Satul Socialist, decembrie 1973 (Anul 5, nr. 1419-1444)

1973-12-01 / nr. 1419

Sîmbătă 1 decembrie Nr. 1418 ----------------------------------------------------------------------- SATUL SOCIALIST ---------------------------------------------------------------------------------------------------- PAGIMA 3 . AGRICULTURA - RAMURĂ DE BAZĂ A ECONOMIEI NAŢIONALE - TREBUIE SĂ STEA PERMANENT ÎN ATENŢIA ORGANELOR DE PARTID ŞI DE STAT Stimaţi tovarăşi, în domeniul agriculturii, planul pe 1974 prevede sarcini mari, prin­tre care obţinerea unei producţii de cereale de peste 18 milioane tone — creşterea efectivelor de a­­nimale şi sporirea cu 10 la sută a producţiei animaliere, în vederea realizării acestor obiective se pre­văd resurse importante pentru dez­voltarea bazei materiale a agricul­turii. Volumul de îngrăşăminte alo­cat agriculturii va fi cu 45 la sută mai mare decît în 1973, iar supra­faţa amenajată pentru irigaţii va ajunge la sfîrşitul anului 1974 la a­­proape un milion şi jumătate ha. ­­ mINTARCA TOVARĂŞULUI NICOLAE CIAUŞESCU (Urmare din pag. a 2-a) rea şi livrarea ritmică a materiilor prime şi semifabricatelor pe în­treaga scară a economiei naţionale, pentru fiecare întreprindere in parte. Totodată, este necesar ca Ministerul Aprovizionării, Comite­tul de Stat al Planificării, îm­preună cu ministerele economice să urgenteze realizarea sarcinilor tra­sate de mai mult timp cu privire la îmbunătăţirea normelor de con­sum pe baza tehnologiilor moder­ne, să elaboreze mai rapid tipizarea materialelor, pieselor, subansam­­blelor şi maşinilor utilizate, să asi­gure extinderea folosirii înlocuito­rilor. Aţi auzit aici că numai în sec­torul producţiei de oţeluri specia­le pentru chimie sînt 30 000 de diferite mărci şi tipodimensiuni. Chiar şi 15 000 — cit au spus to­varăşii că s-a stabilit să rămînă — este exagerat de mult. Trebuie să ajungem la o tipizare nu cu zecile de mii de sortimente, şi nici cu miile, ci mult mai restrîn­­să. Altfel nu putem organiza o Stimaţi tovarăşi, O problemă fundamentală a dezvoltării economico-sociale a ţării în prezent şi în perspectivă — care de mai mult timp a făcut obiectul unei atenţii speciale a conducerii de partid şi de stat, în ultima perioadă elaborîndu-se re­glementări cu caracter legisla­tiv — o constituie dezvolta­rea resurselor energetice, folo­sirea mai judicioasă şi reduce­rea consumului de combustibili şi energie. Aşa cum am mai arătat, consumul energetic a sporit în ţara noastră într-un ritm mai înalt de­cât venitul naţional. Dacă am ac­cepta în continuare creşterea con­sumurilor în acelaşi ritm, am risca să ajungem în imposibilitatea de a asigura combustibilul şi energia necesară realizării obiectivelor de dezvoltare economico-socială a ţării. Pe de altă parte, trebuie să arătăm că nu s-a acţionat sufi­cient de energic nici pentru pu­nerea în valoare a tuturor resur­selor proprii ale României. Am mai menţionat, dar doresc, fiind aici membrii Comitetului Central, să subliniez încă o dată că, în com­paraţie cu alte ţări, raportul din­tre venitul naţional şi consumul de energie pe locuitor este la noi necorespunzător. In timp ce veni­tul naţional pe locuitor este de cîteva ori mai mic decît al unor state dezvoltate din Europa, consu­mul de energie este apropiat de al acestora. Iată de ce problema fo­losirii judicioase a combustibilului nu este legată de conjunctura ac­tuală, ci reprezintă o problemă esenţială a orientării şi dezvoltării economiei noastre în general. După cum ştiţi, problema ener­giei se pune în prezent — şi tot de mai mult timp, de altfel — în mod foarte acut în toate ţările lumii, şi aceasta nu numai sub ra­port conjunctural, ci din punct de vedere al însăşi dezvoltării în pers­pectivă a civilizaţiei. Unele calcule de prognoză arată că dacă ritmul actual de creştere cu circa 8 la sută la consumul de gaze şi ţiţei în lume se va menţine neschimbat pînă în anul 2000, rezervele mon­diale de ţiţei se vor epuiza în pro­porţie de aproape 90 la sută, iar cele de gaze naturale de circa 75 la sută. Este, desigur, vorba de re­zervele cunoscute în momentul actual. Se ridică, deci, în mod imperios necesitatea unei reorientări ferme în domeniul consumului de com­bustibil şi energie, a stabilirii unei politici riguroase de economisire a tuturor formelor de energie, mai ales a ţiţeiului şi gazelor, de folo­­sir­ea maximă a altor resurse ener­getice de care dispune ţara noas­tră, precum şi a adoptării unor noi soluţii şi tehnologii de producere a energiei. Pentru reglementarea imediată a problemelor a fost adoptat re­centul decret al Consiliului de Stat, care stabileşte măsuri de gospodă­rire mai judicioasă şi economisire a resurselor energetice. Crite­riul economiei de combustibil va trebui însă să guverneze însăşi concepţia generală a dezvoltării în perspectivă a economiei noastre naţionale, principiile pe baza că­rora vom acţiona pentru profilarea producţiei de bunuri materiale în concordanţă cu realităţile şi ce­rinţele epocii noastre. Planul pe 1974 prevede reduceri substanţiale la consumul de com­bustibil, energie electrică şi ter­mică. Pentru realizarea unei dez­voltări economice ce va avea drept rezultat un spor al venitu­lui naţional de 14,6 la sută faţă producţie economică cu rezultate bune, calitativ corespunzătoare. Cadrele economice, organele de partid şi de­ stat trebuie să înţe­leagă că buna gospodărire a re­surselor alocate nu este numai o problemă a compartimentelor de aprovizionare, ci o sarcină econo­mică generală, care priveşte fie­care minister, fiecare centrală şi întreprindere, pe fiecare om al muncii. Soluţionarea tot mai bună a problemelor aprovizionării impu­ne şi intensificarea eforturilor pentru punerea în valoare de noi rezerve de materii prime, pentru elaborarea tehnologiilor necesare valorificării resurselor cu un con­ţinut util mai redus sau aflate în condiţii mai dificile de exploa­tare. Ministerul Aprovizionării, Comitetul de Stat al Planificării trebuie să cunoască în permanen­ţă modul în care se asigură baza materială a planului şi să inter­vină operativ ori de cîte ori apar dereglări în procesul de aprovi­zionare. Recent, Comitetul Execu­de 1973 şi o creştere a producţiei industriale de 16,7 la sută, consu­mul de energie electrică se va majora cu 9,3 la sută, iar cel al energiei primare cu 7,0 la sută. Va trebui acţionat cu toată fermita­tea pentru scăderea consumurilor tehnologice în centralele electrice şi a pierderilor de energie în re­ţele, pentru reducerea mai accen­tuată a normelor de consum în industrie, transporturi, construcţii, pentru modernizarea instalaţiilor, realizarea de economii la ilumi­natul public şi comercial, precum şi în consumul casnic. Vor tre­bui realizate reduceri la consumul de benzină, motorină, păcură, com­bustibil lichid uşor, prin optimi­zarea traseelor de transport, evi­tarea curselor în gol, limitarea vi­tezelor de circulaţie, casarea auto­vehiculelor cu grad avansat de u­­zură, raţionalizarea consumului lo­comotivelor, tractoarelor şi al altor mijloace de transport, creşterea tracţiunii Diesel, reducerea consu­mului de energie termică. Toate aceste măsuri vor trebui amplificate într-un program de perspectivă consacrat dezvoltării şi utilizării raţionale a bazei ener­getice a ţării noastre. In condiţiile scăderii resurselor energetice şi hidrocarburilor pe plan mondial şi ale unor rezerve interne limitate de ţiţei şi gaze — şi care trebuie destinate în primul rind chimizării — una din căile pe care va trebui să mergem în viitor va fi extinderea utilizării combus­tibililor solizi, a cărbunilor şi şis­turilor bituminoase. Rezervele de cărbune şi şisturi de care dispu­nem sunt destul de mari, asigu­ră pentru o perioadă îndelungată producţia necesară de energie. Trebuie să spunem că şi in o­­rientarea generală s-au neglijat a­­ceste resurse, iar Ministerul Mi­nelor şi Petrolului nu a acordat atenţia necesară şi n-a realizat în ultimii ani prevederile pla­nului la producţia de cărbune. Se acţionează cu destulă înceti­neală pentru realizarea sarcinilor stabilite cu ani în urmă în vede­rea valorificării șisturilor bitumi­noase. Trebuie să analizăm mai temei­nic resursele hidroenergetice ale apelor interioare și ale Dunării și să intensificăm activitatea pentru punerea lor în valoare. După u­­nele aprecieri, în momentul de față, în centralele hidroenergetice nu folosim decît 20 la sută din re­sursele de care dispunem. De ase­menea, este necesar să înfăptuim în cel mai scurt timp programul stabilit de Comitetul Executiv pri­vind trecerea la construirea de centrale nucleare. Vor trebui stabilite măsuri pen­tru trecerea treptată a centralelor termoelectrice în funcţiune şi în curs de construcţie de pe consu­mul de gaze şi păcură pe consu­mul de combustibili solizi. Este necesar să facem acest lucru în vederea asigurării pe o perioadă mai îndelungată a resurselor de petrol şi gaze pentru chimizare. Paralel, trebuie intensificate cer­cetările geologice, de punere în valoare a rezervelor existente. Mă aşteptam ca tovarăşul Almăşan să vorbească aici de faptul că extra­gem numai 30 la sută — sau chiar sub 30 la sută — din rezervele cu­noscute de ţiţei, restul rămînînd în subsol; or, pe plan mondial se merge pînă la 60—70 la sută. Deci, chiar în ceea ce cunoaştem, şi în terenurile pe care le-am exploa­tat dispunem încă de rezerve con­siderabile, pe care, luînd măsuri corespunzătoare, le putem pune în valoare. tiv al Comitetului Central a apro­bat măsuri privind îmbunătăţirea reglementării stocurilor de mate­riale şi produse, în concordanţă cu prevederile de plan. Se impu­ne chiar pentru planul următor o îmbunătăţire a unor stocuri de producţie ; nu se poate concepe o activitate corespunzătoare cu un stoc de producţie de o zi sau de două zile. Chiar dacă avem re­zervele de plan necesare, trebuie totuşi să ajungem în mod treptat la ceea ce s-a stabilit mai des, mult, ca pentru fiecare ramură şi subramură să se asigure stocuri corespunzătoare procesului de pro­ducţie. Iată de ce consider că este necesar să mai analizăm această problemă şi să-i aducem îmbună­tăţiri încă pînă la începutul anu­lui 1974. Ministerul Aprovizionă­rii, celelalte organe centrale tre­buie să cunoască întotdeauna sto­curile existente pe economie şi să acţioneze rapid pentru redistri­buirea şi valorificarea lor în con­cordanţă cu nevoile procesului de producţie, în general, va trebui să se ac­ţioneze pentru înlocuirea instala­ţiilor care folosesc gaze şi păcură, cu instalaţii profilate pe utilizarea cărbunelui energetic. Fiind aici şi primii secretari, precum şi mulţi tovarăşi care lucrează în agricul­tură, reamintesc din nou necesi­tatea de a se renunţa la construc­ţiile care se fac în agricultură pentru uscarea produselor agri­cole, a fineţurilor şi altor produ­se cu combustibil. Trebuie folo­sit combustibilul inepuizabil de care dispunem — energia solară — pe care n-o utilizăm cum tre­buie. în loc să uscăm cerealele şi fineţurile aşa cum s-a făcut de sute şi sute de ani, noi consumăm energie electrică, combustibili, ceea ce este cu totul neraţional. Trebuie să lichidăm cu desăvîr­­şire această situaţie. Conform programelor aprobate, este necesar să înceapă asimilarea şi fabricarea de cazane, instalaţii de ardere, arzătoare cu randament ridicat, atît pentru noile obiecti­ve industriale, cît şi pentru înlo­cuirea în anii viitori a instalaţi­ilor cu randament redus din în­treprinderile existente, precum şi a aparaturii de măsură şi control, de automatizare, destinate insta­laţiilor de ardere. Ministerele, centralele şi între­prinderile vor trebui să asigure recuperarea cît mai largă a re­surselor energetice secundare. Pentru fiecare unitate trebuie sta­bilit un program energetic cît mai raţional. Vor trebui elaborate în cel mai scurt timp normative precise pri­vind încălzirea şi iluminatul spa­ţiilor de producţie, construcţi­ilor social-culturale şi locuinţe­lor, spre a asigura satisfacerea necesarului de energie şi combus­tibil în mod raţional. Acelaşi lu­cru se impune şi pentru industrie, pentru comerţ, pentru toate do­meniile de activitate. Totodată, vor trebui stabilite soluţii pentru optimizarea reţelei electrice, de telecomunicaţii, în vederea redu­cerii consumului de cabluri şi becuri electrice. După unele aprecieri, trebuie să reducem cel puţin la jumătate actualele reţele de iluminat. Sunt locuri unde stîlpii sunt aşezaţi din 15 în 15 metri sau din 20 în 20 de metri ; or, aceasta este cu totul de neadmis. Trebuie să adoptăm nor­me precise în această privinţă, în afară de energie, se consumă ne­­raţional cabluri şi alte materiale. Se impune ca, de îndată, să ia fiinţă şi să-şi îndeplinească atri­buţiile prevăzute în decret Comi­sia permanentă pentru coordona­rea, avizarea şi controlul consu­mului de combustibil şi de ener­gie electrică şi termică. In procesul îmbunătăţirii per­manente a structurii ramurilor şi subramurilor industriale, este e­­vident că în viitor va trebui să dezvoltăm cu precădere industri­ile cu consumuri energetice redu­se, cu produse de înaltă valoare, ce încorporează muncă complexă, calificare tehnică superioară, re­­ducînd continuu producţia ce în­globează un mare consum de ma­terii prime şi energie şi cu o va­loare mică, precum şi tehnologi­ile învechite, care determină con­sumuri ridicate de combustibil şi energie, în lucrările de definiti­vare a proiectului planului cinci­nal pe perioada 1976—1980 şi a prognozelor pînă în 1990, aceste probleme trebuie să-şi găsească o soluţionare cît mai judicioasă. Va spori gradul de mecanizare a lu­crărilor agricole, urmînd ca la sfîr­şitul anului viitor agricultura să dispună de circa 116 mii tractoa­re, 11 mii combine autopropulsate şi de o gamă largă de alte maşini, care vor permite efectuarea în con­diţii superioare a lucrărilor a­­grotehnice. Aş dori să atrag aten­ţia asupra măsurilor pentru realizarea programului de irigaţii, îndeosebi a irigaţiilor aşa-zise în regim gospodăresc, unde există foarte serioase rămîneri în urmă. Va trebui ca mîine să se analizeze cu toate comitetele judeţene de partid şi cu Ministerul Agricultu­rii situaţia în această privinţă pe fiecare judeţ şi să se stabilească mă­surile corespunzătoare. Va trebui să luăm, de asemenea, măsuri pen­tru a asigura folosirea mai bună a suprafeţelor irigate, avînd în ve­dere lipsurile care se mai mani­festă în această direcţie. Totodată, este necesar să se acorde toată a­­tenţia realizării programului de mecanizare, pe care l-am discutat nu de mult, menit să asigure strîn­­gerea la timp a recoltei. O condiţie importantă a îndepli­nirii prevederilor planului în agri­cultură o constituie mai buna folo­sire a fondului funciar. Trebuie a­­rătat că continuă să se practice o risipă inadmisibilă a acestui bun de interes naţional. Am mai discutat o dată — şi doresc să subliniez din nou — că, indiferent de proprietate, pămîntul aparţine întregului popor, este o avuţie naţională şi nimă­nui nu-i este admis să distrugă, sub o formă sau alta, acest bun al naţiunii noastre. Dacă lucrurile nu sunt clare, să aducem precizările corespunzătoare prin lege, neschim­­bînd caracterul proprietăţii, dar declarînd pămîntul avuţie naţio­nală, ce trebuie administrată după regulile stabilite de stat, care re­prezintă interesele întregului nos­tru popor. Se pare că unii consi­deră că dacă deţin în proprietate, sub o formă sau alta, diferite su­prafeţe de pămînt, acesta este la discreţia lor, pot face cu pămîntul ce vor ! Pămîntul este al întregii naţiuni şi trebuie să-l tratăm ca atare ! Trebuie cu hotărîre aplicate pre­vederile legii privind reglemen­tarea scoaterii pămîntului din cir­cuitul agricol, măsurile de rein­troducere în producţie a altor su­prafeţe. Subliniez din nou ceea ce am spus şi astăzi cînd am inter­venit în discuţii, şi anume, nece­sitatea de a se crea un fond spe­cial, din plata pe care întreprin­derile sau alte instituţii o fac pen­tru pămînt, pentru dezvoltarea fondului funciar. Rezerve avem: de-a lungul fiecărui curs de apă pu­tem valorifica mii şi mii de hec­tare, printr-o bună gospodărire şi organizare. Sunt încă în Delta Du­nării cîteva sute de mii de hec­tare care pot fi puse în produc­ţia agricolă. Independent de a­­ceste rezerve, problema este de a merge hotărît la restrîngerea construcţiilor, industriale şi agri­cole, la amplasarea lor judicioasă, pentru economisirea fiecărui me­tru de pămînt. Comitetele jude­ţene de partid, consiliile popu­lare, organele agricole trebuie să-şi îndeplinească în mai bune con­diţii sarcinile care le revin prin lege în această direcţie. Vor trebui, de asemenea, luate măsuri energice pentru traducerea în viaţă a tuturor prevederilor programului de irigaţii, sporin­­du-se exigenţa în executarea lu­crărilor, în acest domeniu se ma­nifestă încă foarte serioase neajun­suri. Recepţia noilor sisteme de irigaţie va trebui să se facă în viitor de către o comisie specia­lă, numită prin decret al Consi­liului de Stat. Mă refer, desigur, la irigaţiile mari. Sistemul de as­tăzi, cînd cei care execută fac şi recepţia, este cu totul necorespun­zător. Ministerul Agriculturii, In­dustriei Alimentare şi Apelor şi Uniunea Cooperativelor Agricole de Producţie, consiliile populare, conducerile unităţilor agricole tre­buie să asigure executarea la timp a tuturor lucrărilor de desecare, de scurgere a apelor, a tuturor acţiunilor de îmbunătăţiri funcia­re prevăzute în plan. Nu trebuie considerat că dacă în toamna a­­ceasta am avut secetă trebuie să renunţăm la realizarea programu­lui de desecări, de regularizare a cursurilor de apă şi de aplicare a măsurilor care se impun pentru prevenirea inundaţiilor. Organele şi organizaţiile de partid, organe­le agricole, consiliile populare şi uniunile cooperatiste trebuie să înţeleagă că poartă o mare răs­pundere pentru realizarea la timp şi în cele mai bune condiţii a tu­turor lucrărilor agricole de care depinde în mod hotărîtor sporirea continuă a producţiei agricole. Este necesar să se asigure mai buna exploatare şi folosire a par­cului de maşini agricole, organi­zarea mai judicioasă a muncii în întreprinderile agricole de stat şi cooperative, mobilizarea tuturor forţelor oamenilor muncii de la sate, în vederea executării fiecă­rei munci agricole la timpul op­tim, cu respectarea riguroasă a regulilor agrotehnicii moderne. Experienţa acestui an a arătat încă o dată că nerealizarea planu­lui de producţie vegetală s-a da­torat nu numai condiţiilor clima­tice nefavorabile — şi poate nu în primul rind acestor condiţii — cît, mai ales, lipsurilor în execu­tarea însămînţărilor şi a lucrări­lor de întreţinere a culturilor. A­­ceasta o dovedeşte şi faptul că, în cadrul aceleiaşi gospodării sau în cadrul aceluiaşi judeţ sau zone, în unele gospodării s-au realizat producţii de 2—3 ori mai mari decît în altele vecine. Această si­tuaţie trebuie lichidată cu desă­vârşire în activitatea pentru asi­gurarea recoltei anului viitor. O atenţie sporită va trebui a­­cordată cultivării plantelor teh­nice, de care economia noastră are nevoie în mod stringent şi care a­duc totodată venituri mari unită­ţilor agricole şi asigură creşterea avuţiei naţionale. Judeţele trebuie să-şi asigure, de asemenea, în mai mare măsură producţia de cartofi necesară aprovizionării locale. Trebuie să fie îmbunătăţită şi pro­ducţia de sfeclă de zahăr şi floa­­rea-soarelui, care se află încă sub posibilităţile agriculturii noastre. Au fost stabilite unele măsuri pentru asigurarea încă din anul viitor a unor producţii sigure pen­tru fondul central, pe un anumit număr de suprafeţe. Va trebui ca, în cursul zilei de mâine, să repar­tizăm pe judeţe suprafaţa care trebuie realizată obligatoriu de către fiecare comitet judeţean — în condiţiile stabilite de iriga­ţii, îngrăşăminte şi mecanizare — pentru a asigura obţinerea canti­tăţilor de care avem nevoie. în ce priveşte producţia de le­gume, după cum am mai menţio­nat, am obţinut anul acesta o re­coltă bună. Cu toate acestea, exis­tă încă condiţii pentru a realiza o sporire mult mai mare a recol­tei, faţă de ceea ce am obţinut în acest an, atît la culturile de cîmp, cît şi în sere. De asemenea, la fructe şi struguri, deşi producţia a crescut, rezultatele nu sînt încă pe măsura eforturilor făcute în vederea dezvoltării patrimoniului viti-pomicol. De aceea este nece­sar să se ia măsuri pentru valori­ Stimaţi tovarăşi, O problemă hotărîtoare pentru îndeplinirea în bune condiţii a în­tregului program de dezvoltare e­­conomico-socială a ţării o consti­tuie asigurarea şi pregătirea forţei de muncă. In ultimii ani, ca ur­mare a uriaşului progres economic înregistrat în ţara noastră, în struc­tura socială au avut loc profunde schimbări şi mutaţii cu influenţe deosebit de puternice asupra utili­zării şi repartizării forţei de muncă. în primii trei ani ai cincinalului numărul salariaţilor din industrie şi alte sectoare neagricole a cres­cut cu 645 000. Anul 1974 prevede creşterea forţei de muncă ocupate în industrie şi alte ramuri cu încă 230 000 de persoane. Ponderea ce­lor ocupaţi în industrie şi alte ra­muri neagricole va creşte de la 56,3 la sută în 1973, la circa 59 la sută în 1974. Toate aceste schimbări pro­funde, care au avut loc în ultima vreme şi sunt în curs de desfăşu­rare în domeniul forţei de muncă, cer adoptarea unor măsuri serioa­se pentru recrutarea şi calificarea oamenilor muncii, atît în industrie cît şi în agricultură, precum şi în celelalte domenii ale economiei na­ţionale. Nu trebuie să uităm că şi producţia modernă din agricultură impune un înalt nivel de cunoş­tinţe ştiinţifice şi tehnice, o pregă­tire care să corespundă condiţiilor actuale de mecanizare şi chimizare în care se desfăşoară munca în această ramură economică. Se im­pun eforturi perseverente pentru asigurarea cadrelor calificate ne­cesare noilor obiective industriale, cu atît mai mult cu cît în anul ur­mător peste o treime din sporul de producţie se va realiza în capaci­tăţile industriale noi. în această ordine de idei trebuie să subliniez încă o dată necesitatea de a acorda o atenţie sporită atragerii maselor de femei în activitatea producti­vă, în întreaga viaţă socială, îndeplinirea în cele mai bune condiţii a acestor sarcini impune întocmirea de către ministere, co­mitetele judeţene de partid, cen­trale şi întreprinderi a unor mă­suri concrete de recrutare şi cali­ficare a forţei de muncă. Trebuie să înţelegem că formarea cadrelor, ridicarea nivelului profesional şi tehnic al acestora constituie azi factorul hotărîtor al dezvoltării ge­nerale a ţării noastre. în toate în­treprinderile trebuie să se aplice cu rigurozitate prevederile legale privind perfecţionarea permanentă a pregătirii profesionale a tuturor salariaţilor, reciclarea cadrelor, ca o condiţie esenţială a ridicării ca­litative a întregii activităţi econo­mico-sociale. îndeplinirea acestor sarcini im­pune îmbunătăţirea în continuare a activităţii de învăţămînt, apli­carea hotăririlor Flenarei Comi­tetului Central din iulie acest an. Vor trebui luate măsuri pentru ca în anul viitor practic întreaga promoţie de absolvenţi ai clasei a 8-a să fie cuprinsă în prima etapă a liceului. în acest fel, în învăţă­­mîntul profesional ar urma să fie incluşi, de regulă, absolvenţi ai clasei a X-a a şcolii generale. In învăţământul mediu va trebui să se pună în continuare un accent deosebit pe extinderea liceului de specialitate. Aşa cum se prevede în plan, din necesarul de munci­tori calificaţi pe anul viitor, 138 000 vor trebui asiguraţi din rîndul absolvenţilor învăţămîntu­­lui profesional şi liceelor de spe­cialitate. Este, de asemenea, ne­cesar să acordăm şi în continuare o mai mare atenţie învăţămîntu­­lui superior, pregătirii cadrelor pentru toate sectoarele de activi­tate, spre a putea îndeplini în mai bune condiţii sarcinile mari care le revin în procesul dezvol­tării societăţii noastre socialiste, ficarea mai bună a marilor rezer­ve din acest domeniu. S-a de­monstrat şi în acest an că atunci cînd se iau măsurile corespunză­toare, influenţele climei nefavora­bile pot fi diminuate mult. Creşterile pe care ni le propu­nem în domeniul zootehniei impun îmbunătăţirea radicală a repro­ducţiei şi întreţinerii şeptelului, cu deosebire în complexele zootehnice de tip industrial şi în general în toate sectoarele. Trebuie să înţe­legem că sînt necesare măsuri ho­­tărîte de îmbunătăţire a raselor de animale din ţara noastră, îndeo­sebi de bovine, ţinîndu-se seama că unele din ele sînt degenerate, nu mai pot da nici măcar atît cît consumă. Acţionăm, în această pri­vinţă, cu foarte mare încetineală. Consider că prin plan trebuie să dăm o atenţie mai mare aducerii din import a unor rase de animale corespunzătoare, pentru a grăbi îmbunătăţirea şeptelului. Nu pu­tem să mai aşteptăm pînă cînd vom realiza aceasta cu forţele pro­prii ; ne-ar trebui probabil cîteva zeci de ani. Or, această problemă trebuie s-o rezolvăm în 3—4 ani. O atenţie de prim ordin va trebui să fie dată gospodăririi ra­ţionale a furajelor, creării în ur­mătorii ani a unor rezerve impor­tante, pentru ca zootehnia să poată face faţă oricăror situaţii deose­bite. în acest scop se impune fo­ Stimaţi tovarăşi, în 1974 se prevede realizarea unui volum de investiţii din fon­durile statului de 111 miliarde lei, cu 20,7 la sută mai mare decît în 1973. Se impun deci măsuri foar­te hotărîte pentru a realiza la timp şi în bune condiţii acest program deosebit de important. O caracteristică a planului pe anul viitor, după cum aţi putut constata, este orientarea mai ju­dicioasă şi raţională a eforturilor în domeniul investiţiilor, prin re­ducerea cheltuielilor pentru clă­diri şi dirijarea fondurilor cu prioritate spre dotarea cu maşini şi utilaje moderne. Faţă de pla­nul iniţial din vară, prin propu­nerile prezentate plenarei s-a realizat o reducere de circa 5 mi­liarde lei în domeniul lucrărilor de construcţii. Ca urmare, pon­derea construcţiilor-montaj în to­talul investiţiilor va fi în anul 1974 de circa 39 la sută faţă de 45 la sută în 1973. Trebuie spus însă că şi acest nivel este încă mare, fiind determinat şi de fap­tul că partea covîrşitoare o re­prezintă investiţiile aflate în con­strucţie. Ministerele, centralele, întreprinderile, organizaţiile de partid vor trebui să con­tinue acţiunea de reducere a volumului de construcţii prin eliminarea lucrărilor care nu co­respund necesităţilor strict func­ţionale sau tehnologiilor de pro­ducţie. Pentru viitor vor trebui revizuite riguros toate proiectele de execuţie, astfel ca în 1975 pon­derea construcţiilor-montaj în to­talul investiţiilor să ajungă la cel mult 35 la sută, urmînd a fi re­dusă în continuare. Este necesar să se acţioneze mai energic pentru scurtarea termene­lor de execuţie a lucrărilor de in­vestiţii şi introducerea cît mai rapidă în circuitul economic a noi­lor capacităţi. Atrag serios atenţia asupra faptului că în prezent pe şantiere există utilaje nemontate în valoare de peste 5 miliarde lei. Ministerele, centralele, organizaţiile de partid trebuie să îndrepte toate forţele spre asigurarea montării cît mai grabnice a acestor utilaje şi punerea rapidă în funcţiune a noi­lor obiective, în anul viitor este nominalizat în planul unic naţional întregul vo­lum de investiţii, renunţîndu-se la aşa-zisele obiective şi lucrări ne­centralizate, care au generat chel­tuiala neeconomicoasă a unor im­portante fonduri şi resurse mate­riale. Este vorba ca orice lucrare de investiţie să aibă aprobarea or­ganelor centrale şi să corespundă necesităţilor programului de dez­voltare economico-socială a ţării. Nimeni, sub nici un motiv, nu va mai putea începe altfel o lucrare de investiţii. în privinţa aceasta legea planului va trebui să fie foarte clară ! Aceasta nu înseamnă deloc o limitare a atribuţiilor, a autonomiei, care rămîn foarte largi în realizarea planului, în adoptarea măsurilor necesare bu­nei executări a lucrărilor de inves­tiţii. Dar nimeni nu poate pretinde că autonomia şi atribuţiile în­seamnă folosirea banilor societăţii, a avuţiei naţionale fără control şi fără aprobare. Trebuie să înţele­gem că mijloacele de care dis­pune societatea sunt unice şi tre­buie folosite într-o­­direcţie unică şi nu putem lăsa la dispoziţia fie­căruia să le cheltuiască cum do­reşte. Mijloacele generale ale so­cietăţii trebuie administrate în mod unitar, aşa cum prevede le­gea de plan şi legea financiară Fiecare poate să-şi gospodărească mijloacele proprii cum vrea, dar pentru resursele statului există un singur administrator — şi acest lucru trebuie să fie clar pentru toată lumea f­losirea mai eficientă a suprafeţe­lor de păşuni şi fineţe naturale, punerea la termen în funcţiune a tuturor capacităţilor prevăzute în plan pentru producerea furajelor proteice, urgentarea realizării pro­gramului de mecanizare a recoltă­rii şi pregătirii furajelor de mare volum. Dezvoltarea zootehniei cere, de asemenea, punerea mai bună în valoare a posibilităţilor existente în gospodăriile populaţiei pentru sporirea efectivelor şi a producţiei animale. Comitetele judeţene de partid, organele agr­icole şi consi­liile populare, în conformitate cu sarcinile stabilite, trebuie să acţio­neze mai perseverent pentru dez­voltarea zootehniei în gospodăriile populaţiei, acordîndu-le acestora întregul sprijin de care au nevoie. în general, doresc să atrag încă o dată atenţia — deşi am făcut aceasta şi în şedinţa cu primii secretari , asupra necesităţii ca consiliile populare, comitetele ju­deţene de partid să-şi îndepli­nească în mai bune condiţii sarci­nile importante ce le revin în do­meniul agriculturii. Fiecare judeţ dispune de mari posibilităţi şi tre­buie să facem totul ca să obţinem încă din anul viitor o îmbunătăţire radicală a activităţii în agricul­tură, o creştere mai substan­ţială a producţiei agricole. Pornind de la faptul că stadiul pregătirii studiilor tehnico-econo­­mice pentru unele obiective este nesatisfăcător, se impune ca toate conducerile ministerelor să ia ne­întârziat măsuri pentru urgentarea încheierii documentaţiilor şi asigu­rarea procurării utilajelor necesare noilor obiective. Am rămas cu impresia, din cele ce au spus unii tovarăşi aici, că unele întreprinderi refuză să în­cheie contracte. Legea prevede că sarcinile de plan sunt obligatorii și eu cer să se aplice cu strictețe legea. Fiecare întreprindere tre­buie să primească sarcini de plan, stabilindu-se pentru ce minister și întreprinderi trebuie să lucreze ; executarea sarcinilor este obliga­torie. Orice încălcare a legii aduce după sine măsurile prevăzute de lege. Asupra acestui lucru nu mai încape nici o discuţie­­ în vederea reducerii imobilizării de resurse şi a volumului investi­ţiilor neterminate, nu se va mai admite începerea nici unui obiectiv care nu are asigurate utilajele ne­cesare. Trebuie să punem capăt cu hotărîre tendinţelor de fărîmiţare a frontului de investiţii, precum şi risipei de materiale şi de forţă de muncă, imobilizărilor nejustificate de fonduri materiale şi financiare pe şantiere. Conducerile ministerelor, cen­tralelor şi întreprinderilor trebuie să manifeste mult mai mare răs­pundere pentru modul în care se asigură pregătirea lucrărilor de in­vestiţii, precum şi pentru folosirea fondurilor destinate acestora. Ace­laşi lucru se impune pentru orga­nele şi organizaţiile de partid. Pla­nul teritorial presupune şi răspun­dere teritorială pentru întreaga ac­tivitate şi deci şi pentru activita­tea de realizare a programului de investiţii în toate compartimentele şi la toţi indicatorii. Accentul tre­buie pus nu pe construirea de spa­ţii şi clădiri, ci pe dotarea între­prinderilor cu maşini şi utilaje moderne, capabile să asigure creş­teri imediate şi substanţiale ale producţiei. în acest fel, ritmurile de dezvoltare economică prevăzute în plan vor putea fi realizate cu efor­turi materiale şi financiare mai mici şi cu eficienţă sporită. Stimaţi tovarăşi, în cursul actualului cincinal s-a realizat o dezvoltare însemnată a comerţului exterior, promovîndu-se tot mai larg participarea activă a României la schimburile şi coope­rarea internaţională. Volumul total al comerţului exterior a crescut în 1973 cu aproape 56 la sută faţă de 1970 — aici trebuie să avem în vedere influenţa preţurilor, îndeo­sebi din acest an — ceea­­­e corespunde unui ritm mediu anual de circa 16 la sută. Au avut loc îmbunătăţiri în struc­tura exporturilor, prin creşterea ponderii maşinilor, utilajelor, a produselor chimice. îmbucurător este faptul că în acest an s-au realizat deja unele acţiuni de cooperare, că de la discuţii gene­rale s-a trecut — e drept, încă ti­mid — la realizarea unor acţiuni concrete. Aceasta va trebui să fie continuată cu perseverenţă în 1974 şi în anii următori. Planul pe anul 1974 prevede creşterea cu 41,3 la sută a volumu­lui comerţului exterior în preţuri curente. înfăptuirea acestor pre­vederi impune încheierea rapidă a acţiunii de nominalizare pe pro­duse a întregului volum de măr­furi pentru export şi urgentarea contractării produselor respective cu beneficiarii externi. O sarcină de prim ordin este creşterea în continuare a eficienţei exportului, reducerea şi eliminarea produselor la care se depăşeşte cursul de (Continuare in pag. a 4 ); DEZVOLTAREA RESURSELOR ENERGETICE ALE TARII, GOSPODĂRIREA RAŢIONALĂ A COMBUSTIBILULUI ŞI ENERGIEI - CONDIŢIE A PROGRESULUI NEÎNTRERUPT AL ECONOMIEI NAŢIONALE CREŞTEREA VENITULUI NAŢIONAL ŞI RIDICAREA NIVELULUI DE TRAI AL POPORULUI - ROD AL POLITICII ECONOMICE A PARTIDULUI DE DEZVOLTARE ACCELERATĂ A BAZEI TEHNICO-MATERIALE A SOCIETĂȚII

Next