Satul Socialist, aprilie 1973 (Anul 5, nr. 1212-1235)
1973-04-01 / nr. 1212
ANUL V Nr. 1212 DUMINICA 1 APRILIE 1973 6 pagini—30 bani Vineri, in Sala Palatului Republicii Socialiste România, a avut loc festivitatea prilejuită de împlinirea a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România 30 martie 1973. Capitala patriei a trăit in această zi un moment de seamă : adunarea festivă consacrată împlinirii a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România, glorioasă aniversare care dobîndeşte semnificaţia unei mari sărbători a întregului nostru popor. Sala Palatului Republicii Socialiste România are un aspect sărbătoresc. Steaguri roşii şi tricolore îşi îngemănează faldurile pe fundalul scenei, unde se află inscripţia : „80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare din România". Strălucesc în reflexe aurii datele jubiliare „1893—1973“. Ora 17. Sosirea în sală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat, este salutată de asistenţă cu puternice şi îndelungi aplauze, cu ovaţii şi urale. Se scandează, minute în şir, „Ceauşescu - P.C.R.", „Ceauşescu şi poporul". In prezidiul şedinţei festive iau loc tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu, tovarăşii Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Gheorghe Pană, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Maxim Berghianu, Gheorghe Cioară, Florian Dănălache, Emil Drăgănescu, János Fazekas, Petre Lupu, Dumitru Popescu, Leonte Răutu, Gheorghe Stoica, Ştefan Voitec, Iosif Baric, Constantin Băbălău, Petre Blajovici, Cornel Burtică, Miron Constantinescu, Mihai Dalea, Aurel Duca, Mihai Gere, Ion Ioniţă, Ion Păţan, Ştefan Andrei, Ion Dincă, precum şi militanţi din ilegalitate ai partidului şi ai mişcării muncitoreşti din ţara noastră — Chivu Stoica, Constantin Pir vulescu, Ion Pas, Constanţa Crăciun, Petre Constantinescu-Iaşi, Victor Brătfăleanu, Wanda Nicolschi, Alexandru Sencovici, Ion Popescu-Puţuri, Anton Breitenhofer şi Ion Felea — Suzana Gâdea, preşedinta Consiliului Naţional al Femeilor, Ion Traian Ştefănescu, primsecretar al C.C. al U.T.C., George Ciucu, rectorul Universităţii Bucureşti, Petre Zimbran, directorul Uzinelor „Republica", * Maria Diţă, directorul întreprinderii „Crinul", Ion Fătăceanu, directorul Institutului de proiectări pentru construcţia de maşini, Iancu Drăgan, directorul Institutului de cercetări metalurgice, Vasile Iscru, Erou al Muncii Socialiste, mecanic la Uzinele „23 August", Bănilă Marin, Erou al Muncii Socialiste, muncitor la Uzina mecanică de material rulant „Griviţa roşie", Maria Arsu, muncitoare la Fabrica de confecţii şi tricotaje „Bucureşti", Corina Băjescu, studentă la Facultatea de electronică a Institutului politehnic din Capitală. (Continuare in pag. a 4-a) Stimaţ! tovarăşi, Sărbătorim astăzi împlinirea a 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România — care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mişcării revoluţionare din ţara noastră, pentru evoluţia naţiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mişcării noastre muncitoreşti, a tradiţiilor revoluţionare, democratice ale poDragi tovarăşi. Istoria mişcării muncitoreşti din România este strîns legată de dezvoltarea generală economico-socială a societăţii noastre, de progresul forţelor de producţie şi de polului român, ale forţelor progresiste, patriotice, ale comuniştilor , de care sunt legate indisolubil toate marile transformări petrecute în societatea românească modernă, toate victoriile obţinute pe calea revoluţiei proletare şi a edificării cu succes a noii orînduiri sociale — orînduirea socialistă. (Aplauze puternice, prelungite). îngăduiţi-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, întregului popor, precum şi vechilor militanţi comunişti, socialişti, revoluţionari şi schimbările petrecute în relaţiile de producţie ale ţării. Se cunoaşte că, în comparaţie cu alte ţări din centrul şi apusul Europei, dezvoltarea economică a Ţărilor Române a fost mult timp frînată de o serie de factori istorici democraţi, cele mai calde felicitări, precum şi urarea de a ţine mereu sus steagul socialismului şi comunismului în România. (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înfiinţarea partidului politic de luptă al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupeţind nimic, nici chiar viaţa, s-au ridicat împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, pentru progresul naţiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente şi înfloritoare, obiectivi. Feudalismul s-a menţinut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgirea pieţei interne, apariţia relaţiilorde producţie capitaliste. Totodată, o influenţă profund negativă asupra evoluţiei economico-sociale a ţării a avut-o dominaţia străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român şi care a secătuit avuţia naţională, a produs grele suferinţe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forţelor de producţie, mersul înainte pe calea progresului social şi economic. Abia către sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activităţii manufacturiere şi a industriei, relaţii de producţie de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, determinînd şi, totodată, dezvoltîndu-se, sub impulsul unor mari mişcări sociale, cum au fost revoluţia din 1821, revoluţia burghezo-democratică de la 1848— 1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenţei de stat a României în 1877. Iau avînt în această perioadă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică şi industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dezvoltării economiei Ţărilor Româneşti în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, care acaparează ramuriprincipale aile industriei naţionale. Penetraţia capitalului străin — îndeosebi german, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creşterea datoriei statului faţă de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale ţării trusturilor imperialiste. La sfîrşitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care îşi desfăşurau activitatea în Muntenia şi Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliştii străini. O situaţie asemănătoare exista şi în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcţiilor de maşini, chimică, textilă, de celuloză şi hîrtie, capitalul autohton investit în societăţile industriale pe acţiuni avînd o pondere de sub 10 la sută. Urmările penetraţiei capitalului străin, ale exploatării bogăţiilor ţării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că, în acea perioadă, pînă la cucerirea independenţei de stat în 1877, Ţările Româneşti plăteau încă bir — în bani şi în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forţelor de producţie, în relaţiile de producţie — şi care demonstrează că la sfîrşitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste —• se produc modificări importante în structura de clasă, în raportul de forţe sociale şi politice ale societăţii româneşti. Moşierimea, care continua să aibă o poziţie economică şi politică puternică, era clasa cea mai reacţionară, care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societăţii era ţărănimea, crîncen exploatată de moşieri şi arendaşi, profund interesată în lichidarea proprietăţii feudale, în realizarea reformei agrare şi a altor schimbări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forţă progresistă a ţării. Paralel cu dezvoltarea industriei creştea tot mai mult rolul social şi politic al burgheziei, care acţiona pentru desfăşurarea largă a activităţilor economice, comerciale şi, implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerinţelor obiective ale dezvoltării societăţii noastre. Specificul desfăşurării revoluţiei burghezo-democratice făcea totodată ca burghezia — ale cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moşierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de mijloc — mici meseriaşi şi negustori — precum şi pătura intelectuală, interesată în dezvoltarea democratică a ţării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează evoluţia societăţii româneşti în această perioadă este dezvoltarea şi intrarea fermă în arena vieţii politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forţa cea mai înaintată a ţării. Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluţionare ale maselor populare, exponentul aspiraţiilor vitale ale întregului po Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluţionar al proletariatului cu opt decenii în urmă (Continuare In pag . 2 a) Acceleraţi ritmul tuturor lucrărilor agricole! • I.A.S. din cinci judeţe — Constanţa, Dolj, Timiş, Arad şi Bihor — şi cooperativele agricole din patru judeţe — Constanţa, Timiş, Arad şi Satu Mare — au terminat de semănat mazărea. • Deşi s-a arat de două ori mai mult decit în săptămîna anterioară, lucrarea a mai rămas de efectuat pe 972 474 hectare. • La pregătirea terenului, lucrul trebuie organizat în două schimburi: • în judeţele afectate de excesul de umiditate, ample acţiuni de desecare. • Repicatul răsadurilor şi pregătirea solariilor, lucrări ce trebuie încheiate în următoarele zile. • în plină actualitate : plantarea pomilor şi arbuştilor fructiferi. E primăvară deplină. Zi de zi soarele străluceşte cu tot mai multă putere. în sol, la adîncimea de 10 cm, temperatura medie oscilează între 8 şi 10 grade în vestul ţării, în cea mai mare parte a Transilvaniei şi Olteniei, între 6 şi 8 grade in Muntenia, Dobrogea şi sudul Moldovei. Chiar cele mai mici valori — în nordul Moldovei şi din depresiunile din sudul şi estul Transilvaniei — reprezentau de acum 4—6 grade. Aşadar, peste tot se poate însămînţa. Profitînd de vremea bună, multe unităţi agricole de stat şi cooperatiste au trecut la semănatul culturilor din prima urgenţă. In ultima săptămînă, în I.A.S. au fost însămînţate 43 788 hectare, iar în cooperativele agricole 163 670 hectare. La 30 martie, erau însămînţate cu culturi de primăvară 272 463 hectare din planul de 1 627 933 hectare. I.A.S. din cinci judeţe — Constanţa, Dolj, Timiş, Arad şi Bihor, şi cooperativele agricole din patru judeţe — Constanţa, Timiş, Arad şi Satu Mare au terminat de semănat mazărea. I.A.S. din Bihor şi Satu Mare au terminat de însămînţat şi sfecla de zahăr, lucrare care este pe sfirşite şi în cooperativele agricole din Arad, Bihor şi Satu Mare. In săptămîna pe care o încheiem, cooperatorii au mai însămînţat şi plantat legume de primă apariţie pe 598 hectare, din care 133 hectare cu salată şi 200 hectare cu ceapă verde. Relatările pe care le primim de la corespondenţii noştri din judeţe arată însă că temperaturile mai scăzute şi excesul de umiditate nu sunt singurele piedici în calea desfăşurării semănatului. Deşi în perioada de care ne ocupăm volumul arăturilor executate a fost de două ori mai mare decît cu o săptămînă în urmă — 14 040 hectare în I.A.S. şi 82 820 hectare în cooperativele agricole — pregătirea terenului continuă să fie o frină. Am intrat în luna aprilie mai avînd de executat arături pentru însămînţări pe 972 474 hectare ceea ce trebuie să recunoaştem este o sarcină foarte grea, care obligă la o maximă concentrare a eforturilor. Paralel cu acţiunile care se întreprind pentru eliminarea excesului de umiditate, semănatul poate fi grăbit prin organizarea lucrului în două schimburi la arat, la discuit. Lucrări urgente, de mare importanţă, sunt de executat în aceste zile in legumicultură. Deşi în ultimele şapte zile au fost repicate Continuare in pag. a 5-a) Cum va fi vremea în aprilie Intrarea în actualul sezon de vegetaţie se caracterizează prin diversitatea pronunţată a condiţiilor agrometeorologice. Dacă în Transilvania, Banat şi Oltenia declanşarea lucrărilor în cîmp s-a făcut încă din luna februarie, în cea mai mare parte a Moldovei s-a putut ieşi în cîmp abia spre sfîrşitul lunii martie Decalajul dintre cele două mari unităţi naturale este de aproximativ cinci săptămîni. Extinderea condiţiilor favorabile lucrărilor s-a făcut, ca de obicei, din vestul ţării spre est, cu excepţia unor zone din centrul şi nordul Moldovei, unde stratul de zăpadă şi apa in exces au determinat întîrzierea ieşirii în cimp cu două săptămîni faţă de anii normali. Pe terenurile joase sau slab drenate, în zonele în care apa freatică s-a ridicat ipină în stratul arabil, ajungînd uneori chiar la suprafaţă, întîrzierile sînt de mai lungă durată. Aici, intrarea pe teren este condiţionată de evacuarea apei care stagnează la suprafaţă sau se află în exces în zona stratului radicular. In a IlI-a decadă a lunii martie s-au semnalat creşteri sensibile ale temperaturilor în aer şi sol, ameliorînd condiţiile de lucru in majoritatea zonelor agricole. In restul ţării temperaturile maxime au atins valori de 20—23°C, iar in restul ţări de 16—19°C. Valul de căldură din această perioadă a determinat creşterea temperaturii în aer care s-a reflectat şi în regimul termic şi hidric al solului, diferenţiat de la o zonă la alta şi de la un tip de sol la altul. Astfel, in vestul ţării, unde încălzirile au fost mai pronunţate şi terenurile mai zvîntate, în stratul arabil la adîncimea de 10 cm s-au înregistrat temperaturi de pînă la 11°C. Căldura s-a propagat şi în straturile mai profunde, atingînd valori de 8—9°C chiar la 40 de centimetri (în Banat) Este de reţinut faptul că urmărirea temperaturilor la adîncimi de 30—40 de centimetri este mult mai concludentă pentru interpretarea corectă a ritmu-Ing. OCTAVIAN BERBECEL şeful sectorului de Agrometeorologie din Institutul de Meteorologie și Hidrologie (Continuare in pag. a 5-a)