Satul Socialist, ianuarie 1974 (Anul 6, nr. 1446-1469)

1974-01-04 / nr. 1446

Vineri 4 ianuarie Nr. 1446 La şedinţa consiliului intercooperatist Călugăreni, convocată pentru a rezolva problema aşezării pe cooperative a planului producţiei agricole a zonei, oamenii nu au spus. ..asta ni se cere, astă facem !“ Au spus lucrul acesta in alţi ani şi nu totdeauna l-au făcut. Arătînd că înţeleg de ce are nevoie ţara, ei au căutat să prezinte în detaliu ce anume pot face pentru a nu mai exista diferenţe între ceea ce se propune şi ceea ce se realizează. Au demonstrat, au căutat să convingă. Au şi convins ? Asta rămîne de văzut. Oricum, a fost o şedinţă în care preşedinţii, inginerii-şefi şi contabilii-şefi din fiecare cooperativă au venit cu propunerile cooperatorilor. Este lungă lista propunerilor. Toate au fost luate în consideraţie, dar cu siguranţă că nu toate vor putea fi aplicate. Reprezentanţii cooperativei agricole din Călugăreni au propus să li se reducă suprafeţele de mazăre păstăi şi porumb şi să li se introducă în cultură unul pentru ulei, iar sorgul să fie însăminţat pe o suprafaţă mai mare. Cooperativa din Crînguri a schimbat o parte din cultura de floarea-soarelui, solicitind în schimb sfeclă de zahăr. Schimbul a fost rezolvat pe loc. Cooperatorii din Singureni au propus, prin reprezentanţii lor, să preia toate sarcinile de creştere a ovinelor ce revin unităţilor care alcătuiesc consiliul. Ei şi-au motivat propunerea prin aceea că au păşune şi spaţiu de cazare, în timp ce celorlalte unităţi le lipsesc şi una şi alta. De fapt, păşune există de-a lungul Neaj Iovului şi în alte cooperative, dar ea nu este bine îngrijită. întreaga discuţie pe această temă a rezolvat o problemă de specializare şi concentrare a producţiei şi a pus chestiunea ameliorării terenurilor nu numai prin prisma des discutată a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, ci şi prin aceea a ameliorării lor din punct de vedere sanitar-veterinar. A fost adusă în dezbatere şi problema hidroamelioraţiilor. Din circa 1200 de hectare aflate în evidenţă ca teren arabil, cooperativa din Brăniştari nu poate cultiva 270 pe care, după ce s-a construit un pod pe Neajlov, la Comana, apa bălteşte aproape tot timpul. A reieşit din discuţii că fenomenul se manifestă de-a lungul Neajlovului pe zeci de kilometri. S-au propus lucrări hidroameliorative la care să participe şi cooperatorii şi s-a ridicat problema ca, atunci cînd se construiesc un pod, o linie de cale ferată, un drum, să se studieze şi efectele de ordin hidrofizic pe care le cauzează lucrarea respectivă. Numărul propunerilor, sugestiilor, punctelor de vedere a fost extrem de mare. Nădăjduim că organele judeţene, care şi-au avut reprezentanţi la şedinţa consiliului, vor şti să acţioneze pentru aplicare. Unor propuneri şi sugestii nu li se va putea, probabil, da curs. Autorilor să li se demonstreze lucrul acesta nu prin simpla afirmare a unor necesităţi, deşi, este bine să subliniem, nimeni nu se poate sustrage necesităţii. Problema datoriei a fost pe larg dezbătută. Fiecare trebuie să-şi facă datoria cu promptitudine. Nu poţi cultiva mazăre, dacă nu ai o M.R.M., adică o maşină de recoltat mazăre. Cu o ironie nedisimulată, tovarăşul Ion Coman, preşedintele cooperativei din Călugăreni, a spus că aceasta este o maşină excelentă... cînd funcţionează. Din păcate, maşina ce le-a fost repartizată rareori funcţionează, iar mazărea pentru păstăi are un timp de recoltat mai scurt decit griul, cultura despre care se crede că trebuie strinsă cel mai repede. Anul acesta, la cooperativele care alcătuiesc consiliul s-a lucrat cu cultivatoare cu cuţite lipsă — este lesne de înţeles cite buruieni rămîneau în urma lor — cu fiare de plug care rupeau, iar nu tăiau brazde. S.M.A. Călugăreni nu a asigurat o repartizare optimă a utilajelor pe secţii de mecanizare. La peste 1 000 de hectare cu prăşitoare, cooperativei din Singureni i s-au repartizat doar patru cultivatoare. Ar fi trebuit ca tractorul să meargă printre rânduirile de porumb şi floarea-soarelui cu viteză de autoturism ca să poată executa prăşitul la timp, îngrăşăminte, irigaţii, mecanizare şi atîţi alţi factori de producţie, care se asigură cu mari cheltuirii pot fi anulaţi de calitatea necorespunzătoare a seminţei. Reprezentantul Direcţiei generale agricole a judeţului Ilfov a făcut la un moment dat precizarea că producţia slabă de floarea-soarelui realizată în condiţiile anului 1973 este consecinţa condiţiilor nefavorabile. Reprezentanţii cooperativelor au exprimat părerea că de vină este sămînţa. Calificativul dat calităţii slabe a seminţei a fost unanim. Diferenţe de opinii s-au înregistrat numai asupra cauzelor. Unii au fost de părere că încă din faza de producţie nu s-a asigurat o sămînţă bună Alţii au susţinut că sămînţa a fost păstrată necorespunzător. La soia s-a primit o sămînţă cu putere de germinaţie de 70 la sută, pe care unităţile au plătit-o cu 12 lei kilogramul. Tot calitatea seminţei a făcut ca la porumb să nu se asigure pretutindeni densitatea normală. Vorbind în numele direcţiei generale agricole judeţene, inginerul Nache a spus că nu instituţia pe care o reprezintă este de vină. Chiar dacă prin absurd am presupune că sămînţa folosită se produce peste mări şi ţări, vina că este introdusă în procesul de producţie fără să corespundă nu poate aparţine decit direcţiei generale agricole. Nu stăruim, insă, asupra acestui fapt, pentru că intenţionăm ca în cursul anului 1974 să ne ocupăm pe larg şi din unghiuri variate de modul cum direcţiile generale agricole se achită de atribuţii. Numeroase cooperative agricole au făcut în anul 1973 dovada că pot fi Dezbateri în consiliile intercooperatiste CEI CARE RĂSPUND AU ANALIZAT ŞI PROPUS CU SIMŢ DE RĂSPUNDERE scoşi bani şi din piatră seacă. Metafora a fost preschimbată în realitate. Cooperativele de pe Valea Neajlovului nu au piatră. Au însă multe materii şi materiale care pot fi transformate prin munca cooperatorilor în bunuri de larg consum aducătoare de venituri. Tocmai existenţa acestor materii şi materiale a făcut ca pe raza consiliului intercooperatist Călugăreni, activităţile industriale şi prestările de servicii să fie puternic dezvoltate pînă în 1973 inclusiv. Ne-a surprins, de aceea, părerea unor participanţi care au susţinut că nu vor putea realiza sarcinile de plan pe 1974. Trebuie să recunoaştem că sarcinile sunt mari, dar şi posibilităţile de înfăptuire sunt practic nelimitate cu toate că din nomenclatorul bunurilor create de secţiile de activităţi industriale s-au scos unele produse. Pe terenurile cu exces permanent de umiditate din lunca Neajlovului cresc răchita, papura și trestia care simt tot atîtea materii prime din care se pot produce bunuri cu desfacere asigurată, multe din ele cerute la export contra devize libere. în afară de acestea, zona resimte insuficienţa materialului de construcţie, a cărămizii şi ţiglei. Prelucrarea produselor agricole reprezintă o altă sursă de dezvoltare a activităţilor industriale, iar veniturile pe care le poate aduce transportul — nu neapărat cu mijloace auto — nu trebuie nici ele neglijate. Desigur, nu noi trebuie să descoperim rezervele, ci cooperatorii înşişi. MARCEL CALIANU • Fruntaşii vă împărtăşesc din experienţa lor INVESTIŢII MODERNE, CU COSTURI REDUSE LA JUMĂTATE Filip Băcioiu, preşedintele cooperativei agricole din Mîrşani, judeţul Dolj, are ce arăta vizitatorilor. Unitatea este mare, bine organizată, puternică. Indiferent de treburile care îi aduc la Mîrşani, oaspeţii cooperativei sunt poftiţi să vadă zootehnia : cele 20 000 de păsări matcă, cele 1 200 de oi, cele 1 500 de bovine, din care 670 sínt vaci cu lapte, cu o producţie medie care a întrecut anul trecut cu vreo 700 de litri pe cea realizată în 1972. Animalele sínt frumoase, adăposturile şi mai şi ! — Toate cele 15 grajduri, halele de păsări şi saivanele ni le-am construit singuri — spune preşedintele. Singuri le-am modernizat. Am făcut lucru solid, modern şi cu bani puţini. Ultimele două construcţii ridicate la Mîrşani în 1973 sunt un grajd de vaci cu o capacitate de 120 de locuri şi o maternitate. Grajdul este înzestrat cu mijloace mecanice de evacuare a gunoiului, instalaţie de muls şi adăpători automate pe care le-am văzut în 12 din cele 15 grajduri. Maternitatea are patru compartimente pentru fătări şi tot atîtea cu boxe pentru viţei. — Ni s-a prezentat pentru grajd — spune Filip Băcioiu — un proiect in trei variante. Cea aleasă de conducerea cooperativei prevedea cheltuirea sumei de 520 000 lei. Costul lucrărilor, inclusiv al instalaţiilor, n-a depăşit însă decit cu puţin suma de 300 000. După proiecte, maternitatea ar fi trebuit să coste 631 000 lei, dar noi n-am cheltuit pentru construirea ei decit 236 000 de lei. Pe ce căi au putut fi reduse costurile ? Cărămida a fost produsă cu forţe proprii. Nisipul şi piatra nu au costat decit atît cit s-a cheltuit pentru extragerea şi transportul lor. Au fost reduse la minimum cheltuielile de regie şi eliminat beneficiul pe care-l ia în calcul orice întreprindere de construcţii. — Raportat la costurile din proiecte, cooperativa a economisit fonduri cu care poate construi şi utila încă două grajduri. — Chiar pentru construcţii vom folosi economiile — ne informează preşedintele. Ne-am propus să ajungem la un efectiv matcă de 1500 de vaci şi juninci. De aceea vrem să construim, în 1974, un complex de 600 de vaci. Calculele făcute de specialişti prelimina costul investiţiei la aproximativ 7 000 000 lei. Experienţa ultimilor ani, priceperea cooperatorilor noştri de a produce material şi de a construi, ne dau certitudinea că-i vom realiza cu numai 4 000 000 de lei. Nu am analizat oportunitatea investiţiei. O va face, sîntem convinşi, cu multă competenţă adunarea generală a cooperatorilor. Ştiind cit de chibzuiţi gospodari sunt cooperatorii din Mîrşani, s-ar putea ca adunarea generală să găsească resurse ca şi din cei 4 milioane de lei să mai reducă ceva. B. SOMEŞAN SATUS SOCIALIST La complexul avicol Vasilaţi, judeţul Ilfov, eforturile depuse au fost încununate de succes : la finele anului trecut, au fost livrate 5 milioane de ouă peste cantitatea planificată în fotografie, un aspect din hala de sortare (Urmare din pag. 1) locuit întreg ansamblul din care fac parte. Un exemplu relatat de inginerul Ciprian Lenghel de la S.M.A. Cărei ni se pare destul de elocvent: — Deoarece nu găsim supape (reper 35—09—140), care costă 45 lei bucata, trebuie schimbat tot compresorul, a cărui valoare este de 500 lei , la fel stau lucrurile cu pastilele de ebonită pentru valva de frânare, piesă a cărei valoare nu depăşeşte 5 lei. Pentru că nu o găsim, trebuie să înlocuim tot subansamblul care valorează 353 lei. Ca şi anii trecuţi, şi în această campanie de reparaţii, lucrările sunt îngreunate datorită lipsei unor piese importante ca : arbori, ambreiaj, pinioane de transmisie finală, suport fazete pentru tractoare sau mosoare cu umăr pentru discuri şi multe altele. Practica a dovedit că, pînă la urmă, multe din piesele deficitare au fost procurate, dar cu preţul a mii de kilometri parcurşi pînă la Bucureşti, Craiova, Cluj, la diferiţi furnizori. De altfel, este bine cunoscută alerta în care intră staţiunile de mecanizarea agriculturii cînd termenul scadent se apropie şi cînd camioanele acestora impînzesc ţara în căutarea pieselor de schimb. Asemenea drumuri au costat în 1973, după cum ni s-a relatat la Trustul S.M.A. Satu Mare , o cantitate de benzină în valoare de 200 000 lei. Pentru ca situaţii de acest fel să nu se mai repete, Direcţia generală a aprovizionării tehnico-materiale, uzinele şi atelierele care produc piese de schimb pentru agricultură sunt datoare să-şi respecte obligaţiile ce le revin în privinţa producerii şi distribuirii corespunzătoare a pieselor de schimb deficitare. Se cere, totodată, ca Trustul S.M.A. Satu Mare să organizeze recondiţionarea tuturor pieselor de schimb pentru care există condiţii să asigure ţinerea unei evidenţe clare a acestora, precum şi folosirea lor raţională. ASIGURAREA PIESELOR u lUrmare din pag. I) colaborare cu INTEX Pâuleşti, precum şi datorită altor activităţi de prestări, cooperatorii din Păuleşti au obţinut în 1973 venituri în valoare de 4 milioane de lei, depăşind cu 2,4 milioane sarcina de plan. Cit îi priveşte pe cooperatorii din Cocorăşti Copii, aceştia au produs din deşeuri cozi-unelte şi lavele, depăşind de două ori planul anual de venituri. Merită a fi evidenţiat şi efortul cooperatorilor din Urlaţi, care prin exploatarea resurselor locale şi-au sporit veniturile cu 4 milioane lei. Numărul cooperativelor care au valorificat eficient resursele de materii și materiale este mult mai mare decât reiese din exemplele date. Trebuie, însă, să precizăm că, alături de acestea, există în județ şi numeroase cooperative ale căror consilii de conducere nu au manifestat suficientă preocupare pentru utilizarea deplină a resurselor disponibile. Cooperativa agricolă din Ploieşteri, bunăoară, şi-a creat capacităţi pentru a se produce 2 000 de tone de var anual, dar nu realizează nici măcar jumătate din valoarea producţiei industriale prevăzute. Deşi are la dispoziţie terenuri cu pămînt bun pentru dezvoltarea unei cărămidării, cooperativa din Baba Ana a realizat în 1973 din activităţile neagricole venituri de trei ori mai mici decit în 1971. De notat că unităţile numite mai înainte au şi alte resurse pe care nu le valorifică. Deosebit de semnificative sînt comparaţiile ce vizează cooperative aflate pe teritoriul aceleiaşi comune. In aceeaşi comună, cu aceleaşi resurse la dispoziţie, cooperatorii din Ariceşti Rahtivani dobîndesc venituri de trei ori mai mari decît cei din Tîrgşoru Nou. încă şi mai izbitoare este diferenţa între cooperativele agricole vecine Rifov şi Buda Palanca. Prima realizează din activităţi neagricole 250 000 de lei, iar cealaltă obţine din acelaşi sector 3,5 milioane, adică de aproape 15 ori mai mult. Aceleaşi resurse, aceleaşi condiţii, dar într-o unitate a existat dezinteres, în cealaltă — preocupare adevărată. Fiecare cooperativă are mari posibilităţi pentru a organiza cel puţin două-trei activităţi industriale in domeniul producerii materialelor de construcţii — cărămidă, var, balast, nisip, cahle de teracotă etc — şi al confecţionării de bunuri din răchită, sorg, papură, stuf. Intr-o serie de unităţi se pot dezvolta cu succes activităţi de conservare şi semiindustrializare a legumelor şi fructelor. Ne referim, îndeosebi, la cooperativele din Brătăşanca, Filipeşti Tîrg, Brazi-Negoieşti, Balta Doamnei, Măneşti, care au avut in 1973 tot ce trebuia în afară de iniţiativă pentru a produce conserve de legume. Cooperativele din Starchiojd, Bătrîni, Poseşti, Ariceşti-Zelelin, Nucşoara, Surani, Chiojdeanca, Gornei Cricov şi altele din zona de deal pot şi trebuie să reînvie tradiţia locală a semiindustrializării şi însilozării fructelor. Privită în ansamblu, dezvoltarea activităţilor industriale, de construcţii şi prestări de servicii scoate în evidenţă o situaţie in general satisfăcătoare. Facem afirmaţia ţinînd seama de lipsa de experienţă în acest domeniu a unităţilor agricole cooperatiste, cit şi de unele greutăţi pe care le-au avut de întîmpinat. Cum, însă, faţă de sarcina stabilită de conducerea partidului şi de Congresul al II-lea al U.N.C.A.P. a rămas încă de realizat un volum mare de producţie în ultimii doi ani ai cincinalului, se impun o preocupare sporită din partea consiliilor de conducere din unităţi, mai multă iniţiativă şi fermitate Conducerile cooperativelor agricole şi ale întreprinderilor intercooperatiste trebuie să înţeleagă că dezvoltarea activităţilor industriale este necesară pentru întărirea economico-organizatorică a unităţilor. Dacă alături de producţia agricolă vor spori şi pe cea a activităţilor industriale, cooperativele vor putea aduce o mai mare contribuţie la înflorirea social-economică a localităţilor, la creşterea nivelului de trai al cooperatorilor. Avînd în vedere locul pe care îl deţin activităţile industriale şi prestările de servicii in creşterea economică a unităţilor şi localităţilor, noi ne-am propus pentru acest an un plan de venituri cu circa 50 milioane de lei mai mare decît realizările din 1973. Odată cu discutarea cifrelor de plan pe consilii intercooperatiste şi cooperative cu conducerile acestora, s-a insistat asupra necesităţii ridicării eficienţei economice şi a îmbunătăţirii calitative a întregii activităţi industriale, a respectării neabătute a legislaţiei în vigoare. Consiliilor de conducere le-a fost pe larg precizată dubla interdependenţă dintre activităţile industriale şi producţia de bază. S-a înţeles, credem, de către toţi că trebuie depăşite prevederile la producţiile vegetale şi animale pentru a se crea rezerve de produse care, prelucrate în cooperative, să poată fi valorificate superior. Totodată, a fost reţinută necesitatea folosirii, unei părţi din veniturile din activităţi neagricole pentru sporirea producţiei vegetale şi animale. La realizarea şi eventual depăşirea sarcinilor de plan pe 1974 vor contribui intr-o măsură considerabilă secţiile care produc cărămidă, var, balast, nisip, esme de teracotă şi alte materiale de construcţii. Aceste materiale vor fi folosite în mare parte de către formaţiile proprii, deprestări de servicii, care vor acoperi integral nevoile în construcţii ale cooperativele agricole şi populaţiei săteşti. Construcţia brutăriilor, creşelor şi grădiniţelor pentru copii, precum şi a locuinţelor pentru specialişti, activitate ce se va extinde in 1974, va fi încredinţată echipelor de construcţii ale sectorului cooperatist al agriculturii, care va folosi în exclusivitate materiale din producţie proprie. Ne referim la materialele clasice. Spre deosebire de anii anteriori, în 1974 vor fi explorate mai profund posibilităţile de cooperare cu unităţile de stat şi cooperatiste. Investigaţiile de pînă acum ne-au dus la concluzia că în cooperative se pot executa pentru unităţile de stat diferite piese, subansamble şi alte obiecte şi produse cu materiale puse la dispoziţie de către beneficiari. De asemenea, se pot prelucra deşeurile de la întreprinderi de interes republican, pot fi efectuate pentru acestea numeroase prestări de servicii. Măsurile luateşi cele care vor mai fi aplicate în cursul anului — între care şi calificarea cooperatorilor intr-o serie de meserii — ne dau garanţia realizării planului propus, obţinerii unor produse de bună calitate, într-o gamă diversificată, cu costuri reduse. Produse mai multe, venituri mai mari 9 999 9 m 9 PAGINA 3 1 O întrebare pentru apropiatele adunări generale Pe cine veţi alege în comisia de revizie? Rolul comisiilor de revizie din cadrul cooperativelor agricole este bine precizat în „Statutul cooperativelor agricole de producţie“. Fiind alese de adunarea generală, ele au datoria de a verifica activitatea gospodărească şi financiară a consiliilor de conducere, înregistrarea tuturor veniturilor în bani şi în natură, respectarea regulilor de efectuare a cheltuielilor, fâcînd organelor de conducere ale unităţilor propuneri concrete pentru îmbunătăţirea muncii şi recuperarea eventualelor pagube aduse averii obşteşti. Desigur, îndeplinirea acestor importante atribuţii impline ca aceste comisii să fie constituite din oameni aleşi cu un mare discernămint. De acest lucru s-a ţinut seama in majoritatea cooperativelor agricole din judeţul Iaşi în care adunările generale s-au orientat, cum e şi firesc, spre alegerea în comisiile de revizie a unor oameni pricepuţi, cinstiţi, cu prestigiu şi autoritate în comunele respective. Merită menţiuni deosebite, în acest sens, comisiile derevizie de la cooperativele agricole din Rediu, Tomeşti, Deleni, Tg. Fruraos, Strunga şi altele, care,iau desfăşurat şi desfăşoară o activitate rodnică. Din păcate, însă, nu peste tot s-a întîmplat aşa. Există pai cazuri în care unii membri ai comisiilor de revizie au uitat, pur şi simplu, să desfăşoare vreo activitate. Iată ce ne declara, în această privinţă, C. Iftimie, directorul adjunct al filialei Iaşi a Băncii pentru Agricultură şi Industrie Alimentară. „ Comisiile de revizie au obligaţia statutară de a face, trimestrial şi prin sondaje, revizii în diferite compartimente ale cooperativelor agricole, sesizînd inspectorii băncii atunci cînd constată neajunsuri. Uneori însă, banca este nevoită să exercite o mare parte din atribuţiile lor, descoperind pagube mari, care nu s-ar produce dacă aceste organisme şi-ar face datoria. De unde porneşte răul ? In primul rînd de la orientarea greşită a unor adunări generale care nu au intervenit, înlocuind imediat pe cei care nu-şi fac datoria. Este şi aceasta una dintre cauzele neajunsurilor constatate, pe alocuri, în gestionarea bunurilor, în activitatea financiară. Iată, în acest sens, cîteva exemple. La cooperativa agricolă din Ţibăneşti, s-a înregistrat, în decurs de un an, o pagubă de 107 000 lei. Ar fi fost suficient ca măcar președintele comisiei de revizie, Gh. Stamatin, să cerceteze prin hîrtii, pentru a constata că președintele unităţii, Gh. Hucanu, prin deturnare de fonduri, trecea sumele destinate retribuirii în cadrul venitului garantat, în statele lunare de plată ale personalului tehnicoadministrativ, oprindu-şi pentru sine „partea leului“. Acelaşi soi de nereguli ar fi descoperit, cu un minim de efort, și comisia de revizie a cooperativei agricole din Țibana, unde membrii consiliului de conducere s-au autoretribuit, în mod ilegal, cu peste 45 000 lei în decurs de numai 9 luni. Am putea continua prezentarea unor astfel de exemple. Preferăm, însă, să accentuăm şi un alt aspect grav. Şi, anume că, unii membri ai comisiilor de revizie trec intenţionat cu vederea anumite nereguli, sau, iai grav, sunt ei înşişi autori ai uneii abateri. Un singur exemplu. La cooperativa agricolă din Ţuţoru, preşedintele comisiei de revizie, Irimia Gh. Jenică, îşi făcuse obiceiul de a cumpăra brînză de V.şi din cooperativă la preţul de 60lei kilogramul, pentru a o vinde rle piaţă, la preţ de speculă. S-au irăsit şi unii care i-au urmat exemplul, punîndu-se pe căpătuială, în dauna cooperativei. Aşa se face că previzia de fond a stabilit prejudicii aduse averii obşteşti în valoare de aproximativ 91 000 lei. Ştiindu-se „cu musca pe căciulă“, preşedintele comisiei de revizie şi-a abandonat total atribuţiile. Urmarea : minusuri în magazii, lipsuri de animale etc. Şeful de fermă Constantin Purice nu a putut justifica absenţa din efective a şase juninci şi 80 de oi. Fostul vicepreşedinte Ion Petrescu şi-a permis să vîndă doi cai, cu 800 şi, respectiv, 400 de lei, însuşindu-şi simnele. Cooperatorii au aflat, au cerut să se facă revizia, dar cine să intervină dacă însuşi preşedintele comisiei de revizie dăduse tonul neregulilor ? Cum este şi firesc, în unităţile amintite şi în altele au fost luate măsurile cuvenite de pedepsire a celor vinovaţi şi de recuperare a pagubelor. Dar din asemenea situaţii nedorite, se impune să se tragă toate învăţămintele pentru viitor. In curînd, adunările generale care vor avea loc în cooperativele agricole vor alege noi comisii de revizie. Este necesar ca aceasta să se facă cu multă atenţie, alegindu-se oameni de nădejde, pricepuţi, cinstiţi, hotărîţi să-şi facă datoria. Totodată să se analizeze cauzele care au provocat neajunsurile amintite, luîndu-se măsuri pentru a se preveni apariţia lor in viitor. De altfel, un rol important îi revine, din acest punct de vedere, uniunii cooperatiste judeţene, care este obligată să acorde un sprijin mai concret, mai eficient, o îndrumare mai atentă acestor organisme. IOAN SACHELARIE coresp. „Satului socialist" . FILIALA I LE FACE, COOPERATIVA I LE TRAGE Cooperativa agricolă din Lucăceni, judeţul Satu-Mare, are în perimetrul său o turbărie pe care o exploatează. Printre clienţii săi se află şi Întreprinderea comunală Arad, căreia i s-a expediat pe 13 februarie 1973 un vagon încărcat cu 60 de tone de turbă. Pe baza actelor de expediţie, furnizorul introduce în ziua următoare factura nr. 6 la filiala din Cărei a Băncii pentru agricultură şi industria alimentară. Peste 16 zile, adică la 2 martie, in contul pe care cooperativa îl are la filială apar 23 070,50 lei, viraţi de beneficiar. Peste alte trei zile, beneficiarul introduce la aceeaşi filială o dispoziţie de încasare prin care îşi ridică banii cu care achitase marfa. Bizuindu-se numai pe afirmaţia întreprinderii comunale Arad că n-a primit turba, filiala transferă I zecile de mii de lei din contul cooperativei agricole Lucăcenii in contul beneficiarului. ? — Au zis că n-au primit marfa și le-am dat banii înapoi — au răspuns tovarășii de la Cărei contabilei șefei Maria Gaspar, cînd s-a interesat de soarta încasării. De la returnarea banilor au trecut circa 10 luni, dar co-operativa n-a mai izbutit să- l redobindească. Gara din Arad a confirmat descărcarea va- gonului, întreprinderea bene|| ficiară a negat la început pri- I mirea turbei, iar apoi nu s-a mai ostenit nici măcar să răspundă la adresele cooperati- i vei. Deci vagonul a fost descărcat de destinatar care refuză să plătească pentru a rămine cu banii. Nu s-ar fi ajuns la această situaţie, dacă filiala B.A.I.A. din Cărei nu s-ar fi grăbit să vireze banii dinbontul cooperativei în cel al beneficiarului, fără să i se fi făcut dovada că marfa nu a fost primită. Probabil că cititorii se întreabă ce întreprinde acum banca. N-a făcut nimic în afară de un proces-verbal din care reiese că pentru da*bitul nelichidat ar fi de vină ’ — cine credeţi ? — chiar contabila şefă a cooperativei agricole din Lucăceni. Dacă tovarășii de la filiala din Ca- ' 1 rei aruncă în spatele altora t \ propria lor vină, să vedem ce le zic şi mai marii lor de la su- ? 1 cursală ? ! \ I FILON TODEROIU !