Satul Socialist, septembrie 1972 (Anul 4, nr. 1032-1057)
1972-09-01 / nr. 1032
Vineri 1 septembrie Nn 1032 VENITURILE PE MĂSURA REZULTATELOR IN PRODUCŢIE Lucrind in acord global cooperatorii din judeţul Teleorman realizează producţii sporite in toate sectoarele, cîştigă mai bine Depăşirea indicatorilor de pion este, în ultimă analiză, esenţa angajamentului luat de cooperatorii din judeţul Teleorman in cinstea Conferinţei Naţionale a partidului, a celei de-a 28-a aniversări a eliberării patriei şi a împlinirii unui sfert de veac de la proclamarea Republicii. Primele două etape ale întrecerii s-au încheiat cu rezultate îmbucurătoare. Producţia de grîu, de exemplu, a fost superioară celei prevăzute cu 360 kg la hectar, ceea ce a permis depăşirea sarcinilor contractuale cu circa 11 000 tone. In afara indicatorilor de producţie şi valorificare, planul unităţilor cuprinde şi un alt capitol la fel de important. Este vorba de retribuirea muncii. Ca orice indicator de plan, el trebuie realizat şi depăşit. La baza realizării lui stau sporurile de producţie obţinute ca urmare firească a aplicării sistemului de cointeresare materială în acord global. O primă analiză demonstrează concordanţa deplină între nivelul producţiilor şi al plăţii muncii. Cantitatea de grîu afectată retribuirii este mai mare decit cea planificată cu peste 4 000 de tone. Cind s-a reţinut peste prevederi această cantitate au fost avute în vedere şi depăşirile de plan la culturile de toamnă — porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr etc. — precum şi în zootehnie. Situaţia din unităţi reflecta pe cea de la nivel judeţean. Cooperativa din Purani, de exemplu, a afectat retribuirii 420 de tone. Cu ele va fi efectuată o parte din plata în natură a muncii de pînă acum, a celei ce va fi depusă de aici înainte la recoltarea culturilor de toamnă şi pregătirea in acest an a producţiei din 1973. Cooperatorii din Purani au prevăzut in planul de producţie să acorde ca avans jumătate din cantitatea totală de grîu destinată plăţii în natură, urmînd ca restul să fie repartizat după încheierea socotelilor finale. Aşa s-a şi procedat. Totodată s-a prevăzut un plan să se acorde avansuri în bani în limita a 65 la sută din retribuirea totală. Avansurile au fost achitate cu regularitatea cu care se plătesc salariile în unităţile de stat. îngrijitorilor de animale le-a revenit ca avans în lunile trecute circa 470 000 de lei, în afara cantităţilor de grîu primite. Sume pe măsura prevederilor planului, a muncii depuse şi a rezultatelor obţinute au încasat şi legumicultorii, precum şi ceilalţi cooperatori. Potrivit calculelor estimative, unitatea va depăşi planul anual la producţia globală cu peste un milion de lei. Pe sortimente aceasta înseamnă circa 200 de tone de porumb, 40 de tone de floareasoarelui, 2 000 de tone de sfeclă de zahăr etc. Cum plata muncii se face un acord global, depăşirea cu 200 000 de lei a fondului de retribuire trebuie să păstreze structura preconizată la începutul anului. Partea în bani din această depăşire - ne spunea Ilie Rădulescu, contabilul şef al cooperativei — se asigură din veniturile pe care le obţinem. Pentru a respecta structura retribuirii şi la plata în natură, am reţinut 50 de tone de grîu. în curînd vom reţine şi cantităţi corespunzătoare de porumb, întrucît ne-am propus să res- ACORDUL GLOBAL pectăm întrutotul obligaţiile asumate de cooperativă privind retribuirea muncii. — Nivelul retribuirii este determinat de nivelul producţiei nete. Vă permite producţia netă pe care o realizaţi să aplicaţi tarifele de plată stabilite, să acordaţi retribuţie suplimentară ? Fireşte. Am sporit recoltele medii fără cheltuieli materiale suplimentare şi cu un consum de muncă inferior creşterii producţiei, ceea ce ne-a permis să reducem preţul de cost al tonei de produs cu 120 de lei la grru, 180 de lei la porumb, 80 de lei la floarea-soarelui şi 30 de lei la sfecla de zahăr. De altfel, cheltuielile şi implicit costurile de producţie au fost urmărite cu cea mai mare atenţie. Reducerea preţului de cost este, în parte, rezultatul analizelor pe formaţii de muncă, pe culturi, ,la intervale de timp care să ne permită luarea unor măsuri de economisire a resurselor. , în primele şapte luni ale anului cooperatorii din Drăgăneşti-Vlaşca au primit avansuri în valoare de 1 110 000 lei. Şi aici a fost reţinută cantitatea de grîu necesară pentru partea de plată în natură a depăşirilor de producţie care se preconizează să fie de circa 15 la sută în sectorul vegetal. Depăşiri se vor înregistra şi în îngrăşătoria de taurine, însă aici, ca urmare a specificului producţiei, plata se calculează integral la sfirşitul fiecărei luni. îngrijitorilor de taurine la îngrăşat li s-a achitat pînă acum, potrivit sporurilor de creştere în greutate obţinute, circa 330 000 de lei şi peste 17 tone de griu, în scopul permanentizării îngrijitorilor, acestora li se achită lunar 85 la sută din drepturile cuvenite. Reţinerea de 15 la sută ii obligă să se îngrijească cu aceeaşi atenţie şi de producţia neterminată. Realizîndu-şi sarcinile de producţie pe întregul an, ei pot să recupereze integral sumele de bani şi cantităţile de produse reţinute, să obţină cîştiguri suplimentare. Respectînd întrutotul principiul retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii, nivelul şi structura plăţii stabilite prin plan, cooperativele agricole din judeţul Teleorman asigură una din principalele condiţii ale realizării angajamentelor luate de cooperatori în întrecerea socialistă. SABIN CERCELARU SATUL SOCIALIST In podgoriile judeţului Vrancea, stadiul de coacere a strugurilor vesteşte apropierea culesului şi vinificaţiei. Sunt gata pregătirile pentru această importantă campanie ? Am adresat întrebarea factorilor de conducere de la întreprinderea judeţeană a viei şi vinului. „In unităţile noastre — ni s-a răspuns — totul este pus la punct, nici un amănunt nu a fost neglijat astfel că preluarea recoltei, vinificaţia şi depozitarea se vor desfăşura în cele mai bune cordiţiuni.. Continuii adu-ne, insă, investigaţiile ţie teren, am constatat că, dinpăcate, lucrurile nu stau,peste tot, aşa cum afirmăm tovarăşii de la judeţ. Ne-am deplasat, mai întii, la unul dintre cele mai mari centre de vinodficaţie din judeţ, cel din Odobeşti, care are in subordine şase unităţi şi preia reedlita de struguri, din şapte cooperative agricole. La depozitul nr. 6 din Jarişeea, constatări imbucurătoare. Toate utilajele au fost revizuite şi reparate, spaţiile de depozitare au fost pregătite, începind din această toamnă, prin introducerea unui nou procedeu, tehnologic de vinificaţie, cu linuri înalte cu şnec şi destrămător mecanic, 60 la sută din mustul săvac ,se va obţine prin scurgere litieră. In acest fel se reduce substanţial forţa de muncă realizîndu-se, deci, importante economii. „La noi, ne spunea tehnicianul Dumitru Ieremia, s-au făcut probele cu struguri şi preluarea poate începe. Avem insă un necaz. Atit la Jariştea, cit şi la celelalte cooperative agricole din jur, din cauza ploilor din ultima vreme, a apărut fenomenul mucegăirii strugurilor, în această situaţie, se impune recoltarea lor neîntîrziată. Dar avind în vedere conţinutul scăzut în zahăr, nu putem plăti aceşti struguri decit cu 1,36 lei kilogramul, ceea ce nu convine beneficiarului. Cum e şi firesc, ne-am adresat întreprinderii viei şi vinului, care, după cite am aflat, a apelat la organele centrale. Rezolvarea problemei însă înttrzie, în timp ce mari cantităţi de struguri continuă să se deprecieze". Intr-adevăr, Centrala viei şi vinului trebuie să soluţioneze operativ şi în modul cel mai corespunzător problema valorificării strugurilor la care a apărut fenomenul mucegăirii. Aceasta cu atit mai mult nu cit cazul semnalat la Jariştea nu este singular. Am continuat investigaţiile noastre la alte două unităţi — nr. 1 şi nr. 4—ale centrului de vinificaţie. Stînd de vorbă cu tovarăşul Traian Cernei — dispecer al întreprinderii viei şi vinului Vrancea, şi repartizat la acest centru pentru a organiza pregătirea campaniei, aflăm că aici, mai sunt multe de făcut în vederea începerii campaniei de vinificaţie. „Ştiţi, încearcă să explice tovarăşul Cernei, depozitul nr. 1 are o capacitate de 680 vagoane şi e firesc ca pregătirile să dureze mai mult". (? !) Se pare că realitatea este alta : conducerea acestei unităţi nu a întreprins la timp măsurile ce se impun pentru ca, folosind numărul mare de salariaţi ai centrului, să pună în stare de funcţionare toate utilajele şi să pregătească spaţiile de depozitare, lucru care nu poate fi cu nimic justificat. De neînţeles sunt şi aspectele constatate la unitatea de vinificaţie din Vîrteşcoi. Atmosfera ce domnea aici ne-ar fi făcut să credem, dacă am fi pierdut noţiunea timpului, că preluarea strugurilor şi vinificaţia vor începe peste luni de zile. Astfel, aici, din două linii tehnologice, funcţionează numai una. ,,E vorba de o linie tehnologică mai puţin importantă, încearcă să ne explice, din nou, tovarăşul Cernei. In orice caz, în două săptămîni va fi gata". Greu de crezut însă. Dacă pentru punerea la punct a primei linii au trebuit cîteva luni... Să ne oprim însă şi la unitatea nr. 5 din Jariştea. Aici, pivnicerul Ion Zamfir (în lipsa tehnicianului convocat de şefii ierarhici la Odobeşti) afirmă că pregătirile s-au încheiat. La prima vedere, aşa stau lucrurile. Aflăm, însă, că în cursul anului 1972 trebuia să se introducă şi aici o nouă linie tehnologică. „Lucrările au început, dar utilajele le-am primit de la fabrica din Tecuci abia acum vreo două-trei săptămîni, şi n-am avut timp să le montăm. Aşa că trebuie să refacem vechea instalaţie". In curtea unităţii nr. 5 din Jariştea zac plăcile pentru cisterne care n-au mai fost folosite şi care vor trebui să aştepte pînă în 1973, pentru a fi instalate. Aşadar, din cauza unor defecţiuni de organizare, această unitate, cu o mare capacitate de prelucrare, va trebuii să lucreze în condiţiile vechi, deşi au fost investite însemnate fonduri pentru perfecţionarea tehnologiilor. Faptul este cu atit mai negativ cu cit, dacă s-ar fi depus un plus de efort, utilajele ar fi putut fi, totuşi, instalate. Exemplele prezentate sunt, credem, suficiente pentru a ne face o imagine reală asupra stadiului în care se află pregătirile pentru campania de vinificaţie, pregătiri care sunt departe de a corespunde afirmaţiilor tovarăşilor din conducerea întreprinderii viei şi vinului din judeţul Vrancea. Considerăm că această întreprindere, unităţile subordonate au datoria să-şi intensifice activitatea, să încheie toata lucrările de pregătire a utilajelor, a spaţiilor de depozitare, să asigure condiţiile necesare pentru ca întreaga producţie de struguri să fie preluată, prelucrată şi depozitată corespunzător. M. ŞTEFANESCU coresp. „Satului socialist" Se apropie vremea culesului în podgoriile Vrancei URGENTAȚI PREGĂTIRILE pentru mi Imagine din ferma Sascut a întreprinderii agricole de stat Bacău (Urmare din pag. 1) încă şi mai subliniat analitice şi combative au fost luările de cuvînt. Spre uimirea noastră, care purtam în minte imaginea tradiţională a Cotnarului, mare producător de vinuri, discuţiile s-au referit în aceeaşi măsură la producţia viticolă, cit şi la cea zootehnică şi pomicolă. — Am realizat o medie de 9 kg de lînă pe oaie, spunea şeful fermei zootehnice, Deleni, tehnicianul Anghelache Ciovîrtă. Producţia medie a sporit cu 2 kg in numai doi ani, fiind cea mai mare creştere pe ţară. O dată cu producţia au crescut şi veniturile. Propun să mi se ofere posibilitatea de a construi unele drumuri în fermă. Mai propun introducerea în cultură a păioaselor pe vreo sută de hectare. In întreprindere se găsesc terenuri propice culturii orzului şi chiar a griului. Producţia de bază ne-ar aduce beneficii, iar paiele care ne rămîn ne-ar scuti de cheltuielile pe care le efectuăm în prezent pentru cumpărarea acestui produs strict necesar. — Sînt încă multe de făcut pe linia folosirii mijloacelor de transport. Ca să le putem utiliza mai bine este necesar să construim în atelierele Întreprinderii remorci cu ajutorul cărora să executăm la terţi transporturi in timpul cit tractoarele nu lucrează în viiore de părere Nicolae Panaitopol, şeful serviciului A.D.T. — Să construim adăposturi pentru sortarea şi depozitarea fructelor — propune ing. C. Răcăuţeanu, şeful fermei pomicole nr. 10. „ Cea mai grea problemă pe care trebuie să o rezolve sectorul de construcţii, spune muncitorul Alexandru Ciur, este aceea a transportului materialelor. Cred că ar fi bine să se repartizeze şi sectorului nostru mijloace de transport permanente. Inginerul Claudiu Chifan, şeful fermei nr. 5 viticole, atrage atenţia asupra densităţii mici de pe unele sole de vie şi cere să se ia măsuri pentru ajungerea la o densitate normală. „ S-au făcut, în afara acestora, alte numeroase propuneri concrete, urmate de ample discuţii prin care erau susţinute, combătute sau îmbunătăţite. Diversitatea propunerilor a avut un numitor comun : folosirea cit mai judicioasă a bazei tehnice în scopul creşterii producţiei şi ridicării eficienţei ei economice. Adunarea generală a salariaţilor din I.A.S. Cotnari a demonstrat că aici există o preocupare permanentă pentru descoperirea unor surse noi de venituri. Şi aceasta nu numai în viticultură. — Mulţi au crezut, spunea în cuvîntul său inginerul Mihai Dincă, că creşterea oilor nu poate face casă bună cu viticultura. Astăzi scepticii pot, singuri, să se convingă că alături de calitatea de necontestat a vinurilor cotnărene stau recordurile de lînă. Lucrătorii I.A.S. Cotnari se pot mîndri cu o veritabilă premieră. Ei au fost primii care au folosit, cu rezultate excelente, silozul de tescovină în amestec cu uruieli și fînuri. Peste 3 000 de tone din acest prețios furaj se vor însiloza în această toamnă. Deci cele aproape 6 000 de oi se hrănesc cu tescovina viilor, iar in vii sunt administrate îngrăşămintele organice care se obţin în ferma de creştere a ovinelor. După cum se vede, o simbioză perfectă, în final, adunarea a trecut în revistă propunerile hotărind soarta fiecăreia. Unele, dintre ele au fost aplicate imediat, altele au fost incluse în planul de măsuri spre a fi puse în practică la momentul potrivit. Modul cum s-au desfășurat lucrările adunării generale ne dă certitudinea că muncitorii şi inginerii din Cotnari vor obţine şi de aici înainte rezultate prestigioase. De la fiecare om-o propunere, fiecărei propuneri-locul in practică (Urmare din pag. 1) deveni realitate. Pe această cale, valoarea producţiei obţinută în medie de către fiecare cooperator va creşte cu peste 40 la sută. In prezent, dintre cele circa 300 de activităţi industriale şi prestaţii de servicii organizate în cooperativele agricole, ponderea principală — peste 60 la sută — revine producerii materialelor de construcţii. Numeroase unităţi produc şi livrează ritmic beneficiarilor de contract mari cantităţi de var, cărămidă, piatră, balast, prefabricate din beton şi multe altele. Aşa sunt cooperativele agricole din Aninoasa, Cîmpulung Muscel, Valea Mare, Pravăţ, Berevoieşti, Domneşti, Priboieni etc. unde, datorită atenţiei acordate de consiliile de conducere valorificării resurselor locale de materii şi materiale disponibile, ponderea activităţilor industriale şi a prestărilor de servicii în veniturile totale ale unităţilor este cu mult mai mare ca media pe judeţ. Există însă în judeţul Argeş destule cooperative agricole în care măsurile preconizate nu au fost transpuse în viaţă. Astfel, la cele din Albota, Mureş, Cloceşti, Bîrla, Căldăraru, Ciofrîngeni, Moşoaia, Smeura etc. acţiunile de punerea în valoare a resurselor de materii prime şi valorificarea eficientă a acestora decurg anevoios, cu mult sub posibilităţi. Trebuie subliniat că deşi aparatul Uniunii judeţene Argeş a cooperativelor agricole a depus eforturi mari, fructuoase, în îndrumarea consiliilor de conducere privind dezvoltarea acestor activităţi industriale, în unităţi persistă încă multe deficienţe care frînează buna valorificare a tuturor resurselor locale. E vorba, în primul rînd, de faptul că unele unităţi au organizat activităţi industriale cu un volum redus de producţie, pentru care nu au aviz de înfiinţare din partea Biroului executiv al Uniunii judeţene. în toate aceste cazuri, este necesar ca, analizîndu-se temeinic stările de lucruri, consiliile de conducere şi de administraţie ale asociaţiilor intercooperatiste să treacă la reorganizarea activităţii unor secţii, respectiv a acelora care nu au tangenţă cu nevoile producţiei agricole, ale populaţiei din mediul rural sau cu nevoile reale ale unor întreprinderi industriale. Măsuri imediate, eficiente, trebuie luate şi pentru înlăturarea atitudinii tolerante a unor conducători de unităţi faţă de încălcările ce se săvîrşesc in retribuirea muncii. In organizarea şi dezvoltarea activităţilor industriale se cer luate măsuri radicale pentru lichidarea acelor tendinţe şi practici apărute in unele cooperative agricole care duc la încălcarea normelor legale, a principiilor eticii şi echităţii socialiste. Manipularea şi gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti şi reflectarea reală, la timp, în documentele de evidenţă primară şi contabilă a tuturor mişcărilor de la materia primă pînă la încasarea integrală a valorii produselor obţinute şi vindute, este un capitol ce nu trebuie să lipsească din agenda zilnică de lucru a fiecărui membru al consiliilor de conducere din unităţi şi cu atit mai mult a fiecărui membru al aparatului uniunii judeţene. Numai într-un climat de cinste şi corectitudine, dezvoltarea activităţilor industriale şi de prestări de servicii poate mări gradul de valorificare a resurselor de materii prime şi materiale atrase în circuitul economic, poate constitui o cale de folosire completă, uniformă şi eficientă a forţei de muncă, aducând un aport real la sporirea , veniturilor unităţilor şi a cooperatorilor. Se dezvoltă puternic activităţile industriale PAGINA 3 ClTEVA COMPLETĂRI SlNT, CRED, NEAPĂRAT NECESARE Sunt pensionar trecut de 70 de ani şi membru al cooperativei agricole din Braniştea, judeţul Dîmboviţa. Alături de mine lucrează în cooperativă numeroşi alţi pensionari, foşti lucrători feroviari. Pensiile pe care le primim sunt bune, cu începere de la 1 noiembrie unele din ele vor fi şi mai mari şi nu nevoia ne aduce la lucru. Sănătoşi fiind, nici eu nici ceilalţi pensionari nu putem rămîne inactivi. Faptul că în agricultură există unităţi economice care, în anumite perioade, nu pot face faţă volumului de lucrări strict necesare cu forţa de muncă proprie impune utilizarea sezonieră a pensionarilor, înscrierea în Codul Muncii a condiţiilor in care pensionarii pot fi folosiţi la lucru în cooperativele agricole şi a modalităţilor de retribuire a activităţii lor ar fi, după mine, o măsură binevenită. Statuarea unor astfel de prevederi ar permite cooperativelor agricole să ia în calcul la întocmirea planului de producţie şi financiar şi forţa de muncă a pensionarilor, activitatea economică puţind fi mai bine planificată şi organizată. Ar fi, de asemenea, necesar să se prevadă şi drepturile ce se cuvin pensionarilor de stat care muncesc permanent în agricultură, precum şi obligaţiile lor, aducindu-se completările de rigoare unora din articolele 32—36, 72—87, 93—107. Ultimul aliniat din capitolul „Agricultură şi silvicultură" are următorul conţinut: „Membrii cooperativelor agricole de producţie, pensionarii din C.A.P., precum şi membrii de familie ai acestora beneficiază de asistenţă medicală gratuită, întreţinerea în spitale, medicamente şi materiale, în condiţiile legii". S-a scăpat din vedere faptul că prin hotărîrea Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din aprilie 1971, această categorie de oameni ai muncii a dobîndit şi dreptul de a beneficia, cu plată redusă, de tratament în staţiunile balneo-climaterice. Şi acest drept trebuie înscris în aliniatul respectiv. Studiind cu atenţie proiectul Codului Muncii, precum şi realităţile din agricultura cooperatistă, aşa cum se prezintă ele în unitatea noastră, mai văd necesare încă trei prevederi. Prima se referă la PROIECTUL CODULUI MUNCII stabilirea unor criterii de calificare a tinerilor care rămîn să lucreze în agricultură. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia in cuvîntarea la plenara C.C. al P.C.R. din martie 1970 că pentru a îngriji plante şi animale, pentru a modela viaţa însăşi, este nevoie de o calificare mai mare decit cea necesară pentru prelucrarea unei bucăţi de lemn sau de metal. Cine şi în ce condiţii atestă această calificare, pe baza căror probe? La aceste întrebări Codul Muncii va trebui să dea un răspuns. Reciclarea este o formă eficace de împrospătare şi îmbogăţire a cunoştinţelor în sectorul de stat. Pentru agricultura cooperatistă nu există forme permanente de însuşire, de către cei care muncesc, a actelor de progres tehnic. Astfel de forme ar trebui prevăzute in Codul Muncii. Al treilea aspect la care vreau să mă mai opresc ţine de necesitatea mecanizării integrale a proceselor de producţie în scopul creşterii productivităţii muncii. In perspectivă fiecare cooperator va trebui să devină mecanizator. Acest lucru a fost spus răspicat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea la prima conferinţă pe ţară a secretarilor comitetelor comunale de partid şi a preşedinţilor de consilii populare comunale. Pregătirea tinerilor cooperatori — băieţi şi fete — pentru a minţi mijloacele mecanice de lucru trebuie înscrisă în Codul Muncii, urmînd ca ministerul de resort să ia măsurile ce se impun. VASILE GRIGORE din cooperativa agricolă Braniștea, județul Dâmbovița în dezbatere publică. CERCETĂTORII VĂ RECOMANDĂ Cercetătorii Institutului agronomic din Cluj au încheiat recent experimentele privind cultura irigată a cartofului. Intre altele, ei au constatat că cel mai mare consum de apă se înregistrează în lunile iunie, iulie şi august, adică în perioada cind are loc înfloritul şi formarea tuberculilor. Dacă în acest timp se aplică 1—2 udări, cu o normă la hectar de 800—1 300 mc de apă, se obţine un spor de producţie considerabil. în culturile experimentale acest spor a atins procentul de 39,2 la sută. Creşte totodată numărul tuberculilor mari şi mijlocii, precum şi conţinutul lor în amidon. Aceiaşi cercetători şi-au prelucrat datele observaţiilor de peste 10 ani privind cultura şi ameliorarea bobului. Ei au reuşit să creeze mai multe linii noi, cu conţinut mare de proteină, pentru furajarea superioară a animalelor. Cele mai valoroase linii obţinute la Cluj au dat, în anii de experimentare, pină la 1 200 kg proteină brută la hectar. (Agerpres) S-A ÎNTÎMPLAT LA CEACU... Cazul la care ne vom referi, cu urmări deosebit de grave asupra avuţiei obşteşti a cooperativei agricole Ceacu, judeţul Ialomiţa, s-a petrecut în felul următor. Zilele trecute, o dată cu lăsarea nopţii, o furtună puternică, însoţită de o ploaie vijelioasă, a surprins pe cîmp, la loc deschis, circlurile de oi ale cooperativei. Turmele erau păzite de numai doi ciobani — Gheorghe L. Petcu şi Constantin Radu. Ceilalţi ciobani, între care Nicolae Urse, Florea Oană, Gigi Petcu, Victor Murgeanu, Leon Neagu, Vasile Sterejan (căci unitatea plăteşte zeci de ciobani) lipseau nemotivat de la program, cu ştirea brigadierului Constantin Frangea. Minate de furtună, multe chiar doborite, oile se îmbulzeau către canalul magistral al sistemului de irigaţii. Cu eforturi deosebite, cei doi ciobani au reuşit să evite dezastrul ce părea iminent — înecarea oilor. Ei au îndreptat turmele la punctul numit „Drumul subţire", unde se afla un grajd încăpător, folosit de ciţiva ani ca magazie. înfierbintate, obosite şi ude, oile s-au înghesuit in adăpostul cu geamurile închise şi cu majoritatea uşilor laterale blocate. In loc să dea de veste asupra celor intîmplate, fără să ceară ajutorul brigadierului, al celorlalți îngrijitori, ciobanii s-au retras la odihnă, găsind oile fără supraveghere, intr-un adăpost lipsit de aerisire. Brigadierul Constantin Flangea nu s-a interesat de soarta ciobanilor şi a oilor surprinse de furtună. El, ceilalţi ciobani, ca şi preşedintele, ing. Vasile Neagu, vicepreşedintele, Constantin Petcu, investiţi cu obligaţii precise privind apararea avutului obştesc, au dormit liniştiţi. Ce s-a intîmplat cu oile, in timpul nopţii, e greu de descris. Din cauza congestiei pulmonare, dar mai ales din lipsă de aer, au pierit 530 de oi. Multe altele au fost găsite moarte prin porumbişte. Paguba, din care n-a putut fi recuperat nici un leu, se ridică la peste 250 000 lei. Din cercetările întreprinse de organele în drept, ale căror concluzii au fost înaintate procuraturii judeţene, se desprinde, ca principală cauză a prejudiciului, neglijenţa ciobanilor, a brigadierului, lipsa de control a consiliului de conducere. Din păcate acest caz nu este singurul. In ultima vreme, în multe alte cooperative agricole din judeţ au pierit, din neglijenţa îngrijitorilor şi a şefilor de ferme, zeci şi chiar sute de vaci cu lapte, viţei, oi. Pentru direcţia generală judeţeană agricolă şi Uniunea judeţeană a cooperativelor agricole, asemenea cazuri grave nu constituie încă semnale de alarmă. Ce se aşteaptă ? Controlul şi îndrumarea trebuie să fie intensificate şi extinse imediat la nivelul fermelor, acolo unde sunt păşunate, adăpate şi adăpostite animalele, pentru a fi prevenite toate cauzele care generează pagube. M. BORZA . wwwwwwwwwwwwwwwwws