Satul Socialist, decembrie 1972 (Anul 4, nr. 1110-1136)

1972-12-01 / nr. 1110

FOLOSIŢI DIN PLIN ACEST TIMP ÎNCĂ PRIELNIC PENTRU EFECTUAREA ARĂTURILOR! • TOATE MIJLOACELE DE TRANSPORT LA CĂRATUL COCENILOR DE PE CÎMP • ACŢIUNI EFICIENTE PENTRU SPORIREA RANDAMENTULUI DE LUCRU AL TRAC­TOARELOR în cooperativele agrico­le din judeţul Prahova, suprafeţele pe care trebu­ie efectuate ogoarele de toamnă reprezintă aproa­pe 52 000 hectare. Potrivit ultimei situaţii, centrali­zate la 28 noiembrie, în unităţile cooperatiste au fost executate arături a­­dînci pe mai bine de 40 la sută din suprafeţele planificate. Cum timpul e din nou favorabil lucră­rilor în c­h­ip, conducerile staţiunilor pentru meca­nizarea agriculturii au i­­niţiat măsuri adecvate care să contribuie la ob­ţinerea unor randamente sporite la tractoare şi prin aceasta la grăbirea arătu­rilor pe suprafeţele elibe­rate. Inginerul Mihai Zan­gor, directorul S.M.A. Mă­gurele, a luat iniţiativa de a grupa tractoarele şi a se dirija spre acele uni­tăţi care au cele mai mari suprafeţe eliberate. Iniţiativa s-a dovedit bu­nă, în acest mod s-au e­­xecutat intr-un timp scurt alături pe 1 340 hec­tare. La cooperativa agri­colă din Podenii Noi, de exemplu, unde fuseseră e­­liberate de coceni 100 hec­tare, au fost grupate 24 de tractoare de la secţiile Măgurele, Bâlţeşti, Mehe­­dinţi şi dirijate aici. Re­zultatul... in trei zile, ară­turile fuseseră executate pe întreaga suprafaţă eli­berată. Cînd frontul de lu­cru s-a îngustat, formaţia de tractoare a fost dirija­tă spre alte terenuri eli­berate. Un alt grup de 21 de tractoare a început arăturile la cooperativa din Măgurele. Mecanizato­­­rii Victor Iana, Constantin Simion, Şica Victor, Con­stantin Pîrvan, Gheorghe Zeghiu şi ceilalţi au lu­crat miercuri cu mult spor, iar seara tîrziu tră­geau ultimele brazde pe parcela care se întinde pînă la marginea satului Gorne­­tul-Cuib. H. GROSU coresp. „Satului socialist" (Continuare in pag. a 3-a) Prin folosirea «­in plin a timpului favorabil, prin executarea unor lucrări de bună calitate, mecani­zatorii aparţinînd între­prinderii agricole de stat din Dorneşti, judeţul Ar­geş, pun bazele unei re­colte bogate în anul vii­tor. RAID ÎN JUDEŢUL PRAHOVA igpBliOAMENI CARE LUPTA CU TIMPUL RECOLTELE DE AZI ALE FRUNTAŞILOR -7 RECOLTE MEDII IN 1973 acum în istoria satului lor : 6 536 tone de boabe de pe 1 520 ha, adică 4 300 kg la hectar in con­diţii de neirigare, adică 100 de vagoane peste plan. Asta ce înseamnă pentru cooperativă ? — Asta înseamnă şi mult, dar înseamnă şi puţin — zice Ion Radu, preşedintele. Mult, dacă luăm situaţia în ansam­blu, adică cele 4 300 kg la­ hectar, căci planifica­sem 3 650; puţin, dacă privim şi judecăm rezul­tatele fiecărui om de aici... Venisem aici, în Cîm­­pia Vlăsiei, în ultima du­kă la hectar, ceea ce mi se pare de-a dreptul spectaculos, şi aceeaşi Vasilica Manole a avut în primire şi 2 ha de po­rumb şi a scos 8 500 kg ştiuleţi la hectar. — Dar Ion Galben ? — Parcă peste 10 000. Schimbul de cuvinte, cu aceşti eroi care, cu o senină modestie îşi în­chină sîrguinţa mersului înainte al obştii, l-am a­­mînat pentru seara : ziua, în fața sau în mii-TITU CONSTANTIN (Continuare în pag. a 3-a) xAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA^jL SAIL SOCIALIST -WWMWWM .li .............. .........Mim.....Wi,< M|....nţ onată a Cooperativelor Agricole de Producție ANUL IV Nr. 1110 VtNEFl­ 1 DECEMBRIE 1972 4 pagini — 30 bani ­yfo A- «,cv. VOM ÎNFĂPTUI ÎNAINTE DE TERMEN[CINCINALUL prin încheierea cu succes a anului 1972, prin pregătirea temeinică a tuturor i^zz:;zz--==:—- rrzzr z:::: :: : - ■ "im::::::"-, ...i condițiilor pentru realizarea prevederilor maxime ale planului pe anul 1973 Căutam trei oameni: pe Ion Galben, Niculina Diniţă şi Ştefan Anghel, fura să bănuiesc că aici mi se vor oferi excepţio­nalele exemple ale altor citeva zeci de cooperatori. Aşa, plină de ape şi de nă­moluri cum a fost, toamna aceasta nu a putut totuşi să-i împiedice pe oame­nii de aci, din Nuci, să adune în hambare cea mai mare producţie de­ porumb înregistrată pînă minică de noiembrie, cînd îmbrăcase hlamida pri­mei zăpezi. Era dumini­că, şi totuşi oamenii ple­caseră la cimp, la aduna­tul sfeclei. — Fiindcă suntem la sfeclă — spune preşedin­tele — ar trebui să notaţi că, în loc de 29 700 kg la hectar, cit prevedea pla­nul, noi am obţinut 45 000 kg. E o diferenţă. Iar un om, precum Vasi­­lica Manole, a realizat o producţie medie de 90 000 . Prin buna colaborare între constructor şi beneficiar COMPLEXUL AVICOL INTERCOOPERATIST DIN DEALUL OCNEI A ÎNCEPUT MAI DEVREME PROCESUL DE PRODUCŢIE La cîţiva­­kilometri de Sibiu, într-o zonă pro­pice dezvoltării zootehniei s-a construit prin uni­rea eforturilor materiale şi băneşti ale mai multor cooperative agricole, un modern complex avicol. Cele patru hale de producţie (una pentru creşterea puicuţelor şi trei pentru găini ouătoare), precum şi construcţiile aferente (filtru sanitar-veterinar, ma­gazii de furaje şi ouă, post de transformare a ener­giei electrice etc.) au fost date la cheie în prima ju­mătate a lunii octombrie permiţînd beneficiarului (asociaţiei intercooperatiste) să înceapă producţia cu zece zile înainte de termen. — Complexul nostru are o capacitate de 36 000 găini ouătoare şi 17 000 puicuţe pentru înlocuire — ne spune dr. Sever Stoica, directorul întreprinderii. Faptul că am folosit prima hală încă înainte de ter­minarea completă a lucrărilor de construcţii-mon­­taj pe întregul şantier ne-a dat posibilitatea să creştem puicuţele de o zi pînă la maturitate şi apoi să populăm a doua încăpere cu 12 000 găini ouă­toare. Devansarea cu o decadă a datei începerii ci­clului de producţie a adus un spor de aproximativ 100 000 de ouă. In prezent, creştem al doilea lot de puicuţe, iar pînă la sfîrşitul anului, prin rulaj, complexul va fi populat complet şi va produce la întreaga capacitate. In final, cîştigăm un avans de un trimestru — cu alte cuvinte vom produce eu între­gul efectiv de găini ouătoare cu circa trei luni mai devreme decit prevăzusem iniţial. Vizităm halele şi celelalte construcţii în do­tare. Gazda ne dă explicaţii asupra modului de îngrijire a puicuţelor şi de funcţionare a mijloace­lor mecanizate de furajare şi adăpare, asupra preocupărilor pentru păstrarea stării de igienă şi sănătate a tuturor păsărilor. Peste tot, curăţenie şi ordine. Lumina, căldura, ventilaţia — reglate po­trivit cerinţelor tehnologiei avicole — dau posibilita­­tea puicuţelor şi găinilor ouătoare să se dezvelite şi să producă într-un ritm intensiv, aşa după cum se impune intr-un complex de tip industrial. De altfel, personalul de specialitate şi de îngrijire, restrîns ca număr, şi-a propus ca, încă de pe acum,să pre- AL. ŞTEFANESCU (Continuare în pag. a 3-a) Aspect din îngrăşătoria de berbecuţi a întreprinderii agricole de stat Codlea, jude­ţul Braşov, care şi-a depăşit de pe acum planul pe acest an cu peste 100 de tone de carne. Foto : N. BUICĂ Avansul final trimestru. un \ Prelungirea ciclu­­­ lui de producţie cu \ 8 la sută, egal cu \ o jumătate de min­­ \ an de ouă peste­­ prevederi.­­ Prin introducerea bateriilor a 100 000 de găini ouătoare în loc de 36 000, pe acelaşi spaţiu con­struit. Valorificînd insta­laţiile existente costul moderniză­­se micşorează un milion lei. nn cu 1­ t In sfir­şit, el, Omul, a prins şi taina mare­ a tainelor — Atomul,./* Frumoasele versuri argheziene ne-au fost sugerate de modernul laborator de chimie al Liceului din Olteni-Teleorman, în care elevii învaţă să pă­trundă tainele alcătuirii materiei în pag. a 3-a­­ • Acordul global la încheierea socotelilor Venituri aproape duble îndeosebi pe seama calităţii produselor • Ridicarea potenţialului pro­ductiv al solului, princi­pala investiţie in agricultură Modern , mult şi ieftin • Foto-reportaj Astăzi despre ferma legumicolă a coopera­tivei agricole din Ce­tate, județul Dolj ­­n \­­ • Lucrătorii intre­­prinderii agricole de stat Corbu din judeţul Olt raportează cu min­doie partidului că şi-au îndeplinit şi depăşit angajamentele asuma­te in cinstea celei de a 25-a aniversări a Re­publicii. Fermele vege­tale ale acestei unităţi au livrat statului în acest an 6017 tone grîu, 120 tone orz, 1173 tone floarea-soa­­relui, 5 400 tone po­rumb şi 415 tone fructe. Faţă de plan, s-a re­alizat un spor de re­coltă de 408 tone grîu, 251 tone porumb, 83 tone floarea-soarelui şi 49 tone fructe prin valorificarea cărora s-a încasat un beneficiu de peste 3.500.000 lei, cu 2.035.000 lei mai mult decit angajamentul ini­ţial. . • La complexul de Sere şi solarii interco­­operatist din Păuleşti, judeţul Satu Mare, continuă activitatea de producere a legumelor, în sera înmulţitor, pînă la începerea lucrărilor de însămînţare în vede­rea producerii materi­alului săditor, o supra­faţă de 30 ari s-a cul­tivat cu roşii şi alta de 10 ari cu garoafe. In momentul de faţă, ro­şiile au ajuns la sta­diul de maturitate şi sunt livrate pe­ pieţele oraşului Satu Mare, a­­ducînd însemnate ve­nituri. • O contribuţie de­osebită la aprovizio­narea cu cantităţi tot mai mari de lapte o aduc şi gospodăriile populaţiei din judeţul Mureş. Dorinţa cetăţe­nilor de a intîmpina cea de a 25-a aniver­sare a Republicii cu depăşiri substanţiale la obligaţiile contractu­ale se materializează în predarea pînă a­­cum, peste preve­deri, a unei can­tităţi de aproape 50 000 hl lapte. Printre comunele care şi-au adus un aport deose­bit in acest sens se numără Vînători, Un­­gheni, Flodoşa, Bichiş. Locuitorii comunelor Gorneşti, Batoş, Lunca, Saschiz, Aţintiş şi Vii­­şoara au predat peste obligaţiile contractuale la un joc 4 900 hl lap­te. • Fabrica de ulei din Constanţa a reuşit să îndeplinească cu o decadă mai devreme prevederile pe 11 luni ale planului producţiei marfă. Printr-o organi­zare ritmică a activită­ţii în fiecare sector de fabricaţie, de la pre­gătirea materiei prime pînă la îmbuteliere, prin atenţia ce se acor­dă folosirii integrale a capacităţilor de pro­ducţie, a fost posibil ca de la începutul a­­nului şi pînă in pre­zent să se producă su­plimentar o producţie marfă de aproape 14 000 000 lei, cu­ mult peste valoarea angaja­mentului asumat în în­­trecerea socialistă. TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE Priboieni. Numele unei comune din Argeş despre care la sosire, nu cunosc aproape nimic , doar tăbli­ţa, dispusă la o încrucişare de dru­­muri, ce o văd de la coborirea din maşină şi pe care se distinge scris mare şi cu grijă numele satului, mă face să cred că am de-a face cu oameni gospodari. Privesc în jur cu mai multă a­­tenţie ; în dreapta se zăreşte si­lueta unu­i monument din piatră. E zămislit, bănuiesc, de istorie, şi pare tocit de timpuri şi ploi. Mă apropii, şi o reală emoţie mă cu­prinde la citirea cuvintelor gravate in piatră, cuvinte ce exprimă ho­­tărirea celor 72 de locuitori ai co­munei Priboieni — bărbaţi ale că­ror nume sunt de asemenea in­crustate pe o placă — de a pleca, în anul 1916, să elibereze şi să ape­re cu preţul singelui pământul scump al patriei, glia strămoşeas­că... Ca mai peste tot în România, locuri şi oameni care au trăit o istorie frămintată... dar cu demni­tate ! Pentru o clipă gîndurile mă fură în trecut... Dar ochii aleargă spre stînga, unde o construcţie mare cu etaj, frumoasă, un adevă­rat monument de artă arhitectura­lă românească imi atrage atenţia. Întreb un băieţel ce mă priveşte curios — ca pe orice necunoscut — şi aflu că este vorba de clădirea noii case de cultură inaugurată a­­nul trecut... ...Şi formulez aproape involuntar şi laconic, ca pentru mine , istorie şi contemporaneitate... Ca întotdeauna in astfel de oca­zii, partenerii ideali pentru dialog sunt bătrinii şi dascălii; fac cu­noştinţă cu directorul Şcolii gene­rale din comună, profesorul Ion Catană. — Sunt multe de spus şi de ară­tat la noi — ne spune dînsul. As­tăzi cultura la sat secondează şi ea marile prefaceri sociale ai căror martori suntem. Avem o Societate culturală, mai ales că pe fundalul noilor realităţi, noi reînnodăm o mai veche tradiţie ; încă în anul 1904 a fost creată aici o societate de cultură , mai păstrăm încă do­cumentele care atestă evenimentul. Vechea societate culturală organi­zase, printre altele, cercuri de dul­gheri şi rotari meseriaşi ; în ca­drul celei de azi funcţionează o universitate populară mult apre­ciată, un cerc de cusături naţiona­le şi altul de artă culinară — foar­te util tinerelor fete. Ştim — a­­daugă tov. Catană, despre care a­­flăm că este şi preşedintele socie­tăţii — că membrii vechii socie­tăţi cumpăraseră un teren şi vo­iau să construiască un „Atheneu popular11 , nu s-a reuşit însă edifi­carea lui din lipsă de fonduri. Ne-a revenit nouă cinstea de a construi o casă de cultură, pe măsura zile­lor care le trăim. De altfel, panoul afişat chiar la intrarea Casei de cultură, pe care se pot citi date comparative, ni se pare sugestiv : dacă în 1944 erau 4 învățători în comună, astăzi sunt 14­ profesori — înainte — nici unul , astăzi 5 cadre didactice cu studii de specialitate. Înainte erau 2 săli de clasă — azi sunt 7... Ci­frele vorbesc de la sine. Programele cultural-distract de V. MUREȘ AN­U (Continuare în pag.­­a) Tata ne-a învăţat să iubim MUNCA, Pil NEA, CINSTEA In această toamnă, ca să fiu exact, la 15 septembrie, Tom­a Cîrtan a împlinit un deceniu şi jumătate de cînd este secretar al Consiliului popular­­ comunal din Jariştea. Născut în sudul Vrancei la Gologanu, sat de câmpie aparţinînd de comuna Milcov, cea cu nume atît de e­­vocator, el a rămas un fiu cre­dincios al acestor meleaguri; a părăsit doar câmpia, stabilin­­du-se într-o aşezare de deal. După cum bine se ştie Jariştea înseamnă, înainte de toate, pod­gorii. Cînd Toma Cîrţan şi-a părăsit satul de baştină avea frumoasa vîrstă de 25 de ani. A poposit la Jariştea cu gîndurile şi aspi­raţiile acelei vîrste, gînduri şi aspiraţii înflăcărate, cutezătoare. — Am venit cu o dorinţă pre­cisă: voiam să cîştig încrederea oamenilor, a noilor mei consă­teni, să trăiesc şi să muncesc în aşa fel incit să merit această în­credere fără de care viaţa ar fi searbădă, urîtă, lipsită de unul dintre sensurile sale cele mai nobile. Nu eram singur. După armată, aşa cum e obiceiul, mă căsătorisem. Soţia e de profesie învăţătoare. Ni se născuse şi un copil, o fată. Astăzi, fata e în clasa a X-a, la liceul teoretic din Tecuci. Trec anii. Trec și o­­mul trebuie să se întrebe ce la­să in urmă. Anul cînd m-am stabilit la Jariștea e foarte im­portant pentru mine și familia mea. Din multe puncte de vedere. Dar, în primul rînd, pentru că în acel an am fost primit în rindurile membrilor de partid. — Ce impresie v-a făcut Ja­riştea atunci ? — Cum să vă spun ? Veneam dintr-un sat mai sărac și mai mic, mai neînsemnat, ca să zic așa. Aşezare de podgoreni, Ja­riştea m-a impresionat prin ca­sele, prin gospodăriile sale mai înstărite. Dar am întîlnit aici, la unii gospodari, o mentalitate pe care niciodată n-am putut s-o suport- O mentalitate care s-ar putea exprima prin aceste cu­vinte: „Mie să-mi fie bine, de rest“... Acum, cei mai mulţi gîn­­desc altfel, văd nu numai casa lor, ograda lor ci şi satul pe care îl vor cit mai frumos şi prosper. Munca pe ogorul coope- PETRE DINCU (Continuare în pag a 2-a) CONŞTIINŢE ÎNAINTATE ­ .

Next