţirea activităţii de obţinere şi valorificare a aces­tor produse. INSTRUCTAJ PE TEME DE PROTECŢIA MUNCII Din iniţiativa Ministerului A­­griculturii, Industriei Alimen­tare şi Apelor, In cursul zilei de 28 februarie a avut loc la Casa agronomului din Rm. Sărat un Instructaj privind protecţia muncii. Au partici­pat ingineri, mecanici ai între­prinderilor agricole de stat din Întreaga ţară. Cu acest prilej participanţii au vizitat cabinetul metodologic de pro­tecţia muncii de pe lingă Casa agronomului. Brutăria din Olteni, județul Teleorman, produce zilnic cantități însem­nate de piine, de cea mai bună calitate, necesare locuitorilor comunei. Prin urbanizare se înţelege şi extinderea­­ de ser Cine n-a fost de mai multă vre­me în comuna noastră Dragomi­­reşti, din judeţul Maramureş şi o vede acum, îşi dă seama cât de mult s-a schimbat. Nu mă voi re­feri la numărul caselor construite, la înfăţişarea lor nouă, ci la unele instituţii de utilitate publică ase­mănătoare cu cele de la oraş. Dis­pensarul uman, oficiul P.T.T., ma­gazinul universal au fost înfiin­ţate în urmă cu cîţiva ani. Nou­tăţile au apărut în special in do­meniul prestărilor de servicii.,Cea mai mare realizare este termina­rea şi punerea în funcţiune a brutăriei, a cărei lipsă se resim­ţea înainte. Capacitatea brutăriei este de 2,5 tone de piine în 24 de ore, şi aci se lucrează în trei schimburi. Deşi brutăria a fost pusă în funcţiune în toamna anu­lui trecut, volumul producţiei rea­lizate pînă la sfîrşitul aceluiaşi an a întrecut cu peste un milion de lei prevederile. Dar, în afară de brutărie mai avem 16 secţii de prestări de servicii din care 6 le-am înfiinţat tot în anul trecut. Mai preeis, în a doua jumătate a anului 1971. Printre prestările de servicii pe care le avem în comu­nă aş aminti patru secţii de tîm­­plărie, trei de zidari-zugravi, fri­zerie, cizmărie, secţie de tăiat lemne, o secţie foto, o ceasornică­rie, o sifonărie şi o secţie de re­parat obiecte casnice. Dar nu nu­ prestărilor ti­p ■ VICII mai numărul sporit al secţiilor Şi diversificarea prestărilor de ser­vicii sunt importante, ci, mai pre­sus de toate, întărirea încrederii locuitorilor că în aceste secţii se pot face lucrări de Calitate ca şi în atelierele din oraşele Sighetu- Marmaţiei sau Vişeu de Sus. Că am reuşit să le cîştigăm încrede­rea de care vorbeam o dovedesc cifrele, beneficiile realizate, care în anul trecut au fost mai mari cu peste 120 000 de lei faţă de cele prevăzute. Totuşi, încă n-am reuşit să ve­nim în întîmpinarea dorinţelor lo­cuitorilor comunei în ceea ce pri­veşte asigurarea materialelor de construcţii. De aceea, intenţionăm ca, împreună cu cooperativa agri­colă de producţie din comună, să înfiinţăm o cărămidărie. Tot în acest an — şi cit de curînd — vrem să înfiinţăm o secţie de bolţare şi prefabricare din beton, în altă ordine de idei. în pers­pectiva imediată avem înfiinţarea unei cojocării şi a unei secţii de tricotaje pentru confecţionarea de obiecte de îmbrăcăminte cu speci­ficul nortului maramureşan din a­­ceastă zonă. De asemenea, în curînd vom înfiinţa un atelier de reparat radiouri şi televizoare. Dar aceste activităţi de prestări de servicii presupun şi pretind to­todată cadre bine pregătite profe­sional. De aceea au fost trimişi 16 tineri din comună să înveţe la di­ferite şcoli profesionale din ţară. Pe unii dintre aceştia îi aşteptăm să se reîntoarcă în comună în curînd şi de îndată ce vor sosi vom putea trece la înfiinţarea secţiilor pe care ni le-am propus. DUMITRU ZUBAŞCU preşedintele cooperativei de consum din comuna Dragomireşti, judeţul Maramureş IgglMK»;»! O •V riviii»TVii iiiVii'rtiViiiiiini v' [l1 joi 2 martie PROGRAMUL I . 6.00 Muzica şi actualităţi. 7.00 Radiojurnal. 8.00 Sumarul presei. 9.30 Odă limbii române. 10.05 Muzică populară din Timiş şi Caraş-Severin. 10.30 Clu­bul călătorilor (emisiune pentru ti­nerii ascultători). 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Noutăţi de muzică uşoa­ră. 11.15 Din ţările socialiste. Re­portaje din R. P. Bulgaria şi R. P. Albania. 11.30 Noi înregistrări ale Corului de copii al Radioteleviziu­­nii. 12.00 întîlnire cu melodia popu­lară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 14.40 Muzică popula­ră cu Valeria Coloroarcă şi Dumitru Zamfir. 15.05 Tribuna Radio. 15.25 Pagini din muzica de estradă. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 16.30 Solişti de muzică populară : Georgeta Anghel şi Dumitru So­­pon. 16.50 Publicitate radio. 17.00 Antena tineretului. 20.05 Zece, me­lodii preferate. 20.40 La microfon Lucreţia Ciobanu. 20.55 Ştiinţa la zi. 21.00 Revista şlagărelor. 21.45 Din lirica populară. 22.00 Radiojur­nal. Buletin meteorologic. Sport. PROGRAMUL II : 6.00 — 8.05 Program muzical de dimineaţă. 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 8.05 Tot înainte. 9.35 Orches­tra „Doina Argeşului" din Piteşti. Solişti Hermina Stănuşescu, Nelu Păun, Emil Tănase şi Ion Ionescu. 10.00 Melodii de Aurel Giroveanu. 11.00 Muzică populară cu Maria Bararu, Khatarina şi Elia Schuller şi Georgeta Motoia. 11.30 înregis­trări cu Denise Constantinescu, Di­no şi Lola Iovanovici. 12.00 Bule­tin de ştiri. 12.18 Melodii de Mănos Hadjidakis. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Varietăţi muzicale. 14.05 Balade, cîntece şi jocuri populare. 14.30 A­­teneu. 15.00 Muzică uşoară de Aurel Manolache şi Daniele Pace. 15.30 Radio-şcoală. 16.00 Radiojur­nal. Buletin meteo-rutier. 16.55 Sfa­tul medicului. 17.05 Concert de muzică populară. Solişti Elenă Roi­­zen, Ana Hanţu şi Alexandru Pin­­tea. 17.30 Dicţionar de literatură universală. 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Melodii de estradă. 19.30 Ca­dran. 19.50 Noapte bună, copii ! 20.00 Concertul orchestrei simfoni­ce a Radioteleviziunii. 22.00 Muzi­că uşoară pe versuri de : Ion Mi­­nulescu, George Bacovia, Lucian Blaga şi Marin Sorescu. 23.00 Bu­letin de ştiri. Nr. 875 Miercuri 1 martie Joi 2 martie PROGRAMUL I : 9.00 Deschide­rea emisiunii de dimineaţă. Telex. 9.05 Ritm, tinereţe, dans (reluare). 0.50 Desene animate. 10.00 Curs de limba engleză. Lecţia a 5-a. 10.30 Tele­ cinemateca . Corabia nebuni­lor (reluare). 12.55 Telejurnal. 15.30 Lecţii TV. pentru lucrătorii din agricultură. Cultura tutunului. Pregătirea şi desfăşurarea produc­ţiei agricole în anul 1972. 16.30 — 17.00 Curs de limba german­ă. Lec­ţia a 4-a (reluare). 17.30 Deschide­rea emisiuni de după amiază. 17.35 Emisiune în limba maghiară. 18.35 Confruntări. 19.00 Melodiile serii. 19.15 Publicitate. 19.20 1 001 de seri. 19.30 Telejurnal. 20.00 Re­flector. 20.10 Handbal masculin : România — Cehoslovacia (reprim a Il-a) în cadrul turneului interna­ţional dotat cu „Trofeul Carpaţi". 20.40 Tinerii despre ei înşişi. 21.09 Mai aveţi o întrebare ? 22.30 24 de ore. s ' * ' V t­z*th*­* * * *. ' J* # -fV* * \ t • *.?***** * S* *■ r* * -■ ’ i * .• W * V*W * * * * . *. M # A N UN Ţ ÎNTREPRINDEREA JUDEȚEANĂ DE INDUSTRIE LOCALĂ „MOBILA" GALAŢI Str. 1 Mai nr. 156 Produce şi livrează fără repartiţie pe bază de co­mandă fermă, următoarele prefabricate din beton armat: Nr. crt. Produsul Preţ cu ridicata de industrie Preț cu ridicata întreprindere î. Spalieri vie 240 cm 18,53 16,31 2. Stilpi gard 235X18X12 cm 62,86 55,33 275X18X12 cm 74,02 05,14 315X18X12 cm 105,80 93,10 3. Plăci pline 243X40X 5 cm 30,60 26,93 4. Plăci trafor 243X40X 5 cm 28,60 25,14 5. Dale armate 40X40X10 cm 11,40 10,03 Prefabricate nearmate 1. Dale 50 X 50 X 8 cm 8,10 7,13 2. Borduri 13X18X40 cm 3,20 2,82 2 ,13...... 1

Next