Satul Socialist, ianuarie 1973 (Anul 5, nr. 1137-1160)

1973-01-04 / nr. 1137

sum sociiLisi .......................................................................... .......... I.n»..»--.. ..................................... ., ■Cotidian editat de Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie fc»il» il j'lUHUHHH)llliVlMii'ii.11.11.itI.III ■ &■ .1 ................................................. ANUL V Nr. 1137 JOI 4 IANUARIE 1973 4 pagini—30 de bani CUVINTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAI CE rostita la posturile de radio şi televiziune cu pri­ mragi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai Republicii Socialiste România, Peste cîteva minute vom încheia anul 1972, cu conştiinţa că am parcurs o nouă şi importantă etapă pe calea edificării societăţii socialiste multi­ateral dezvoltate în România. Şi în acest an oamenii muncii au obţi­nut succese de seamă în toate domeniile de acti­vitate. In industrie, pla­nul producţiei a fost de­păşit, iar în agricultură am obţinut cea mai mare producţie din istoria ţă­rii. A luat un puternic avînt întrecerea pentru realizarea cincinalului înainte de termen. Au continuat să se dezvolte învăţămîntul, ştiinţa, ar­ta, cultura, s-a îmbună­tăţit nivelul de trai, a crescut gradul de civili­zaţie al întregii noastre naţiuni socialiste. In acest an, Conferinţa Naţională a partidului a luat hotărâri de cea mai mare însemnătate pentru accelerarea dezvoltării e­­conomico-sociale a între­gii ţări, iar Marea Adu­nare Naţională a adoptat o serie de legi menite să perfecţioneze în conti­nuare relaţiile de pro­ducţie, organizarea so­cietăţii noastre socialiste. Zilele trecute am sărbă­torit împlinirea unui sfert de secol de la pro­clamarea republicii — victorie epocală ce a în­cununat lupta revoluţionară a­­poporului nos­tru, condus de Partidul Comunist Român, pentru libertate naţională şi socială, pentru progres şi o viaţă mai bună. Apreciind abnegaţia şi entuziasmul oame­nilor muncii în obţinerea tuturor realizărilor pe calea edificării socialismului, doresc să adresez în această clipă solemnă cele mai calde felicitări eroicilor făuritori ai vieţii noastre noi , clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, întregului nos­tru popor liber şi stăpîn pe soarta sa. Planul pe anul 1973 prevede un puternic a­­vînt în industrie şi agricultură, ridicarea cali­tăţii şi eficienţei întregii activităţi economice, în vederea sporirii avuţiei naţionale şi creşte­rii bunăstării întregului popor. Stă în puterea fiecăruia dintre noi de a rea­liza în cele mai bune condiţii planul pe anul viitor. Convins că fiecare cetăţean la locul său de muncă îşi va face pe deplin datoria, vă doresc din toată inima, dragi compatrioţi, succese cît mai mari în activitatea consacrată prosperităţii patriei, traducerii în viaţă a mă­reţului program elaborat de Congresul al X-lea al partidului. Dragi tovarăşi, In anul care a trecut, România a desfăşurat o amplă activitate internaţională în slujba destinderii, păcii şi colaborării. S-au întărit şi dezvoltat relaţiile noastre de prietenie şi colaborare cu toate ţările socialiste, s-au lăr­git legăturile cu tinerele state independente, s-a extins colaborarea multilaterală cu cele­lalte ţări, în spiritul coexistenţei paşnice. Evenimentele din acest an au adus noi con­firmări justeţii politicii promovate de Româ­nia, au demonstrat încă o dată realismul apre­cierilor partidului şi statului nostru cu privire la evoluţia vieţii internaţionale. Deşi pe pla­neta noastră mai ard încă flăcările războiului, se menţin surse de conflict şi încordare, domi­nanta dezvoltării istorice o constituie afirmarea tot mai puternică a voinţei popoarelor de a trăi în pace şi bună înţelegere. Forţele înain­tate de pretutindeni acţionează pentru realiza­rea unor schimbări progresiste în dezvoltarea societăţii, pentru abolirea politicii imperialiste de agresiune şi dominaţie, de forţă şi amenin­ţare cu forţa, pentru promovarea în relaţiile interstatale a principiilor independenţei şi su­veranităţii naţionale, egalităţii depline în drep­turi, neamestecului în tre­burile interne şi avantaju­lui reciproc. Dorim ca anul 1973 să marcheze noi progrese în dezvoltarea proceselor po­zitive care au loc în viaţa internaţională, să ducă la soluţionarea, în spiritul păcii, a noi şi noi proble­me care confruntă omeni­rea, să fie anul ţinerii con­ferinţei europene pentru securitate, anul unui nou şi important pas înainte pe calea conlucrării rodnice între naţiuni. Împreună cu toate popoarele iubitoare de pace, dorim ca noul an să ducă la încetarea războ­iului din Vietnam şi în întreaga Indochiriă, la stin­gerea conflictului din O­­rientul Mijlociu, la întări­rea securităţii şi destinde­rii internaţionale. România intră în noul an hotărîtă să-şi aducă contri­buţia activă la normaliza­rea climatului internaţio­nal,­ la instaurarea păcii şi securităţii în lume. Consi­derăm că, acţionînd unite, popoarele pot pune bazele unei lumi mai bune, mai drepte, eliberate de coşma­rul războaielor, ale unei lumi în care fiecare na­ţiune să se poată dezvolta liber, bucurîndu-se nestingherit de roadele muncii sale, de cuceririle civilizaţiei umane. Stimaţi tovarăşi, Fie ca anul 1973 să aducă poporului român noi şi însemnate victorii pe calea progresului socialist, a bunăstării şi fericirii tuturor celor ce muncesc. Fie ca în noul an omenirea să re­purteze noi succese în lupta pentru împlinirea nobilelor idealuri de pace şi colaborare ! înaintea ultimelor bătăi de orologiu din acest an, doresc să vă adresez din tot sufletul, dragi cetăţeni ai României socialiste — muncitori, ţărani, intelectuali, bărbaţi şi femei, tineri şi vîrstnici, români, maghiari, germani şi de alte naţionalităţi — cele mai calde Urări de sănă­tate şi viaţă lungă, un an nou fericit, satis­facţii şi bucurii depline, realizarea tuturor do­rinţelor şi aspiraţiilor de mai bine ! JH PIETROASELE — Ziua bună se cunoaşte de di­mineaţă şi anul bun din prima lui zi de muncă. Cea care ne întîmpină cu aceste cuvinte este Georgeta Stoian, şefa brigăzii a treia viticole a coopera­­ivei agricole din Pietroasele, jude­­ţul Buzău, prezentată cititorilor noştri în numărul închinat Repu­blicii. In dimineața zilei de 3 ia­nuarie Georgeta Stoian venise îm­preună cu vreo zece mecanizatori să desfunde terenul pentru via care va fi plantată în primăvară. Zece puternice tractoare întorceau braz­de adinei de 45—50 cm. Pînă seara, 20 de hectare trebuiau să fie des­fundate. E ger de crapă pietrele, dar Constantin Toader şi Vasile Zecheru, s-au încălzit, îşi dezbracă pufoaicele. Uşuraţi de îmbrăcă­mintea vătuită, munca le este mai spornică. De cînd o are pe Georgeta Stoian în frunte, brigada a treia e mereu prima, în 1972 cînd putregaiul ce­nuşiu a dijmuit recolta, brigada a cules 11 200 kg de struguri la hec­tar. Pentru anul acesta și-a prevă­zut 14 000. Mecanizatorii care desfundă te­renul nu sunt singuri în cîmp. Pen­tru cooperatorii din Pietroasele a­­nul agricol are 365 de zile. Pe ziua de 3 ianuarie au lucrat pină spre eară vreo 200 de cooperatori. Ion­nache, Petre Băjenaru, Oprel V­­iroiu, Gogu Niţă şi alţii au cărat Îngrăşăminte organice cu atelajele. Au dus cu totul vreo 50 de tone. Din cîmp s-au întors de fiecare dată cu căruţele pline. Aduceau în arcul de furaje cocenii pe care îi iau Nicolae Petec, Marin Con­­■ntinescu, Ion Stancu, Ştefan­eş şi încă vreo 60—65 de cop­­tori, zoriţi să încheie această re pînă la 10 ianuarie. Ceva parte zărim vreo nouă trac­­arînd terenul de curînd eli- Pe îngheţ se­ară bine. Şi lucrare are ca termen tot e 10 ianuarie. Pe la ferma zootehnică nu am trecut. Pe îngrijitorii de animale îi știam la datorie. Ne-am abătut, însă, pe la terenurile din luncă. Parcă tot gerul de pe dealul de cretă de deasupra satului­­ s-a lăsat în valea unde oamenii — să fi fost vreo sută, dacă nu mai bine — săpau un canal pentru înlătu­rarea excesului de umiditate. Coo­peratorii muncesc cu voie bună. Nu par să simtă gerul Cîţiva au venit de acasă şi cu cite o sticlă de vin. Nicolae Durlugeanu, cel mai şugubăţ dintre ei, a pus sticla sa la „bătaie11. O bea cine sapă mai mult. Mai este un ceas pînă va fi lăsat lucrul şi Durlugeanu nu mai poate fi ajuns nici de Ionică Pa­­raschiv şi Nicolae Jigan, nici de ceilalţi cîţiva care păreau să-i ţină piept. Cîştigător, Durlugeanu, dar din vinul lui beau toţi cei care apucă. A doua zi vor relua între­cerea de la capăt... ULMENI Cooperativa din Pietroasele nu este singura unitate în care oame­nii îşi arată vrednicia din prima zi de muncă a anului. La Ulmeni, în acelaşi judeţ, întîlnim pe 3 ia­nuarie, aceeaşi masivă participare la muncă. Fraţii Călin, Ion şi Tănase, cu vreo zece ortaci insta­lează spalieri pentru susţinerea viei. In vreo două ore au instalat 200 de bucăţi, deşi stîlpii se bat greu în pămîntul îngheţat Cînd vor monta şi restul de 600, terminînd tr­eaba pe un hectar, vor socoti în­­ ­SSEMNE BUNE ANUL­ARE" Cunoscind bine preţul timpului, cooperatorii şi mecanizatorii au pornit chiar din aceste zile la înfăptuirea acţiunilor menite să sporească rodnicia pămîntului m • • m # • • $ # La mulţi ani, dragi tovarăşi şi prieteni ! cheiată ziua de muncă, în trecere pe la punctele de lucru, Paul Tă­­năsoiu, preşedintele, şi cooperatorii îşi urează reciproc „La mulţi ani !“ şi „Recolte bune în 1973 !“. In drumul spre sat, ne încruci­şăm cu patru remorci şi zece ate­laje încărcate cu îngrăşăminte na­turale. Planul zilei prevede trans­­portul a 200 de tone. Alte remorci care poartă inscripţia „Gabarit depăşit" cară coceni. — încă două zile şi nu va mai râmîne nici un cocean în cîmp — ne spune Ion Tudor, inginerul şef. Vizităm şi ferma zootehnică. Mulgătorii Ioan Stănică şi Ana Manole şi îngrijitoarele de păsări Safta Chioreanu şi Elisabeta Răduţ sunt la datorie. Şi unii şi alţii sunt mulţumiţi. Primele livrări de lapte şi ouă pe 1973, la fondul de stat, sunt pe măsura aşteptărilor. CIORANII DE JOS Ultimul popas în primul nostru raid de campanie pe ’73 îl facem la cooperativa agricolă din Ciora­­nii de Jos, judeţul Prahova. A trecut de mult de vremea prînzu­­lui, dar gerul tot nu s-a înmoinat. Ba, parcă frigul s-a înteţit şi mai abitir. Oprim la uscătorul frunze­lor de plante medicinale. Uscăto­rul a funcţionat neîntrerupt şi în noaptea de revelion pentru că în primele zile ale lunii ianuarie este prevăzută livrarea ultimelor can­tităţi de mentă, anghinară, esop şi digitalis. — Plantele medicinale — ne spune Vasile Stănescu, de 14 ani inginer şef al cooperativei din Cioranii de Jos — ne aduc bani buni. La 3 000 de hectare de teren arabil realizăm un venit de 10 mi­lioane lei. Două din cele zece mi-TRAIAN DUMITRESCU SABIN CERCELARU (Continuare în pag. a 3-a) • BILANŢ RODNIC, HOTĂRÎRE FERMĂ DE A MUNCI ŞI MAI BINE ÎN 1973 Încă patru anotimpuri au curs peste noi şi prin noi. Încă un ciclu al naturii s-a încheiat. Timpul adună ghiocei la tîmplă. Munca de peste an a strins în inimile noastre bucurie şi lumină, şi li­nul ce a trecut, lucrătorii ogoarelor au obţinut cea mai mare producţie de cereale din istoria ţării. Trăim vremea continuei autodepăşiri, a marilor ambiţii şi a marilor rezultate. Încă patru ano­timpuri au curs prin noi — şi timpul s-a îmbo­găţit­ cu căldura sufletelor noastre şi cu ritmurile intense ale gîndurilor noastre. In noaptea de re­velion am ciocnit­­pahare cu vin, am toastat pen­tru tot ce am clădit, frumos şi demn. Cuvintele secretarului general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le-am întîmpinat cu deplină în­credere şi optimism: „Stă în puterea fiecăruia din­tre noi de a realiza în cele mai bune condiţii pla­nul pe anul 1973." Reporterii noştri, prezenţi în mijlocul locuitori­lor satelor, la tradiţionala sărbătoare a revelionu­lui, au transcris gîndurile acestora în clipa cea înaltă în care am păşit în noul an. Sînt gînduri care reflectă o densă maturitate politică şi socială, un orizont de aspiraţii mereu lărgit şi înnoit. La început de an, gîndurile acestea, care sunt ale tuturor, au rezonanţă istorică, tocmai pentru că, după alte patru anotimpuri, ele se vor înscrie in tabloul biruinţelor. Ne identificăm astfel cu tot ceea ce devine bun comun. Ne identificăm astfel cu politica partidului, pentru ca ţara întreagă să devină tot mai frumoasă şi mai bogată. O singură familie şi la muncă şi la veselie La Recaş, comună timişană, vestită pentru hărnicia oameni­lor, s-a încetăţenit obiceiul săr­bătoririi laolaltă a revelionului. Şi de această dată şi-au dat cu toţii întîlnire la căminul cultural, sau în sala mare a cooperativei agricole, sau la frumosul restau­rant din centrul comunei. Cum sunt la muncă, aşa sunt şi la pe­trecere , înfrăţiţi, indiferent de naţionalitate — români, germani, maghiari, sîrbi şi croaţi. Decorul împrumută ceva din atmosfera de basm, cu mese întinse şi făclii aprinse... Oaspeţii, ţărani coope­ratori, mecanizatori, lucrători din întreprinderile agricole de stat, intelectuali ai satului, prezenţi în sala restaurantului, au petrecut toată noaptea. Meniul a fost bo­gat şi variat : ţuică bătrină, frip­tură rumenă de porc, sărmăluţe gustoase „­ la Banat", tort şi vin aromat Riesling şi Creaţă din vestita podgorie a Recaşului. Cei prezenţi au urmărit cu mult interes bogatul program prezentat de artiştii amatori. Or­chestra din localitate, cu cîntece­­le sale populare, a înteţit atmos­fera de veselie. In sală era o sin­gură familie : familia satului. Cumpăna nopţii i-a găsit pe toţi cu chipurile radiind de bucu­rie, de satisfacţie pentru succese­le de pînă acum, dar şi pentru cele viitoare. Pentru ele a toastat preşedintele cooperativei agrico­le, care i-a felicitat pe coopera­tori şi mecanizatori, pentru con­tribuţia deosebită adusă anul a­­cesta la creşterea producţiilor la hectar : aproape 3 000 kg grîu, 5 780 kg porumb, 7 000 kg de struguri, nemaiîntîlnite în istoria unităţii. Totodată, din împuternicirea consiliului popu­lar comunal, a adus mulţumiri tuturor locuitorilor care au pus suflet la construirea obiec­tivelor social-culturale şi înfru­museţarea viitorului oraş Re­caş, depăşind prevederile la contribuţia patriotică cu peste 1 600 000 lei. Sărbătorind încheierea unui an de muncă, lucrătorii ogoare­lor judeţului Timiş au închinat primul pahar de vin în cinstea celor dragi, hotărîţi fiind ca în noul an să obţină succese şi mai mari în sporirea rodniciei pămîn­tului. Strălucirea „Ordinului Muncii" Pentru cooperatorii din Luna, Cîmpia Turzii, Căşei, Luncani, Triteni Colonie, Suatu, Mihai Viteazu, Turda Nouă, Jucu, Cîţ­­cău, Unguraş Someşeni şi Trite­­nii de Jos revelionul a fost au­reolat de primire Ordinului Muncii clasa I. Toate aceste coo­perative au obţinut în anul 1972 mari producţii la hectar : la grîu 4 000—5 509 kg, la porumb 5 000— 6 000 kg, la sfeclă de zahăr *peste 45 000 kg, la cartofi 23 000—29 000 kg, la legume 19 200—26 000 kg, la struguri 5 100—7 345 kg, cîte 2 000—2 400 litri lapte de la fiecare vacă. Pe aceste meleaguri s-a stator­nicit obiceiul ca în ultima zi a anului plugul tras de patru boi să străbată uliţele satelor în semn de omagiu adus anului ca­re a trecut, ca şi celui care vine, cu altă recoltă, şi mai bogată. Plugul cooperativei agricole din Baciu, avînd în frunte un călăreţ pe un cal alb, însoţit de urători, de semănători, dansatori şi­ o nuntă ţărănească s-au oprit în faţa Comitetului judeţean P.C.R. Cluj, apoi în poarta mai multor uzine şi fabrici, urînd ca 1973 să fie anul unor împliniri şi mai mari. Anul producţiilor record După munca încordată depusă de-a lungul acestui an de rodni­că activitate în producţie, lucră­torii întreprinderii agricole de stat din Costeşti — Argeş au­zi­iContinuare in pag. a 2-a) Un obicei din moşi-strămoşi , în Vrancea, ca, de altfel, pretutindeni în ţară, copiii au fost pentru fiecare casă primii purtători ai urărilor de prosperitate, sănătate și fericire... PE DRUMUL ÎMPLINIRILOR Se spune că pe locul unde astăzi se află aşezat satul Stîlpu din ju­deţul Buzău, în urmă cu aproape trei veacuri şi jumătate, nu se afla decit o frumoasă pajişte cu trifoi sălbatic şi măturică. In partea din­spre nord, pe creasta unei movile ce se mai vede şi astăzi, cineva aprin­dea în fiecare seară, pe orice vreme, un felinar agăţat în vîrful unui stîlp. Acesta străjuia ca un far împrejurimile şi indica celor de jos, din balta Călmăţuiului, vecinătatea drumului spre Buzău. Acolo, îşi spuneau oamenii, la stîlp, să ne facem case , să scăpăm de frigurile bălţii. Nu după mult timp, in satul Cucuteni de lingă baltă nu mai ră­măsese nimeni. Noua lor aşezare a­­vea să se numească „Stîlpu". Cu timpul, s-au convins însă că singu­rul avantaj al mutării era reduce­rea cazurilor de malarie ; atît balta cit şi plaiul erau în stăpînirea ace­luiaşi moşier... Acest scurt popas in istoria co­munei Stîlpu nu l-am făcut întim­­plător. In mititea acestor oameni, încă din negurile vremii a încolţit ideea unei aşezări cit mai avanta­joase din punct de vedere geografic şi economic. Astăzi cînd viaţa lor e privită de pe alte coordonate, a­­ceastă raţiune se dovedeşte pe de­plin întemeiată. Cele cîteva ore petrecute aici ne-au convins că stil­­penii au sfinţit cu adevărat împre­jurimile din jurul străvechiului şi ciudatului far.­Pe o lungime de trei kilometri, se­ întind trei străzi, una, cea din centru, asfaltată, iar celelalte doar pietruite deocamda­tă. Perfect paralele, acestea sunt tăiate pe alocuri ca de fusele unei scări, de uliţe largi, mărginite de şanţuri proaspăt amenajate. Puţine sate din ţară au o geometrie atît de riguroasă. Incîntaţi de „urbanis­mul“ locului, am căutat gospoda­rii de frunte aşa cum e firesc să faci într-o astfel de împrejurare. Vasile Paraschiv, de pildă, e primul care, in urmă cu peste două dece­nii şi a construit casă in apropie­rea cărării ce ducea la gară. „M-am gîndit la viitor, ne spune. După cum vedeţi, din mejdina mea pînă la barieră s-au adăugat peste o su­tă de case. Mai ales în ultima vre­me, de cînd avem asfalt". De alt­fel, toţi oamenii întilniţi aici ne-au vorbit de viitor. Unii, de viitorul ce se întrevedea pentru sat în urmă cu un sfert de veac, alţii de viito­rul sigur şi apropiat, aşa cum se află formulat în documentele de partid. Steliana Miriţă, directoarea şcolii generale şi a căminului cultural, „una dintre cele mai active tovară­şe“, cum se exprima cineva, şi Pe­tre Olaru, primarul comunei, ne sunt interlocutorii principali. De la ei aflăm că adevărata civilizaţie a satului au adus-o anii aceştia, ca de altfel în toată ţara. „Cînd spun „civilizaţie", am în vedere nu atît imaginea satului nostru de odinioa­ră, care era aşa cum ştim cu toţii, ci ceea ce a făcut societatea, socia­listă pentru sat. Cind am venit pen­tru intîia oară în această localitate, din Braşovul meu natal, mi se pă­rea că mă aflu intr-o lume aproape moartă. Parcă nici praful uliţelor nu se mai stîrnea în bătaia vîntului. De atunci a trecut aproape un sfert de veac. Veniţi să vedeţi..." Spunînd acestea, Steliana Miriţă ne arată cu un gest scurt, tăinuitor al modestiei sale de încercată comu­nistă, fîşia de asfalt ce se pierde undeva în drumul naţional ce duce la Braşov. N-ar dori să se întoarcă acolo. Şi aici se simte ca la oraş. De-a lungul şoselei proaspăt asfal­tate, la executarea căreia s-au eco­nomisit 70 000 lei, se arată privirii în culori proaspete, odihnitoare, peste 500 de case noi. Pe acoperi­şurile a 400 dintre ele se înalţă an­tene de televizoare. 80 de familii au frigidere, iar 20, maşini de spă­lat. Ca să nu mai vorbim de cele 750 de aparate de radio. Aceste ci­fre ni le spune, cu o sigu­ranţă sur­prinzătoare, trădînd o vizibilă mîn­­drie, întemeiată desigur, primarul. S-a obişnuit să studieze cerinţele oamenilor şi de aceea deseori e vă­zut în magazinul universal. „Hiba cea mai mare, ne spune el, e că vînzătorul nu aduce suficiente gar­nituri de mobilă de zece şi două­sprezece mii. Cele de cinci rămîn luni întregi nevîndute. Oamenii I. LONGIN POPESCU (Continuare în pag. a 2-a) PAGINA A 3-A: • între 3 şi 10 ianuarie, recensămîntul anima­lelor domestice ACŢIUNE DE MARE IMPORTANŢĂ PENTRU CON­TINUA DEZVOLTARE A ZOOTEHNIEI • Aplicînd acordul global GRĂDINARII DIN ISALNITA REÎNNOADĂ FIRUL TRADIŢIEI

Next