Satul Socialist, octombrie 1972 (Anul 4, nr. 1058-1083)

1972-10-07 / nr. 1063

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA^^ O problemă pe săptămînă ASTĂZI: TRANSPORTUL RECOLTEI Acum, în plină toamnă, oamenii muncii din agricultură au de execu­tat cel mai mare volum de lucrări în comparaţie cu alte perioade din cursul anului. Este vorba, în primul rînd, de recoltarea şi punerea la adăpost de intemperii a multor mili­oane de tone de porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, struguri, fructe şi alte produse. Condiţiile climatice din aceste zile impun mai mult ca oricînd o bună organizare a muncii pentru strîngerea grabnică a rodului toam­nei şi totodată folosirea întregii ca­pacităţi a mijloacelor de transport, evitarea staţionărilor îndelungate. Citiţi în pagina a treia foto-ancheta noastră din judeţul Teleorman Confruntarea calendarului cu stadiul lucrărilor agricole impune concluzia: UN EFORT GENERAL pentru CAMPANIA AGRICOLĂ grăbirea recoltatului şi insămlnţărilor! CARTOFII -cif mai repede în piese şi silozuri , convorbire cu ing. GHEORGHE NIŢA, director comercial in Centrala de producere, valorificare şi industrializare a legumelor şi fructelor - S1IU1SOCON­SI­dian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie ANUL IV Nr. 1063 SIMBĂTĂ 7 OCTOMBRIE 19724 pagini — 30 bani Comuna Gheorghe Doja­­un punct cardinal al Bărăganului de cooperatori. Pină la orele 11, numai la porumb, aproape 50 de hectare fuseseră recoltate. Ne-am oprit spre prinz la Gheor­ghe Doja. Comuna aceasta este, de mai mulţi ani, un punct cardinal al recoltelor din Bărăgan. Ca şi Dor Mărunt, Griviţa sau Grindu, Gheorghe Doja înscrie in cartea de onoare ordine şi medalii ca pe nişte imnuri ale griului şi hărni­ciei. Seara, la căminul cultural din Gheorghe Doja avea loc o splen­didă lecţie de istorie. Comuna împlinea 50 de ani. „N-avem nevoie să căutăm docu­mente. Ne trăiesc părinţii şi buni­cii. Ne vorbesc ei despre vitregia acelor timpuri". Spusele primarului Gheorghe Puşcaşu mi le-am notat ca pe un argument la bărbăţia celor de azi, medaliaţi cu „Ordinul Muncii" clasa I. Dintre cei de ieri, de acum 50 de ani, dintre cei care au desenat cu pluguri vatra satului mai tră­iesc încă destui. Mai trăieşte şi povesteşte Ştefan Meiraşu, de ase­menea Ion Dobrescu, Ion Posea, Toma C. Spătărelu, Ion Stoiciu... Cei de azi, vreo 3 900 de oameni se întrec, se angajează. Numai la cooperativa agricolă muncesc 1 060 Dintre ei Nicolae Pietriş, Ştefan Rupea, Anastasia Creţu, Dumitru Pietriş, Călin Gheorghe de la zoo­tehnie sunt în frunte. Comuniştii au fost şi aici mereu în frunte. Lecţia de istorie se înfăţişa în cifre. 800 de hectare de grîu cu o producţie de 4 109 kilograme, care depăşeşte cu aproape o tonă cifra planificată, 500 de hectare de floa-,­rea soarelui cu o producţie medie de 2 550 kilograme. Le-a trebuit mult curaj să vină în pustietăţi de Bărăgan, tocmai din Orajna, din Ciorani şi din Rincezi. Dau dovadă de tot atita curaj, dojenii care îşi ridică at­âtea case noi, săli de clasă noi, dispen- ALEX. ARBORE (Continuare in pag. a 2-a) Am trecut din nou prin cîmpia Bărăganului în zi de duminică. La Iazu, la Ograda, la Făcăieni, la Independenţa, în tot judeţul Ialo­miţa s-a recoltat din plin. Peste 14 000 de cooperatori, mai mult de 6 000 de elevi şi aproape 1 500 de salariaţi au intrat în lanurile de porumb, la grădină, la sfeclă, au încărcat, au transportat la si­lozuri... La Smirna, inginerul Ion Berbe­­cel se afla in ci­mp cu aproape 400 RAIDUL NOSTRU ÎN JUDEŢELE MARAMUREŞ ŞI SATU MARE SEMĂNAŢI LA VREME, FĂRĂ NICI UN RABAT LA CALITATE Timpul s-a răcit simţitor in nordul ţării. Pe alocuri, în jude­ţele Maramureş şi Satu Mare au căzut primele brume, iar în munţii din zona Vişeului a nins. Vremea rece, sosită mai curînd decît în alţi ani, i-a avertizat pe agricul­tori că trebuie să ia măsuri urgen­te pentru terminarea tuturor lu­crărilor de sezon. Printre acestea, un loc important îl deţine efec­tuarea însămînţărilor de toamnă. Numeroase unităţi agricole din cele două judeţe ştiu să preţuiască şi să folosească timpul. Intre ele se numără şi întreprinderile a­­gricole de stat din judeţul Satu Mare. Terenul destinat însă­­mînţării grîului a fost pre­gătit în proporţie de peste 90 la sută „Ne îngrijim — ne-a spus Vasile Maier, inginer şef al trustului I.A.S. — ca în fiecare zi frună de lucru să recuperăm din întîrzierea provocată de ploi. Ieri, bunăoară, unităţile trustului nostru au semănat cu 23 la sută mai mult teren decît cifra ce in­dica viteza zilnică de lucru11. Re­cuperează sistematic întîrzierile şi numeroase cooperative , agricole din judeţ. Cea din Mădăraş, de exemplu, a semănat cu grîu, în două zile, 125 de hectare, iar la Pribileşti, în Maramureş, lucrarea se apropie de sfîrşit. Stadiul actual al însămînţărilor în cooperative duce la concluzia că numărul unităţilor care dau dovadă de o inexplicabilă şi extrem de dăunătoare inerţie este mult mai mare decît al frun­taşilor. In şapte zile, în Maramu­reş a fost încorporată sămînţa în sol pe numai 420 de hectare, su­prafaţă cu 330 de hectare mai mică decît cea care trebuia însă­­mînţată într-o singură zi. încetineala cu care se însămîn­­ţează este în mare parte conse­cinţa ritmului scăzut cu care se execută lucrările premergătoare: eliberarea terenurilor, arăturile, discuitul etc. Aproape jumătate din suprafaţa ce urmează să se AUREL PERIDE coresp. „Satului socialist" (Continuare in pag. a 4-a) — în toate zonele cultivatoare, cartofii au ajuns la maturitate. Recoltatul, sortatul, transportul și depozitarea noii recolte au rămas însă mult în urmă. Care este stadiul preluărilor de cartofi la fondul de stat ? — La această dată, din întreaga cantitate prevăzută pentru fondul de stat s-a predat doar circa 40 la sută. — Care sînt cauzele ? — Desigur, principala cauză a întîrzierilor este vremea nefavorabilă. Con­sider însă că unităţile agricole din cele nouă judeţe mari producătoare de cartofi — de unde se obţine circa 85 la sută din întreaga cantitate — (Su­ceava, Botoşani, Covasna, Harghita, Botoşani, Iaşi, Mureş, Neamţ şi Sibiu), n-au acordat atenţia cuvenită culesului cartofilor in perioada cind vremea era favorabilă. Deşi in dotarea staţiunilor pentru mecanizarea agriculturii există suficiente utilaje pentru recoltarea mecanică a cartofilor, din cauza precipita­ţiilor abundente, solul s-a înmuiat şi aceste utilaje nu mai pot intra în parcele. — In aceste condiţii, ce recomandări faceţi producătorilor ? — In toate unităţile este imperios necesar ca recoltatul să se intensifice la maximum. Nu numai că trebuie lucrat în „ferestrele ploii", ci chiar pe timp ploios, toate forţele disponibile vor fi folosite la recoltarea manuală, bineînţeles executîndu-se in paralel celelalte lucrări ale actualei campanii. Specialiştii din cooperativele agricole au obligaţia să identifice parcelele zvintate şi, dacă condiţiile permit, să dirijeze utilajele din dotarea secţiilor la recoltatul meca­nizat. Dacă terenul este foarte moale, cartofii, recoltaţi manual, vor fi duşi în coşuri, pe sănii şi tîrşuri pînă la drum, de unde mijloacele de transport ii vor prelua neîntirziat. In timp, acolo unde condiţiile nu permit să se facă condiţionarea şi sortarea pe clase conform STAS-ului şi H.C.M. 1613, cartofii vor fi împărţiţi în două categorii : categoria I — cartofii sănătoşi, pe soiuri, în amestec de clase, apţi pentru păstrare şi consum imediat, din care s-au înlă­turat tuberculii stricaţi şi subdimensionaţi ; categoria a II—a — cartofii mai mici, cu început de putregai la care obligatoriu se va tăia cu cuţitul partea pu­tredă, indiferent de mărime şi sol, ei fiind destinaţi industrializării. Lucrările ulterioare de sortare şi calibrare se vor executa de unităţile be­neficiare. Insist foarte mult ca toţi cartofii scoşi din pămînt să fie rapid trans­portaţi din cîmp, altfel, lăsaţi în ploaie, ei se depreciază rapid. Dacă la cartofi aderă cantităţi mari de pămînt este necesar ca tuberculii să fie spălaţi. — Ce măsuri aţi luat pentru buna gospodărire a noii recolte ? — Toate spaţiile de depozitare (silozuri, magazii) au fost din timp pregătite şi dezinfectate, în toate judeţele cu pondere în producţia de cartofi, s-au amenajat rampe şi puncte de predare suficiente, asigurîndu-se astfel pre­luarea rapidă a întregii cantităţi planificate. Există deci toate condiţiile ca mijloacele de transport să poată fi folosite la randamentul lor maxim. T.­ELIADE FIECARE COOPERA­TOR RĂSPUNDE DE SOARTA RECOLTEI An de an, la cooperativa agricolă din Balta Albă, judeţul Buzău, întreţinerea culturilor prăşitoare şi mai ales culesul porumbului se făceau cu mare greutate. Cum apărea pe cer un petic de nor, cei mai mulţi se trăgeau spre casă. Acum, la Balta Albă, fiecare cooperator răspunde de soarta recoltei. Că introducerea acordului global a schimbat radical situaţia o de­monstrează şi munca coopera­torilor din această perioadă. Zilele trecute, cindi am fost în această localitate, deşi ploua aproape torenţial, lanurile de porumb erau pline de oameni. Porumbul cules era pus direct în căruţe şi transportat la coo­perativă unde se depozita în grajduri şi sub şoproane. Tudose Nicoară, împreună cu soţia sa Vasilica recoltaseră porumbul de pe 1,5 hectare, jumătate din suprafaţa pe care o lucraseră în acord global. r­t Complexul intercooperatist din Filiaşi, judeţul Dolj, desti­nat creşterii şi îngrăşării miei­lor, obţine în acest an rezultate bune in sporirea producţiei de carne. Populat la timp cu peste 30 000 de miei, cărora li s-au asigurat furaje suficiente şi în sortimente variate, complexul a şi livrat sute de tone de carne, conform graficelor stabilite Foto : E. TINJALA Drept să vă spun, la începutul or­ganizării brigăzilor ştiinţifice, mi s-a părut că un istoric şi scriitor ca mine nu-şi va găsi cu uşurinţă locul. Mă uitam chiar cu invidie la colegii mei medici, agronomi, veterinari, natura­­lişti, geografi care, îmi ziceam, vor avea serios de lucru in răspîndirea cunoştinţelor disciplinei pe care o re­prezentau. Mărturisesc că m-am înşelat. Nu mi s-a întimplat niciodată să aştept întrebări care nu vin. Dimpotrivă. Totdeauna primeam cite zece-cinci­­sprezece întrebări, care de care mai originală şi mai interesantă. Pe multe mi le-am notat, cu gindul la un fel de studiu socio-psihologic al mun­cii de răspîndire a culturii. Unii au vrut să ştie ceva mai mult despre moartea lui Decebal ; alţii, cum s-a ajuns la un sistem unitar cronologic în istorie, in Olteniţa am avut o dis­cuţie întreagă despre caracterul uni­rii înfăptuită de Mihai Viteazul, în­tr-o comună, Ştefan cel Mare, jude­ţul Argeş, un participant la discuţie mi-a pus multe întrebări despre viaţa lui N. Bălcescu. Unii au vrut să ştie de ce scriu cărţi inspirate din istorie şi cît din ceea SETEA DE A ȘTI ce am scris pe acest tărîm este reali­tate istorică şi cu­ creaţie a fanteziei. Dar, întrebarea care m-a pus în mare încurcătură şi la care mă gin­­desc mereu de atunci mi-a venit de la un ţăran din Balo-­eşti, în iarna trecută. Şi mi-a adresat-o nu în sală, ci în bibliotecă, în faţa rafturilor cu cărţi.­­ Dacă sunteţi scriitor, a vrut el să ştie, puteţi să-mi spuneţi : de ce unii se apucă să ocărască în cărţile lor omul ? Am ridicat din umeri : „Nu prea în­ţeleg întrebarea : cind şi cu ce pri­lej a fost ocărit omul ?" - am zis eu. Din spusele săteanului am înţeles că se afla sub impresia unei lecturi proaspete, a unei nuvele dintr-o re­vistă din care nu înţelesese decît aţii, că eroul era un smintit şi că scriito­rul se îndeletnicea, pe foarte multe pagini, să arate că aşa sînt oamenii. „Şi la noi în sat, mi-a adăugat pre­opinentul, sînt cîţiva certaţi cu bu­nele rînduieli, dar nu pot înţelege cum s-ar putea scrie despre ei o carte în­treagă. Dumneavoastră, scriitorii, zi­ceţi aşa : cărţile noastre sînt scrise ca să educăm şi să înălţăm omul din faţa lui şi a semenilor. Şi zicerea dum­­neavoastră-i frumoasă, îmi place. Dar cum se face că unii scriu numai des­pre ticăloşie ? Mai zilele trecute, vor­bind cu unul pe care-l asemănăm eu cu eroul dintr-o povestire de acest fel şi i-am citit şi citeva pagini, mi-a zis în nas : „Dacă m-au trecut şi-n carte, înseamnă că aşa cum sînt e bine. Ăl de-a scris nu mă batjocoreşte ci mă laudă după cît pricep..." Mi-a venit, am crezut eu, şi mie rîndul să întreb : „Şi, mă rog, cum ai vrea să fie scrisă o carte ?" - Eu nu ştiu, zice omul. Că daca ştiam încercam , şi dacă izbuteam mă puteam numi şi eu scriitor. Eu scrt cititor. - Deci, după dumneata, scriitor e acela care apără omul, care cu car­tea lui îl face mai înţelept, mai în­crezător în viaţă, mai bun. Şi ai aflat asemenea cărţi ? - mi-am continuat eu seria întrebărilor. - Da, de pildă, cărţile lui Sado­­veanu sau... uite, colo, spune­­ ro­tind ochii şi arătînd spre David Co­­perfield al lui Dickens. Mărturisesc, totuşi, că la întrebarea pusă răspunsul cel mai bun decurgea firesc din gîndurile şi vorbele acestui ţăran. Menirea artei este una sin­gură : să apere, să cultive şi să proslăvească pretutindeni frumuseţea DUMITRU ALMAŞ CONŞTIINŢE Înaintate Buciumi, satul de sub munte. Aici, pe valea Agrişului, sub poala Munţilor Mezeş, l-am în­­tîlnit pe medicul Ion Ţîrlaa, omul încărunţit la 36 de ani, omul care s-a dedicat cu trup şi suflet localnicilor de pe această vale, alinîndu-le suferinţele cu vorba şi medicamentul. Şi încă un mic amănunt: cu şase ani în urmă, în faţa dispensarului creş­teau bălării. Acum cresc flori, răsădite nu de un agronom, ci de un medic. — Aţi venit în comuna Bu­ciumi în anul 1967, după ce, pe aici, se perindaseră vreo şapte medici, unii mai tineri, alţii mai vîrstnici. Nu v-a fost greu ? — Nu, nu mi-a fost greu nici atunci şi nu mi-e greu nici acum­, deşi pe lingă Buciumi, în sfera mea de activitate, mai intră sa­,­tele: Bodia, Bogdana, Răstolţ, Sîngeorgiul de Mezeş, Huta şi că­tunele Vilcele, Peţ şi Sîngeorgiul de Pădure. — Ce înseamnă pentru un me­dic integrarea în viaţa satului ? — Omniprezenţă. — Şi naveta ? — Sunt împotriva navetei, cu toate că am casă în Cluj. Medi­cul trebuie să stea lingă bolnavi la orice oră din zi şi din noapte. Iată de ce e nevoie să te muţi cu totul aici în sat, vreau să spun cu familia. Eu am făcut-o. Consi­der că ne onorăm cel mai bine diploma muncind acolo unde re­almente este nevoie de noi. — Cum trebuie să se comporte un medic de ţară cu bolnavii ? — Sunt bolnavi care nu se vin­decă la primul tratament. Dacă nu ştii să te comporţi cu ei (me­dical), te părăsesc după primul tratament. — Vorbiţi din practică ? — Da. La început, au fost bol­navi care au plecat la policlinica cu plată din Cluj, unde au trebuit să plătească pentru a fi consul­taţi. Dar cind li s-a pus acelaşi diagnostic, s-au întors încrezători la­ Buciumi.­ De atunci mă iubesc şi mă stimează. — Ce înseamnă pentru dum­neavoastră medicina ? — Teoria din facultate aplicată aici la Buciumi pentru ameliora­rea suferinţelor omului bolnav, omul care-mi solicită ajutorul, semenul meu. — în ce condiţii se face mese­ria de medic la ţară ? — Bine, cind ai tot ce-ţi tre­buie şi poţi să-ţi axezi activita­tea pe profilaxia îmbolnăvirilor, ocrotirea mamei şi a copilului şi ridicarea nivelului sanitar al populaţiei pe care o deserveşti. ■— Văd că aveţi, un dispensar dotat cu aparatură modernă şi medicamentele necesare. In plus un cabinet de pediatrie, unul de stomatologie, o casă de naşteri şi­­ autosanitară. Cum aţi reuşit ? — Prin munca celor trei me­dici de aici şi a celor şapte asis­tenţi şi surori medicale. Ne-a ajutat mult şi consiliul popular judeţean. — Cît timp lucraţi pe zi ? — Atît cit e nevoie, adică pină văd toţi bolnavii. — Noaptea, vă convine să fiţi trezit din somn pentru a vedea bolnavii ? — Nimănui nu-i convine să fie trezit noaptea din somn. Dar me­dicul, fiind medic, nu trebuie să se supere pentru acest lucru. Lui i se plînge bolnavul ini iz. Cine Discuţie consemnată de ION ŞEITAN (Continuare in pag. a 2-a) „NE ONORĂM DIPLOMĂ MONCIND ACOLO UNDE ESTE NEVOIE DE NOI . t

Next