Satul Socialist, martie 1973 (Anul 5, nr. 1185-1211)
1973-03-01 / nr. 1185
Joi 1 martie Nr. 1185 Nu o să întrebăm organele agricole alejudeţului Botoşani de ce au prevăzut pentru această iarnă lucrări de desecări doar pe 3 775 de hectare cînd suprafaţa care suferă in permanenţă de exces de umiditate este de peste 15 ori mai mare. Nici de ce s-au executat în ultimii ani lucrări definitive de îndiguiri şi desecări pe numai 4 542 de hectare, iar provizorii pe 3191 care, laolaltă, reprezintă, abia 8 la sută din suprafaţa afectată de surplus de umiditate, întrebăm, însă, cum se face că după aproape două luni de muncă din acest an suprafaţa efectiv desecată se ridică la numai 73,5 ha ? Ştim că primăriilor şi cooperativelor agricole li s-au transmis sarcini şi instrucţiuni precise, indicîndu-se folosirea tuturor forţelor de muncă şi de tracţiune existente în sate şi oraşe. Consiliul popular judeţean a decis ca unele utilaje, între care şi frezele de săpat şanţuri şi rigole, să fie folosite cu program de zi-lumină şi, considerînd că nici o acţiune nu este mai importantă decit desecările, a indicat să se facă apel pentru aceste lucrări la contribuţia în muncă a cetăţenilor potrivit Legii 20 din 16 decembrie 1971. Cu toate acestea, rezultatul este cel pe care l-am văzut. Şi, nu-i deloc de prisos să se spună, că mai bine de jumătate din suprafaţa desecată pînă la mijlocul lui februarie aparţine cooperativelor din Albeşti şi Dingeni, merite incontestabile avînd doar ultima care a executat lucrări de desecări pe 12 hectare, fără ca organele agricole judeţene să-i fi dat sarcini de plan. Rezultatele de pină acum demonstrează că nu-i suficient să transmiţi sarcini şi să indici modul in care pot fi realizate. Trebuie ca organele judeţene să impulsioneze zilnic munca din unităţi, să ia parte la organizarea acţiunii, să controleze şi să tragă la răspundere. Dacă nu se intensifică acţiunea de desecări înseminţările vor întirzia ca şi în urmă cu un an, iar mai tirziu fiecare ploaie mai puternică sau de durată va stînjeni dezvoltarea culturilor, ori le va compromite. In cooperative ca cele din Zlătinoaia, Tatărăşeni, Droşca, Hudeşti, Româneşti, Tudora, pericolul acesta ameninţă culturile de pe 150 pînă la 175 de hectare. Pe aceste suprafeţe, în mare parte ne arate din toamnă din pricina excesului de umiditate, săparea şanţurilor şi a rigolelor de scurgere a apei abia a început. Este necesar ca uniunea judeţeană a cooperativelor agricole să preia asupra ei sarcina mobilizării cooperativelor la lucrările de îmbunătăţiri funciare. Folosind experienţa dobindită in demonstrarea eficienţei acordului global, activiştii uniunii să le explice cooperatorilor, în adunările pe formaţii de lucru, ci pierd dacă nu sapă şanţuri şi aşteaptă ca apa să dispară de la sine. Din pregătirea de pină acum a lucrărilor de hidroamelioraţii tocmai calculele de eficienţă economică au lipsit. Or, practica ne arată că ele sunt necesare. Nici la desecări nu trebuie lucrat de-a valma, ci pe formaţii de muncă, pe echipe, brigăzi, ferme. Aşa a procedat în anii din urmă cooperativa din Coşula care a reuşit, în 1972, să execute cu forţe proprii lucrări de desecări pe mai bine de 200 de hectare. Rezultate bune a dat in trecut şi intercooperarea. Unindu-şi forţele, cooperativele din Vîrfu Cimpului, Bucecea, Huţani şi Brehuieşti au ridicat un dig lung de 3 km, salvînd de la inundaţii peste 1 000 de hectare de pămint de luncă, pe valea Siretului Tot prin intercooperare, unităţile cooperatiste din Coşula, Oneaga şi Cristeşti au înlăturat excesul de umiditate de pe 924 de hectare. Cu toate acestea, intercooperarea este puţin folosită la lucrările de desecări. Nu numai că uniunea judeţeană şi consiliile intercooperatiste nu iau iniţiativa unor acţiuni, dar nici măcar nu le sprijină pe cele care s-au născut fără intervenţia lor. Cooperativa Frumuşica a propus cooperativelor din localităţile Flăminzi şi Nicolae Bălcescu executarea în comun a unor lucrări pentru îndepărtarea excesului de umiditate de pe 300 ha. Prima unitate a săpat reţeaua de canale secundare, dar colectorul principal nu a fost reprofilat din cauză că celelalte două cooperative nu execută lucrările ce cad in sarcina lor. Mai mult încă, în loc să favorizeze scurgerea apelor, în condiţiile naturale de secţiune şi pantă, cooperativa din Flăminzi, aflată în aval, a ridicat nivelul apei pe canalul colector. La un slab interes pentru munca de desecări a dus şi optica unor consilii de conducere care consideră că lucrările pe care nu Ie execută cooperatorii vor fi făcute până la urmă de Întreprinderile specializate ale statului. In loc să-i mobilizeze pe cooperatori la muncă pe şantiere, consiliile de conducere ale cooperativelor din Botoşani şi Cârteşti s-au angajat să plătească lucrarea. După ce aceasta a fost executată de Oficiul de îmbunătăţiri funciare, cooperativele au refuzat să achite costul. Nici în acest caz intervenţia uniunii judeţene nu s-a dovedit la înălţimea situaţiei. Lucrările de desecări pe cele 3 775 de hectare din programul pe anul în curs sunt prevăzute să fie terminate pînă la 31 martie. Să admitem că vor fi terminate, deşi pînă acum nu s-a realizat mare lucru. Dată fiind marea întindere a suprafeţelor cu exces de umiditate ni se pare firesc ca lucrările de desecări să continue in tot cursul anului. Aşa s-a procedat in ultimii doi-trei ani in Timiş. Cu toate că, spre deosebire de judeţul Botoşani, o bună parte din teritoriul Timişului nu prezintă diferenţe de nivel care să înlesnească scurgerea, excesul de umiditate a fost înlăturat de pe aproape întreaga suprafaţă afectată. S-a lucrat cu toate forţele disponibile iarna şi la inceputul primăverii, dar s-a lucrat, cum spuneam, şi in cursul anului. Faptul este cu atit mai meritoriu cu cit in Timiş, ponderea populaţiei active ocupate in agricultură este de circa două ori mai mică decit in Botoşani, iar structura producţiei — legumicultură şi zootehnie mai dezvoltate — implică un consum mai mare de muncă. Permanentizarea în cooperative a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, îndeosebi a celor de hidroamelioraţii, va schimba şi felul în care le privesc astăzi cooperatorii. Cei mai mulţi dintre ei le consideră lucrări cu care te sîcîie primăria şi conducerea cooperativei cînd nu este ceva mai bun de făcut. Această optică, cu nimic justificată, este şi ea una din cauzele slabelor rezultate ale muncii de îndepărtare a umidităţii în exces de pe terenurile agricole. DESECĂRILE ACŢIUNE DE EXCEPŢIONALĂ IMPORTANŢĂ ECONOMICĂ, NU LUCRĂRI CU CARE TE SÎCI PE PRIMĂRIA CÎND NU ESTE CEVA MAI BUN DE FĂCUT M. CALIANU Apreciind just utilitatea de a scoate cit mai grabnic de sub influenţa apelor terenurile agricole, cooperatorii din comuna Orbească de Sus, judeţul Teleorman, au trecut energic la desecarea suprafeţelor afectate de excesul de umiditate. Cu sape şi lopeţi, cu ajutorul motopompelor, ţăranii cooperatori de aici nu pierd nici o zi în van, realizând un însemnat volum de terasamente (săpături de canale, decolmatări etc.), scoţind mii de metri cubi de apă de pe terenurile băltite. Desecînd acum, şi nu mai tirziu toate suprafeţele afectate de excesul de umiditate, unităţile agricole vor înregistra importante plusuri în balanţa economică a acestui an prin sporurile de recoltă pe care le vor obţine. Textul foto : N. BUICA UM PREGĂTIŢI PRODUCŢIA DE LEGUME TIMPURII ? LIVRAREA COMBUSTIBILULUI pentru Încălzirea serelor SĂ SE FACĂ RITMIC! — Pe marginea răspunsului primit de la întreprinderea de transport şi livrare a produselor petrolifere din Ploieşti — Aşa cum am promis în ancheta „Răsadurile ameninţate de îngheţul... tergiversării*, publicată în numărul ziarului din data de 23 februarie a.c., ne-am deplasat la Ploieşti pentru a vedea de ce unităţilor agricole nu li se livrează — cum am fost sesizaţi — conform graficelor stabilite, combustibilul lichid necesar încălzirii serelor şi serelor înmulţitor. Aveam să constatăm aici, însă, că nu Rafinăria Brazi este responsabilă de livrarea combustibilului — în treacăt fie spus, aceasta a produs peste cantitatea planificată circa 5 000 de tone în luna ianuarie, existînd posibilităţi pentru depăşirea planului şi în februarie, ci întreprinderea de transport şi livrare a produselor petrolifere din Ploieşti. In calitate de executant al contractelor încheiate de către Centrala de resort, întreprinderea menţionată efectuează livrarea produselor petrolifere în toată ţara, conform repartiţiilor, beneficiarilor. In acelaşi timp, este important de reţinut că aceştia din urmă, beneficiarii, încheie contracte cu întreprinderile de livrare a produselor petrolifere din zonele în care se găsesc şi care — la rîndul lor — contractează cantităţile necesare de combustibil cu întreprinderea din Ploieşti. Am insistat asupra sesizărilor ce ne-au fost făcute cu prilejul anchetei, fiind de datoria noastră să clarificăm situaţia. Din păcate, nu era singura informaţie eronată. La întreprinderea ploieşteană, am aflat de la ing. Ariton Taină, director tehnic, că : „rafinăriile îşi îndeplinesc, ba chiar îşi depăşesc planul lunar, aşa că şi livrarea se face, în general, la timp. Dacă mai survin unele întîrzieri, acestea se datoresc C.F.R.-ului, care nu ne pune la dispoziţie suficiente cazane apte pentru transportul, combustibilului lichid". întîrzieri, ne-am convins, sunt : de la o zi, pînă la trei, patru, ceea ce conduce — firesc — la perturbări în aprovizionarea unităţilor. Dar există şi alte anomalii. Sectorul productiv cere — datorită mijloacelor de transport restrînse — ca livrarea să aibă loc ritmic, fără, întîrzieri care să producă în gări stocuri de 2.300 de tone combustibil. Atunci cum se explică faptul că unele unităţi (de pildă, asociaţia intercooperatistă din Lovrin, judeţul Timiş) comandă livrarea a 500 tone combustibil într-o singură zi . „Toate acestea conduc — după cum ne relata tov. Ariton Taină — la o situaţie foarte grea : în prima parte a fiecărei luni cererile se aglomerează, însumînd cantităţi ce nu pot fi onorate. Aşa s-a întîmplat pe data de 1 februarie a.c., cînd comanda de combustibil lichid — la nivelul tării — a ajuns la 11 000 de tone, faţă de 5 000 tone cit reprezintă posibilităţile normale de livrare. In alte zile, insă, cererea se reduce la 1 000—1 500 de tone". Evident, dezaprobînd nerespectarea graficului de livrare (insistăm asupra faptului că numai o singură zi întîrziere poate produce dereglarea întregului transport de combustibil şi, deci, încurcături în aprovizionarea beneficiarilor), nu putem să nu vedem că o parte din vină o poartă unităţile agricole. Acestea, credem, trebuie să manifeste mai multă responsabilitate şi înţelegere în alcătuirea graficului zilnic de livrare. Sigur, este bine ca în fiecare unitate interesată să se ia măsuri pentru crearea unui depozit de combustibil, care să permită evitarea oricărei dereglări în aprovizionare. Dar nu putem subscrie unor cereri exagerate, care produc multe greutăţi şi încurcături. în sfîrşit, suntem convinşi că în problema asigurării ritmice a combustibilului lichid este foarte importantă punerea de acord între întreprinderile interesate (ne referim atit la cea din Ploieşti, cit şi la cele existente în alte zone ale ţării), unităţile agricole şi departamentul C.F.R. Insistăm îndeosebi asupra maximei responsabilităţi de care trebuie să dea dovadă acest departament în asigurarea cazanelor apte pentru transport. Nu este de loc firesc ca timp de 20 zile, de pildă, acesta să nu pună la dispoziţia întreprinderii cazanele necesare, pentru ca apoi, în zece zile numai, să asigure întreg transportul de combustibil cerut. M. mihaescu La cooperativa agricolă din ^ Bugetu, judeţul Vilcea, prăsila ^ proprie stă la baza creşterii ^ numerice şi calitative a efec- ^ tivelor de animale. Intre alte- ^ le, se acordă o deosebită gri- |j jă întreţinerii viţeilor. ( _____ -A SATUS SOCIALIST Printre multiplele forme de sprijin acordat de stat unităţilor agricole cooperatiste se numără şi creditul pe termen scurt. El are menirea de a completa nevoile de mijloace băneşti necesare desfăşurării în condiţii optime a procesului de producţie mai ales în perioada cînd veniturile realizate de către cooperative sunt mai mici decât cheltuielile prevăzute în plan. Potrivit normativelor în vigoare, creditele se acordă pe baza contractelor de valorificare a producţiei agricole, încheiate cu organizaţiile comerciale şi întreprinderile industriale, în proporţie de pînă la 60 la sută din valoarea producţiei contractate. Deci, creditele pe termen scurt se acordă, de regulă, pe măsura nevoilor, în aşa fel incit să se asigure în tot cursul anului fondurile necesare realizării producţiei, valorificării ei. De aceea, la stabilirea împrumutului, cooperativele agricole trebuie să prezinte băncii, pe baza planului de producţie şi financiar, un program de repartizare a sumelor solicitate pe feluri de cheltuieli, pe perioade de folosire. Analizînd rezultatele obţinute în anii trecuţi, se poate spune că majoritatea cooperativelor agricole din judeţul Dolj au folosit creditele acordate cu multă chibzuinţă. Merită subliniat îndeosebi faptul că solicitările s-au făcut numai în cazul lipsei disponibilităţilor proprii, pentru cheltuieli strict necesare, asigurîndu-se, în caz de obţinere, rambursarea la scadenţă a împrumuturilor. In această privinţă merită evidenţiate cooperativele agricole din Plopşor, Leu, Mîrşani, Amărăştii de Sus, Bărboi, Balota, Cîrcea, Craiova şi altele. Din păcate trebuie să arătăm că mai sunt situaţii în care unele cooperative agricole solicită credite de producţie fără însă să folosească în, totalitate resursele lor proprii. Cooperativele agricole din Brabova, Botoşeşti Pala, Argetoaia, Cîmpeni, bunăoară, care n-au folosit în întregime gunoiul de grajd, solicită în fiecare an credite pentru îngrăşăminte chimice. Ca o primă măsură pentru transportarea şi încorporarea sub brazdă a tuturor cantităţilor de îngrăşăminte naturale, Banca pentru agricultură şi industria alimentară — sucursala Dolj s-a gîndit să nu mai aprobe credite în vederea procurării de îngrăşăminte chimice pînă ce cooperativele solicitante nu dovedesc cu acte în regulă că au cărat la cîmp tot gunoiul de grajd de care dispun. O altă constatare din care rezultă o folosire necorespunzătoare a creditelor de producţie este cea legată de utilizarea neraţională a mijloacelor de transport proprii. In timp ce numeroase atelaje, autocamioane tractoare proprietate cooperatista stau nefolosite sau sunt puse la dispoziţia unor persoane particulare, numeroase unităţi solicită credite pentru plata mijloacelor de transport închiriate de la staţiunile pentru mecanizarea agriculturii sau întreprinderile de transport. Printre cooperativele agricole cu importante datorii restante către S.M.A. pentru închirierea mijloacelor de transport se numără şi cele din Veleşti, Dobreşti, Braloştiţa şi Argetoaia. Un alt caz , unele cooperative agricole cuprinse în sistemul de irigaţii Calafat-Băileşti au plătit din creditele obţinute pe termen scurt o cantitate enormă de apă pentru irigarea culturilor. Această apă, nefiind folosită în mod corespunzător şi în concordanţă cu nevoile de întreţinere a culturilor n-a dus la realizarea unor producţii pe măsura posibilităţilor şi eforturilor materiale şi umane făcute pentru realizarea acestui sistem de irigaţii. Iată motivul pentru care nu am putut rambursa decât cu mare greutate creditele obţinute de la stat pentru udări. Ținînd seama de lipsurile semnalate în legătură cu folosirea unor astfel de credite, considerăm necesar ca la stabilirea limitelor de creditare pe anul 1973, Conducerile cooperativelor, împreună cu lucrătorii sucursalei noastre să facă o analiză temeinică a felului în care acestea au fost folosite şi cu ce rezultate şi apoi să primească creditele cuvenite pe baza contractelor încheiate, numai pentru destinaţii şi perioade în care există garanţia eficienţei lor maxime. Se impune, de asemenea, mobilizarea tuturor resurselor proprii existente, cum ar fi valorificarea produselor rămase în stoc, încasarea debitorilor etc., pentru ca pe această bază să se obţină cu mai multe disponibilităţi băneşti proprii, care să reducă în mod corespunzător volumul de creditare. Trebuie spus că, folosit cu grijă şi gospodăreşte, acest ajutor primit din partea statului contribuie la creşterea producţiei şi a veniturilor, la asigurarea rambursării lui la scadenţă. Nesocotirea acestor principii, poate în schimb să constituie o sursă de cheltuieli neeconomicoase, de pierderi în ultimă instanță, prin plata unor dobînzi majorate ca urmare a nerestituirii împrumutului* la termen. In ceea ce ne privește, ne angajăm ca împreună cu conducerile cooperativelor agricole să urmărim folosirea fiecărui leu acordat de stat sub formă de credit, numai pentru cheltuieli de strictă necesitate, oportune, şi cu eficienţă maximă. CONSTANTIN IROD şef de serviciu în Banca pentru agricultură şi industria alimentară — sucursala judeţeană Dolj Bunul gospodar chibzuieşte întotdeauna: împrumut o mie de lei dacă produc două mii UN MECANIZATOR ŞI TREI COOPERATORI (Urmare din pag. 1) Ie se va acorda o retribuţie suplimentară de 60 la sută în bani, la grîu şi floarea-soarelui, şi de 40 la sută în natură, la porumb. După părerea mea, ambele retribuţii (de bază şi suplimentară) sunt deosebit de stimulative, aşa incit în anii următori vom putea atrage în asemenea formaţii oamenii cei mai hotărîţi şi destoinici. Aşadar, noua formă de aplicare a acordului global „un mecanizator şi trei cooperatori pe o sută de hectare", prezintă avantaje atit pentru cooperativă care şi-a propus să obţină producţii ridicate an de an, cit şi pentru participanţii la astfel de formaţii restrînse, care realizează venituri mari şi sigure. ★ Iniţiativa cîtorva cooperative buzoiene de a executa în acord global toate lucrările agricole pe o sută de hectare doar cu un mecanizator şi trei cooperatori ni se pare cit se poate de bună. O supunem, pe această cale, atenţiei cooperativelor agricole din celelalte judeţe ale ţării. Crearea unor formaţii alcătuite din cooperatori şi un mecanizator îmbunătăţeşte gradul de utilizare a mijloacelor tehnice din dotarea staţiunilor şi a cooperativelor, ridică nivelul productivităţii muncii, stimulează progresul agriculturii cooperatiste. BULETINUL NEGRU NU ESTE O FATALITATE (Urmare din pag. 1) Inginerul Stelian Cazacu, şeful laboratorului judeţean de la Buzău, este şi mai vehement : „Suntem îngrijoraţi (! ?) de modul cum s-a făcut întreţinerea seminţelor in unele unităţi. Bunăoară, din cele 223 tone mazăre la care am luat probe pînă acum, 87 tone s-au dovedit a fi necorespunzătoare. Mai grav, din 240 tone ovăz, 37 tone adică un sfert din întreaga cantitate, nu poate fi folosită fiind total compromisă." Curios, şeful laboratorului de la Buzău, cunoştea şi cauzele : „neatenţia acordată depozitării în condiţiile in care seminţele au fost mai ude decit trebuia şi nelopătarea seminţelor. Astfel, 35 000 kg ovăz s-au încins şi şi-au pierdut complet capacitatea de germinare ; 2 000 kg au fost de asemenea respinse de la analize. Printre unităţile care n-au dat importanţa cuvenită condiţionării se numără şi cooperativele din Căldărăşti şi Luciu cu câte 6 000 kg seminţe de ovăz depreciate la fiecare ; Clondiru, Mihăileşti şi Podgoria care au păstrat în condiţii improprii ovăzul sau borceagul ; cooperativele din Zărneşti şi Nicoleşti care au săminţa de mazăre pătată de gărgăriţă. Mai mult, 556 tone de sămînţă de fasole asigurată prin I.V.C.P.T. — Buzău prezintă un procent de germinaţie sub 90 şi chiar 80 la sută." Vasăzică, buletinul negru nu este o fatalitate. Apare ca surprinzător faptul că oamenii împuterniciţi de lege să vegheze la producerea şi folosirea seminţei şi materialului săditor vorbesc de săminţa incinsă, de necondiţionări, ca de lucruri ce n-ar avea nici o tangenţă cu ei. Am crezut că legea cu prevederile ei clare a lămurit şi faptul că atribuţiile laboratoarelor judeţene nu se rezumă la a constata — cu cîteva zile înainte de semănat — dacă sâmînţa este sau nu bună. Inspectoratele special create, laboratoarele, n-au ştiut că săminţa nu a fost recoltată în cele mai bune condiţii ? Ni se spune acum că atîtea şi atîtea tone de sămînţă nu întrunesc condiţiile de calitate, dar respectivii tovarăşi nu suflă un cuvînt dacă au dat amenzi vinovaţilor, dacă au indicat — sub puterea legii — măsurile ce trebuiau întreprinse ca săminţa să-şi păstreze pînă în primăvară calităţile. De inspectori şi laboratoare care doar să spună primăvara că sămînţa în care s-au investit muncă, bani, nu este bună, nu are nimeni nevoie. Şi totuşi, ce vom face, cum să ne descurcăm, acum, cînd însămînţările bat la uşă ? La Iaşi, se aşteaptă ca M.A.I.A.A., care a dat repartiţii (tot ministerul, tot centrul să rezolve totul) să indice modalităţile de livrare , prin schimb sau împrumut. Mult prea multe nu se preconizează nici la Buzău . Se va încerca, prin alegerea la masă, să se recupereze o parte din săminţa de fasole asigurată prin I.V.C.P-T. De asemenea, la mazăre, 81 tone din cele 87 respinse pot fi recondiţionate. Mai îngrijorătoare e situaţia ovăzului, unde pornim deja cu un deficit de 17 tone, cantitate care trebuie adusă din alte judeţe. Mai adăugăm, la acestea, cele 35 tone ovăz inapte pentru germinaţie şi vedem că mai avem nevoie de cel puţin 52 tone ca să asigurăm strictul necesar. In plus, şi la fasole, deşi nu e vorba de o primă urgenţă, nu se pot asigura decit 438 tone de sămînţă din 770 tone. Şi un lucru de neînţeles pentru noi toţi — scăderea de la an la an a cantităţilor de sămînţă condiţionată în unităţi. Noi ce mai putem spune, mai poate fi comentată „neînţelegerea" şefului laboratorului judeţean de la Buzău ? Se miră dînsul şi îi par de neînţeles lucruri pămintene, care-i intră în atribuţiile de serviciu, mai ceva ca degetele din soare ! Continuind publicarea anchetei noastre şi în numerele următoare ale ziarului, nu vom insista astăzi asupra concluziilor ce se desprind, care, de altfel sunt, credem, limpezi pentru toată lumea. Cerem însă ministerului, direcţiilor specializate să ia măsuri pentru ca in judeţe, în unități, să se respecte prevederile legii. PAGINA 3 Complexul avicol intercooperatist din Lipia (Buzău) a intrat în producţie Populat parţial incă de la începutul semestrului II 1972, Complexul avicol intercooperatist din Lipia a intrat în producţie, în urmă cu două luni. De la prima serie de 12 000 de găini se livrează zilnic pe pieţele oraşului Buzău 6 000 de ouă. In acest an, complexul va ajunge la capacitate maximă : 36 000 găini ouătoare cu o producţie de 3 milioane ouă şi 10 tone de carne. După cum ne informează medicul veterinar Constantin Bucşenescu, directorul întreprinderii, se va trece încă din acest an la instalarea de baterii în toate halele complexului, in aşa fel incit pe aceeaşi suprafaţă construită să se ajungă la un efectiv de 86 000 găini ouătoare, cu o producţie anuală de peste 10 milioane ouă. Tot din acest an, se extinde perimetrul complexului cu o crescătorie de 600 000 pui pentru carne, ce va intra din plin în producție în cursul anului 1974.