Satul Socialist, martie 1973 (Anul 5, nr. 1185-1211)

1973-03-01 / nr. 1185

Joi 1 martie Nr. 1185 Nu o să întrebăm organele a­­gricole ale­­judeţului Botoşani de ce au prevăzut pentru această iar­nă lucrări de desecări doar pe 3 775 de hectare cînd suprafaţa care suferă in permanenţă de ex­ces de umiditate este de peste 15 ori mai mare. Nici de ce s-au exe­cutat în ultimii ani lucrări defini­tive de îndiguiri şi desecări pe nu­mai 4 542 de hectare, iar provizo­rii pe 3191 care, laolaltă, reprezin­tă, abia 8 la sută din suprafaţa a­­fectată de surplus de umiditate, întrebăm, însă, cum se face că după aproape două luni de muncă din acest an suprafaţa efectiv dese­­cată se ridică la numai 73,5 ha ? Ştim că primăriilor şi coopera­tivelor agricole li s-au transmis sarcini şi instrucţiuni precise, in­­dicîndu-se folosirea tuturor forţe­lor de muncă şi de tracţiune exis­tente în sate şi oraşe. Consiliul popular judeţean a decis ca unele utilaje, între care şi frezele de să­pat şanţuri şi rigole, să fie folosite cu program de zi-lumină şi, consi­­derînd că nici o acţiune nu este mai importantă decit desecările, a indicat să se facă apel pentru aces­te lucrări la contribuţia în muncă a cetăţenilor potrivit Legii 20 din 16 decembrie 1971. Cu toate aces­tea, rezultatul este cel pe care l-am văzut. Şi, nu-i deloc de prisos să se spună, că mai bine de jumătate din suprafaţa desecată pînă la mij­locul lui februarie aparţine coope­rativelor din Albeşti şi Dingeni, merite incontestabile avînd doar ultima care a executat lucrări de desecări pe 12 hectare, fără ca organele agricole judeţene să-i fi dat sarcini de plan. Rezultatele de pină acum de­monstrează că nu-i suficient să transmiţi sarcini şi să indici mo­dul in care pot fi realizate. Trebuie ca organele judeţene să impulsio­neze zilnic munca din unităţi, să ia parte la organizarea acţiunii, să controleze şi să tragă la răspun­dere. Dacă nu se intensifică acţiu­nea de desecări înseminţările vor întirzia ca şi în urmă cu un an, iar mai tirziu fiecare ploaie mai puternică sau de durată va stîn­­jeni dezvoltarea culturilor, ori le va compromite. In cooperative ca cele din Zlătinoaia, Tatărăşeni, Droşca, Hudeşti, Româneşti, Tu­dora, pericolul acesta ameninţă culturile de pe 150 pînă la 175 de hectare. Pe aceste suprafeţe, în mare parte ne arate din toamnă din pricina excesului de umiditate, săparea şanţurilor şi a rigolelor de scurgere a apei abia a început. Este necesar ca uniunea jude­ţeană a cooperativelor agricole să preia asupra ei sarcina mobilizării cooperativelor la lucrările de îm­bunătăţiri funciare. Folosind expe­rienţa dobindită in demonstrarea eficienţei acordului global, acti­viştii uniunii să le explice coopera­torilor, în adunările pe formaţii de lucru, ci­ pierd dacă nu sapă şanţuri şi aşteaptă ca apa să dis­pară de la sine. Din pregătirea de pină acum a lucrărilor de hidroa­melioraţii tocmai calculele de efi­cienţă economică au lipsit. Or, practica ne arată că ele sunt ne­cesare. Nici la desecări nu trebuie lu­crat de-a valma, ci pe formaţii de muncă, pe echipe, brigăzi, ferme. Aşa a procedat în anii din urmă cooperativa din Coşula care a reu­şit, în 1972, să execute cu forţe proprii lucrări de desecări pe mai bine de 200 de hectare. Rezultate bune a dat in trecut şi intercooperarea. Unindu-şi forţele, cooperativele din Vîrfu Cimpului, Bucecea, Huţani şi Brehuieşti au ridicat un dig lung de 3 km, sal­­vînd de la inundaţii peste 1 000 de hectare de pămint de luncă, pe valea Siretului­ Tot prin interco­­operare, unităţile cooperatiste din Coşula, Oneaga şi Cristeşti au în­lăturat excesul de umiditate de pe 924 de hectare. Cu toate acestea, intercooperarea este puţin folosită la lucrările de desecări. Nu numai că uniunea ju­deţeană şi consiliile intercoopera­­tiste nu iau iniţiativa unor acţiuni, dar nici măcar nu le sprijină pe cele care s-au născut fără inter­venţia lor. Cooperativa Frumuşica a propus cooperativelor din locali­tăţile Flăminzi şi Nicolae Bălcescu executarea în comun a unor lu­crări pentru îndepărtarea excesu­lui de umiditate de pe 300 ha. Pri­ma unitate a săpat reţeaua de canale secundare, dar colectorul principal nu a fost reprofilat din cauză că celelalte două coopera­tive nu execută lucrările ce cad in sarcina lor. Mai mult încă, în loc să favorizeze scurgerea apelor, în condiţiile naturale de secţiune şi pantă, cooperativa din Flăminzi, aflată în aval, a ridicat nivelul apei pe canalul colector. La un slab interes pentru mun­ca de desecări a dus şi optica unor consilii de conducere care consi­deră că lucrările pe care nu Ie execută cooperatorii vor fi făcute până la urmă de Întreprinderile specializate ale statului. In loc să-i mobilizeze pe cooperatori la muncă pe şantiere, consiliile de conducere ale cooperativelor din Botoşani şi Cârteşti s-au angajat să plătească lucrarea. După ce a­­ceasta a fost executată de Oficiul de îmbunătăţiri funciare, coopera­tivele au refuzat să achite costul. Nici în acest caz intervenţia uniu­nii judeţene nu s-a dovedit la înăl­ţimea situaţiei. Lucrările de desecări pe cele 3 775 de hectare din programul pe anul în curs sunt prevăzute să fie terminate pînă la 31 martie. Să admitem că vor fi terminate, deşi pînă acum nu s-a realizat mare lucru. Dată fiind marea întindere a suprafeţelor cu exces de umidi­tate ni se pare firesc ca lucrările de desecări să continue in tot cursul anului. Aşa s-a procedat in ultimii doi-trei ani in Timiş. Cu toate că, spre deosebire de judeţul Botoşani, o bună parte din terito­riul Timişului nu prezintă diferen­ţe de nivel care să înlesnească scurgerea, excesul de umiditate a fost înlăturat de pe aproape în­treaga suprafaţă afectată. S-a lu­crat cu toate forţele disponibile iarna şi la inceputul primăverii, dar s-a lucrat, cum spuneam, şi in cursul anului. Faptul este cu atit mai meritoriu cu cit in Timiş, ponderea populaţiei active ocupate in agricultură este de circa două ori mai mică decit in Botoşani, iar structura producţiei — legumicu­l­­tură şi zootehnie mai dezvoltate — implică un consum mai mare de muncă. Permanentizarea în cooperative a lucrărilor de îmbunătăţiri fun­ciare, îndeosebi a celor de hidro­amelioraţii, va schimba şi felul în care le privesc astăzi cooperatorii. Cei mai mulţi dintre ei le consi­deră lucrări cu care te sîcîie pri­măria şi conducerea cooperativei cînd nu este ceva mai bun de fă­cut. Această optică, cu nimic jus­tificată, este şi ea una din cauzele slabelor rezultate ale muncii de în­depărtare a umidităţii în exces de pe terenurile agricole. DESECĂRILE ACŢIUNE DE EXCEPŢIONALĂ IMPORTANŢĂ ECONOMICĂ, NU LUCRĂRI CU CARE TE SÎCI PE PRIMĂRIA CÎND NU ESTE CEVA MAI BUN DE FĂCUT M. CALIANU Apreciind just utilitatea de a scoate cit mai grabnic de sub influenţa apelor terenurile agricole, cooperatorii din comuna Or­bească de Sus, judeţul Teleorman, au trecut energic la desecarea suprafeţelor afectate de excesul de umiditate. Cu sape şi lopeţi, cu ajutorul motopompelor, ţăranii cooperatori de aici nu pierd nici o zi în van, realizând un însemnat volum de terasamente (s­ă­­pături de canale, decolmatări etc.), scoţind mii de metri cubi de apă de pe terenurile băltite. Desecînd acum, şi nu mai tirziu toate suprafeţele afectate de excesul de umiditate, unităţile agricole vor înregistra importante plusuri în balanţa economică a acestui an prin sporurile de recoltă pe care le vor obţine. Text­ul foto : N. BUICA UM PREGĂTIŢI PRODUCŢIA DE LEGUME TIMPURII ? LIVRAREA COMBUSTIBILULUI pentru Încălzirea serelor SĂ SE FACĂ RITMIC! — Pe marginea răspunsului primit de la întreprin­derea de transport şi livrare a produselor petro­lifere din Ploieşti — Aşa cum am promis în ancheta „Răsadurile ameninţate de îngheţul... tergiversării*­, publicată în numărul ziarului din data de 23 februarie a.c., ne-am deplasat la Ploieşti pentru a vedea de ce unităţilor agricole nu li se livrează — cum am fost sesizaţi — conform graficelor stabilite, combustibilul lichid necesar în­călzirii serelor şi serelor înmulţitor. Aveam să constatăm aici, însă, că nu Rafinăria Brazi este responsabilă de livrarea combustibilu­lui — în treacăt fie spus, aceasta a produs peste cantitatea pla­nificată circa 5 000 de tone în luna ianuarie, existînd posibilităţi pentru depăşirea planului şi în februarie,­­ ci întreprinderea de transport şi livrare a produselor petrolifere din Ploieşti. In calitate de executant al contractelor încheiate de către Cen­trala de resort, întreprinderea menţionată efectuează livrarea produselor petrolifere în toată ţara, conform repartiţiilor, bene­ficiarilor. In acelaşi timp, este important de reţinut că aceştia din urmă, beneficiarii, încheie contracte cu întreprinderile de livrare a produselor petrolifere din zonele în care se găsesc şi care — la rîndul lor — contractează cantităţile necesare de combustibil cu întreprinderea din Ploieşti. Am insistat asupra sesizărilor ce ne-au fost făcute cu prilejul anchetei, fiind de datoria noastră să clarificăm situaţia. Din păcate, nu era singura informaţie ero­nată. La întreprinderea ploieşteană, am aflat de la ing. Ariton Taină, director tehnic, că : „rafinăriile îşi îndeplinesc, ba chiar îşi de­păşesc planul lunar, aşa că şi livrarea se face, în general, la timp. Dacă mai survin unele întîrzieri, acestea se datoresc C.F.R.-ului, care nu ne pune la dispoziţie suficiente cazane apte pentru trans­portul, combustibilului lichid". întîrzieri, ne-am convins, sunt : de la o zi, pînă la trei, patru, ceea ce conduce — firesc — la perturbări în aprovizionarea unită­ţilor. Dar există şi alte anomalii. Sectorul productiv cere — datorită mijloacelor de transport restrînse — ca livrarea să aibă loc ritmic, fără, întîrzieri care să producă în gări stocuri de 2.300 de tone combustibil. Atunci cum se explică faptul că unele uni­tăţi (de pildă, asociaţia intercooperatistă din Lovrin, judeţul Ti­miş) comandă livrarea a 500 tone combustibil într-o singură zi . „Toate acestea conduc — după cum ne relata tov. Ariton Taină — la o situaţie foarte grea : în prima parte a fiecărei luni cererile se aglomerează, însumînd cantităţi ce nu pot fi onorate. Aşa s-a întîmplat pe data de 1 februarie a.c., cînd comanda de combustibil lichid — la nivelul tării — a ajuns la 11 000 de tone, faţă de 5 000 tone cit reprezintă posibilităţile normale de livrare. In alte zile, insă, cererea se reduce la 1 000—1 500 de tone". Evident, dezaprobînd nerespectarea graficului de livrare (in­sistăm asupra faptului că numai o singură zi întîrziere poate produce dereglarea întregului transport de combustibil şi, deci, încurcături în aprovizionarea beneficiarilor), nu putem să nu ve­dem că o parte din vină o poartă unităţile agricole. Acestea, cre­dem, trebuie să manifeste mai multă responsabilitate şi înţelegere în alcătuirea graficului zilnic de livrare. Sigur, este bine ca în fie­care unitate interesată să se ia măsuri pentru crearea unui depozit de combustibil, care să permită evitarea oricărei dereglări în a­­provizionare. Dar nu putem subscrie unor cereri exagerate, care produc multe greutăţi şi încurcături. în sfîrşit, suntem convinşi că în problema asigurării ritmice a combustibilului lichid este foarte importantă punerea de acord între întreprinderile interesate (ne r­eferim atit la cea din Plo­ieşti, cit şi la cele existente în alte zone ale ţării), unităţile agricole şi departamentul C.F.R. Insistăm îndeosebi asupra maximei res­ponsabilităţi de care trebuie să dea dovadă acest departament în asigurarea cazanelor apte pentru transport. Nu este de loc firesc ca timp de 20 zile, de pildă, acesta să nu pună la dispoziţia în­treprinderii cazanele necesare, pentru ca apoi, în zece zile numai, să asigure întreg transportul de combustibil cerut. M. mihaescu La cooperativa agricolă din ^ Bugetu, judeţul Vilcea, prăsila ^ proprie stă la baza creşterii ^ numerice şi calitative a efec- ^ tivelor de animale. Intre alte- ^ le, se acordă o deosebită gri- |j jă întreţinerii viţeilor. ( _____ -A SATUS SOCIALIST Printre multiplele forme de spri­jin acordat de stat unităţilor agri­cole cooperatiste se numără şi cre­ditul pe termen scurt. El are meni­rea de a completa nevoile de mij­loace băneşti necesare desfăşurării în condiţii optime a procesului de producţie mai ales în perioada cînd veniturile realizate de către coope­rative sunt mai mici decât cheltuie­lile prevăzute în plan. Potrivit normativelor în vigoare, creditele se acordă pe baza con­tractelor de valorificare a produc­­­ţiei agricole, încheiate cu organi­zaţiile comerciale şi întreprinderile industriale, în proporţie de pînă la 60 la sută din valoarea produc­ţiei contractate. Deci, creditele pe termen scurt se acordă, de regulă, pe măsura nevoilor, în aşa fel in­cit să se asigure în tot cursul a­­nului fondurile necesare realizării producţiei, valorificării ei. De a­­ceea, la stabilirea împrumutului, cooperativele agricole trebuie să prezinte băncii, pe baza planului de producţie şi financiar, un pro­gram de repartizare a sumelor so­licitate pe feluri de cheltuieli, pe perioade de folosire. Analizînd rezultatele obţinute în anii trecuţi, se poate spune că majoritatea cooperativelor agri­cole din judeţul Dolj au folosit creditele acordate cu multă chib­zuinţă. Merită subliniat îndeosebi faptul că solicitările s-au făcut nu­mai în cazul lipsei disponibilităţi­lor proprii, pentru cheltuieli strict necesare, asigurîndu-se, în caz de obţinere, rambursarea la scadenţă a împrumuturilor. In această pri­vinţă merită evidenţiate cooperati­vele agricole din Plopşor, Leu, Mîrşani, Amărăştii de Sus, Bărboi, Balota, Cîrcea, Craiova şi altele. Din păcate trebuie să arătăm că mai sunt situaţii în care unele cooperative agricole solicită cre­dite de producţie fără însă să folo­sească în, totalitate resursele lor proprii. Cooperativele agricole din Brabova, Botoşeşti Pala, Arge­­toaia, Cîmpeni, bunăoară, care n-au folosit în­­ întregime gunoiul de grajd, solicită în fiecare an cre­dite pentru îngrăşăminte chimice. Ca o primă măsură pentru trans­portarea şi încorporarea sub brazdă a­­ tuturor cantităţilor de îngrăşăminte naturale, Banca pen­tru agricultură şi industria ali­mentară — sucursala Dolj s-a gîndit să nu mai aprobe credite în vederea procurării de îngrăşă­minte chimice pînă ce cooperati­vele solicitante nu dovedesc cu acte în regulă că au cărat la cîmp tot gunoiul de grajd de care dis­pun. O altă constatare din care rezul­tă o folosire necorespunzătoare a creditelor de producţie este cea legată de utilizarea neraţională a mijloacelor de transport proprii. In timp ce numeroase atelaje, autocamioane tractoare proprietate cooperatista stau nefolosite sau sunt puse la dispoziţia unor per­soane particulare, numeroase uni­tăţi solicită credite pentru plata mijloacelor de transport închiriate de la staţiunile pentru mecanizarea agriculturii sau întreprinderile de transport. Printre cooperativele a­­gricole cu importante datorii restante către S.M.A. pentru în­chirierea mijloacelor de transport se numără şi cele din Veleşti, Do­­breşti, Braloştiţa şi Argetoaia. Un alt caz , unele cooperative a­­gricole cuprinse în sistemul de irigaţii Calafat-Băileşti au plătit din creditele obţinute pe termen scurt o cantitate enormă de apă pentru irigarea culturilor. Această apă, nefiind folosită în mod cores­punzător şi în concordanţă cu ne­voile de întreţinere a culturilor n-a dus la realizarea unor produc­ţii pe măsura posibilităţilor şi e­­forturilor materiale şi umane fă­cute pentru realizarea acestui sis­tem de irigaţii. Iată motivul pen­tru care nu am putut rambursa decât cu mare greutate creditele obţinute de la stat pentru udări. Ținînd seama de lipsurile sem­nalate în legătură cu folosirea unor astfel de credite, considerăm necesar ca la stabilirea limitelor de creditare pe anul 1973, Condu­cerile cooperativelor, împreună cu lucrătorii sucursalei noastre să facă o analiză temeinică a felu­lui în care acestea au fost folosite şi cu­ ce rezultate şi apoi să pri­mească creditele cuvenite pe baza contractelor încheiate, numai pen­tru destinaţii şi perioade în care există garanţia eficienţei lor ma­xime. Se impune, de asemenea, mobilizarea tuturor resurselor pro­prii existente, cum ar fi valorifica­rea produselor rămase în stoc, în­casarea debitorilor etc., pentru ca pe această bază să se obţină cu­ mai multe disponibilităţi băneşti proprii, care să reducă în mod co­respunzător volumul de credi­tare. Trebuie spus că, folosit cu grijă şi gospodăreşte, acest ajutor primit din partea statului contribuie la creşterea producţiei şi a veniturilor, la asigurarea rambursării lui la scadenţă. Nesocotirea acestor principii, poate în schimb să con­stituie o sursă de cheltuieli neeco­­nomicoase, de pierderi în ultimă instanță, prin plata unor dobînzi majorate ca urmare a nerestituirii împrumutului* la termen. In ceea ce ne privește, ne angajăm ca îm­preună cu conducerile cooperative­lor agricole să urmărim folosirea fiecărui leu acordat de stat sub formă de credit, numai pentru cheltuieli de strictă necesitate, o­­portune, şi cu eficienţă maximă. CONSTANTIN IROD şef de serviciu în Banca pentru agricultură şi industria alimentară — sucursala judeţeană Dolj Bunul gospodar chibzuieşte întotdeauna: împrumut o mie de lei dacă produc două mii ­ UN MECANIZATOR ŞI TREI COOPERATORI (Urmare din pag. 1) Ie se va acorda o retribuţie supli­mentară de 60 la sută în bani, la grîu şi floarea-soarelui, şi de 40 la sută în natură, la porumb. După părerea mea, ambele retribuţii (de bază şi suplimentară) sunt deosebit de stimulative, aşa incit în­­ anii următori vom putea atrage în a­­semenea formaţii oamenii cei mai hotărîţi şi destoinici. Aşadar, noua formă de aplicare a acordului global „un mecaniza­tor şi trei cooperatori pe o sută de hectare", prezintă avantaje atit pentru cooperativă care şi-a pro­pus să obţină producţii ridicate an de an, cit şi pentru participan­ţii la astfel de formaţii restrînse, care realizează venituri mari şi si­gure. ★ Iniţiativa cîtorva cooperative buzoiene de a executa în acord global toate lucrările agricole pe o sută de hectare doar cu un me­canizator şi trei cooperatori ni se pare cit se poate de bună. O su­punem, pe această cale, atenţiei cooperativelor agricole din celelal­te judeţe ale ţării. Crearea unor formaţii alcătuite din cooperatori şi un mecanizator îmbunătăţeşte gradul de utilizare a mijloacelor tehnice din dotarea staţiunilor şi a cooperativelor, ridică nivelul productivităţii muncii, stimulează progresul agriculturii cooperatiste. BULETINUL NEGRU NU ESTE O FATALITATE (Urmare din pag. 1) Inginerul Stelian Cazacu, şeful laboratorului judeţean de la Bu­zău, este şi mai vehement : „Sun­tem îngrijoraţi (! ?) de modul cum s-a făcut întreţinerea semin­ţelor in unele unităţi. Bunăoară, din cele 223 tone mazăre la care am luat probe pînă acum, 87 tone s-au dovedit a fi necorespunzătoa­re. Mai grav, din 240 tone ovăz, 37 tone adică un sfert din întreaga cantitate, nu poate fi folosită fiind total compromisă." Curios, şeful laboratorului de la Buzău, cunoştea şi cauzele : „neatenţia acordată depozitării în condiţiile in care seminţele au fost mai ude decit trebuia şi ne­­lopătarea seminţelor. Astfel, 35 000 kg ovăz s-au încins şi şi-au pierdut complet capacitatea de germinare ; 2 000 kg au fost de asemenea respinse de la ana­lize. Printre unităţile care n-au dat importanţa cuvenită condiţio­nării se numără şi cooperativele din Căldărăşti şi Luciu cu câte 6 000 kg seminţe de ovăz depre­ciate la fiecare ; Clondiru, Mihăi­­leşti şi Podgoria care au păstrat în condiţii improprii ovăzul sau borceagul ; cooperativele din Zăr­­neşti şi Nicoleşti care au săminţa de mazăre pătată de gărgăriţă. Mai mult, 556 tone de sămînţă de fasole asigurată prin I.V.C.P.T. — Buzău prezintă un procent de ger­minaţie sub 90 şi chiar 80 la sută." Vasăzică, buletinul negru nu este o fatalitate. Apare ca sur­prinzător faptul­­ că oamenii îm­puterniciţi de lege să vegheze la producerea şi folosirea seminţei şi materialului săditor vorbesc de săminţa incinsă, de necondiţionări, ca de lucruri ce n-ar avea nici o tangenţă cu ei. Am crezut că le­gea cu prevederile ei clare a lă­murit şi faptul că atribuţiile la­boratoarelor judeţene nu se rezu­mă la a constata — cu cîteva zile înainte de semănat — dacă sâ­­mînţa este sau nu bună. Inspecto­ratele special create, laboratoare­le, n-au ştiut că săminţa nu a fost recoltată în cele mai bune condiţii ? Ni se spune acum că atîtea şi atîtea tone de sămînţă nu întrunesc condiţiile de calitate, dar respectivii tovarăşi nu suflă un cu­­vînt dacă au dat amenzi vinovaţi­lor, dacă au­ indicat — sub puterea legii — măsurile ce trebuiau în­treprinse ca săminţa să-şi păs­treze pînă în primăvară calităţile. De inspectori şi laboratoare care doar să­ spună primăvara că să­­mînţa în care s-au investit muncă, bani, nu este bună, nu are ni­meni nevoie. Şi totuşi, ce vom face, cum să ne descurcăm, acum, cînd însă­­mînţările bat la uşă ? La Iaşi, se aşteaptă ca M.A.I.A.A., care a dat repartiţii (tot ministerul, tot centrul să re­zolve totul) să indice modalităţile de livrare , prin schimb sau îm­prumut. Mult prea multe nu se preconi­zează nici la Buzău .­­ Se va încerca, prin alegerea la masă, să se recupereze o parte din săminţa de fasole asigurată prin I.V.C.P-T. De asemenea, la mazăre, 81 tone din cele 87 res­pinse pot fi recondiţionate. Mai îngrijorătoare e situaţia ovăzului, unde pornim deja cu un deficit de 17 tone, cantitate care trebuie adusă din alte judeţe. Mai adău­găm, la acestea, cele 35 tone o­­văz inapte pentru germinaţie şi vedem că mai avem nevoie de cel puţin 52 tone ca să asigurăm strictul necesar. In plus, şi la fa­sole, deşi nu e vorba de o primă urgenţă, nu se pot asigura decit 438 tone de sămînţă din 770 tone. Şi un lucru de neînţeles pentru noi toţi — scăderea de la an la an a cantităţilor de sămînţă con­diţionată în unităţi. Noi ce mai putem spune, mai poate fi comentată „neînţelegerea" şefului laboratorului judeţean de la Buzău ? Se miră dînsul şi îi par de neînţeles lucruri pămin­­tene, care-i intră în atribuţiile de serviciu, mai ceva ca de­getele din soare ! Continuind publicarea anchetei noastre şi în numerele următoare ale ziarului, nu vom insista astăzi asupra concluziilor ce se desprind, care, de altfel sunt, cred­em, lim­pezi pentru toată lumea. Cerem însă ministerului, direcţiilor spe­cializate să ia măsuri pentru ca in judeţe, în unități, să se respecte prevederile legii. PAGINA 3 ­ Complexul avicol intercooperatist din Lipia (Buzău) a intrat în producţie Populat parţial incă de la începu­tul semestrului II 1972, Complexul avicol intercoope­ratist din Lipia a intrat în produc­ţie, în urmă cu două luni. De la prima serie de 12 000 de găini se livrează zilnic pe pieţele oraşului Buzău 6 000 de ouă. In acest an, complexul va a­­junge la capacitate maximă : 36 000 găini ouătoare cu o producţie de 3 milioane ouă şi 10 tone de carne. După cum ne in­formează medicul veterinar Constan­tin Bucşenescu, di­rectorul întreprin­derii, se va trece încă din acest an la instalarea de baterii în toate halele complexu­lui, in aşa fel incit pe aceeaşi supra­faţă construită să se ajungă la un efectiv de 86 000 găini ouătoare, cu o producţie anuală de peste 10 mili­oane ouă. Tot din acest an, se extin­de perimetrul com­plexului cu o cres­­­cătorie de 600 000 pui pentru carne, ce va intra din plin în producție în cursul anului 1974.

Next