Satul Socialist, august 1972 (Anul 4, nr. 1006-1031)

1972-08-01 / nr. 1006

PAGINA 2 1 * 1 PROIECT CODUL ImuNCil în Republica Socialistă România exploa­tarea omului de către om a fost desfiin­ţată pentru totdeauna. Economia naţiona- 1®.. relaţiile sociale se întemeiază pe pro­prietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie, întreaga putere politică şi eco­nomică aparţine poporului, liber şi stăpîn l de soarta sa. Eroica noastră clasă munci­toare işi îndeplineşte cu cinste misiunea sa istorică de clasă conducătoare a socie­tăţii, mobilizează eforturile întregului popor pe drumul făuririi societăţii socia­liste multilateral dezvoltate. Prin politica sa marxist-leninistă, care corespunde aspiraţiilor vitale ale întregii naţiuni, Partidul Comunist Român, forţa politică conducătoare a societăţii noastre socialiste, asigură creşterea impetuoasă a forţelor de producţie, perfecţionarea orga­nizării întregii societăţi, adincirea demo­craţiei, dezvoltarea conştiinţei socialiste, promovarea în raporturile sociale a prin­cipiilor eticii şi echităţii socialiste. în procesul revoluţiei şi construcţiei so­cialiste s-a făurit alianţa clasei muncitoa­re cu ţărănimea, intelectualitatea şi cele­lalte categorii de oameni ai muncii, s-a creat şi se dezvoltă unitatea moral-politi­­că a întregului popor în jurul Partidului Comunist Român. Crearea şi dezvoltarea proprietăţii so­cialiste asupra mijloacelor de producţie formează temelia relaţiilor sociale de tip nou, de întrajutorare şi colaborare între toţi oamenii muncii, de la oraşe şi sate— români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi — înfrăţiţi în procesul muncii, in opera de făurire a socialis-­ mului şi comunismului în patria noastră. Stăpîni pe mijloacele de producţie, pe toate bunurile materiale, cetăţenii patriei noastre au devenit, în acelaşi timp, făuri­torii conştienţi ai propriului lor viitor. In dubla lor calitate, de producători şi în acelaşi timp de proprietari ai mijloacelor de producţie, oamenii muncii, singurii be­neficiari ai tuturor bunurilor materiale şi spirituale, participă la conducerea trebu­rilor economice şi sociale , ca deţinători suverani ai puterii politice şi economice, el participă la gospodărirea avuţiei naţio­nale, la conducerea treburilor obşteşti, la guvernarea întregii ţări, în condiţiile societăţii socialiste, în care dreptul la muncă este garantat, fără nici un fel de discriminare, şi în care se în­făptuieşte vechiul deziderat al clasei noas­tre muncitoare — „nici muncă fără pîine, nici pîine fără muncă" — fiecare cetăţean apt de muncă are, potrivit Constituţiei, îndatorirea de onoare de a munci. Nimă­nui nu-i este îngăduit să realizeze veni­turi ca urmare a însuşirii muncii altora, fiind interzisă obţinerea de cîştiguri pe altă cale decit prin munca proprie, utilă societăţii. Munca reprezintă o necesitate pentru existenţa şi progresul societăţii, pentru formarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii­ umane. Partidul Comunist Român şi statul nos­tru acordă o atenţie deosebită educării tuturor membrilor societăţii, şi în pri­mul rînd a tineretului, prin muncă şi pen­tru muncă, stimulării responsabilităţii so­ciale pentru calitatea şi eficienţa muncii depuse. în orinduirea socialistă, munca şi rezultatele sale constituie criteriul fundamental de apreciere a meritelor fiecăruia ; munca pentru sine şi munca pentru societate formează o unitate indi­solubilă, se condiţionează reciproc, spre bunăstarea fiecărui om al muncii şi pro­păşirea întregii societăţi. Muncind neobosit pentru continua înflorire a patriei sale, poporul ro­mân este în acelaşi timp un factor activ în viaţa internaţională, în lupta pentru libertate şi progres în întreaga lume, îm­bină organic patriotismul socialist cu in­ternaţionalismul proletar, în societatea socialistă ţelul suprem al întregii activităţi ii constituie omul, creş­terea continuă a bunăstării sale materiale şi spirituale, pe baza principiilor eticii şi echităţii socialiste, afirmarea multilaterală a personalităţii umane. Pe măsura creş­terii producţiei şi productivităţii muncii, a făuririi unei economii avansate, de o înaltă eficienţă, a sporirii venitului naţio­nal, se creează condiţiile necesare pentru ridicarea nivelului de civilizaţie şi cultu­ră a întregului popor, creşterea venituri­lor obţinute din muncă, dezvoltarea în­­văţămintului, ştiinţei şi culturii, a măsu­rilor de ocrotire a sănătăţii, asigurarea condiţiilor pentru trecerea la reducerea săptăminii de lucru, în conformitate cu prevederile Consti­tuţiei, Codul Muncii cuprinde principiile şi normele de bază privind relaţiile de muncă, reprezintă carta muncii şi consfin­ţeşte drepturile şi îndatoririle celor ce muncesc din ţara noastră. Codul muncii constituie cadrul legislativ general al relaţiilor de muncă corespunză­tor actualei etape de dezvoltare a ţării, de edificare a societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate. PARTEA I PRINCIPII GENERALE ALE RELAŢIILOR DE MUNCĂ, DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE OAMENILOR MUNCII Capitolul I Principii generale privind relaţiile de muncă ART. 1. In Republica Socialistă România, desfiinţarea pentru totdeauna a exploatării şi asupririi omului de către om, dezvolta­rea impetuoasă a forţelor de producţie şi generalizarea relaţiilor de producţie socialiste, aflate într-un proces continuu de perfecţi­onare, aşază munca — principalul factor de progres şi civilizaţie — pe cea mai înaltă treaptă a valorilor sociale. Oamenii muncii, in calitatea de producători ai valorilor materiale şi spirituale şi in acelaşi timp de proprietari ai mijloacelor de producţie ai întregii avuţii naţionale au dreptul şi obligaţia de a desfăşură o muncă utilă pentru societate, bunăstarea şi inte­resele fiecăruia fiind legate organic de bunăstarea şi dezvoltarea societăţii în ansamblu. ART. 2. Tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România fără nici o îngrădire sau deosebire de naţionalitate, rasă, sex sau religie, le este garantat dreptul la muncă prin posibilitatea de a desfăşu­ra o activitate în domeniul economic, tehnico-ştiinţific, social sau cultural, potrivit aptitudinilor, pregătirii profesionale şi aspiraţiilor fiecăruia, în funcţie de nevoile, întregii societăţii." ART. 3. în Republica Socialistă România formarea, repartizarea şi utilizarea deplină şi raţională a resurselor umane se realizează în concordanţă cu obiectivele planului de dezvoltare economico­­socială a ţării, cu cerinţele sporirii necontenite ,a eficienţei econo­mice şi sociale a muncii, cu necesitatea dezvoltării armonioase şi echilibrate a tuturor judeţelor ţării. ART. 4. Pe măsura dezvoltării bazei economice a socialismului, a introducerii în producţie a rezultatelor ştiinţei şi tehnicii con­temporane, a dezvoltării invăţămîntului şi culturii, în ţara noastră are loc ştergerea treptată a deosebirilor esenţiale dintre munca fi­zică şi cea intelectuală, dintre modul de muncă şi viaţă de la sat şi cel de la oraş, şi omogenizarea treptată a societăţii. ART. 5. Munca, în condiţiile societăţii socialiste, formează şi dezvoltă între oameni relaţii noi, de colaborare, de întrajutorare şi respect reciproc — potrivit principiului toţi pentru unul şi unul pentru toţi — contribuie activ la formarea şi dezvoltarea multila­terală a personalităţii umane. „ Prin activitatea desfăşurată în‘’comun în industrie, agricultu­ra, instituţiile de artă, cultură şi în celelalte domenii, pentru în­florirea patriei socialiste, se dezvoltă relaţii de înfrăţire între oa­­menii muncii români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţîona­­­litaţî, se întăreşte continuu coeziunea moral-politică a întregului popor în jurul Partidului Comunist Român. ART. 6. însuşirea sub orice formă a muncii altuia şi toate manifestările de parazitism social sunt interzise ca incompatibile cu orinduirea socialistă, cu principiile eticii şi echităţii socialiste. ART. 7. începînd cu vîrsta de 16 ani, fiecare persoană aptă de muncă şi care nu urmează cursurile unei şcoli este datoare să des­făşoare pînă la vîrsta de pensionare, o muncă utilă societăţii, care să-i asigure mijloacele de existenţă şi de dezvoltare spirituală, încadrarea în muncă se poate face şi de la vîrsta de 14 ani, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorilor, cel în cauză avînd dreptul şi îndatorirea de a-şi continua studiile pentru absolvirea învaţă­­mîntului obligatoriu de cultură generală. ART. 8. Prin încadrarea într-o unitate socialistă, fiecare per­soană dobîndeşte calitatea de membru al colectivului de muncă din acea unitate, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceas­tă calitate. Fiecare membru al colectivului de muncă participă la condu­cerea unităţii respective şi poartă răspunderea faţă de societate, atit individual, cit şi împreună cu ceilalţi membri ai colectivului, pentru buna gospodărire şi dezvoltare a părţii din avuţia naţională încredinţată, fiind dator să-şi consacre întreaga capacitate, price­pere şi putere de muncă scopului ca unitatea în care lucrează să-şi desfăşoare activitatea cu maximum de eficienţă. ART. 9. Tuturor oamenilor muncii din Republica Socialistă România le este garantat dreptul de a participa efectiv la condu­cerea vieţii politice, economice şi sociale. Ca expresie a adîncirii democraţiei socialiste, activitatea tutu­ror unităţilor se bazează pe principiul muncii şi conducerii colec­tive.Participarea la conducerea unităţilor a persoanelor încadrate în muncă se asigură direct sau prin reprezentanţii lor în adunările generale, în comitetele şi consiliile oamenilor muncii sau în alte organe de conducere colectivă ale unităţilor. Adunarea generală a oamenilor muncii constituie forma supe­rioară a conducerii colective, prin care oamenii muncii participă în mod organizat la conducerea activităţii economico-sociale, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de îndeplinirea pla­nurilor de producţie, la exercitarea controlului asupra activităţii organelor de conducere. Fiecare membru al colectivului de muncă are dreptul de a participa în mod direct la dezbaterea şi rezolvarea problemelor privind organizarea şi conducerea unităţii în care îşi desfăşoară activitatea. La încadrarea, selecţionarea şi promovarea cadrelor, colectivul de muncă are dreptul să-şi spună părerea, astfel incît să fie re­partizat omul potrivit la locul potrivit. ART. 10. Dezvoltarea planificată a economiei naţionale — înte­meiată pe un înalt nivel de organizare socială a muncii — face necesar ca relaţiile de muncă să fie aşezate pe principiul însuşirii liber consimţite şi aplicării­ cu consecvenţă a normelor disciplinei socialiste a muncii. Respectarea cu stricteţe a ordinii şi disciplinei la locul de muncă constituie o obligaţie de bază a fiecărui mem­bru al colectivului de lucru din întreprinderi şi instituţii, din toa­te unităţile socialiste. Colectivul de muncă, conştient că orice act de indisciplină dă­unează rezultatelor muncii, propriilor sale interese, este îndreptă­ţit, şi în acelaşi timp dator, să ia atitudine fermă faţă de orice abatere, iar la nevoie să ceară sancţionarea şi chiar îndepărtarea din rîndurile colectivului, a acelora care încalcă ordinea şi disci­plina şi nu-şi realizează sarcinile ce le-au fost stabilite. ART. 11. Pentru munca prestată, cei ce muncesc primesc ca remunerare o parte din venitul naţional destinată consumului, po­trivit principiului socialist de­­repartiţie după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, în spiritul normelor eticii şi echi­tăţii socialiste. Pe lingă veniturile directe, obţinute pe calea remunerării, oa­menii muncii beneficiază de avantajele şi înlesnirile asigurate prin fondurile sociale destinate dezvoltării invăţămîntului şi culturii ocrotirii sănătăţii, prin acordarea de ajutoare pentru copii, precum şi prin alte acţiuni cu caracter social-cultural. Ridicarea bunăstării materiale şi spirituale a celor ce muncesc se realizează pe măsura dezvoltării bazei tehnico-materiale a so­cialismului, a introducerii în producţie a tehnicii noi, a creşterii productivităţii muncii sociale şi a venitului naţional. In semn de preţuire din partea societăţii, colectivele sau per­soanele care se evidenţiază în muncă primesc pentru rezultatele pe care le obţin recompense materiale şi morale, premii, gratifica­ţii, ordine, medalii şi alte stimulente. ART. 12. în Republica Socialistă România oamenilor muncii le este garantat dreptul la: odihnă şi repaus pentru refacerea forţei de muncă pentru desăvirşirea pregătirii profesionale şi lărgirea orizontului cultural; condiţii de muncă prin măsuri de securitate şi igienă a muncii, care să excludă posibilitatea primejduirii vieţii şi sănătăţii; ajutoare materiale în caz de incapacitate temporară de muncă şi pensii; realizarea efectivă a tuturor drepturilor refe­ritoare la muncă, înscrise în Constituţie. ART. 13. Perfecţionarea pregătirii profesionale, politico-ideolo­­gice şi de cultură generală constituie pentru fiecare om al muncii un drept şi o îndatorire permanentă, de îndeplinirea căreia depind rezultatele in producţie, încadrarea la locuri de muncă corespun­zătoare, promovarea in funcţii superioare. In ţara noastră, continua perfecţionare a pregătirii profesio­nale constituie o latură esenţială a politicii Partidului Comunist Român de edificare a socialismului şi comunismului, fiind o con­diţie fundamentală pentru asigurarea participării active şi compe­tente a oamenilor muncii la propăşirea naţiunii socialiste. In acest scop, prin sistemul naţional de perfecţionare a pre­gătirii profesionale sunt create căi şi forme adecvate pentru toţi cei ce muncesc în vederea împrospătării şi îmbogăţirii sistematice a cu­noştinţelor, în pas cu noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. ART. 14. în Republica Socialistă România, femeii i se asigură largi posibilităţi de afirmare în condiţii de deplină egalitate socia­lă cu bărbatul, beneficiind la m­uncă egală cu acesta de o retribuţie egală, de măsuri speciale de ocrotire. Femeii îi este garantat drep­tul de a ocupa orice funcţie sau loc de muncă, în raport cu pre­gătirea sa, pentru a-şi aduce contribuţia la dezvoltarea producţiei materiale şi a creaţiei spirituale, asigurindu-i-se totodată condiţiile necesare pentru creşterea şi educarea copiilor. ART. 15. Societatea socialistă acordă o grijă deosebită formării şi educării tinerei generaţii in spiritul dragostei faţă de muncă, al însuşirii unor temeinice cunoştinţe şi deprinderi profesionale, al dă­ruirii de sine şi pasiunii revoluţionare. Statul asigură prin sistemul de învăţămint şi prin organisme specializate orientarea, pregătirea şi încadrarea în muncă a tinerilor, potrivit capacităţii şi aspiraţiilor personale, puse in slujba patriei socialiste. Prin măsuri speciale se asigură protecţia şi securitatea muncii tinerilor. ART. 16. Fiecare om al muncii, participant la procesul de des­făşurare a vieţii sociale, este dator să respecte cu stricteţe prevede­rile legale, să promoveze neabătut principiul legalităţii socialiste, să manifeste spirit de intransigenţă faţă de cei ce încalcă legile ţării. Forţa orînduirii socialiste stă în conştiinţa înaltelor răspunderi şi îndatoriri, pe care fiecare om al muncii le are faţă d­e patrie, faţă de apărarea cuceririlor socialiste ale poporului. Capitolul II Drepturile și îndatoririle oamenilor muncii ART. 17. Drepturile și îndatoririle fiecărui membru al colectivu­lui de muncă din cadrul unităţilor socialiste sunt menite să asigure participarea efectivă la gospodărirea cu spirit de răspundere a mij­loacelor materiale şi financiare încredinţate de stat colectivelor de oameni ai muncii, la valorificarea in grad superior a resurselor ma­teriale şi umane ale ţării, pentru o Înaltă eficienţă economică în toate compartimentele de activitate, in scopul asigurării creşterii nivelului de civilizaţie şi bunăstare a fiecăruia, a întregului popor. ART. 18. In Republica Socialistă România drepturile persoane­lor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, re­nunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. ART 19. Persoana­ încadrată într-o unitate socialistă are urmă­toarele drepturi principale : a) să i se asigure un loc de muncă potrivit aptitudinilor, pregă­tirii profesionale, aspiraţiilor, precum şi nevoilor unităţii ; b) să fie retribuită potrivit, principiului socialist de repartiţie, în raport cu cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii pe care o desfăşoară ; c) să i se asigure stabilitatea în muncă, contractul de muncă neputind să înceteze sau să fie modificat decit în cazurile prevă­zute de lege ; d) să participe nemijlocit la conducerea şi organizarea activi­tăţii unităţilor, să aleagă şi să poată fi aleasă în organele de con­ducere colectivă ; e) să beneficieze de condiţiile create pentru ridicarea pregătirii profesionale şi a nivelului general de cunoaştere, in raport cu dez­voltarea ştiinţei şi tehnicii şi cu cerinţele progresului social, pentru formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste ; f) să fie promovată în categorii superioare de încadrare sau în funcţii de conducere, în raport cu pregătirea, experienţa şi rezul­tatele muncii, beneficiind astfel de condiţiile create de orinduirea socialistă pentru afirmarea şi valorificarea aptitudinilor şi capacită­ţilor personale ; g) să i se asigure repaus săptămînal şi concediu de odihnă anu­al plătit, să folosească condiţiile create de societatea socialistă pen­tru recreere, refacerea capacităţii de muncă, ridicarea nivelului de cultură, să beneficieze de înlesniri pentru trimiterea la odihnă şi tratament în staţiuni balneoclimaterice ; h) să beneficieze de condiţii corespunzătoare de muncă, asis­tenţă medicală gratuită şi protecţia muncii, în care scop se alocă importante fonduri pentru uşurarea efortului fizic, înlăturarea cau­zelor care determină accidente de muncă şi îmbolnăviri profesiona­le, pentru îngrijirea sănătăţii, precum şi pentru protecţia specială a femeilor şi tinerilor ; i) să beneficieze de pensie pentru limită de vîrstă sau în caz de pierdere a capacităţii de muncă ; j) să folosească baza materială a unităţilor socialiste destinată activităţii culturale şi sportive ; k) să se asocieze în organizaţii sindicale şi în alte organizaţii obşteşti, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Socialiste România ; l) să se adreseze organelor superioare, celor de jurisdicţie sau oricărui for competent, ori de cite ori consideră că a fost prejudi­ciată în drepturile sale. ART. 20. Colectivul de muncă din fiecare unitate socialistă poar­tă răspunderea faţă de societate pentru valorificarea maximă a fon­durilor încredinţate şi pentru îndeplinirea prevederilor de plan, fiind dator să mobilizeze toate resursele materiale, financiare şi umane pentru a-şi aduce din plin contribuţia la creşterea fondului naţional de dezvoltare economico-socială a ţării. Ca membru al colectivului de muncă, persoana încadrată într-o unitate socialistă are următoarele îndatoriri principale : a) să apere proprietatea socialistă şi să contribuie la dezvol­tarea ei ; b) să realizeze norma de muncă şi celelalte sarcini ce decurg din funcţia sau postul deţinut şi să răspundă de îndeplinirea lor faţă de colectivul de muncă şi faţă de conducerea unităţii ; c) să efectueze orice activitate potrivit pregătirii sale şi nevoi­lor unităţii. In situaţii deosebite, cînd interesul unităţii o cere, fie­care are obligaţia de a participa — indiferent de funcţia sau de postul pe care-1 ocupă — la executarea oricăror lucrări şi la lua­rea tuturor măsurilor cerute de nevoile unităţii ; d) să respecte programul de lucru, să folosească integral şi cu eficienţă timpul de muncă ; e) să asigure utilizarea integrală a capacităţilor de producţie, ridicarea productivităţii muncii, reducerea cheltuielilor de produc­ţie, realizarea lucrărilor încredinţate, în condiţiile de calitate stabi­lite, creşterea eficienţei activităţii unităţii în care lucrează ; f) să respecte disciplina la locul de muncă şi să militeze pen­tru respectarea legilor statului ; g) să-şi ridice necontenit calificarea profesională, nivelul de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice şi de cultură generală, să urmeze şi să absolve cursurile de perfecţionare organizate sau recomandate de unitate ; h) să respecte normele socialiste de conduită în relaţiile cu cei­lalţi membri ai colectivului de muncă, să vegheze la aplicarea lor în viaţă, să dea dovadă de cinste şi corectitudine, să contribuie la întărirea spiritului de disciplină, de întrajutorare tovărăşească, să combată orice fel de manifestări înapoiate; i) să asigure păstrarea secretului de serviciu şi a secretului de stat ;j) să respecte normele de protecţie a muncii şi să contribuie la preîntâmpinarea şi înlăturarea oricăror situaţii care ar putea pune in primejdie viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor şi bunurile materiale. Persoanelor încadrate în muncă le este in­terzis să primească de la cetăţeni bani sau alte foloase pentru ac­tivităţile prestate în cadrul atribuţiilor de serviciu. ART. 21. Conducerile unităţilor socialiste au datoria să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare desfăşurării normale a procesului de producţie, la un­­înalt nivel tehnic şi cu randament economic maxim, să asigure un control efi­cient al îndeplinirii sarcinilor de plan in toate compartimentele, să se preocupe de îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de muncă şi de viaţă, în cadrul unităţii respective. In întreaga activitate, ele trebuie să aplice consecvent princi­piul muncii şi conducerii colective şi să informeze periodic perso­nalul unităţii asupra modului de realizare a sarcinilor. Conducerile unităţilor socialiste trebuie să examineze cu aten­ţie şi să ia în considerare sugestiile şi propunerile făcute de oa­menii muncii in vederea îmbunătăţirii activităţii în toate compar­timentele. ART. 22. Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii prevăzute în prezentul cod se realizează ţinîndu-se seama de rolul şi condi­ţiile specifice pe care industria, construcţiile, transporturile, agri­cultura, precum şi activităţile in toate ramurile social-culturale le au in procesul de creare a valorilor materiale şi spirituale, în dez­voltarea economică şi socială a ţârii. Industrie ART. 23. Oamenii muncii din industrie au răspunderi deosebite faţă de întregul popor, decurgînd din rolul pe care această ramură conducătoare a economiei naţionale îl are în asigurarea progresului general al societăţii. In dubla lor calitate de proprietari ai mijloacelor de producţie şi producători direcţi ai bunurilor materiale, de importantă hotă­­rîtoare pentru întreaga economie, lucrătorii din industrie au îndatorirea să asigure dezvoltarea in ritm inait a acestei ramuri, în vederea unei contribuţii sporite la crearea venitului national — bază sigură a creşterii bunăstării întregului popor. ART. 2­1. In îndeplinirea sarcinilor care le revin, colectivele de oameni ai muncii din unităţile industriale au îndatorirea de a asi­gura valorificarea superioară a resurselor de care dispun, ridicarea nivelului tehnic-calitativ al producţiei, sporirea continuă a produc­tivităţii muncii, creşterea eficienţei economice in toate comparti­mentele de activitate. ART. 25. Fiecare membru al colectivelor de muncă din indus­trie are sarcina de a gospodări cu grijă mijloacele materiale și fi­nanciare de care răspunde, de a depune toate eforturile pentru re­ducerea consumurilor specifice, folosirea intensivă a mijloacelor fixe, introducerea în producţie a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii. ART. 26. Colectivele de oameni ai muncii din industrie, condu­cerile unităţilor industriale au îndatorirea să asigure organizarea raţională a fiecărui loc de muncă, a fluxului de fabricaţie în ansam­blu, aplicarea procedeelor moderne în conducerea producţiei, să sti­muleze şi să valorifice iniţiativa creatoare a muncitorilor, ingineri­lor şi tehnicienilor. In fiecare unitate socialistă trebuie­­să se asigure folosirea in­tegrală a forţei de muncă­, organizarea calificării şi policalificării continue a muncitorilor, justa organizare a schimburilor, utilizarea deplină a timpului de lucru, respectarea riguroasă a disciplinei în muncă. ART. 27. Oamenii muncii din unităţile industriale au dreptul la remunerare potrivit cantităţii şi calităţii muncii desfăşurate, in funcţie de locul şi importanţa pe care fiecare ramură de producţie industrială o are în dezvoltarea ţarii. ART. 28. Oamenii muncii din industrie beneficiază, în condi­ţiile legii, de premii şi recompense pentru rezultate deosebite obţi­nute în promovarea progresului tehnic, activitatea de invenţii, ino­vaţii şi raţionalizări, economii de materii prime, materiale şi ener­gie, potrivit aportului propriu la îndeplinirea obiectivelor planului şi creşterea eficienţei economice. ART. 29. Persoanele încadrate in unităţile din industrie bene­ficiază de măsuri corespunzătoare de securitate şi igienă a muncii, de echipament de lucru şi de protecţie, iar cei care lucrează în con­diţii vătămătoare şi periculoase, de program de lucru redus, sporuri la salariu, concedii suplimentare şi condiţii de asigurări sociale spe­ciale, potrivit legii. Construcţii ART. 30. Oamenii muncii din construcţii trebuie să asigure fo­­­­losirea raţională a fondului naţional de dezvoltare destinat vastului program de investiţii, ridicării noilor construcţii industriale, agri­cole şi social-culturale, să asigure executarea in bune condiţii a noi­lor obiective. In acest scop, colectivele de oameni ai muncii au îndatorirea să asigure ridicarea gradului de mecanizare şi industrializare a lucră­rilor, reducerea termenelor de execuţie, îmbunătăţirea calităţii lu­crărilor, creşterea productivităţii şi eficienţei muncii. Oamenii muncii de pe şantiere au obligaţia să gospodărească cu înalt simţ de răspundere fondurile încredinţate, să lichideze risipa de materiale, să asigure întărirea disciplinei şi folosirea integrală a timpului de lucru. ART. 31. Persoanele încadrate în unităţile de construcţii au dreptul la o remunerare a muncii stabilită pe baza principiilor ge­nerale de remunerare, în funcţie de importanţa şi complexitatea lucrărilor executate. Persoanele care au adus o contribuţie deosebită la predarea înainte de termenul planificat a obiectivelor, cu realizarea indicato­rilor tehnico-funcţionali stabiliţi, beneficiază de recompense mate­riale şi morale, potrivit legii. Personalul nelocalnic de pe şantiere, cei care se deplasează pen­tru lucrări d­e montaj, revizie şi reparaţii, cei care lucrează la obi­ective situate în zone cu condiţii deosebite beneficiază de sporuri la salarii, înlesniri la cazare şi transport, potrivit prevederilor legale. Agricultură şi silvicultură ART. 32. In Republica Socialistă România, pămîntul — princi­pal mijloc de producţie in agricultură — animalele şi plantaţiile re­prezintă, indiferent de forma de proprietate, o avuţie naţională, în a cărei judicioasă utilizare de către lucrătorii din agricultură şi sil­vicultură este interesat vital întregul popor. Oamenii muncii din agricultură şi silvicultură au îndatorirea să pună în valoare întregul potenţial productiv al fondului funciar şi silvic, să se preocupe de înlăturarea oricăror forme de risipă şi de­gradare a terenurilor agricole, a fondului forestier, să asigure dez­voltarea zootehniei şi producţiei animaliere, in vederea sporirii con­­tinue a producţiei agricole, a productivităţii şi eficienţei muncii, a belşugului de produse agroalimentare. Fiecare lucrător din agricultură trebuie să se preocupe de va­lorificarea la maximum a posibilităţilor create prin eforturile în­tregii societăţi, pentru aplicarea pe scară largă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii avansate în producţia agricolă, extinderea mecanizării complexe, a chimizării şi irigaţiilor. ART. 33. Lucrătorii din unităţile agricole de stat trebuie să asi­gure folosirea raţională a fondurilor investite şi a tehnicii noi, să realizeze o înaltă productivitate a muncii şi o rentabilitate sporită, astfel încît unităţile agricole de stat să constituie un model de or­ganizare ştiinţifică a producţiei agricole. Timpul de lucru şi modul de organizare a producţiei şi a mun­cii, sistemul de retribuţie în aceste unităţi se stabilesc în funcţie de necesităţile specifice agriculturii, in temeiul prevederilor legale. ART. 34. Persoanele încadrate în muncă, pe bază de contract de muncă, în unităţile agricole de stat, în silvicultură, în cooperativele agricole de producţie, asociaţiile intercooperatiste şi celelalte forme de asociere şi cooperare beneficiază de drepturile, avantajele şi în­lesnirile prevăzute de lege pentru toate categoriile de persoane în­cadrate în muncă în unităţile socialiste de stat. Pentru rezultatele obţinute în îndeplinirea şi depăşirea planului de producţie agricolă, oamenii muncii din agricultură beneficiază, potrivit legii, de retribuţie suplimentară. ART. 35. Cooperativele agricole de producţie asigură unirea eforturilor ţăranilor şi împletirea strînsă a intereselor lor cu cele ale tuturor oamenilor muncii, ale întregii societăţi. Membrii cooperatori au îndatorirea să contribuie la întărirea şi apărarea proprietăţii obşteşti, la prevenirea şi înlăturarea risipei şi proastei gospodăriri a mijloacelor materiale şi financiare, la întă­rirea spiritului colectiv de muncă, a ordinii şi legalităţii, în vederea gospodăririi cu randament maxim a fondurilor proprii, precum şi a ajutorului acordat de statul socialist, pentru a-şi aduce o contri­buţie sporită la realizarea progresului general al ţării. ART. 36. Raporturile de muncă în cooperativele agricole de pro­ducţie se stabilesc prin statute proprii. Membrii cooperativelor agricole de producţie au dreptul la­­ retribuţie corespunzătoare cu cantitatea şi calitatea muncii efec­tuate, cu rezultatele obţinute, la ajutoare materiale pentru bătrâne­­ţe, incapacitate temporară de muncă, naştere, deces, precum şi la pensie pentru limită de vîrstă, de invaliditate sau urmaş, la con­diţii corespunzătoare de protecţia muncii şi la sprijin în vederea perfecţionării pregătirii profesionale, în condiţiile stabilite prin lege şi statute.­­ Membrii cooperativelor agricole de producţie, pensionarii din C.A.P., precum şi membrii de familie ai acestora beneficiază de asistenţă medicală gratuită, întreţinere în spitale, medicamente şi materiale, în condiţiile legii. Transporturi şi telecomunicaţii AHT. 37. Personalul încadrat în transporturi şi telecomunicaţii trebuia să asigure buna funcţionare şi in deplină siguranţă a aces­tora prin îndeplinirea corectă, exigentă şi la timp a îndatoririlor de serviciu, să asigure regularitatea şi continuitatea transporturilor, să vegheze asupra integrităţii bunurilor şi valorilor pe care le au în păstrare, să prevină orice faptă care ar putea pune in pericol sigu­ranţa circulaţiei, să gospodărească cu randament maxim mijloa­­cele de producţie, instalaţiile şi utilajele încredinţate, să ridice ni­velul de servire a populaţiei. ART. 38. In funcţie de condiţiile şi cerinţele de muncă din aceste ramuri, timpul de lucru se stabileşte ţinînd seama de profi­lul şi specificul unităţii, pe schimburi, tură, turnus şi program de exploatare, în completarea dispoziţiilor prevăzute în prezentul cod se sta­bilesc norme specifice privitoare la încadrarea, promovarea şi disci­plina în muncă a personalului. ART. 39. Persoanele încadrate în unităţile de transporturi şi telecomunicaţii beneficiază, potrivit condiţiilor specifice din sectoa­rele în care lucrează, de sporuri de salarii şi indemnizaţii, unifor­me de serviciu — a căror valoare se suportă parţial sau integral de unităţi — program redus de lucru in anumite locuri de muncă şi alte drepturi potrivit legii. Comerţ şi prestări de servicii ART. 40. Personalul încadrat in unităţile comerciale şi de prestări de servicii îi revine obligaţia să pună la dispoziţia popu­laţiei mărfuri şi servicii de bună calitate, să asigure satisfacerea promptă şi ireproşabilă a cererilor acesteia Lucrătorii din comerţ şi servicii trebuie să se preocupe perma­nent de lărgirea bazei tehnico-materiale şi amplasarea reţelei de desfacere in funcţie de nevoile populaţiei, de modernizarea conti­nuă a procesului de desfacere, să păstreze o permanentă legătură cu producția in vederea asigurării sortimentelor solicitate de con­sumatori. ART. 41. Fiecare persoană încadrată intr-o unitate comercială sau prestatoare de servicii trebuie să respecte normele legale pri­vitoare la vinzarea mărfurilor și efectuarea serviciilor, să aibă o atitudine atentă, demnă şi cuviincioasă faţă de cetăţeni , trebuie să dea dovadă de cinste şi corectitudine. ART. 42. Retribuţia lucrătorilor din comerţ şi prestări servicii se face în funcţie de volumul desfacerilor şi al lucrărilor efectuate ; programul d­e lucru se stabileşte — în conformitate cu prevederile prezentului cod — în funcţie de nevoile satisfacerii in bune condi­ţii a cerinţelor populaţiei ; lucrătorii din acest sector beneficiază de măsuri specifice de protecţie a muncii, de compensare a timpului de lucru efectuat în zilele de repaus săptămînal şi in zilele de săr­bători legale. Învăţămint ART. 43. Personalul didactic are îndatorirea de a înfăptui rolul şi funcţiile care revin învăţămintului in Republica Socialistă Roma­nia, de a asigura instruirea temeinică a tineretului şi educarea a­­cestuia in spiritul dragostei faţă de patria socialistă, faţă de mun­că, de a contribui la pregătirea şi perfecţionarea cadrelor necesare, în strînsă legătură cu cerinţele actuale şi de perspectivă ale dez­voltării economico-sociale a ţării. ART. 44. Personalul didactic are obligaţia d de a contribui activ la perfecţionarea multilaterală şi la organizarea modernă a invă­­ţămintului, de a asigura o strînsă îmbinare intre pregătirea teore­tică şi pregătirea practică a tineretului, de a realiza o strînsă îm­binare între învăţămint, ştiinţă şi producţie şi de a adapta învăţă­mântul la cerinţele progresului economic şi tehnico-ştiinţific ; de a participa la activitatea de răspîndire a ştiinţei şi culturii în rîndul maselor de la oraşe şi sate ART. 45. în cadrul timpului legal de lucru, personalul din învăţămint are obligaţia ca, odată cu munca didactică, să desfă­şoare şi activitate educativă, ştiinţifică, de îndrumare a practicii in producţie a tineretului, pentru a-şi îndeplini în­ cele mai bune condiţii îndatoririle pe care le are faţă de instituţia de invătămînt in care îşi desfăşoară activitatea ART. 46. în vederea desfăşurării la un nivel cit mai înalt a activităţii instructiv-educative şi ştiinţifice, personalul di­dactic are dreptul să folosească toate condiţiile­ create pentru perfecţionarea continuă a pregătirii sale profesionale şi ideolo­gice ; să utilizeze în procesul didactic-educativ şi de cercetare ştiinţifică întreaga dotare a instituţiilor de învăţământ ; să valorifice rezultatele obţinute în activitatea sa, prin publi­carea de manuale, cursuri, lucrări ştiinţifice, precum şi prin aplicarea lor în practică. Cadrele didactice au dreptul să facă parte — în condiţiile legii — din asociaţii profesionale şi societăţi ştiinţifice şi să desfăşoare activităţi în conformitate cu statutele acestor orga­nizaţii. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile şi obligaţiile personalului didactic, programul de lucru se stabilesc în conformitate cu prevederile Codului muncii, prin statutul acestui personal. Cercetare ştiinţifică ART. 47. Oamenii de ştiinţă au îndatorirea de a valori­fica întreaga lor capacitate de creaţie şi întregul potenţial material pus la dispoziţie de societatea socialistă, pentru a-şi spori aportul la elaborarea soluţiilor cerute de mersul înainte al societăţii, şi în primul rind la soluţionarea problemelor legate nemijlocit de dezvoltarea producţiei materiale. Cercetătorii trebuie să-şi aducă o con­tribuţe sporită la dezvoltarea şi valorificarea superioară a bazei energetice şi la materii prime, la perfecţionarea tehnologiilor şi la mo­dernizarea produselor din toate ramurile, la crearea de noi materiale şi a unor aparaturi de înalt nivel tehnic. ART. 48. Fiecare cercetător trebuie să se preocupe în permanenţă de scurtarea duratei ciclului de cercetare şi de finalizarea cercetărilor prin introducerea in producţie a re­zultatelor obţinute ; trebuie să ţină o permanentă legătură cu activitatea creatoare a producătorilor de bunuri materiale, cu specialiştii care lucrează nemijlocit în producţie, să dez­volte relaţiile pe bază de contract cu unităţile productive, ca o condiţie importantă a creşterii eficienţei cercetărilor în­treprinse. ART. 49. In Republica Socialistă România oamenii de ştiinţă se bucură în activitatea lor creatoare de sprijin ma­terial şi moral din partea societăţii , au dreptul de a-şi ex­prima în mod liber opiniile ştiinţifice, de a-şi pune în valoare întregul lor spirit creator, desfăşurîndu-şi cercetările potri­vit propriilor ipoteze sau metode de lucru ; cercetătorilor ştiinţifici li se asigură posibilitatea de a valorifica multila­teral rezultatele cercetărilor efectuate în scopul unei con­tribuţii sporite la progresul general al ţării ;­ ei beneficiază de sprijin pentru perfecţionarea permanentă a pregătirii de specialitate şi ideologică, de drepturile ce decurg din acti­vitatea de creaţie ştiinţifică, în condiţiile legii. Oamenii de ştiinţă pot face parte, în condiţiile legii, din asociaţii profesionale şi societăţi ştiinţifice şi să desfăşoare activi­tăţi în conformitate cu statutele acestor organizaţii. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drep­turile și îndatoririle personalului de cercetare se stabilesc, in conformitate cu prevederile prezentului cod, prin statutul aces­tui personal. Cultura ART. 50. In înfăptuirea sarcinilor de înaltă responsabi­litate socială care le revin, oamenii de cultură şi artă trebuie să contribuie activ, prin întreaga lor operă de creaţie, în strînsă legătură cu viaţa, cu cerinţele construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, la progresul spiritual al societăţii, la ridicarea nivelului cultural şi a conştiinţei so­cialiste a poporului. ART. 51. In Republica Socialistă România oamenii de cultură şi artă se bucură de libertatea de creaţie, de mani­festare deplină a personalităţii şi talentului lor, puse in slujba idealurilor socialismului, democraţiei şi progresului social. Ei au dreptul să-şi valorifice, potrivit specificului, operele de creaţie, protecţia drepturilor personale nepatrimoniale şi a celor patrimoniale fiind garantată în conformitate cu legea. ART. 52. In scopul promovării activităţii de creaţie, oame­nii de cultură şi artă, publiciştii au dreptul să se asocieze, in condiţiile legii, în uniuni, asociaţii şi societăţi de creaţie, sta­bilind prin statute proprii modul de organizare şi funcţionare a acestora ; prin aceleaşi statute se stabilesc drepturile membrilor privind pensiile, ajutoarele și celelalte forme de asigurări so­cialeART. 53. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drepturile şi obligaţiile personalului din domeniul culturii, în­cadrarea, promovarea, transferul şi programul de lucru se sta­bilesc, în conformitate cu prevederile codului muncii, prin sta­tutul acestui personal.­­ Ocrotirea sănătăţii ART. 54. Personalului sanitar îi revine îndatorirea să-şi pu­nă întreaga putere de muncă şi cunoştinţele de specialitate în serviciul îmbunătăţirii stării de sănătate a populaţiei de la ora­şe şi sate, pentru asigurarea capacităţii de muncă şi de creaţie a oamenilor, pentru a asigura dezvoltarea lor armonioasă, astfel incit să se bucure din plin de binefacerile civilizaţiei socialiste. Lucrătorii din domeniul ocrotirii sănătăţii sunt datori să asi­gure judicioasa utilizare a bazei materiale şi a celorlalte con­diţii create de societate în vederea ridicării continue a calităţii asistenţei medicale. ART. 55. In exercitarea profesiunii sale, personalul sanitar are îndatorirea să manifeste o atitudine profund umană, să în­deplinească cu abnegaţie atribuţiile ce-i revin , să respecte nor­mele de etică profesională , să contribuie la apărarea şi spo­rirea demnităţii profesionale. In organizarea programului de lu­cru şi a întregii activităţi a personalului sanitar se va avea în vedere necesitatea asigurării permanente, prompte şi în bune condiţii a asistenţei medicale a populaţiei. ART. 56. Lucrătorilor din domeniul ocrotirii sănătăţii li se asigură condiţii pentru specializare şi perfecţionare, în vederea introducerii permanente în practica medicală a celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii moderne. Personalul sanitar care lucrează in condiţii deosebite are dreptul la program de lucru redus, la concedii suplimentare de odihnă, precum şi, după caz, la indemnizaţii şi sporuri la sa­lariu , cei trimişi in acţiuni de combatere a epidemiilor sau în alte acţiuni speciale beneficiază şi de alte drepturi prevăzute de lege. Pentru asigurarea unei asistenţe medicale corespunzătoare în toate localităţile ţării şi stimularea personalului sanitar care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural se acordă celor ce lucrează în aceste condiții înlesniri și drepturi, conform dis­pozițiilor legale. ART. 57. Regulile specifice privind raporturile de muncă, drep­turile și îndatoririle personalului sanitar se stabilesc, în conformi­tate cu prevederile prezentului cod, prin statutul acestui personal. (Continuare în pag. a 3-a) SATUL SOCIALIST Marți 1 august Nr. 1008

Next