Satul Socialist, noiembrie 1972 (Anul 4, nr. 1084-1109)
1972-11-01 / nr. 1084
^AAAAAAAAAAAA/ SATUL SOCIALIST ANUL IV Nr. 1084 1MIERCURI 1 NOIEMBRIE 1972 4 pagini — 30 bani | „...gindifi-vâ cum să gospodăriţi mai bine mijloacele ce le aveţi la indeminâ spre a obţine maximum de eficienţa cu minimum de cheltuieli. Atunci veţi acţiona ca adevăraţi proprietari şi producători ai bunurilor poporului, ca adevăraţi comunişti, ca oameni conştienţi de rolul şi răspunderea ce vă revin in societatea de azi !“ NICOLAE CEAUŞESCU ÎN FOLOSUL AVUŢIEI NAŢIONALE, AL FIECĂRUIA DINTRE NOI Creşterea bazei tehnico-materiale trebuie să ducă la creşterea producţiei într-o proporţie şi mai mare, astfel ca produsele să încorporeze cu mai puţină muncă trecută, să fie ieftine. La Conferinţa Naţională a partidului de anul acesta, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a arătat că producţia globală a crescut intr-un ritm mai lent decit valoarea fondurilor fixe. Aceasta înseamnă că unele din noile capacităţi productive au fost slab folosite, că valoarea lor se recuperează incet in procesul de producţie, că ele nu contribuie la reducerea costului produselor în măsura aşteptată. Un slab spirit gospodăresc se constată şi în administrarea şi utilizarea materiilor şi materialelor folosite în producţia curentă. Unii cooperatori trec nepăsători pe lingă îngrăşăminte rău protejate, aprobă cheltuieli de a căror eficiență economică nu sunt convinși, nu iau atitudine atunci cînd cel care lucrează alături lasă produse nerecoltate, produse pentru care s-au efectuat mari cheltuieli, s-a depus multă muncă. Risipa, indiferent de forma în care se manifestă, îi afectează pe fiecare dintre ei, este dăunătoare întregii societăţi. Trebuie, de aceea, să o combatem cu grija cu care nu o tolerăm în propria gospodărie. Aşa cum la noi acasă cumpărăm numai ce ne este absolut necesar şi ne îngrijim ca bunul procurat să poată fi folosit cu mai mult timp, aşa trebuie să procedăm şi în producţia obştească. Organele agricole centrale şi judeţene, economiştii, ceilalţi specialişti au datoria să desfăşoare în rîndul lucrătorilor de pe ogoare o susţinută muncă de lămurire a importanţei economice pe care o are înlăturarea completă a risipei. Propunindu-şi să oglindească sistematic eforturile depuse de lucrătorii ogoarelor pentru folosirea chibzuită a mijloacelor materiale, a fondurilor băneşti şi a forţei de muncă, ziarul nostru invită pe cititorii şi corespondenţii săi să scrie redacţiei despre iniţiativele care au loc în unităţi, să critice neajunsurile care se mai manifestă pentru a contribui in acest fel împreună la creşterea eficienţei producţiei agricole. SPIRITUL GOSPODĂRESC IN PERMANENTĂ ACŢIUNE pentru economii in toate domeniile, împotriva oricărei risipe! Ca sâ economiseşti, învaţă sâ cheltuieşti La începutul actualului cincinal ne-am propus să obţinem asemenea rezultate în domeniul producţiei şi cheltuielilor, îneît, la sfîrşitul perioadei, să nu mai avem nici o datorie. Ne-am propus, altfel spus, să ajungem la deplină autofinanţare. Obiectivul acesta pentru care credeam că ne sunt necesari cinci ani a fost deja realizat. în iulie, după recoltarea cerealelor păioase, am reuşit să plătim toate datoriile provenite din credite curente şi pe termen lung, să achităm integral costul materiilor şi materialelor procurate, să eliberăm avansuri băneşti de 20 de lei la norma de muncă de categoria întîi. Acum avem, în bancă, un disponibil bănesc de circa 760 000 de lei. Cu doi ani în urmă, aveam datorii — unele din ele ajunse la scadenţă — ce depăşeau o jumătate de milion de lei. Redresarea financiară a avut loc în condiţiile creşterii retribuţiei. Dacă in 1970 întreaga valoare a unei norme de muncă era de 20 de lei, acum numai avansul egalează această sumă. Iar avansul reprezintă, după cum se ştie, 60 la sută din partea bănească a retribuţiei. Pe ce căi am ajuns la aceste rezultate ? Pe căile ce duc la creşterea producţiei nete — izvorul unic al fondului de consum şi de dezvoltare. Iar cum producţia netă este diferenţa dintre valoarea producţiei globale şi totalul cheltuielilor materiale, am căutat să o sporim pe prima în condiţiile reducerii consumurilor. MAXIM NECLUTA, preşedinte. MACARIE FIRSOR, contabil şef cooperativa agricolă Slava Rusă judeţul Tulcea (Continuare in vag a S-a) V8 RĂSPUNZÎND îNSUFLEŢITORULUI MESAJ ADRESAT DE SECRETARUL GENERAL AL PARTIDULUI CU PRILEJUL „ZILEI RECOLTEI" SĂ FOLOSIM TOATE FORŢELE, EXEMPLAR MUNCA LA RECOL SEMANAT Situaţia asigurării suculentelor în cooperativele agricole, la data de 28 octombrie 1972 Atîta vreme cît pe cîmp mai sînt resurse furajere NU SLĂBIŢI RITMUL LA ÎNSILOZĂRI! Ne amintim, în vară, după recoltarea griului, a cerealelor păioase s-au depus eforturi deosebite pentru ca pe suprafeţe cit mai întinse să se însăminţeze o a doua cultură — în cea mai mare parte porumb pentru siloz. Ploile de la sfîrşitul verii şi din această toamnă s-au asociat eforturilor lucrătorilor de pe ogoare astfel că in toate zonele ţării cultura a doua este o reuşită. Fiecare unitate agricolă - de stat sau cooperatistă — a avut şi are posibilitatea sâ adune, sâ însilozeze cantităţi îndestulătoare de furaje. Aceasta şi pentru faptul că — situaţie favorabilă, nemaiintîlnită în ultimii ani — strujanul porumbului din cultura pentru boabe nu mai este acum, la cules, uscat, ci numai pălit, plin de sevă, iar grădinile de legume şi culturile de sfeclă de zahăr au oferit şi oferă încă foarte muită masă verde bună pentru însilozat. Dar, cum ştim toţi, ploile care au prelungit vegetaţia în cîmp au dus la desfundarea drumurilor, la înecarea unor lanuri, ceea ce a creat şi creează multe greutăţi la recoltare, la transport. Printr-o bună organizare a muncii, printr-un plus de efort al oamenilor într-o sumă de unităţi, într-o sumă de judeţe - cum reiese şi din harta alăturată — s-a reuşit să se adune din cîmp mari cantităţi de suculente. Vom mai menţiona — lucru ce nu apare în harta publicată — că în unităţile cooperatiste din (Continuare in pag. a 3-a) în pag. a 3-a! • Judeţul Satu Mare CULEGEŢI REPEDE, DAR LA FEL DE REPEDE TRANSPORTAŢI RECOLTA ! • în judeţul Iaşi UNII LUCREAZĂ ŞI NOAPTEA, ALŢII NICI ÎN MIEZUL ZILEI !URMĂ NOASTRĂ - NICI NU ŞTIULI TE NI CULES“ Intr-o zi însorită de la sfîrşitul săptămînii trecute, am fost la I.A.S. Chirnogi, în judeţul Ilfov. Lanurile erau însufleţite, deosebit de însufleţite, sute de oameni culeg şi cară ştiuleţi, fac grămezi, înaintează printre rînduri. Sunt preocupaţi, foarte preocupaţi de ceea ce fac încât sunt „dispuşi" să nu te observe sau dacă te observă să te întîmpine cu întrebarea : „ce faci, nu pui mîna la treabă ?“. După cum lesne se poate observa nu sunt ţărani şi nici de prin partea locului. „De unde", — îi întrebăm pe cîţiva. Răspunsul vine prompt: „Din Bucureşti". I-am întâlnit pe oamenii oraşului într-o ipostază nouă, inedită, de lucrători ai cîmpului, şi ne gîndim, pentru cîteva momente, la sursa acestei frumoase şi grăitoare schimbări temporare a locului de muncă. Facem cunoştinţă cu unul dintre ei. Se numeşte Gheorghe Hangaru şi conduce, aici pe cîmp, o întreagă grupă de muncă formatădin salariaţi ai fabricii „Flacăra Roşie". Ieri cei 22 de membri ai grupei au recoltat porumbul de pe 15 rînduri pe o adîncime de 600 m , azi mai mult — 25 de rînduri. Au făcut grămezi, au pus ştiuleţii în pătule şi au controlat dacă nu cumva au mai rămas neculeşi. Au o deviză, după cum ne spun : „zona noastră să rămînă zonă curată". Curată, adică fără nici un ştiulete rămas pe plante. Cu cîteva zile în urmă i-am fi găsit pe aceşti oameni la „Flacăra Roşie", preocupaţi de cu totul alte probleme, ca să zicem aşa, de natură industrială. Astăzi i-am găsit aici la Chirnogi, în cîmp liber, în lanuri de porumb îngrijindu-se direct de soarta recoltei acestui an. „Grija pentru recoltele ţării trebuie să fie a tuturor” — ne mărturiseşte Tănase Dobre, tehnician, membru al Biroului Comitetului de partid pe întreprindere. Anul acesta ele sunt deosebit de bune, dar au fost ameninţate de vitregia naturii. Dacă se prăpădeşte o parte din recoltă şi satul şi oraşul au de suferit, sîntem frustraţi cu toţii, şi cei de pe ogoare şi cei din uzine, aşa că am venit aici să adunăm tot ceea ce ne-a oferit pămîntul. ...Este ora treisprezece. Sute de oameni înaintează printre rîndurile de porumb ; în urma lor cresc grămezile de ştiuleţi, iar mîiniie, cele învăţate cu condeiul, stiloul şi alte ustensile ale leii* FLORIN COSTINESCU (Continuare In pag. a 3-a) Organizînd lucrul in flux continuu, în formaţii compacte — pe toate solele zvîntate —la cooperativa agricolă din Găvojdia, judeţul Timiş, zilnic se pregătesc 100 hectare şi se insămînţează cite 50 hectare Foto : EMANUEL TANJALA • De la peste 500 000 de lei datorii, la 760 000 de lei disponibil în bancă 1 20 de lei era valoarea normei, acum 20 de lei este numai avansul • De pe suprafeţe mai mici, recolte mai mari • Reducerea cheltuielilor, dar nu cu orice preţ • Iniţiativa nu costă, dar aduce cîştig • Două direcţii în care vom acționa. WVW/AWvVNWiVVV* DE CE RISIPIŢI PORUMBUL ADUNAT CU ATÎTA TRUDĂ? Cu toate condiţiile grele în care se desfăşoară culesul, la Fabrica de nutreţuri combinate din Segarcea sosesc zilnic zeci de tone de porumb. In unităţile învecinate — Gîngiova, Sadova, Breasta — cooperatorii, mecanizatorii şi specialiştii, cu preţul unor eforturi deosebite, nu încetinesc ritmul recoltării. In contradicţie flagrantă cu strădaniile celor care culeg porumbul este atitudinea lucrătorilor de la F.N.C. Segarcea. Zilele trecute curtea fabricii era plină cu grămezi mari de porumb descărcat pe locuri în care băltea apa, în vreme ce păturile alăturate stăteau absolut goale. O bandă transportoare încremenise de mult, iar o batoză BP—40 (de mare capacitate) nu bătuse pină aproape de almiază nici un kilogram de porumb. In unitate sunt 108 angajaţi despre care n-am putut afla pe unde lucrează. îndrumarea şi controlul preluărilor se pare că fuseseră sarcini uitate de cei investiţi cu răspunderea bunei păstrări a recoltei. Contabilul şef Oprea Gugulescu se plîngea că utilajele fabricii nu sunt folosite la întreaga lor capacitate pentru că porumb din recolta anului trecut nu mai există iar repartiţiile din producţia anului in curs n-au fost încă emise. Bine-bine, dar care este cauza proastei gospodăriri a recoltei ’72 ? De ce nu funcţionează bastoza ? Cine răspunde de cantităţile ce se depreciază ? De ce stau pătulele goale şi porumbul sub cerul liber ? Iată tot atîtea întrebări la care aşteptăm răspunsuri prin fapte ! E. TARTA CIT AŢI PIERDUT SĂ CALCULĂM ÎMPREUNĂ Risipă se poate face şi fără ca aparent să risipeşti. Un astfel de gen de risipă am întîlnit la cooperativa agricolă din Boghiş, judeţul Satu Mare. Ca să scoată mai repede recolta din cîmp, pentru a nu se deprecia, cooperativa a închiriat autocamioane. Ele aveau, fiecare, o capacitate de transport de 4 tone. Cooperativa a încărcat multe din ele doar cu 1,5 tone de produse. Din cele 41 de transporturi controlate, doar în zece cazuri s-au găsit camioane încărcate la capacitatea autovehiculului. Ce a rezultat din nefolosirea autocamioanelor la întreaga capacitate ? • Consum dublu de combustibili şi lubrifianţi, deci risipă; • cheltuieli cu transportul de peste două ori mai mari decit cele normale, care, bineînţeles, sunt suportate de cooperativă ; • prelungirea duratei transportului, ceea ce nu putea să nu aibă efect asupra calităţii produselor ; • slabă productivitate a muncii cooperatorilor repartizaţi să încarce şi să descarce. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că tocmai cînd era mai mare nevoie de ele, autocamioanele au transportat în 2,5 zile cit trebuiau să care într-o zi, avem un tablou cit de cit complet al consecințelor la care a dus slaba organizare a transporturilor. A. PERIDE Mai intră cu o mină, apoi cu amindouă S-a intîmplat, la cooperativa agricolă din Lunca, judeţul Buzău. Unor tovarăşi din conducerea unităţii li s-a imputat de către organele de control suma de 6 867 de lei, reprezentînd consumuri de benzină peste cele normate şi plata unor locaţii C.F.R. Depăşirea prin nimic justificată a consumurilor a încărcat cheltuielile de producţie şi, fapt şi mai grav, a făcut ca în unele zile benzina să lipsească. Ca urmare au stagnat transporturile, iar calitatea recoltei, neridicată la timp din cîmp, a avut de suferit, l-au tras cooperatorii la răspundere pe vinovaţi ? Nu i-au tras. Ba, dimpotrivă, au luat o hotărîre greu de înţeles şi de acceptat. întruniţi în adunare generală, ei au aprobat includerea consumurilor nejustificate în costurile curente de producţie, încurajaţi de îngăduinţa adunării generale, cei care înainte risipeau cu o mină, acum risipesc cu amindouă. Aceasta va fi, sperăm, o bună şi neuitată lecţie pentru cooperatori şi-i va determina să pună capăt cu hotărîre risipei. IPODEANU