Satul Socialist, august 1972 (Anul 4, nr. 1006-1031)

1972-08-01 / nr. 1006

Consfătuirea pe ţară privind cultura griului * Răspunzînd cu însufleţire chemării partidului, oamenii muncii din agricultură au realizat anul acesta cea mai mare producţie de grîu din istoria ţării * Comuniştii — în fruntea întrecerii pentru sporirea belşugului holdelor * Organele şi organizaţiile de partid şi-au demonstrat din plin capacitatea de mobilizare şi organizare a tuturor forţelor pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite . Participanţii la consfătuire au exprimat convingerea unanimă că şi în agricul­tură, obiectivele stabilite de Conferinţa Naţională a partidului vor fi realizate cu succes A intrat în tradiţie ţinerea în fiecare an, pe ţară, a Consfătuirii griului. Anul acesta Consfătuirea anuală a griului se ţine in două serii. Prima serie şi-a desfă­şurat lucrările ieri în Bucureşti. Au participat specia­lişti din unităţile agricole de stat şi cooperatiste, oa­meni de ştiinţă din institute de cercetări şi staţiuni experimentale, preşedinţi de cooperative agricole, cadre din conducerea direcţiilor generale agricole judeţene, a ministerului de resort şi a Uniunii Naţionale a Coo­perativelor Agricole de Producţie. A participat tovarăşul Gh­eorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secre­tar al C.C. al P.C.R. Referatul prezentat de tovarăşul Angelo Miculescu, ministrul agriculturii, industriei alimentare şi apelor, cit şi luările de cuvînt au reliefat pe larg rezultatele dobîndite în cultura griului. S-a relevat faptul că pro­ducţia din 1972 este cea mai mare din întreaga istorie a ţării. Numeroase sunt unităţile care au realizat producţii medii de patru-cinci tone şi chiar mai mari. Coopera­tive agricole c­um sunt cele din Valea Măcrişului, ju­deţul Ilfov, cu 5 800 kg de grîu în medie la hectar şi Dor Mărunt, Ialomiţa, cu 5 300 kg se numără printre unităţile fruntaşe. Recolte mari s-au dobîndit şi pe solurile podzolice, socotite de slabă fertilitate, din judeţe ca Mehedinţi, Vilcea, Prahova, Olt. In cooperativele agricole cu tere­nuri podzolice din nordul judeţului Olt, recoltele medii au fost de 2 500 pină la 4 400 kg de grîu la hectar. Ridicarea tuturor unităţilor, indiferent de zona pedo­climatică în care se află, la un înalt nivel de producţie a permis Oltului să încheie anul agricol cu o recoltă medie de grîu de 3 100 kg la hectar. S-a subliniat în referat, ca şi în dezbateri că anul nu a fost deosebit de favorabil culturii griului. Şocurile de ger din timpul iernii, survenite după perioade de tem­peratură relativ ridicată, deficitul de precipitaţii din primele luni, căldurile mari din prima jumătate a lui iunie au fost tot atîţia factori potrivnici culturii. Cu toate acestea, producţia a fost bună. Aceasta demon­strează că in condiţiile actualei tehnologii, ale actualei baze tehnico-materiale, factorii naturali negativi pot fi făcuţi inofensivi. Organele şi organizaţiile de partid, comuniştii din agricultură şi-au demonstrat din plin capacitatea de mobilizare şi organizare a tuturor forţelor pentru în­deplinirea sarcinilor stabilite de partid. Pornindu-se de la adevărul că factorii naturali ne­gativi pot fi făcuţi inofensivi, in conferinţă au fost aspru criticate cadrele de specialişti din judeţe cum sunt Constanţa şi Tulcea în care s-au dobîndit în acest an recolte slabe, întreprinderile agricole de stat constănţene au obţinut recolte cu 700 kg la hectar sub prevederi, iar în cooperativele din acelaşi judeţ, recolta medie a fost cu peste 300 kg mai mică decit cea planificată. De notat că recolta realizată în judeţe cu condiţii de producţie mai slabe — Prahova, de exemplu — a fost superioară celei din Constanţa unde griul a fost amplasat în proporţie de 15 la sută pe te­renuri amenajate pentru irigat. Punind alături de evidentele succese înregistrate în acest an pe plan naţional la cultura griului şi neajun­surile care s-au manifestat în unele judeţe, Consfă­tuirea a abordat căile sporirii recoltei de grîu în anii următori, îndeosebi în 1973. Participanţii la consfătuire au fost în unanimitate de acord că este pe deplin posi­bil ca în 1973 să obţină peste 2 000 kg de grîu la hec­tar chiar şi unităţile cu cele mai slabe condiţii pedo­climatice. Cit priveşte recoltele de patru-cinci tone, obţinute în numeroase unităţi, ele pot şi trebuie să­­devină sarcini de plan. La consfătuire au fost reliefate numeroase rezerve de sporire a producţiei de griu, începînd cu alegerea premergătoarelor şi a soiurilor, respectarea regulilor agrotehnice la executarea arăturilor, fertilizarea, pre­­­­gătirea terenului şi a patului germinativ etc. O impor­tantă rezervă o constituie încadrarea lucrării de însă­­mînţări în epoca optimă. Deoarece, aşa cum s-a văzut, condiţiile naturale nu au fost dintre cele mai bune, recolta mare de grîu se explică prin munca neobosită a masei largi de coope­ratori şi mecanizatori, prin priceperea cu care au acţio­nat cadrele de specialişti din producţie şi din reţeaua de cercetare, prin creşterea bazei tehnico-materiale asi­gurate agriculturii. In fruntea luptei pentru buna folo­sire a bazei tehnico-materiale, pentru creşterea pro­ducţiei de grîu s-au situat, ca întotdeauna, comuniştii. Participanţii la consfătuire au apreciat că obiectivul pus de Conferinţa Naţională a partidului, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de a se ajunge la o recoltă anuală de cereale de 28—30 de milioane de tone, ceea ce re­prezintă aproximativ dublul celei mai mari producţii de pină în prezent, este pe deplin realizabil şi constituie pentru comunişti, pentru toţi oamenii muncii din a­­gricultură, o sarcină de onoare pentru realizarea că­reia nu-şi vor drămui forţele. , Pe baza învăţămintelor desprinse din referat şi din luările de cuvînt, consfătuirea a adoptat un plan de măsuri capabile să ducă la sporirea intr-un ritm încă şi mai rapid a producţiei de grîu, orz şi orzoaica. Aplicarea întocmai a măsurilor adoptate este o în­datorire patriotică pentru întreaga masă de mecani­zatori, cooperatori şi specialişti, angajaţi cu toate for­ţele, alături de toţi oamenii­­ muncii în realizarea in agricultură a planului cincinal în patru ani şi jumătate, în numărul de miine al ziarului nostru, vom re­veni asupra principalelor aspecte privind cultura griu­lui, reieșite din dezbaterile Consfătuirii. Conferinţa Naţională a partidu­lui a scos puternic în evidenţă participarea activă a maselor de oameni ai muncii în procesul con­tinuu de edificare a societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate. în conştiinţa întregului nostru popor au pătruns vibrantele cuvinte ale raportului prezentat de către tova­răşul Nicolae Ceauşescu, raport bazat pe o profundă cunoaştere a realităţilor României, socialiste. „Avem de-a face cu unul dintre cele mai de seamă documente ale istoriei noastre contemporane, ne-a declarat Ion Turcin, primarul comunei Beceni, judeţul Buzău. Raportul prezentat de către tovară­şul Nicolae Ceauşescu, pe lingă multiplele şi nesecatele sale învă­ţăminte din atitea şi atîtea do­menii de activitate, rămine şi ca un veritabil cod al democraţiei socia­liste, o călăuză a muncii colective pentru progres şi bunăstare". Intr-adevăr, aşa este. Citim în raport : „Sînt necesare o luptă ho­­tărîtă împotriva spiritului de au­­tomulţumire şi îngîmfare, cultiva­rea unei atitudini şi a unui spirit cutezător, proprii clasei munci­toare. Numai în măsura în care vom asigura unitatea deplină a conducerii tuturor sectoarelor de activitate, pe baza unei concepţii ştiinţifice, revoluţionare vom pu­tea soluţiona­ cu succes marile pro­bleme pe care le ridică, dezvolta­rea societăţii socialiste. Pe această cale vom asigura participarea con­ştientă, tot mai activă a întregului popor la făurirea propriei sale is­torii, la înflorirea patriei noastre socialiste". Cuvintele secretarului general al partidului au darul să con­solideze experiența pozitivă de pina acum, sa separe, ceea ce s-a făcut bun și­ durabil de unele de­prinderi rutiniere care pot frîna progresul. Aproape 350 de comune ale patriei, se află în plin proces de urbanizare. Printre acestea se numără şi comuna Beceni. „La noi s-a muncit şi se munceşte cu tragere de inimă, ne spune cel mai vechi cooperator din Beceni, co­munistul Gheorghe Bucur care lu­crează pe ogoarele înfrăţite din anul 1949, încă de cînd şi-au strîns rîndurile şi şi-au unit forţele, oa­menii noştri au bătut cu­ nădejde pilonii oraşului de miine... Pe cine nu-l cuprinde mîndria cinci ştie că de aproape două luni de zile avem şi noi industria noastră, că la noua turnătorie din Beceni, construită pe un teren sterp şi ne­productiv, lucrează numai oameni calificaţi de la noi din comună. Oameni care înainte munceau la Braşov, la Bucureşti sau la Bu­zău. Ei au realizat până acum o producţie suplimentară de 15 001­ lei. Nu e prea mult, dar pentru în­ceputurile noastre e totuşi un suc­ces. Şi tot un succes e construirea a încă două hale ale­ turnătoriei pînă la 23 August. Una dintre ele era prevăzută să fie gata abia în 1973. O luăm timpului înainte". Bătrînul Gheorghe Bucur ne-a spus încă multe lucruri frumoase despre comuna sa. Nu putem să nu menţionăm activitatea celor 8 secţii de prestări de servicii, prin­tre care cele mai „orăşeneşti" i se par interlocutorului nostru „Biroul de contat­acte" şi „Biroul de pro­iectări". Ultimul a luat fiinţă în felul următor : Cooperatorul Ale­xandru Lungaciu voia să-şi facă o­­ casă nouă, dar, avea nevoie, evi­dent,­ de un proiect. De ce să bată drumul pînă la Buzău, şi-a zis omul, comuna , are doar atiţia teh­nicieni pricepuţi în domeniul pro­iectărilor de case. S-a solicitat co­laborarea acestor tehnicieni şi ast­fel propunerea lui Alexandru Lun­gaciu a prins viaţă. N-a uitat să ne vorbească Gheorghe Bucur şi despre succe­sele cooperativei agricole în care lucrează, despre lupta neostenită cu rîpele. Pe dealurile supuse, pînă nu demult, eroziunii rodesc astăzi 36 ha de vie nobilă şi peste 400 ha de pomi fructiferi. Produc­ţiile promit să fie, în acest an, mai mari ca oricînd. La grîu, s-au realizat peste plan 180 tone. La porumb, se va obţine o producţie suplimentară de circa 10 vagoane. „Gheorghe Bucur — ne spune primarul — este întotdeauna acolo unde e mai greu. — Dar, intervine moş Bucur, pe lingă muncă, pe lingă realizări, s-au instalat, pe alocuri, auto­­mulţumirea, îngîmfarea. Şi cînd spun asta, mă gîndesc la cei din satul Izvorul Dulce. In timp ce la Eloreşti satul e oglindă şi de pe ogoare se obţin mari recolte de grîu, la Izvorul Dulce, griul a fost lăsat pradă buruienilor. Grăitoare e şi situaţia contractărilor din gospodăriile populaţiei. In timp ce la Floreşti, cele 200 de familii componente au livrat peste plan 2­000 1. lapte de oaie, 45 viţei, cele 500 de familii din Izvorul Dulce de-abia au predat 10 miei şi 1500 litri lapte de oaie. Printre restan­­ţieri se află, din păcate, şi cei trei deputaţi ai satului : Dumitru Popa, Maria Banu, Nicolae Zaha­­ria, adepţi ai opticii „dac-oi putea, oi face". „Asemenea cazuri nu fac cinste comunei Beceni — precizează pri­marul Ion Turcin. Un deputat tre­buie să fie exemplu în toate. E bine că, potrivit hotăririlor Confe­rinţei, deputaţii ce nu-şi fac dato­ria pot fi revocaţi". Destoinici, gospodarii din comu­na Beceni, în frunte cu comuniştii, sînt hotărî­ţi să învingă dificultă­ţile pe care le mai au. în conştiin­ţa lor, în conştiinţa satului româ­nesc contemporan sînt vii cuvin­tele tovarăşului Nicolae Ceauşescu: „Sint convins că şi acum, ca in atîtea rînduri, minunata noastră ţărănime, strins unită cu clasa muncitoare, îşi va face pe deplin şi cu cinste datoria". MIRON ŞTEFANESCU coresp. „Satului socialist" SUCCESELE SE CLĂDESC PE TEMELIA GlNDIRII COLECTIVE Cotidian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie ANUL IV Nr. 10061 MARTI 1 AUGUST 1972­­ 4 pagini—30 bani Potrivit hotărîrii Conferinţei Naţionale a P. C. R. se supune dezbaterii publice PROIECTUL CODULUI MUNCII Observaţiile şi sugestiile oameni­lor muncii vor fi trimise pînă la 30 septembrie Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România şi Ministerului Muncii, co­misiilor economice ale comitetelor judeţene de partid, redacţiilor orga­nelor de presă locale şi centrale. (Textul proiectului de lege în pagi­nile 2, 3 şi 4) STUDIAZĂ, ÎNSUŞEŞTE-ŢI, ÎNFĂPTUIEŞTE hotărîrle Conferinţei Naţionale a P. C. R.! Unităţile agricole cărora le livrăm îngrăşăminte pot să-şi prevadă doze optime. LE TOR­MEA Multe din produsele­­ noastre au fost, la data apariţiei lor, premie­re pe ţară. La Făgăraş, s-a pro­dus pentru prima oară în România azotat de amoniu granulat, nitro­­calcar, coloranţi, plăci fibrolem­­noase prin procedeul uscat. Nu­mai în ultimii doi, trei ani am cre­at peste 40­0 de noi sortimente de mase plastice şi răşini sintetice, fără import de licenţe străine. Di­versificarea sortimentelor de la 33 la peste 100 — cele mai multe din acestea asigurînd un grad î­­na­lt de prelucrare a materiilor prime s-a făcut în condiţiile Sporirii­ de peste 17 ori a produc­ţiei. Dînd viaţă preţioaselor învăţă­minte desprinse din lucrările Con­ferinţei Naţionale a partidului, muncitorii, inginerii şi tehnicienii chimişti din Făgăraş sînt hotărî­ţi să participe d­e toate forţele la aducerea României în rîndul ţări­lor cu o economie dezvoltată. A­­nalizîndu-şi activitatea în lumina exigenţelor Conferinţei, colectivul nostru de muncă s-a angajat ca prin gîndire creatoare, spirit no­vator şi cutezător, prin efort te­nace să rezolve mai devreme de­cit era prevăzut o serie de pro­bleme majore. între acestea se numără dezvoltarea producţiei de înlocuitori ai unor materii prime de bază, sporirea volumului, pie­selor de schimb şi al utilajelor realizate prin autodotare, meca­nizarea manipulării îngrăşăminte­lor chimice finite şi a ingredien­­ţilor, modernizarea şi sistematiza­rea procesului de obţinere a pra­furilor de presare, perfecţionarea, cu ajutorul echipamentului ultra­modern de calcul electronic, a sistemului de control şi urmărire a producţiei, ocuparea completă a spaţiilor de producţie în clădirile existente, promovarea în ritm ac­celerat a tehnologiilor înaintate in­­ producţia de­ îngrăşăminte chimi­ce şi antidăunători pentru agricul­tură. Toate acestea vor concura la realizarea cincinalului numai în patru ani şi jumătate, la în­deplinirea angajamentelor luate în întrecerea socialistă, de a devan­sa prevederile de plan pe 1972 cu 50 milioane de lei la producţia globală şi cu 30 milioane de lei la producţia pentru export, de a realiza beneficii suplimentare în valoare de 20 de milioane de lei. Nu cu mult timp înaintea Con­ferinţei Naţionale, combinatul nos­tru şi-a sărbătorit semicentenarul in prezenţa tovarăşului Nicolae Ceauşescu,. Activitatea noastră a d­obîndit cu acest prilej o înaltă apreciere. Ca rezultat al cercetă­rilor,­ efectuate în laboratoarele pro­prii, în prezent, fabricăm o ga­mă diversificată de îngrășăminte chimice granulate, neaglomerabi­­le. Acestea se situează la­ nivelul calitativ al celor mai bune pro­duse similare realizate pe plan mondial. In afară de azot, unele din ingrăşămintele fabricate de noi mai conţin calciu, magneziu şi fosfor. Avînd­­o foarte bună ca­pacitate fertilizantă, nefiind aglo­­merabile, îngrăşămintele noastre chimice prezintă marele avantaj de a putea fi administrate cu a­­jutorul mijloacelor mecanizate, fapt ce permite îngrăşarea unor mari suprafeţe de teren în timp scurt, cu cheltuieli reduse. Ne pro­punem, în­ continuare, să sporim, conţinutul în substanţă activă al îngrăşămintelor , pentru a contri­bui pe această cale la reducerea costului , transportului şi al încor­porării lor în sol. Ţin să asigur, în încheiere, uni­tăţile agricole cărora le livrăm în­grăşăminte că pot să-şi prevadă in viitorul an doze optime de azo­tat de amoniu şi producţii cores­punzătoare unei bune fertilizări. Chimiştii din Făgăraş le vor asi­gura integral­ cantităţile, necesare de îngrăşăminte. Ing. TEODOR ŞUTEU directorul general al Combinatului chimic Făgăraş Cooperatorii din Goleşti, jude­ţul Vrancea, au terminat la vre­me recoltatul. Buni gospodari, ei au şi început să pregătească re­coltele viitorului an care, după cum şi-au propus, vor fi mai bo­gate. Toate tractoarele secţiei de mecanizare sunt concentrate în aceste zile la executarea ară­turilor pentru însămînţările de toamnă Două sunt aspectele principale ce se desprind din analiza reali­zării producţiei marfă în coope­rativele agricole din judeţul Me­hedinţi. Primul­ cantitativ, sarci­nile de livrare au fost realizate integral, la o serie de produse — grîu, carne, lapte — prevederile de plan fiind chiar substanţial de­păşite. Al doilea aspect: calitatea produselor a lăsat mult de dorit în prima parte a anului la unele produse. Consecinţa: veni­turi inferioare cu zeci de mii de lei celor posibile de obţinut de către unităţi. Cooperativa agricolă din Alm­ă­­jel, de exemplu, unitate care şi-a depăşit obligaţiile contractuale la aproape toate produsele, a înca­sat cu circa 50 000 de Iei mai pu­ţin ca­ urmare a nerealizării greu­tăţii medii la taurinele vîndute şi­­a calităţii slabe a laptelui. Su­ma pierdută este egală cu contra- Calitatea superioară a produselor livrate înseamnă preţuri mai bune, retribuire ridicată valoarea a 1 800 de norme de ca­tegoria întîi. Livrarea animalelor sub greuta­tea optimă a adus pagube şi mai mări cooperativei agricole din Vlă­­daia. Aceasta a vîndut unei îngră­­şătorii din judeţ 62 de taurine în greutate medie de 135 kg, deşi prin pian trebuiau livrate la circa 270 kg. Unitatea a vîndut şi cî­­teva sute de porci la greutatea medie de numai 40 kg. Cum la aceste greutăţi preţul kilogramu­lui de carne în viu este mai mic decit cel care se­­ plăteşte pentru animalele livrate la greutatea op­timă de sacrificare, cooperativa a pierdut în total aproape 180 000 de lei. Cu circa 25 000 lei au fost păgubiţi, din­ cauza livrării unor produse de­ slabă calitate — lapte cu procent redus de grăsime etc. — şi cooperatorii din Stîrcoviţa. De la început trebuie arătat că nici una din cele trei unităţi nu a dus lipsă de furaje. Cum se ex­plică atunci livrarea produselor a­­nimaliere la indici calitativi in­feriori ? Dezinteresul conducerii u­­nităţilor pentru valorificarea unei părţi din producţie este principa­la cauză a livrării unor produse de calitate­­ necorespunzătoare. La Almăjel şi Vlădaia, griul a fost selectat şi condiţionat, ridicîndu-se în calitate, ceea ce a însemnat un spor la preţul de vînzare de 100 şi, respectiv, 50 de lei la tonă. Ase­mănător s-au petrecut lucrurile în cele două unităţi şi cu alte citeva produse. Aşadar, membrii consilii­lor de conducere ale acestor uni­tăţi ştiu, şi încă bine, cum tre­buie valorificată producţia. Cunoş­tinţele se aplică însă numai la produsele la care, în condiţiile exis­tente, îmbunătăţirea calităţii nu cere un efort prea mare, în alte unităţi, printre care şi SABIN CERCELARU (Continuare in pag. a 4-a)

Next