Satul Socialist, august 1973 (Anul 5, nr. 1315-1340)

1973-08-01 / nr. 1315

sum socuusi : UMiM w&mfmmim TM yCT^;!>^VlllV,-,,-:Vi■vv.r'1.............................. ■■"--------"f"---------ro.....................""'.................................... , .„„ muynyi ţ a. Cooperativelor Agricole de Producţie - - - ■ 1 ... . ■. ■ • • .V..V.Y ' '-'-í- ' ANUL V. Nr. 1315 !:' *liercuri 1 august 1973 4 pagini-30 bani | 23 AUGUST SĂ ÎNTÎMPINĂM CU REALIZĂRI DEOSEBITE CEA DE A 29-A ANIVERSARE A INSURECŢIEI NAŢIONALE ANTIFASCISTE ARMATE Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat felicitări lucrătorilor din agricultura judeţelor Timiş, Prahova, Gorj, Argeş şi Tulcea care au încheiat secerişul griului Nou veşti de pe ogoarele patriei confirmă devotamentul, abnegaţia şi spiritul de iniţia­tivă ale oamenilor muncii din agricultură, îndeplinirea sarcinilor trasate de conda­m­nerea partidului pentru recoltarea la timp a griului şi executarea în bune condiţii a tuturor lucrărilor agricole, în telegrame adresate Comitetului Central, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, co­mitetele judeţene de partid Timiş, Prahova, Gorj, Argeş şi Tulcea au raportat încheierea secerişului griului. Răspunzînd acestor telegrame, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a felicitat pe mecaniza­torii, muncitorii din întreprinderile agricole de stat, ţăranii cooperatori şi specialiştii, co­muniştii, pe toţi oamenii muncii din agricul­tura acestor judeţe, urîndu-le noi succese în lupta pentru progresul agriculturii, pentru propăşirea patriei socialiste. In pagina a treia: TELEGRAMELE ADRESATE C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, DE COMITETELE JUDEŢENE DE PARTID TULCEA, ARGEŞ ŞI GORJ FRUMOASĂ CARTE DE VIZITĂ! împreună cu Gh. Voica, pre­şedintele cooperativei agricole din Radomireşti, judeţul Olt, priveam cum, din buncărele Combinelor, griul curgea şuvoi — numai bob sănătos, mare şi greu. Î Il vedeţi pe tractoristul cu basc ? Cel care minuieşte a­­gregatul de balotat paie — ne atrage atenţia interlocutorul. E Stelian Haralambie. Reuşeşte în tot ce face. Pe de o parte, fiindcă îşi îngrijeşte exemplar tractorul, pe de altă parte, fiindcă — o dată suit la volan — pune suflet, pasiune în tot ceea ce întreprinde. Iar aceas­ta derivă din legătura sa pu­ternică cu pămintul, cu coope­rativa — de 16 ani lucrează aici — cu oamenii, din înţele­gerea deplină a locului pe care îl ocupă in cooperativă, a sar­cinilor ce-i revin. Ştiţi cit de greu este în campanie, cît de lungă, pare ziua. Ei, bine, chiar dacă după o zi încordată de muncă ii ceri să-şi continue activitatea in cîmp, la lumina farurilor, porneşte la lucru fără să pregete... Ce-am mai putea adăuga la această schiţă de profil ? Un fapt de esenţă : de cind s-a declanşat campania candidează aproape permanent la premiile care se acordă pentru depă­şirea normei zilnice de lucru. La o întoarcere, la capăt de tarla, am profitat de ocazie şi l-am întrebat : — Ce-ţi doreşti mai mult­ şi mai mult în aceste zile,­­to­va­­râşe Stelian Haralambie ? Descumpănit, pe moment, de întrebarea ce i se adresa pe nepusă masă, s-a recules, a zîmbit şi a răspuns : — Anul trecut, fiecare me­canizator a fost stimulat, de cooperativă, cu cite 700 kg grîu şi 300 kg porumb boabe, reprezentind 20 la sută din depăşirea producţiei planifi­cate. Doresc ca situaţia să se repete. C. ILIT ar mIIIIIImH COMBINELE şi-au făcut datoria.­­ Acum trebuie să urmeze plugul, discul şi semănătoarea „Fină, ■ acum — ne spune tov. Victor Marin, preşedinte­le cooperativei agricole din Budeşti — am însăminţat cu legume, d­in cultură succesivă, 10 hectare, adică atit cit am prevăzut, iar cu plante fura­jere 220 de hectare. Astăzi insămînţăm, suplimentar, încă 40 de hectare..." Cooperativele agricole din judeţul Ilfov şi-au prevăzut să însămînţeie culturi duble pe 52 000 de hectare­ Este adevărat, pînă în prezent, aceas­tă importantă lucrare a şi fost efec­tuată pe mai bine de 50 000 de hec­tare, dar timpul inaintat şi umiditatea acumulată in sol solicită din partea cooperatorilor şi mecanizatorilor e­­forturi şi mai mari, care să asigure încheierea grabnică a semănatului pe întreaga suprafaţă-Cum este organizată munca ? Ce se face concret pentru impulsionarea lucrărilor ? Citiţi in pag. a 3-a foto ancheta în judeţul Ilfov * » ÎN PAG. A 3-A : Secerișul a început Cînd se vor încheia pregătirile prevăzute în planul operativ ? LA ORDINEA ZILEI IN AGRICULTURĂ # LA ORDINEA ZILEI Dacă avem în vedere că în jude­ţul Satu Mare re­coltatul a început mai tîrziu, se poate spune că procentul de 45 la sută în­registrat la seceri­şul griului este mul­ţumitor, că au fost create condiţii ca această importantă acţiune să se în­cheie nu peste mult timp. Se im­pune insă o pre­cizare : între se­ ________ ceriş, transpor­tul şi înmagazinarea recoltei s-a creat un decalaj destul de mare, cantităţi însemnate de grîu, depozitate tem­porar pe arii, fiind expuse pericolu­lui de depreciere. Şi aceasta din cauză că atit la bazele de recepţie, cit şi în numeroase unităţi agricole se menţin o serie de neajunsuri în organizarea transportului şi prelucra­rii recoltei. Dar să dăm cuvîntul fap­telor. In ziua cînd am vizitat depozitul din Satu Mare, 40 de mijloace de transport aşteptau, de mai bine de 5-6 ore, să le vină rîndul la des­cărcat. Motivul : insuficienţa şnecu­­rilor de descărcare. Din această cauză, în loc să realizeze zilnic 2-3 drumuri, mijloacele de transport abia reuşesc să facă unul. La Halmeu, am întîlnit un alt nea­juns : deşi în bază se adunaseră, la rînd, foarte multe mijloace de trans­port, nu erau folo­site decit două din cele patru guri de descărcare ale ma­gaziei. Atit griul adus in saci, cît şi cel din remorci bas­culante, era des­cărcat în două bun­­care şi, apoi, tran­sportat cu şnecuri în magazii. Tim­pul necesar acestei operaţii s-ar fi putut reduce la jumătate dacă s-ar fi folosit și celelalte guri de des­cărcare, unde puteau fi dirijate doar A. PERIDE coresp. „Satului socialist" ritm m la mim.­­ De ce nu si la 5 înmagazinarea recoltei ? (Continuare în pag. a 3-a) ­ Pe urmele echipelor de control obştesc ! PESTE PROPUNERI S A AŞTERNUT UITAREA — Ştiţi cînd a verificat, ultima oară, echipa de control obştesc activitatea sanitară din comună? întrebarea, adresată primarului comunei Lipăneşti, judeţul Pra­hova, Tudor Păun, a fost formu­lată după­­ ce văzusem­­ clădirea­­ dispensarului medical: o con­strucţie aproape în paragină, cu instalaţii defecte, cu un staţionar ,­cu la paturi, ce stă nefolosit, din nu se ştie ce motive. — Sigur! ne-a răspuns prima­rul— controlul, obştesc a fost de curind... ultima dată, nu ştiu cînd... Să consult dosarul cu pro­punerile echipei ce activează in acest sector. Din dulap a fost scos un dosar ce nu conţinea nimic. —­­ Aţi analizat, pînă acum, în vreo şedinţă a comitetului execu­tiv, activitatea controlului obştesc în acest domeniu? — Am vrut să facem acest lu­cru acum o săptămînă, cînd să ne întrunim, însă, s-a constatat că analiza ce urma s-o facem ar fi fost inoportună, din cauza lipsei şefului de echipă, profesoara A­­ncta Dragu, care este în conce­diu. — Sînteți informat despre une­le deficiențe în activitatea dis­pensarului? — Cunosc. Mi-a spus, cindva, chiar Aneta Dragu, că sunt insta­laţii defecte. Dar, totul s-a reme­diat. A rămas, doar, să reparăm acoperişul. Am încercat, împreună cu me­dicul Sanda­­ Oprescu,­­ să vedem dacă diferitele dispozitive ale in­stalaţiilor dispensarului­­ sunt în bună stare. Concluzia: ţevi spar ALEX. SOLOMONESCU (Continuare in pag. a 4-a) m mm­ ­ •• •••••• A Intilnirea prietenească a conducătorilor unor partide comuniste şi muncitoreşti La 30 iulie, în Crimeea, a în­ Mongolia, Polonia, România, în­ colaborării ţărilor frăţeşti, pre­­ceput întîlnirea prietenească a garia şi Uniunea Sovietică. La cum şi probleme internaţionale conducătorilor partidelor • comu- „ ... . , , . , , , nişte şi muncitoreşti din Bulga- mu­lnre sunt examinate probleme actuale. K­a, Cehoslovacia. R.D. Germană, ale dezvoltării în continuare a Lucrările întâlnirii continuă. la Cuci se vede că timpul preţuieşte cu­ aurul La Cuci, localitate aşezată lingă apa Mureşului, am sosit cînd au­riul holdelor chemase demult se­­cerătorii. Privesc în urma combine­lor la semnele triunghiulare. Balo­­ţii sunt transportaţi repede la capetele tarlalei. Oamenii sunt preocupaţi. Două-trei vorbe şi gata ! Impresia că momentul acesta este atit de preţios nu se poate să nu o înregistrezi. „Timpul acesta preţuieşte aur“, aşa gîndeşte fiecare. Urmăresc încordarea combinie­­rilor şi încerc să le ghicesc feţele arămii asudate de dogoarea soare­lui de vară. Ii văd pe mecaniza­torii Vasile Moldovan, Gagyi loan, Augustin Cătană, loan Orosan, vrednici „corăbieri" ai mărilor de aur mutate aici în inima Transil­vaniei. Cineva din apropiere amin­tește de răspundere. îmi dau bine seama despre ce fel de răspundere poate fi vorba. Despre cea a mese­riei de ţăran. Da, da ! Altfel nici nu s-ar putea numi, este o mese­rie şi o artă să ştii să lucrezi pă­­mîntul. — Nu-i suficient să ai pămint bun — îmi spune Vasile Moldovan, preşedintele unităţii, cu ochii roşii de nesomn. Trebuie să ştii să-l lucrezi la timp şi bine. Preşedintele scoate un creion şi socoteşte. — Ne-am propus să obţinem la grîu o depăşire la hectar. Cum unii spuneau că nu-i posibil, acum nu mai zic nimic. Să facem un calcul. De pe cele 170 hectare vom scoate în plus cel puţin 600 kg la hectar. La acestea se mai adaugă cel puţin 40 tone orz, 250 tone porumb ce vor fi livrate la fondul de stat. Cooperatorii din Cuci, nu au rămas niciodată datori faţă de ei înşişi şi faţă de stat. Preşedintele îmi vorbeşte despre cele 300 hectare cu porumb bine dezvoltat, de nu , te vezi din el, prăşit, de trei ori ca la carte, de cele 30 hectare cu cartofi , îmi spu­ne că legumele pe cele 32 hectare, cit­e grădina, simt bine întreţinute. La sfeclă se pot scoate uşor 40 000—50 000 kg, iar la cartofi 25 000—26 000 kg faţă de 16 000 cit se prevăzuse. Şi sub stindardul în­trecerii el îi arată pe mecanizatori, pe ceilalţi oameni, autori ai acestor bunuri cu care se mîndresc. Mă întorc la sediu. în sfîrșit îl întâlnesc pe contabilul Gheorghe Botezan, care e iarăși gata de ple­care. Se scuză că treburile nu adastă, dar tot îmi oferă cîteva date. Nu-i nevoie să se uite în lazAr LĂDARIU coresp. ,,Satului socialist" (Continuare in pag. a 2-a) Prin analizele ce le efectu­ează, Ecaterina Condurat şi Zina Grecu, laborante la Fa­brica de nutreţuri combinate Iaşi, asigură producerea şi li­vrarea unor furaje de cali­tate. CE VÎNT LE-A RĂSTURNAT CATARGUL? PUBLICE Orele 15,30, într-un restaurant din comuna Recaş, judeţul Timiş. Aşteptindu-mi cafeaua, zăresc la două mese din colţ un grup de tineri jucînd şah. — N-aveţi club in sat ? — l-am întrebat pe ospătar. — Ba da, dar dacă vă gindiţi la ăştia... nu club le trebuie lor. Zi de zi stau unde-i vedeţi cite 3—4 ore. Şahul e mai mult un pretext. Erau nouă. Intrigat, dar neîn­drăznind să ni abordez singur, am plecat şi am revenit curind în­soţit de Simion Cernescu, vice­preşedintele consiliului popular. La restaurant, însă, nu mai era nimeni. Fuseseră anunţaţi de ospătar sau le venise „ora retra­gerii“ ? După aproape, o oră, îl găsim, intr-adevăr, pe unul dintre... şa­hişti. Se apropie meşterind gumă ; capul ii era acoperit de o respecta­bilă claie blondă. — Du-te, Erwin, îi spune vice­preşedintele, şi adu-l şi pe prie­tenul tău. A venit tovarășul să vă ia la o echipă din devizia „A", la juniori. Vorbele au avut un efect neaș­teptat, Ervin Szabat revenind peste cinci minute cu prietenul lui, Silviu Tomoș, cel mai bun fotbalist al comunei. — Eram un parc, spune, mă tri­­meseserâ în recunoaștere, să văd dacă avem „cale liberă" să ne re­luăm gimnastica minţii. Toţi bă­ieţii, să ştiţi, sînt pasionaţi după şah. E bine ? — E foarte bine, Ervin. E un sport din care mintea are de cîş­­tigat. Dar­ de ce la restaurant, şi la ora asta ? — Ce-are a face ora ? Ce-are a face restaurantul ? N-aţi văzut ce răcoare ţine ? Club să-l fi făcut, că la cămin mori de plictiseală. Şi-apoi, ora e foarte bună; nu e aglomeraţie, nu ne deranjează ni­meni. — Dar de lucrat cînd lucraţi ? In tura de noapte ? — Ei, aici e altă chestie. Tot ,,şpilul" e să te distrezi intîi, adică la virsta noastră, şi apoi să munceşti. „Viaţa e scurtă, munca-i lungă“ ştiţi proverbul. — Cîţi ani ai, Ervin ? — Eu, 18, Silviu, 20. — Cine erau ceilalţi de la me­sele de şah ? — Amici, parteneri. — Pînă la 20 de ani, n-ai în­văţat nici o meserie, Silviu ? — Am terminat, la Sibiu, şcoa­la profesională de industrie ali­mentară. Am fost repesi­izat la fabrica de mezeluri din Timișoa­ra, era aproape, făceam naveta, dar i-am părăsit. — De ce? I. LONGIN POPESC!­ (Continuare în pag. a 2-a) MOŞTENIREA * BĂTRlNULUI DASCĂL Era în vara anului 1966, cind, pentru prima oară de-a lungul unei activităţi de a­­proape patru decenii, învăţă­torul Ion Iuga mergea cu o „plingere“ la Inspectoratul şcolar Hunedoara. — Am fost pensionat, dar vreau să muncesc mai depar­te. Puteţi să mă trimiteţi in orice cătun de munte, numai să rămîn la catedră. Aşa a ajuns Ion Iuga învă­ţător la Baia Bîrzii. Dar după doi ani au venit şi aici cadre tinere şi pensionarul s-a dus din nou la inspectoratul şco­lar. O nouă cerere şi a fost numit învăţător la Deleni, sat din „Ţara de piatră" cu case moţeşti aruncate pe crestele dealurilor. Debutul in meseria căreia i s-a dedicat vreme de peste patruzeci de ani, Ion Iuga şi l-a făcut la şcoala din satul Ruşcova, de pe melea­gurile maramureşene. Aici, cunoscînd frumoasele tradiţii ale satului in prelucrarea lemnului, s-a străduit ca, o dată cu ştiinţa scrisului şi cititului, să transmită ştafeta acestui meşteşug tinerei gene­raţii, creînd cu copiii adevă­rate „unicate" : hărţi gravate în lemn, mulaje şi chipuri de personalităţi istorice, obiecte casnice şi de artă populară, toate adunate intr-un muzeu etnografic care la vremea respectivă a fost dat ca exem­plu pe ţară de către Ministe­rul învăţămîntului. Viaţa l-a adus apoi ca învăţător în sa­tele din ţinutul Hunedoarei, unde a rămas tot timpul, de nobila profesie legîndu-l cele mai puternice amintiri. Buni­cul şi tatăl său au fost învă­ţători, iar el avea datoria să continue această tradiţie. Iată de ce-i era atit de greu acum, la virsta pensionării, să se despartă de şcoală. Pentru elevii săi Ion Iuga n-a fost doar dascălul ce în­vaţă copilul să desluşească tainele cărţilor, ci omul ce le-a îndrumat paşii spre porţile vieţii. L-am întrebat cîţi elevi a avut în cei 40 de ani de activitate. — Nu mai ştiu numărul exact — mi-a răspuns. Dar ştiu că toţi sînt astăzi oameni cu o calificare — muncitori, ingineri, profesori, medici — oameni demni, care nu mă dau de rușine. Am bătut de­seori cu ei drumul la exame­nul de admitere al școlilor, profesionale sau tehnice, al liceelor. Întotdeauna i-am în­curajat, m-am străduit să le insuflu dragostea de­ muncă, respectul pentru valorile ma­teriale şi spirituale ale po­porului nostru. Şi aici, la Deleni, în ultimii ani de activitate, ca şi pretu­tindeni pe unde şi-a practicat profesia, comunistul Ion Iuga a fost exemplu de dăruire şi devotament în munca de clas-ZINA VESESCU coresp. „Satului socialist" (Continuare In pag. a 2-a)

Next