Satul Socialist, ianuarie 1974 (Anul 6, nr. 1446-1469)

1974-01-04 / nr. 1446

« LA ORDINEA ZILEI ÎN AGRICULTURĂ CONDIŢIE HOTÂRÎTOARE PENTRU REPARAREA UTILAJELOR AGRICOLE într-o discuţie recentă, inginerul şef Claudiu Ursulescu, de la Trus­tul S.M.A. Satu Mare, evidenţia strădania pe care o depun meca­nizatorii pentru ca, executînd re­paraţii de calitate la tractoare şi la maşinile agricole, să asigure buna lor funcţionare în campania de primăvară şi, totodată, reduce­rea consumului de carburanţi. Am reţinut, de exemplu, iniţiativa me­canizatorilor de la S.M.A. Satu Mare de a deschide „contul de economii de carburanţi“, repre­zentând valoarea lucrărilor care vor fi efectuate din combusti­bili economisiţi. Această iniţiativă este în curs de generalizare în toa­te staţiunile de mecanizare din ju­deţ şi ea determină o mai mare grijă pentru executarea corespun­­zătoare a reparaţiilor.­­ Ca şi în alte judeţe din ţară, noi am organizat centre speciali­zate pentru diferite tipuri de re­paraţii — ne spunea interlocuto­rul. Astfel motoarele se repară la S.M.A. Odoreu, echipamentele e­­lectrice la Satu Mare, pompele hi­draulice la Tăşnad etc. O mare a­­tenţie acordă mecanizatorii pune­rii la punct a echipamentelor e­­lectrice, pentru a se asigura por­nirea automată a tractoarelor. Ast­fel, se va înlătura funcţionarea tractoarelor în gol în timpul pau­zelor de prînz sau la descărcat-în­­cărcat. La fel, un accent deosebit se pune pe reglarea pompelor de injecţie la parametrii funcţionali pentru a se evita supraconsumul de motorină. Campania de reparaţii, în acest judeţ, a început ceva mai tîrziu faţă de alţi ani, din cauza prelun­girii lucrărilor agricole. Totuşi, pînă acum cîteva zile, fuseseră re­parate mai mult de 500 de trac­toare din cele 1 354. Dar, deşi sta­diul lucrărilor este mai avansat, comparativ cu anii trecuţi, situaţia reparaţiilor nu este total optimis­tă. O mare parte din tractoarele care n-au intrat în reparaţii pînă acum sînt cele cărora le lipsesc piese de schimb, în toate staţiuni­le pentru mecanizarea agriculturii din judeţ există o preocupare de­osebită pentru recondiţionarea unui număr cit mai mare de repe­re, dar aceasta nu rezolvă total problema pieselor de schimb. Pe de altă parte, evidenţa pieselor re­condiţionate lasă de dorit. La S.M.A. Tăşnad l-am întrebat pe Nicolae Cal, şeful atelierului de reparat,!, care este valoarea piese­lor recondiţionate. Abia după un efort de gîndire a enumerat citeva repere, încheind cu o cifră aproxi­mativă a valorii acestora (circa 50 000 lei). Realitatea este că, deşi se recondiţionează multe pie­se, acestea nu sunt înregistrate în devizele de reparaţii şi nici, nu sunt trecute prin magazie. Aspectul amintit nu e caracte­ristic doar pentru Tăşnad, ci şi pentru celelalte staţiuni. După cum am aflat, substratul acestei aparente neglijenţe este acela de a se acoperi ,un alt neajuns : con­sumul exagerat de mare de piese noi. Există un nomenclator, tri­mis de Centrala, de mecanizare a agriculturii, în care sunt prevăzute piesele care pot fi recondiţionate in cadrul staţiunilor, dar lista a­­cestor piese nu este cunoscută şi la întreprinderea judeţeană de a­provizionare tehnico-materială a agriculturii, pentru a fi confrun­tată cu comenzile care sosesc din staţiuni. Semnalînd acest aspect, prezen­tăm însă şi reversul medaliei : ine­xistenţa unor piese de schimb care nu pot fi recondiţionate sau con­fecţionate în ateliere S.M.A. Nu puţine sînt cazurile cînd, din lip­sa unor piese mărunte, trebuie în­ A. PERIDE coresp. „Satului socialist" (Continuare în pag. a 7-a) Asigurarea pieselor de schimb Unul dintre cei mai harnici cooperatori din Leordeni, ju­dețul Argeș, este conductorul de atelaj Gheorghe Stăvă­­rache. A fi frumos ! în toate! Frumuseţea ne înconjoară ca aerul. Ea e una din componen­tele dominante ale vieţii noastre. Este filtrul prin care trec tot timpul toate cuvintele şi gesturi­le noastre. Legile frumosului nu pot fi in­terpretate,­­aplicate pe jumătate sau abandonate. Un singur om care deviază de la ceea ce e frumos întristează pe toţi ceilalţi. Aşa cum a făcut un tinăr care, cu chef fiind, a spart cu pietre becurile de pe stilpi iăsind în urmă-i o cliră de întuneric. Ga­ma actelor de frumuseţe umană este imensă dar variate sunt şi încercările de a o umbri. Unii se obişnuiesc cu starea de urî­ţenie şi nu mişcă un deget pen­tru a o curma. Un an de zile in comuna Albeşti - Prahova in teren a stat acoperit de morma­ne de pămint dislocate de o ma­şină de săpat canale. Devenise un tablou obişnuit, iar cei care răspundeau primii de obrazul comunei începuseră să-l soco­tească o parte firească din de­corul local. Intr-un sat pomii au fost in­vadaţi de omizi. Nemaivorbind de paguba materială, tabloul pomilor cu coroanele rarefiate­­ de omizi era dezolant. O simplă manevră de stropire ar fi evitat­­ totul, aşa cum nişte simple in- \­demnuri puse pe pereţii unui că­min cultural. „Descoperiţi-vă . I Nu vorbiţi tare. Respectaţi tih-­­ na semenului", a creat un anu­mit mod de comportament în rîndurile tinerilor. Societatea îşi apără frumu­seţea prin legi, dar oamenii ve­ghează pentru ca atentatul la frumuseţe să fie oprit în faşă. Românul are o vorbă înţeleaptă: „Omul sfinţeşte locul". Adică el trebuie să lase pe oriunde trece semnele unei adevărate civi­lizaţii. V. TOSO ! Din resurse locale, cu forţe locale Subliniind că sarcina de fond a cooperativelor agricole a fost­ şi rămâne creşterea producţiei vege­tale şi animaliere, tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a ocupat pe larg în expunerea la şedinţa de lucru ţi­nută în noiembrie 1970 la C.C. al P.C.R. şi de necesitatea ca unităţi­le cooperatiste din agricultură să creeze şi să dezvolte secţii de ac­tivităţi industriale, de construcţii şi prestări de servicii. Aplicînd în viaţă indicaţiile partidului cu pri­vire la dezvoltarea acestui impor­tant sector aducător de venituri, Biroul executiv al Uniunii judeţe­ne Prahova a sprijinit cooperaţi- 1 ! Reparaţii de calitate. Este obiecti­vul mecanizatorilor de la I.A.S. Tăr­­tăşeşti, judeţul Ilfov, din rîndul că­rora se evidenţiază şi strungarul Nicolae Vasile. Silii stollusi­ ­ ANUL VI. Nr. 1446 Vineri 4 ianuarie 1974 4 pagini - 30 bani­­ • INSTITUTUL DE CERCE­TĂRI PENTRU POMICULTU­RA DE LA PITEŞTI DISPUNE DE O VALOROASA COLECŢIE de peste 3 500 specii şi soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi, din care mai mult de o mie sunt au­tohtone. Fiecare specie este plan­tată în zonele cu cele mai favo­rabile condiţii,­in staţiuni expe­rimentale. La Voineşti, bună­oară, se află plantaţiile de măr, la Cluj cele de păr, la Pi­teşti de prun, iar la Geoagiu plantaţiile de nuc. Colecţia for­mează un preţios fond biologic şi este folosită pentru studii in vederea promovării celor mai valoroase soiuri, obţinerii de noi soiuri şi hibrizi mai productivi şi mai rezistenţi la ger şi la boli, măririi conţinutului de vitami­ne şi a altor substanţe care con­feră valoare fructelor. • IN TABERELE AMENAJA­TE IN CELE MAI PITOREŞTI LOCURI DIN ŢARA, Predeal, Sinaia, Dîmbul Morii, Izvorul Mureşului, Vatra Dornei, Nucet, Stîna de Vale, Arbănaşi, Tulnici, ca şi în excursiile organizate in zone turistice de interes deosebit şi în mari centre industriale. Işi petrec vacanţa peste 60 000 de elevi — cu 40 la sută mai mulţi decât anul trecut. O caracteristică a actualei va­canţe o constituie diversificarea acţiunilor întreprinse. Aflată la cea de-a treia ediţie, acţiunea pionierească „Ambasadorii prie­teniei“ oferă celor 400 de partici­panţi — cite zece pionieri din fiecare judeţ — întilniri, vizite şi excursii în frumosul oraş de la poalele Tîmpei. Pe lingă ta­bere şi excursii, elevii au posibi­litatea să ia parte la competiţiile şcolare înscrise in calendarul manifestărilor educative : concur­surile de creaţie tehnică ,,Mini­­tehnicus“ şi „Tehnium“. Festiva­lul de teatru, de poezie patrioti­că şi revoluţionară „Partid, ini­ma ţării“, concursul cultural-ar­tistic ,,Ţara mea de glorii“. Cu ajutorul întreprinderilor cinema­tografice judeţene şi din muni­cipiul Bucureşti, se desfăşoară în întreaga ţară Festivalul filmului pentru tineretul şcolar. • ANUL 1974 A DEBUTAT LA COMBINATUL DE ÎNGRĂ­ŞĂMINTE CHIMICE DE LA VALEA CĂLUGĂREASCĂ CU O PREMIERA: intrarea în cir­cuitul economic a unei noi in­stalaţii de tripolifosfat de sodiu cu o capacitate anuală de 20 000 tone. Utilajele, realizate aproape în întregime în ţară, sunt com­plet automatizate. "1 Economii substanţiale la consumul de carburanţi Acţiunea de reducere a consumu­lui de combustibil, lubrifianţi şi e­­nergie electrică a cuprins toate uni­tăţile agricole de stat din judeţul Brăila. Stabilirea unor obiective la nivel de întreprinderi, ferme şi me­canizatori, precum şi a căilor de realizare a obiectivelor, a permis ca I.A.S. Urleasca să economisească în 1973 peste 150 de tone de motorină. Consumurile normale au fost redu­se cu 10 la sută pe întreprindere. In unele ferme reducerea a ajuns pînă la 30 la sută. De curind, comi­tetul oamenilor muncii și co­nntetul de partid pe întreprindere au ana­lizat mersul acţiunii şi prin compa­rarea diferenţelor dintre consumuri­le ferme, prin analizarea tehnolo­giilor şi a altor factori au ajuns la concluzia că in 1974 consumul nor­mat poate fi redus cu 200 de tone de motorină, cantitate cu care pot fi executate 20 000 de hectare de a­­rătură normală. Cele 200 de tone de motorină vor fi economisite pe seama înlăturării complete a mersului motoarelor în gol, a îmbunătăţirii calităţii repa­raţiilor, a întreţinerii exemplare a tractoarelor şi a organelor active ale plugurilor și cultivatoarelor, a folosirii integrale a puterii, motoa­relor, a eliminării transporturilor în gol sau cu sarcină incompletă. Aplicate riguros, măsurile luate asi­gură o reducere de minimum 15 la sută a consumului normat. D. IANCU coresp. „Satului socialist“ PRODUSE MAI MULTE, VENITURI MAI MARI rele agricole să dezvolte şi să di­versifice activităţile existente, să organizeze noi secţii de producţie şi prestări de servicii pe baza re­surselor locale de materii şi mate­riale şi a forţei de muncă proprii. Activitatea de producţie indus­trială şi de prestări de servicii a cunoscut un ritm ascendent de dezvoltare sub raportul creşterii numărului secţiilor şi a volumului producţiei realizate. Valoarea pro­ducţiei neagricole a fost aproape dublă în 1973 faţă de 1970. Numă­rul activităţilor organizate în ace­laşi interval de timp a­ sporit de la 238 la 398. Prin ele înseşi cifrele reflectă că sectoarele de producţie industrială şi prestări de servicii din coopera­tivele agricole contribuie la utili­zarea mai completă a forţei de muncă, la valorificarea resurselor locale de materii prime şi materia­le, la satisfacerea cu produse şi servicii a nevoilor populaţiei şi ale unităţilor socialiste, precum şi la obţinerea de venituri supli­mentare. In multe cooperative, a­­ceste venituri contribuie substan­ţial la retribuirea cooperatorilor şi la echilibrarea bugetului unităţilor, înţelegînd importanţa şi eficienţa economică a sectoarelor neagricole, cooperatorii din Gherghiţa au con­fecţionat cahle de teracotă, împle­tituri de răchită şi papură, cără­mizi, au înfiinţat ateliere de rotă­­rie, croitorie, cojocărie, moară şi fierărie care le-au adus anul trecut 10 milioane de lei, cu 3,1 milioane mai mult decit în 1971. Prin secţia de croitorie pentru export, secție de prestări servicii, înfiinţată în: GHEORGHE RADU preşedintele Uniunii judeţene Pra­hova a cooperativelor agricole de producţie (Continuare în pag. a 3-a)­­ Pe măsură ce un ciclu de pro­ducţie din serele legumicole se încheie, se urmăresc facultăţile germinative ale plantelor ce vor lua locul în noul ciclu de ve­getaţie. • • COMPETENŢA DIRECTORULUI CĂMINULUI CULTURAL Despre directorii de cămine cultu­rale s-a scris adesea. Se pare că ei reprezintă un subiect „la modă". De ce abordăm şi de data aceasta un a­­semenea subiect ? Pentru că munca cultural-educativă de masă se im­pune tot mai mult să fie dusă cu competenţă şi simţ de răspundere, pentru că, de fapt, nu e vorba de „modă", ci de o realitate care nu mai îngăduie formalismul, neglijen­ţa, spiritul festiv într-un domeniu de activitate deosebit de important ca acesta. Cine este directorul de cămin,cul­tura! ? Ce gînduri ii animă ? Ce ra­port există între conştiinţa lui profe­sională şi rezultatele muncii sale ? Cum ştie să sădească în mintea şi sufletul oamenilor săminţa de lu­mină a culturii şi convingerilor ferme? Poate nu la toate aceste întrebări în egală măsură, dar la cele mai multe- Valeriu Herghelegiu, directo­rul căminului cultural din comuna Urecheşti — Vrancea a dat răspun­suri interesante, probate de fapte, meritînd să fie cunoscute şi preţui­te. Le transcriem întocmai din bloc­notes :­­ Cine sínt ? Cu siguranţă nu sínt... consiliul de conducere al că­minului. Adică nu sínt o fantomă. Un şedinţoman sau un făcător de proce­se verbale. Aţi inteles că nu toţi fac­torii educaţionali din comună (pre­şedintele C.A.P., directorul şcolii, pri­­marul, secretarul etc. etc.,) răspund la solicitările căminului cultural. Pe această temă am avut o şedinţă a consiliului de conducere şi am stabi­lit ce are concret de făcut fiecare. Pentru că aşa cum mergeau lucrurile pînă­ acum nu mai puteau merge. Sînt profesor de limba şi literatura română, iar dacă... am renunţat la catedră pentru acest birou în care m-aţi găsit, am făcut-o cu gîndul să-mi pot realiza un vis plai vechi : să lucrez direct cu oamenii care au pus şi pun din plin umărul pentru realizarea scopurilor societăţii noas­tre, să-i ajut să-şi sporească capaci­tatea de înţelegere, nivelul de cul­tură şi educaţie. Ca profesor n-aş fi avut timp suficient. De curând am ter­minat o şcoală de partid la Iaşi, m-am întors şi cu un model de ches­tionar pentru ancheta socio-cultura­­lă ce vreau s-o realizez la Urecheşti. Va fi proba cea mare a priceperii mele în ale sociologiei, fiindcă sunt încă un amator. Vreau să studiez, prin această anchetă, în primul rind care este viaţa culturală a fiecărui locuitor al comunei, ce reprezintă pentru fiecare căminul cultural, bi­blioteca, cinematograful, presa. "Una dintre întrebări sună astfel : „Cum poate ajuta căminul cultural la propăşirea culturală şi la antrena­rea la bunul mers al treburilor loca­le ?” Mă voi lămuri astfel mai bine de ce unii stau mereu retraşi din viaţa sa­tului, de ce nu răspund într-o mă­sură mai, mare la chemările noastre. Vreau să capăt, de asemenea, certitu­dinea că cel puţin în această comu­nă, la activităţile cultural-educative pot participa nu numai tinerii (cam puţini, desigur) ci şi vîrstnicii, fiindcă inactivitatea nu poate fi compatibi­­lă cu omul satului nou. Actul de culturalizare este un act de suflet şi de informare bogată de pasiune şi de ştiinţă, vreau să spun, şi acest lucru mi se cere să-l demonstrez la exame­nul din luna mai, anul viitor, la şcoa­la de partid. Trebuie să pregătesc 100 de teme care necesită lectura a sute de volume. La acelaşi examen I. LONGIN POPESCU (Continuare în pag. a 4-a) • ••DUPĂ BALUL PUN­KE DE SIMBĂTĂ SEARA Fior­ea Stanciu, tinăr în pute­rea vîrstei, de 30 de ani, din Brazi-Prahova, era inveșmîntat în haine vărgate. 600 de perechi de ochi îl priveau cu vădită de­zaprobare, condamnîndu-i fap­tele grave. Fusese adus la cămi­nul cultural din comună, să răs­pundă în faţa tuturor cetăţenilor pentru infracţiunea de tentativă de­ omor şi vătămare corporală. Sentinţa a fost pronunţată grav : 7 ani de închisoare ! Dar cum de a ajuns acest om aici ? Pentru a înţelege mai bine mobilul care l-a dus in antica­mera crimei să derulăm faptele, aşa cum s-au petrecut. Intr-o simbătă seara, Florea Stanciu, cînd a ajuns acasă a aflat că e bal în sat şi şi-a zis că acolo şi numai acolo ar putea să-şi mă­soare puterile cu toţi tinerii din sat. Să le arate el, cine este ! Deci, Florea Stanciu a mers la bal pur şi simplu să facă scandal. Poate că lucrurile n-ar fi ajuns atît de departe dacă petrecerea tinerească nu ar fi fost „asortată“ cu băuturi alcoolice ce se găseau din belșug la bufet. Ce au gîndit oare organizatorii cînd au făcut o asemenea „aprovizionare“ ? De multe ori, băutura face casă bună cu scandalul, poluează atmosfera de voie bună a serilor dedicate distracţiei şi destinderii bineve­nite. Individ certat cu cele mai elementare principii de viaţă ci­vilizată, dispus oricînd să sfideze normele convieţuirii sociale. Flo-MIRON ŞTEFANESCU coresp. „Satului socialist“ (Continuare în pag. a 4-a) IN PAG. A 2-A CONTRIBUŢIA COOPERATIVELOR AGRICOLE DE PRODUCŢIE LA ÎNDEPLINIREA PROGRAMULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE A ZOOTEHNIEI ŞI CREŞTEREA PRODUCŢIEI ANIMALIERE

Next