Satul Socialist, septembrie 1972 (Anul 4, nr. 1032-1057)

1972-09-01 / nr. 1032

Vineri 1 septembrie Nn 1032 VENITURILE­ PE MĂSURA REZULTATELOR IN PRODUCŢIE Lucrind in acord global cooperatorii din judeţul Teleorman realizează producţii sporite in toate sectoarele, cîştigă mai bine Depăşirea indicatorilor de pion este, în ultimă analiză, esenţa anga­jamentului luat de cooperatorii din judeţul Teleorman in cinstea Confe­rinţei Naţionale a partidului, a celei de-a 28-a aniversări a eliberării pa­triei şi a împlinirii unui sfert de veac de la proclamarea Republicii. Primele două etape ale întrecerii s-au încheiat cu rezultate îmbucură­toare. Producţia de grîu, de exemplu, a fost superioară celei prevăzute cu 360 kg la hectar, ceea ce a permis depăşirea sarcinilor contractuale cu circa 11 000 tone. In afara indicatorilor de producţie şi valorificare, planul unităţilor cu­prinde şi un alt capitol la fel de im­portant. Este vorba de retribuirea muncii. Ca orice indicator de plan, el trebuie realizat şi depăşit. La baza realizării lui stau sporurile de pro­ducţie obţinute ca urmare firească a aplicării sistemului de cointeresare materială în acord global. O primă analiză demonstrează concordanţa deplină între nivelul producţiilor şi al plăţii muncii. Cantitatea de grîu afec­tată retribuirii este mai mare decit cea planificată cu peste 4 000 de tone. Cind s-a reţinut peste prevederi această cantitate au fost avute în ve­dere şi depăşirile de plan la culturile de toamnă — porumb, floarea-soare­lui, sfeclă de zahăr etc. — precum şi­­ în zootehnie. Situaţia din unităţi reflecta pe cea de la nivel judeţean. Cooperativa din Purani, de exemplu, a afectat retri­buirii 420 de tone. Cu ele va fi efec­tuată o parte din plata în natură a muncii de pînă acum, a celei ce va fi depusă de aici înainte la recoltarea culturilor de toamnă şi pregătirea in acest an a producţiei din 1973. Cooperatorii din Purani au prevăzut in planul de producţie să acorde ca avans jumătate din cantitatea totală de grîu destinată plăţii în natură, urmînd ca restul să fie repartizat după încheierea socotelilor finale. Aşa s-a şi procedat. Totodată s-a pre­văzut un plan să se acorde avansuri în bani în limita a 65 la sută din retribuirea totală. Avansurile au fost achitate cu regularitatea cu care se plătesc salariile în unităţile de stat. îngrijitorilor de animale le-a revenit ca avans în lunile trecute circa 470 000 de lei, în afara cantităţilor de grîu primite. Sume pe măsura pre­vederilor planului, a muncii depuse şi a rezultatelor obţinute au încasat şi legumicultorii, precum şi ceilalţi cooperatori. Potrivit calculelor esti­mative, unitatea va depăşi planul anual la producţia globală cu peste un milion de lei. Pe sortimente a­­ceasta înseamnă circa 200 de tone de porumb, 40 de tone de floarea­soarelui, 2 000 de tone de sfeclă de zahăr etc. Cum plata muncii se face un acord global, depăşirea cu 200 000 de lei a fondului de retribuire tre­buie să păstreze structura preconi­zată la începutul anului.­­ Partea în bani din această depă­şire - ne spunea Ilie Rădulescu, con­tabilul şef al cooperativei — se asi­gură din veniturile pe care le obţinem. Pentru a respecta structura retribuirii şi la plata în natură, am reţinut 50 de tone de grîu. în curînd vom reţine şi cantităţi corespunzătoare de po­rumb, întrucît ne-am propus să res- ACORDUL GLOBAL pectăm întrutotul obligaţiile asumate de cooperativă privind retribuirea muncii. — Nivelul retribuirii este determinat de nivelul producţiei nete. Vă permite producţia netă pe care o realizaţi să aplicaţi tarifele de plată stabilite, să acordaţi retribuţie suplimentară ?­­ Fireşte. Am sporit recoltele medii fără cheltuieli materiale suplimentare şi cu un consum de muncă inferior creşterii producţiei, ceea ce ne-a per­mis să reducem preţul de cost al tonei de produs cu 120 de lei la gr­ru, 180 de lei la porumb, 80 de lei la floarea-soarelui şi 30 de lei la sfecla de zahăr. De altfel, cheltuielile şi implicit costurile de producţie au fost urmărite cu cea mai mare atenţie. Reducerea preţului de cost este, în parte, rezultatul analizelor pe for­maţii de muncă, pe culturi, ,la inter­vale de timp care să ne permită luarea unor măsuri de economisire a resurselor. , în primele şapte luni ale anului cooperatorii din Drăgăneşti-Vlaşca au­ primit avansuri în valoare de 1 110 000 lei. Şi aici a fost reţinută cantitatea de grîu necesară p­entru partea de plată în natură a depăşi­rilor de producţie care se preconizea­ză să fie de circa 15 la sută în sec­torul vegetal. Depăşiri se vor înre­gistra şi în îngrăşătoria de taurine, însă aici, ca urmare a specificului producţiei, plata se calculează inte­­­­gral la sfirşitul fiecărei luni. îngrijito­rilor de taurine la îngrăşat li s-a a­­chitat pînă acum, potrivit sporurilor de creştere în greutate obţinute, cir­ca 330 000 de lei şi peste 17 tone de griu, în scopul permanentizării îngriji­torilor, acestora li se achită lunar 85 la sută din drepturile cuvenite. Reţi­­nerea de 15 la sută ii obligă să se îngrijească cu aceeaşi atenţie şi de producţia neterminată. Realizîndu-şi sarcinile de producţie pe întregul an, ei pot să recupereze integral sumele de bani şi cantităţile de produse reţinute, să obţină cîştiguri suplimen­ta­re. Respectînd întrutotul principiul retri­buirii după cantitatea şi calitatea muncii, nivelul şi structura plăţii sta­bilite prin plan, cooperativele agricole din judeţul Teleorman asigură una din principalele condiţii ale realizării angajamentelor luate de cooperatori în întrecerea socialistă. SABIN CERCELARU SATUL SOCIALIST In podgoriile judeţului Vrancea, stadiul de coacere a strugurilor vesteşte apropierea culesului şi vinificaţiei. Sunt gata pregătirile pentru această importantă campa­nie ? Am adresat întrebarea fac­torilor de conducere de la între­prinderea judeţeană a viei­ şi­ vinu­lui. „In unităţile­­ noastre — ni s-a răspuns — totul­ este pus la punct, nici un amănunt nu a fost neglijat astfel că preluarea recoltei, vinifi­­caţia şi depozitarea se vor desfă­şura în­­ cele mai bune cor­di­ţiuni.. Continuii adu-ne, insă, investiga­ţiile ţie teren, am­­ constatat că, din­­păcate, lucrurile nu stau,­peste tot, aşa cum afirmăm­ tovarăşii de la judeţ. Ne-am deplasat, mai întii, la unul­­ dintre cele mai mari centre de vin­odficaţie din judeţ, cel d­in Odobeşti,­­ care are in subordine şase unităţi şi preia reedlita de struguri, din şapte cooperative agri­cole. La depozitul nr. 6 din Jarişe­­ea, constatări imb­ucurăto­are. Toate utilajele au fost revizuite şi repa­rate, spaţiile de depozitare au fost pregătite, începind din această toamnă, prin introducerea unui nou procedeu, tehnologic de vinifi­­caţie, cu linuri înalte cu şnec şi destrămător mecanic, 60 la sută din mustul săvac ,se va obţine prin scurgere litieră. In acest fel se reduce substanţial forţa de muncă realizîndu-se, deci, importante­­ economii. „La noi, ne spunea tehnicianul Dumitru Ieremia, s-au făcut pro­bele cu struguri şi preluarea poate începe. Avem insă un necaz. Atit la Jariştea, cit şi la celelalte coope­rative agricole din jur, din cauza ploilor din ultima vreme, a apărut fenomenul mucegăirii strugurilor, în această situaţie, se impune recoltarea lor neîntîrziată. Dar a­vind în vedere conţinutul scăzut în zahăr, nu putem plăti aceşti stru­guri decit cu 1,36 lei kilogramul, ceea ce nu­ convine beneficiarului. Cum e şi firesc, ne-am adresat în­treprinderii viei şi vinului, care, după cite am aflat, a apelat la organele centrale. Rezolvarea pro­blemei însă întt­rzie, în timp ce mari cantităţi de struguri continuă să se deprecieze". Intr-adevăr, Centrala viei şi vinului trebuie să soluţioneze ope­rativ şi în modul cel mai corespun­zător problema valorificării stru­gurilor la care a apărut fenomenul m­ucegăirii. Aceasta cu atit mai mult nu cit cazul semnalat la Jariştea nu este singular. Am continuat investigaţiile noas­tre la alte două unităţi — nr. 1 şi nr. 4—ale centrului de vinificaţie. Stînd de vorbă cu tovarăşul Traian Cernei — dispecer al întreprinderii viei şi vinului Vrancea, şi reparti­zat la acest centru pentru a orga­niza pregătirea campaniei, aflăm că aici, mai sunt multe de făcut în vederea începerii campaniei de vinificaţie. „Ştiţi, încearcă să expli­ce tovarăşul Cernei, depozitul nr. 1 are o capacitate de 680 vagoane şi e firesc ca pregătirile să dureze mai mult". (? !) Se pare că realitatea este alta : conducerea acestei uni­tăţi nu a întreprins la timp măsu­rile ce se impun pentru ca, folo­sind numărul mare de salariaţi ai centrului, să pună în stare de func­ţionare toate utilajele şi să pregă­tească spaţiile de depozitare, lucru care nu poate fi cu nimic justificat. De neînţeles sunt şi aspectele constatate la unitatea de vinificaţie din Vîrteşcoi. Atmosfera ce domnea aici ne-ar fi făcut să credem, dacă am fi pierdut noţiunea timpului, că preluarea strugurilor şi vinificaţia vor începe peste luni de zile. Ast­fel, aici, din două linii tehnologice, funcţionează numai una. ,,E vorba de o linie tehnologică mai puţin importantă, încearcă să ne explice, din nou, tovarăşul Cernei. In orice caz, în două săptămîni va fi gata". Greu de crezut însă. Dacă pentru punerea la punct a primei linii au trebuit cîteva luni... Să ne oprim însă şi la unitatea nr. 5 din Jariştea. Aici, pivnicerul Ion Zamfir (în lipsa tehnicianului­ convocat de şefii ierarhici la Odo­beşti) afirmă că pregătirile s-au încheiat. La prima vedere, aşa stau lucrurile. Aflăm, însă, că în cursul anului 1972 trebuia să se introducă şi aici o nouă linie tehnologică. „Lucrările au început, dar utilajele le-am primit de la fabrica din Tecuci abia acum vreo două-trei săptămîni, şi n-am avut timp să le montăm. Aşa că trebuie să refacem vechea instalaţie". In curtea unităţii nr. 5 din Jariştea zac plăcile pentru cisterne care n-au mai fost folosite şi care vor trebui să aştepte pînă în 1973, pentru a fi instalate. Aşadar, din­ cauza unor defecţiuni de organi­zare, această unitate, cu o mare capacitate de prelucrare, va trebuii să lucreze în condiţiile vechi, deşi au fost investite însemnate fonduri pentru perfecţionarea tehnologiilor. Faptul este cu atit mai negativ cu cit, dacă s-ar fi depus un plus de efort, utilajele ar fi putut fi, totuşi, instalate. Exemplele prezentate sunt, cre­dem, suficiente pentru a ne face o imagine reală asupra stadiului în care se află pregătirile pentru cam­pania de vinificaţie, pregătiri care sunt departe de a corespunde afir­maţiilor tovarăşilor din conducerea întreprinderii viei şi vinului din judeţul Vrancea. Considerăm că a­­ceastă întreprindere, unităţile subordonate au datoria să-şi inten­sifice activitatea, să încheie toata lucrările de pregătire a utilajelor, a spaţiilor de depozitare, să asigure condiţiile necesare pentru ca în­treaga producţie de struguri să fie preluată, prelucrată şi depozitată corespunzător. M. ŞTEFANESCU coresp. „Satului socialist" Se apropie vremea culesului în podgoriile Vrancei URGENTAȚI PREGĂTIRILE pentru mi Imagine din ferma Sascut a întreprinderii agricole de stat Bacău (Urmare din pag. 1) încă şi mai subliniat analitice şi combative au fost luările de cuvînt. Spre uimirea noastră, care purtam în minte imaginea tradiţională a Cotnarului, mare producător de vinuri, discuţiile s-au referit în aceeaşi măsură la producţia viti­colă, cit şi la cea zootehnică şi po­micolă. — Am realizat o medie de 9 kg de lînă pe oaie, spunea şeful fermei zootehnice, Deleni, tehnicianul An­­ghelache Ciovîrtă. Producţia medie a sporit cu 2 kg in numai doi ani, fiind cea mai mare creştere pe ţară. O dată cu producţia au cres­cut şi veniturile. Propun să mi se ofere posibilitatea de a construi unele drumuri în fermă. Mai pro­pun introducerea în cultură a pă­­ioaselor pe vreo sută de hectare. In întreprindere se găsesc terenuri propice culturii orzului şi chiar a griului. Producţia de bază ne-ar a­­duce beneficii, iar paiele care ne rămîn ne-ar scuti de cheltuielile pe care le efectuăm în prezent pentru cumpărarea acestui produs strict necesar. — Sînt încă multe de făcut pe linia folosirii mijloacelor de trans­port. Ca să le putem utiliza mai bine este necesar să construim în atelierele Întreprinderii remorci cu ajutorul cărora să executăm la terţi transporturi in timpul cit tractoarele nu lucrează în vii­or­e de părere Nicolae Panaitopol, şe­ful serviciului A.D.T. — Să construim adăposturi pen­tru sortarea şi depozitarea fructe­lor — propune ing. C. Răcăuţeanu, şeful fermei pomicole nr. 10. „ Cea mai grea problemă pe care trebuie să o rezolve sectorul de construcţii, spune muncitorul Alexandru Ciur, este aceea a trans­portului materialelor. Cred că ar fi bine să se repartizeze şi sectorului nostru mijloace de transport per­manente. Inginerul Claudiu Chifan, şeful fermei nr. 5 viticole, atrage aten­ţia asupra densităţii mici de pe unele sole de vie şi cere să se ia măsuri pentru ajungerea la o den­sitate normală. „ S-au făcut, în afara acestora, alte numeroase propuneri concrete, ur­mate de ample discuţii prin care erau susţinute, combătute sau îmbunătăţite. Diversitatea propune­rilor a avut un numitor comun : folosirea cit mai judicioasă a ba­zei tehnice în scopul creşterii pro­ducţiei şi ridicării eficienţei ei economice. Adunarea generală a salariaţilor din I.A.S. Cotnari a demon­strat că aici există o preocupare permanentă pentru descoperirea unor surse noi de venituri. Şi a­­ceasta nu numai în viticultură. — Mulţi au crezut, spunea în cu­­vîntul său inginerul Mihai Dincă, că creşterea oilor nu poate face casă bună cu viticultura. Astăzi scepticii pot, singuri, să se con­vingă că alături de calitatea de necontestat a vinurilor cotnărene stau recordurile de lînă. Lucrătorii I.A.S. Cotnari se pot mîndri cu o veritabilă premieră. Ei au fost primii care au folosit, cu rezultate excelente, silozul de tescovină în amestec cu uruieli și fînuri. Peste 3 000 de tone din a­­cest prețios furaj se vor însiloza în această toamnă. Deci cele aproape 6 000 de oi se hrănesc cu tescovina viilor, iar in vii sunt administrate îngrăşămintele organice care se obţin în ferma de creştere a ovi­nelor. După cum se vede, o simbio­ză perfectă, în final, adunarea a trecut în re­vistă propunerile hotărind soarta fiecăreia. Unele, dintre ele au fost aplicate imediat, altele au fost in­cluse în planul de măsuri spre a fi puse în practică la momentul potrivit. Modul cum s-au desfășurat lu­crările adunării generale ne dă certitudinea că muncitorii şi ingi­nerii din Cotnari vor obţine şi de aici înainte rezultate prestigioase. De la fiecare om-o propunere, fiecărei propuneri-locul in practică (Urmare din pag. 1) deveni realitate. Pe această cale, valoarea producţiei obţinută în me­die de către fiecare cooperator va creşte cu peste 40 la sută.­­ In prezent, dintre cele circa 300 de activităţi industriale şi pres­taţii de servicii organizate în coope­rativele agricole, ponderea princi­pală — peste 60 la sută — revine producerii materialelor de con­strucţii. Numeroase unităţi produc şi livrează ritmic beneficiarilor de contract mari cantităţi de var, cără­midă, piatră, balast, prefabricate din beton şi multe altele. Aşa sunt cooperativele agricole din Aninoa­­sa, Cîmpulung Muscel, Valea Mare, Pravăţ, Berevoieşti, Domneşti, Pri­­boieni etc. unde, datorită atenţiei acordate de consiliile de conducere valorificării resurselor locale de materii şi materiale disponibile, ponderea activităţilor industriale şi a prestărilor de servicii în venitu­rile totale ale unităţilor este cu mult mai mare ca media pe judeţ. Există însă în judeţul Argeş des­tule cooperative agricole în care măsurile preconizate nu au fost transpuse în viaţă. Astfel, la cele din Albota, Mureş, Cloceşti, Bîrla, Căldăraru, Ciofrîngeni, Moşoaia, Smeura etc. acţiunile de punerea în valoare a resurselor de materii pri­me şi valorificarea eficientă a aces­tora decurg anevoios, cu mult sub posibilităţi. Trebuie subliniat că deşi apara­tul Uniunii judeţene Argeş a coope­rativelor agricole a depus eforturi mari, fructuoase, în îndrumarea consiliilor de conducere privind dezvoltarea acestor activităţi indus­triale, în unităţi persistă încă mul­te deficienţe care frînează buna valorificare a tuturor resurselor locale. E vorba, în primul rînd, de faptul că unele unităţi au organi­zat activităţi industriale cu un volum redus de producţie, pentru care nu au aviz de înfiinţare din partea Biroului executiv al Uniunii judeţene. în toate aceste cazuri, este necesar ca, analizîndu-se temei­nic stările de lucruri, consiliile de conducere şi de administraţie ale asociaţiilor intercooperatiste să treacă la reorganizarea activităţii unor secţii, respectiv a acelora care nu au tangenţă cu nevoile producţiei agricole, ale populaţiei din mediul rural sau cu nevoile reale ale unor întreprinderi in­dustriale. Măsuri imediate, eficiente, trebuie luate şi pentru înlăturarea atitu­dinii tolerante a unor conducători de unităţi faţă de încălcările ce se săvîrşesc in retribuirea muncii. In organizarea şi dezvoltarea activităţilor industriale se cer luate măsuri radicale pentru lichi­darea acelor tendinţe şi practici apărute in unele cooperative agri­cole care duc la încălcarea norme­lor legale, a principiilor eticii şi echităţii socialiste. Manipularea şi gestionarea mij­loacelor materiale şi băneşti şi reflectarea reală, la timp, în docu­mentele de evidenţă primară şi contabilă a tuturor mişcărilor de la materia primă pînă la încasarea integrală a valorii produselor obţi­nute şi vindute, este un capitol ce nu trebuie să lipsească din agenda zilnică de lucru a fiecărui membru al consiliilor de conducere din uni­tăţi şi cu atit mai mult a fiecărui membru al aparatului uniunii judeţene. Numai într-un climat de cinste şi corectitudine, dezvoltarea acti­vităţilor industriale şi de prestări de servicii poate mări gradul de valorificare a resurselor de materii prime şi materiale atrase în cir­cuitul economic, poate constitui o cale de folosire completă, uniformă şi eficientă a forţei de muncă, adu­când un aport real la sporirea , ve­niturilor unităţilor şi a cooperato­rilor. Se dezvoltă puternic activităţile industriale PAGINA 3 ClTEVA COMPLETĂRI SlNT, CRED, NEAPĂRAT NECESARE Sunt pensionar trecut de 70 de ani şi membru al cooperativei a­­gricole din Braniştea, judeţul Dîm­boviţa. Alături de mine lucrează în cooperativă numeroşi alţi pensio­nari, foşti lucrători feroviari. Pen­siile pe care le primim sunt bune, cu începere de la 1 noiembrie unele din ele vor fi şi mai mari şi nu nevoia ne aduce la lucru. Să­nătoşi fiind, nici eu nici ceilalţi pensionari nu putem rămîne inac­tivi. Faptul că în agricultură există unităţi economice care, în anumite perioade, nu pot face faţă volumu­lui de lucrări strict necesare cu forţa de muncă proprie impune uti­lizarea sezonieră a pensionarilor, înscrierea în Codul Muncii a con­diţiilor in care pensionarii pot fi folosiţi la lucru în cooperativele a­­gricole şi a modalităţilor de retri­buire a activităţii lor ar fi, după mine, o măsură binevenită. Statua­rea unor astfel de prevederi ar permite cooperativelor agricole să ia în calcul la întocmirea planului de producţie şi financiar şi forţa de muncă a pensionarilor, activitatea economică puţind fi mai bine pla­nificată şi organizată. Ar fi, de a­­semenea, necesar să se prevadă şi drepturile ce se cuvin pensionari­lor de stat care muncesc permanent în agricultură, precum şi obligaţiile lor, aducindu-se completările de rigoare unora din articolele 32—36, 72—87, 93—107. Ultimul aliniat din capitolul „A­­gricultură şi silvicultură" are ur­mătorul conţinut: „Membrii coope­rativelor agricole de producţie, pen­sionarii din C.A.P., precum şi mem­brii de familie ai acestora bene­ficiază de asistenţă medicală gra­tuită, întreţinerea în spitale, me­dicamente şi materiale, în condi­ţiile legii". S-a scăpat din vedere faptul că prin hotărîrea Comitetu­lui Executiv al C.C. al P.C.R. din aprilie 1971, această categorie de oameni ai muncii a dobîndit şi dreptul de a beneficia, cu plată re­dusă, de tratament în staţiunile balneo-climaterice. Şi acest drept trebuie înscris în aliniatul respec­tiv. Studiind cu atenţie proiectul Co­dului Muncii, precum şi realităţile din agricultura cooperatistă, aşa cum se prezintă ele în unitatea noastră, mai văd necesare încă trei prevederi. Prima se referă la PROIECTUL CODULUI MUNCII stabilirea unor criterii de calificare a tinerilor care rămîn să lucreze în agricultură. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu sublinia in cuvîntarea la plenara C.C. al P.C.R. din martie 1970 că pentru a îngriji plante şi animale, pentru a modela viaţa în­săşi, este nevoie de o calificare mai mare decit cea necesară pentru prelucrarea unei bucăţi de lemn sau de metal. Cine şi în ce con­diţii atestă această calificare, pe baza căror probe? La aceste în­trebări Codul Muncii va trebui să dea un răspuns. Reciclarea este o formă eficace de împrospătare şi îmbogăţire a cunoştinţelor în sectorul de stat. Pentru agricultura cooperatistă nu există forme permanente de însu­şire, de către cei care muncesc, a actelor de progres tehnic. Astfel de forme ar trebui prevăzute in Codul Muncii. Al treilea aspect la care vreau să mă mai opresc ţine de necesitatea mecanizării integrale a proceselor de producţie în scopul creşterii productivităţii muncii. In perspec­tivă fiecare cooperator va trebui să devină mecanizator. Acest lucru a fost spus răspicat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea la prima conferinţă pe ţară a se­cretarilor comitetelor comunale de partid şi a preşedinţilor de consi­lii populare comunale. Pregătirea tinerilor cooperatori — băieţi şi fete — pentru a minţi mijloacele mecanice de lucru trebuie înscrisă în Codul Muncii, urmînd ca minis­terul de resort să ia măsurile ce se impun. VASILE GRIGORE din cooperativa agricolă Braniștea, județul Dâmbovița în dezbatere publică­. CERCETĂTORII VĂ RECOMANDĂ Cercetătorii Institutului agrono­mic din Cluj au încheiat recent experimentele privind cultura iri­gată a cartofului. Intre altele, ei au constatat că cel mai mare con­sum de apă se înregistrează în lu­nile iunie, iulie şi august, adică în perioada cind are loc înfloritul şi formarea tuberculilor. Dacă în a­­cest timp se aplică 1—2 udări, cu o normă la hectar de 800—1 300 mc de apă, se obţine un spor de producţie considerabil. în culturile experimentale acest spor a atins procentul de 39,2 la sută. Creşte totodată numărul tuberculilor mari şi mijlocii, precum şi conţinutul lor în amidon. Aceiaşi cercetători şi-au prelucrat datele observaţiilor de peste 10 ani privind cultura şi ameliorarea bobului. Ei au reuşit să creeze mai multe linii noi, cu conţinut mare de proteină, pentru furajarea superioară a animalelor. Cele mai valoroase linii obţinute la Cluj au dat, în anii de experi­mentare, pină la 1 200 kg proteină brută la hectar. (Agerpres) S-A ÎNTÎMPLAT LA CEACU... Cazul la care ne vom referi, cu ur­mări deosebit de grave asupra avu­ţiei obşteşti a coo­perativei agricole Ceacu, judeţul Ia­lomiţa, s-a petrecut în felul următor. Zilele trecute, o dată cu lăsarea nopţii, o furtună puternică, însoţită de o ploaie vijeli­oasă, a surprins pe cîmp, la loc des­chis, circlurile de oi ale cooperativei. Turmele erau păzi­te de numai doi ciobani — Gheorghe L. Petcu şi Con­stantin Radu. Cei­lalţi ciobani, între care Nicolae Urse, Florea Oană, Gigi Petcu, Victor Mur­­geanu, Leon Nea­­gu, Vasile Sterejan (căci unitatea plă­teşte zeci de cio­bani) lipseau ne­motivat de la pro­gram, cu ştirea brigadierului Con­stantin Frangea. Minate de furtu­nă, multe chiar do­­borite, oile se îm­bulzeau către cana­lul magistral al sis­temului de irigaţii. Cu eforturi deose­bite, cei doi cio­bani au reuşit să evite dezastrul ce părea iminent — înecarea oilor. Ei au îndreptat tur­mele la punctul numit „Drumul subţire", unde se afla un grajd încă­pător, folosit de ciţiva ani ca maga­zie. înfierbintate, obosite şi ude, oile s-au înghesuit in adăpostul cu gea­murile închise şi cu majoritatea u­­şilor laterale blo­cate. In loc să dea de veste asupra celor intîmplate, fără să ceară ajutorul bri­gadierului, al ce­lorlalți îngrijitori, ciobanii s-au re­tras la odihnă, gă­­sind oile fără su­praveghere, intr-un adăpost lipsit de a­­erisire. Brigadierul Constantin Flangea nu s-a interesat de soarta ciobanilor şi a oilor surprinse de furtună. El, cei­lalţi ciobani, ca şi preşedintele, ing. Vasile Neagu, vice­preşedintele, Con­stantin Petcu, in­vestiţi cu obligaţii precise privind a­­pararea avutului obştesc, au dormit liniştiţi. Ce s-a intîmplat cu oile, in timpul nopţii, e greu de descris. Din cauza congestiei pulmo­nare, dar mai ales din lipsă de aer, au pierit 530 de oi. Multe altele au fost găsite moarte prin porumbişte. Paguba, din care n-a putut fi recu­perat nici un leu, se ridică la peste 250 000 lei. Din cercetările întreprinse de or­ganele în drept, ale căror concluzii au fost înaintate pro­curaturii judeţene, se desprinde, ca principală cauză a prejudiciului, ne­glijenţa ciobanilor, a brigadierului, lip­sa de control a consiliului de con­ducere. Din păcate acest caz nu­ este singu­rul. In ultima vre­me, în multe alte cooperative agri­cole din judeţ au pierit, din neglijen­ţa îngrijitorilor şi a şefilor de ferme, zeci şi chiar sute de vaci cu lapte, viţei, oi. Pentru di­recţia generală ju­deţeană agricolă şi Uniunea jude­ţeană a cooperati­velor agricole, a­­semenea cazuri grave nu constituie încă semnale de a­­larmă. Ce se aş­teaptă ? Controlul şi îndrumarea tre­buie să fie intensi­ficate şi extinse imediat la nivelul fermelor, acolo un­de sunt păşunate, adăpate şi adăpos­tite animalele, pen­tru a fi prevenite toate cauzele care generează pagube. M. BORZA . wwwwwwwwwwwwwwwwws

Next